Profenid 100mg, 30 comprimate, Sanofi

Indicatii
Indicatiile terapeutice se bazeaza pe actiunea antiinflamatoare a ketoprofenului, pe reactiile de intoleranta pe care le determina medicamentul si pe pozitia acestuia in cadrul grupei de medicamente antiinflamatoare existente la ora actuala.

Pentru adulti indicatiile sunt limitate la:

Tratamentul simptomatic, pe termen lung, al urmatoarelor afectiuni:

• afectiuni reumatice inflamatorii cronice, in special, poliartrita reumatoida, spondilita anchilozanta (sau sindroame inrudite cum ar fi sindromul Reiter-Fiessinger-Leroy si artrita psoriazica),
• anumite forme dureroase, invalidante, de artroze.
• Tratamentul simptomatic, pe termen scurt, al exacerbarilor urmatoarelor afectiuni:
• reumatism abarticular (de exemplu, periartrita scapulo-humerala, tendinite, bursite);
• artrite microcristaline,
• artroze,
• lombalgii,
• radiculalgii,
• afectiuni posttraumatice acute, benigne, ale aparatului locomotor.

Dozaj
Doze

Doza uzuala recomandata pentru tratamentul simptomatic pe termen lung este de 100 – 200 mg ketoprofen pe zi (1-2 comprimate filmate Profenid 100 mg).

Doza recomandata pentru tratamentul simptomatic pe termen scurt al exacerbarilor este de 300 mg ketoprofen pe zi (3 comprimate filmate Profenid 100 mg).

Frecventa administrarii

Doza zilnica se va administra fractionat, in 1-3 prize.

Mod de administrare

Comprimatele se vor inghiti intregi, in timpul mesei, cu un pahar mare cu apa.

Grupe speciale de pacienti

Pacienti cu insuficienta renala si pacienti varstnici

La acesti pacienti se recomanda reducerea dozei initiale zilnice si administrarea dozei minime eficace zilnice.

Se poate recomanda ajustarea dozei pentru fiecare pacient, numai dupa stabilirea tolerabilitatii individuale (vezi pct. 5.2).

Pacienti cu insuficienta hepatica

Se recomanda monitorizarea cu atentie a pacientilor cu insuficienta hepatica si administrarea dozei minime eficace zilnice (vezi pct. 4.4 si 5.2).

Pacienti cu hipovolemie

Vezi pct. 4.4.

Copii si adolescenti

Siguranta si eficacitatea tratamentului cu ketoprofen comprimate filmate nu au fost stabilite la copii.

Reactiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurta perioada necesara controlarii simptomelor (vezi pct. 4.4).

Contraindicatii
Acest medicament este contraindicat in urmatoarele situatii:

• hipersensibilitate la ketoprofen sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1,
• istoric de reactii de hipersensibilitate, cum sunt bronhospasm, crize de astm bronsic, rinita, urticarie sau alte reactii de tip alergic, declansate de administrarea ketoprofenului, acidului acetilsalicilic sau a altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). La acesti pacienti au fost raportate reactii anafilactice severe, rareori letale (vezi pct. 4.8).
• insuficienta cardiaca severa,
• ulcer peptic/hemoragie activa sau orice sangerare, ulceratie sau perforatie gastro-intestinala in antecedente
• diateza hemoragica,
• insuficienta hepatica severa,
• insuficienta renala severa,
• al treilea trimestru de sarcina.

Atentionari
Atentionari

Reactiile adverse pot fi reduse la minimum utilizand cea mai mica doza eficace pentru durata cea mai scurta necesara controlarii simptomelor.

• Reactii gastro-intestinale

Se recomanda prudenta la pacientii tratati concomitent cu medicamente care pot mari riscul de ulceratii sau sangerari, cum sunt corticosteroizi cu administrare orala, anticoagulante, cum este

warfarina, inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei, medicamente antiagregante plachetare, cum este acidul acetilsalicilic, sau nicorandil (vezi pct. 4.5).

Trebuie evitata utilizarea ketoprofenului concomitent cu AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai ciclo- oxigenazei 2.

Sangerarea gastro-intestinala, ulceratia si perforatia: sangerarea gastro-intestinala, ulceratia sau perforatia, care poate fi letala, au fost raportate pentru toate AINS si pot surveni in orice moment al tratamentului, cu sau fara simptome de avertizare sau pe fondul unor antecedente personale de evenimente gastro-intestinale grave.

