Propafenona 150mg, 20 comprimate, Arena

Indicatii:

Tahiaritmii supraventriculare, cum sunt: tahicardie jonctionala, tahicardie supraventriculara din cadrul sindromului WPW, flutter atrial, fibrilatie atriala paroxistica, in absenta alterarii functiei ventriculului stang.

Tahicardie ventriculara simptomatica severa, cu potential letal.

Dozaj:

Medicamentul Propafenona Arena 150 mg este destinat utilizarii de catre adulti.

Doza de propafenona este individualizata, in functie de tipul aritmiei, varsta pacientului, tolerabilitate si de raspunsul la tratament.

Se recomanda ca inceperea terapiei cu Propafenona Arena 150 mg sa se faca in spital, sub supravegherea unui medic specializat in tratamentul aritmiilor. Doza individuala de intretinere trebuie stabilita sub supraveghere cardiologica, incluzand monitorizarea electrocardiogramei si controlul tensiunii arteriale. De asemenea, unitatea trebuie sa dispuna de echipament de urgenta.

In timpul tratamentului, la intervale regulate, trebuie efectuate urmatoarele investigatii: electrocardiograma standard (ECG) – la intervale de o luna, electrocardiograma Holter – la intervale de 3 luni, la nevoie ECG de efort.

Adulti

Doza initiala recomandata este de 150 mg clorhidrat de propafenona (un comprimat Propafenona 150 mg) de 3 ori pe zi. Doza se poate creste la intervale de minimum 3 zile la 300 mg clorhidrat de propafenona (2 comprimate Propafenona Arena 150 mg) de 2 ori pe zi si, daca este necesar, pana la

maximum 300 mg clorhidrat de propafenona (2 comprimate Propafenona Arena 150 mg) de 3 ori pe zi.

Doza de intretinere uzuala este de 300 mg clorhidrat de propafenona (2 comprimate Propafenona Arena 150 mg) de 