Unele date epidemiologice sugereaza ca ketoprofenul poate fi asociat cu un risc crescut de toxicitate gastro-intestinala grava, in raport cu alte AINS, in special la doze mari (vezi, de asemenea, pct. 4.3).

La pacientii cu istoric de boala ulceroasa, mai ales daca a fost complicata cu hemoragie sau perforatie (vezi pct. 4.3) si la varstnici, riscul de sangerari gastro-intestinale, ulceratii sau perforatii gastro- intestinale este mai mare la cresterea dozelor de AINS. Acesti pacienti trebuie sa inceapa tratamentul cu cea mai mica doza disponibila.

La acesti pacienti si, de asemenea, la pacientii care necesita tratament concomitent cu doze mici de acid acetilsalicilic sau cu alte medicamente, care au o probabilitate mai mare de a creste riscul gastro- intestinal (vezi mai jos si pct. 4.5), trebuie luat in considerare tratamentul asociat cu medicamente protectoare (de exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni).

Pacientii cu istoric de toxicitate la nivelul tractului gastro-intestinal, in special daca sunt varstnici, trebuie sa raporteze orice simptom abdominal neobisnuit (in special hemoragie gastro-intestinala), mai ales in etapele initiale ale tratamentului.

Pacientii varstnici prezinta o frecventa ridicata de reactii adverse la AINS, in special sangerari gastro- intestinale sau perforatii care pot fi letale (vezi pct. 4.2).

Riscul relativ creste la pacientii varstnici, debilitati, cu greutate mica sau cu disfunctii plachetare.

Daca apar sangerari gastro-intestinale, ulcer gastro-duodenal sau perforatii gastro-intestinale la pacientii tratati cu ketoprofen, tratamentul trebuie intrerupt imediat.

• Reactii cardiace si vasculare

Studiile clinice si datele epidemiologice sugereaza ca utilizarea AINS, cu exceptia acidului acetilsalicilic, in special in doze mari si in cazul tratamentului de lunga durata, se poate asocia cu cresterea riscului de evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele existente sunt insuficiente pentru excluderea unui asemenea risc pentru ketoprofen.

Similar tuturor AINS, trebuie efectuata o evaluare atenta in cazul pacientilor cu hipertensiune arteriala necontrolata terapeutic, insuficienta cardiaca congestiva, cardiopatie ischemica diagnosticata, arteriopatie periferica si/sau boala vasculara cerebrala preexistente, precum si inainte de initierea tratamentului de lunga durata in cazul pacientilor cu factori de risc pentru boli vasculare cardiace (de exemplu hipertensiune arteriala, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).

La pacientii tratati cu AINS, cu exceptia acidului acetilsalicilic, pentru durerea perioperatorie in cazul interventiei chirurgicale pentru by-pass coronarian (CABG), a fost raportata o crestere a riscului de evenimente trombotice arteriale.

• Reactii cutanate

Foarte rar, au fost raportate in asociere cu administrarea AINS, reactii cutanate grave, unele dintre ele letale, incluzand dermatita exfoliativa, sindromul Stevens-Johnson si necroliza epidermica toxica (vezi pct. 4.8).

Pacientii par a prezenta un risc mai mare pentru aceste reactii la initierea tratamentului, debutul acestor reactii avand loc, in majoritatea cazurilor, in prima luna de tratament. Tratamentul cu ketoprofen trebuie intrerupt la prima aparitie a unei eruptii cutanate, a unor leziuni ale mucoaselor sau a oricarui alt semn de hipersensibilitate.

Precautii

AINS trebuie administrate cu precautie si sub stricta monitorizare pacientilor cu antecedente de afectiuni gastro-intestinale (colita ulceroasa, boala Crohn), deoarece aceste afectiuni se pot agrava (vezi pct. 4.8).

La inceputul tratamentului sau dupa cresterea dozei, la pacientii cu insuficienta cardiaca, ciroza hepatica, nefropatie lupica sau sindrom nefrotic, la pacientii sub tratament diuretic sau cu medicamente asociate, cum sunt: inhibitori ai enzimei de conversie (IEC), sartani (vezi pct. 4.5), la pacientii cu hipovolemie, indiferent de cauza sau la pacientii cu insuficienta renala cronica, in special daca sunt varstnici, trebuie monitorizata cu atentie functia renala si diureza.

Administrarea de ketoprofen la acesti pacienti poate induce o scadere a fluxului sanguin renal, legata de inhibarea sintezei prostaglandinelor si poate determina decompensarea functiei renale prin diminuarea filtrarii glomerulare. Aceasta reactie adversa este dependenta de doza.

La pacientii cu istoric de hipertensiune arteriala si/sau insuficienta cardiaca congestiva usoara pana la moderata, sunt necesare precautie, monitorizare si recomandari adecvate, deoarece raportarile au aratat ca tratamentul cu AINS se asociaza cu retentie lichidiana si edeme.

A fost raportat un risc crescut de aparitie a fibrilatiei atriale in asociere cu utilizarea AINS.

Este posibil sa apara hiperkaliemie, in special la pacientii cu diabet zaharat preexistent, insuficienta renala si/sau pacienti care urmeaza concomitent tratament cu medicamente care induc hiperkaliemie (vezi pct. 4.5).

In aceste situatii este necesar sa fie monitorizate valorile kaliemiei.

Daca apar tulburari vizuale, de exemplu vedere incetosata, tratamentul trebuie oprit.

Similar altor AINS, in prezenta unei infectii, trebuie luat in considerare faptul ca efectele antiinflamatoare, antipiretice si analgezice ale ketoprofenului pot masca semnele obisnuite de progresie ale unei infectii, cum este febra.

La pacientii cu rezultate anormale la testele functiei hepatice sau cu istoric de afectiuni hepatice, se recomanda monitorizarea periodica a transaminazelor, in special in cursul tratamentului pe termen lung.

Au fost descrise cazuri rare de icter si hepatita in timpul administrarii de ketoprofen.

Cand se prescrie acest medicament, trebuie sa se ia in considerare cazurile de infertilitate secundara anovulatorie determinata de neruperea foliculului de Graaf (reversibila dupa intreruperea tratamentului), descrise la paciente aflate sub tratament pe termen lung cu anumiti inhibitori ai sintezei prostaglandinelor.

Administrarea AINS poate afecta fertilitatea la femei si nu se recomanda femeilor care intentioneaza sa ramana gravide. La femeile care au tulburari de fertilitate sau care sunt in curs de investigare pentru infertilitate trebuie luata in considerare intreruperea administrarii AINS.

Pacientii cu astm bronsic asociat cu rinita cronica, sinuzita cronica si/sau polipoza nazala sunt mai expusi la reactii alergice decat populatia generala atunci cand fac tratament cu acid acetilsalicilic si/sau cu AINS. Administrarea acestor medicamente poate declansa o criza de astm bronsic sau bronhospasm, mai ales la pacientii alergici la AINS sau acid acetilsalicilic (vezi pct. 4.3).

Pacientii cu antecedente de reactii de fotosensibilitate sau de fototoxicitate trebuie monitorizati cu atentie.

In cazul tratamentelor pe termen lung, se recomanda monitorizarea hemoleucogramei si a functiilor renala si hepatica.

Deoarece Profenid 100 mg contine lactoza, pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

Interactiuni
Administrarea concomitenta de ketoprofen cu urmatoarele medicamente necesita o stricta monitorizare clinica si paraclinica a pacientului.

Asocieri nerecomandate

Alte AINS (inclusiv inhibitorii selectivi ai ciclooxigenazei-2) si dozele mari de salicilati: risc crescut de ulceratii si sangerari gastro-intestinale prin sinergism de aditie.

Administrarea AINS impreuna cu medicamente anticoagulante (heparina si warfarina) si inhibitori ai agregarii plachetare (de exemplu ticlopidina, clopidrogelul, abciximabul, eptifibatida, iloprostul, tirofibanul): risc crescut de sangerare (vezi pct. 4.4).

Daca asocierea nu poate fi evitata, pacientul trebuie monitorizat atent clinic si paraclinic.

Litiu:

Risc de crestere a valorilor plasmatice ale litiului, cu posibilitatea atingerii nivelelor toxice prin scaderea excretiei renale a litiului. Daca asocierea nu poate fi evitata, trebuie monitorizata cu atentie concentratia plasmatica a litiului si trebuie ajustata doza de litiu, in timpul administrarii concomitente si dupa intreruperea administrarii de AINS.

Metotrexat (in doze mai mari de 15 mg/saptamana):

Cresterea riscului toxicitatii hematologice a metotrexatului, mai ales daca este administrat in doze mari (≥15 mg/saptamana), posibil prin deplasarea metotrexatului de pe situsurile de legare de proteinele plasmatice si prin scaderea clearance-ului renal al acestuia.

Pemetrexed (la pacientii cu functia renala afectata usor sau moderat: clearence-ul creatininei cuprins intre 45 ml/min si 80 ml/min): risc de crestere a toxicitatii pemetrexedului (scaderea clearence-ului renal al acestuia de catre AINS).

Asocieri care necesita precautii

Medicamente si categorii terapeutice care pot induce hiperkaliemie (de exemplu saruri de potasiu, diuretice care economisesc potasiu, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) si antagonisti II ai angiotensinei, antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), heparine (cu masa moleculara mica sau nefractionate), ciclosporine, tacrolimus si trimetroprim:

Riscul de hiperkaliemie poate fi crescut atunci cand medicamentele mai-sus mentionate sunt administrate concomitent (vezi pct. 4.4).

Glucocorticoizi:

Cresterea riscului de ulceratii sau sangerari gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).

Diuretice:

Pacientii, mai ales cei deshidratati, aflati in tratament cu diuretice, prezinta un risc mai mare de a dezvolta insuficienta renala, secundar scaderii fluxului sanguin renal, determinata de inhibarea sintezei prostaglandinelor. Inainte de initierea tratamentului asociat, trebuie efectuata rehidratarea acestor pacienti, iar in momentul inceperii tratamentului trebuie monitorizata functia renala (vezi pct. 4.4).

Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei si antagonistii receptorilor pentru angiotensina II:

La pacientii cu functie renala afectata (de exemplu, pacienti varstnici si/sau deshidratati), administrarea concomitenta de inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei sau antagonisti ai

receptorilor pentru angiotensina II cu inhibitori de ciclooxigenaza poate determina alterarea suplimentara a functiei renale, cu posibilitatea aparitiei insuficientei renale acute.

Metotrexat (in doze mai mici de 15 mg/saptamana):

In cursul primelor saptamani de tratament asociat trebuie efectuata, saptamanal, hemoleucograma completa. Monitorizarea trebuie efectuata mai frecvent in cazul afectarii functiei renale preexistente sau in cazul pacientilor varstnici.

Pentoxifilina: risc crescut de sangerare. Este necesara monitorizarea clinica mai frecventa si a timpului de sangerare.

Tenofovir: administrarea concomitenta de fumarat de tenofovir disoproxil si AINS poate sa creasca riscul de insuficienta renala.

Nicorandil:

La pacientii tratati simulan cu nicorandil si AINS exista un risc crescut de complicatii grave cum sunt ulceratii, perforatii si hemoragii gastrointestinale (vezi pct. 4.4).

Glicozide cardiace:

Nu a fost demonstrata o interactiune farmacocinetica intre ketoprofen si digoxina. Cu toate acestea, se recomanda precautie, in special la pacientii cu insuficienta renala, deoarece AINS pot sa reduca functia renala si sa micsoreze clearance-ul renal al glicozidelor cardiotonice.

Pemetrexed (la pacientii cu functia renala normala): risc de crestere a toxicitatii pemetrexedului (scaderea clearence-ului renal al acestuia de catre AINS). Este necesara supravegherea paraclinica a functiei renale.

Asocieri de avut in vedere

Medicamente antihipertensive (beta-blocante, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, diuretice):

Risc de scadere a efectului antihipertensiv prin inhibarea sintezei de prostaglandine vasodilatatoare de catre AINS.

Trombolitice: cresterea riscului de sangerare.

Probenecid: administrarea concomitenta de probenecid poate reduce semnificativ clearance-ul plasmatic al ketoprofenului.

Inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS): cresterea riscului de sangerari gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).

Dispozitive intrauterine anticonceptionale: eficacitatea dispozitivului poate fi redusa, ducand la aparitia sarcinii.

Ciclosporina, tacrolimus: risc de efecte nefrotoxice cumulative, mai ales la varstnici.

Sarcina
Sarcina

Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate avea efecte adverse asupra sarcinii si/sau dezvoltarii embrionare/fetale. Datele din studii epidemiologice sugereaza o crestere a riscului de avort si de aparitie a malformatiilor cardiace si a gastroschizis dupa utilizarea de inhibitori ai sintezei prostaglandinelor in perioada initiala a sarcinii. Riscul absolut de aparitie a malformatiilor cardiace a crescut de la mai putin de 1% pana la aproximativ 1,5%. Se considera ca riscul creste cu doza si durata tratamentului.

La animale, s-a aratat ca administrarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor determina cresterea numarului de avorturi pre- si postimplantare si a letalitatii embrio-fetale. In plus, la animale carora in perioada de organogeneza li s-a administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor, s-a raportat cresterea incidentelor diferitelor malformatii, inclusiv cardiovasculare.

In timpul primului si celui de-al doilea trimestru de sarcina nu trebuie administrat ketoprofen decat daca este strict necesar. Daca ketoprofenul este utilizat de catre o femeie care incearca sa ramana gravida sau se afla in primul sau cel de-al doilea trimestru de sarcina, trebuie mentinuta o doza cat mai mica posibil si perioada de administrare sa fie cat mai scurta.

In timpul celui de-al treilea trimestru de sarcina, toti inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune fatul la:

• toxicitate cardiopulmonara (cu inchiderea prematura a canalului arterial si hipertensiune pulmonara);
• afectarea functiei renale, care poate evolua catre insuficienta renala cu oligoamnios. Pot expune mama si nou-nascutul, la sfarsitul sarcinii, la:
• posibila prelungire a timpului de sangerare, un efect anti-agregant care poate aparea chiar si la doze foarte mici.
• inhibarea contractiilor uterine, determinand intarzierea sau prelungirea travaliului.

In consecinta, administrarea ketoprofenului este contraindicata in timpul celui de-al treilea trimestru de sarcina.

Alaptarea

Nu sunt disponibile date privind excretia ketoprofenului in laptele uman. Nu este recomandata administrarea ketoprofenului la mamele care alapteaza.

Condus auto
Pacientii trebuie avertizati despre posibila aparitie a ametelilor, somnolentei, convulsiilor sau a tulburarilor vizualesi trebuie sfatuiti sa nu se conduca vehicule si sa nu se foloseasca utilaje daca apar astfel de simptome.

Reactii adverse
Rezumatul profilului de siguranta

Reactiile adverse observate cel mai frecvent sunt de natura gastro-intestinala. Pot aparea ulcere peptice, perforatii sau sangerari gastro-intestinale, uneori letale, in mod special la varstnici (vezi pct. 4.4). Greata, varsaturi, diaree, flatulenta, constipatie, dispepsie, durere abdominala, melena, hematemeza, stomatita ulcerativa exacerbari ale colitelor si a bolii Crohn (vezi pct. 4.4) au fost raportate dupa administrare. Gastrita a fost observata mai putin frecvent.

Lista reactiilor adverse sub forma de tabel

Urmatoarele reactii adverse au fost raportate in timpul tratamentului cu ketoprofen la adulti si sunt clasificate in functie de frecventa utilizand urmatoarea conventie: foarte frecvente (mai mare sau egal 1/10); frecvente (mai mare sau egal 1/100 si mai mic 1/10); mai putin frecvente (mai mare sau egal 1/1000 si mai mic 1/100); rare (mai mare sau egal 1/10000 si mai mic 1/1000); foarte rare (mai mic 1/10000); cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).

* Studiile clinice si datele epidemiologice sugereaza ca utilizarea anumitor AINS (in special in doze mari si in tratamentul pe termen lung) se poate asocia cu un risc crescut de aparitie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).

** La doze de 200 mg/zi pe cale orala, ketoprofenul accentueaza sangerarile oculte de la nivelul tractului gastro-intestinal: sangerarile sunt cu atat mai frecvente cu cat doza este mai mare. Cele mai grave reactii adverse sunt ulcerul gastro-duodenal, hemoragia gastro-intestinala si perforatia intestinala. Acestea pot fi letale, in special la varstnici (vezi pct. 4.4).

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
 
Supradozaj
Au fost raportate cazuri de supradozaj cu doze de pana la 2,5 g de ketoprofen. In majoritatea situatiilor, simptomele observate au fost benigne si limitate la letargie, somnolenta, greata, varsaturi si dureri epigastrice.

Nu exista un antidot specific pentru supradozajul cu ketoprofen. In cazul in care se suspecteaza un supradozaj cu doze mari, se recomanda lavaj gastric si trebuie instituit tratament simptomatic si de sustinere pentru a compensa deshidratarea, pentru a monitoriza excretia urinara si pentru a corecta acidoza, daca este prezenta.

In cazul in care pacientul are insuficienta renala, hemodializa poate fi utila pentru a elimina medicamentul din circulatia sanguina.

Proprietati farmacologice
 
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: medicamente antiinflamatoare si antireumatice nesteroidiene, derivati de acid propionic, codul ATC: M01AE03.

Ketoprofenul este un antiinflamator nesteroidian. Este un derivat de acid arilcarboxilic, apartinand grupului acidului propionic. Are urmatoarele proprietati:

• actiune analgezica periferica si centrala
• actiune antipiretica
• actiune antiinflamatorie
• actiune inhibitorie de scurta durata a agregarii plachetare.

Toate aceste proprietati sunt legate de inhibarea sintezei de prostaglandine.

In mai multe modele experimentale ketoprofenul, ca si alte AINS, a dovedit ca are actiune analgezica centrala.
 
Proprietati farmacocinetice
Absorbtie

Masurarea succesiva a concentratiilor plasmatice dupa administrarea unei doze terapeutice de ketoprofen, au aratat ca este foarte rapid absorbit. Concentratia plasmatica maxima se atinge dupa 60-90 de minute dupa administrarea orala.

Distributie

Timpul mediu de injumatatire plasmatica prin eliminare este de 1,5-2 ore pentru administrarea orala. Ketoprofenul se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 99 %.

Ketoprofenul patrunde in lichidul sinovial si persista la nivele superioare concentratiei plasmatice timp de 4 ore dupa administrarea unei doze orale.

Traverseaza, de asemenea, bariera feto-placentara si bariera hematoencefalica. Volumul aparent de distributie este de aproximativ 7 l.

Metabolizare

Ketoprofenul este biotransformat prin doua procese: unul minor (hidroxilare) si altul major (conjugare cu acidul glucuronic). Mai putin de 1% din doza de ketoprofen administrata se regaseste nemodificata in urina, in timp ce metabolitul glucuronoconjugat reprezinta aproximativ 65-75 % din doza administrata.

Eliminare

In primele 5 zile dupa administrarea orala, 75-90% din doza este eliminata pe cale urinara si 1-8% prin fecale.

Excretia, predominant urinara, este foarte rapida, 50 % din doza fiind eliminata in curs de 6 ore de la administrare, indiferent de calea de administrare.

Grupe speciale de pacienti

Pacienti varstnici: la pacientii varstnici timpul de injumatatire plasmatica este prelungit (3 ore).

Insuficienta renala: la acesti pacienti, clearance-ul total este prelungit proportional cu gradul insuficientei renale.

Date preclinice de siguranta

Au fost efectuate studii toxicologice la soarece, sobolan, caine si primate non-umane, pe perioade de timp de pana la 18 luni. La doze mai mari de 4,5 mg/kg si zi administrate la sobolan, la doze de aproximativ 3 mg/kg si zi administrate la caine si la doze de 9 mg/kg si zi administrate la primate non- umane, au fost observate modificari gastrointestinale (eroziuni, ulceratii si ulcere care au condus la perforatii), mai accentuate si mai frecvente la dozele mai mari. La sobolan, modificarile tubulare renale cu necroza papilara renala au fost observate la cea mai mare doza administrata, de 24 mg/kg si zi.

Studiile de carcinogenitate si mutagenitate au relevat faptul ca medicamentul nu prezinta potential carcinogen sau mutagen.

Studiile embriofetale efectuate la soarece, sobolan si iepure nu au aratat nicio dovada de teratogenitate. La iepure, la doze de 6 mg/kg si zi si mai mari, a fost observata embriotoxicitate redusa.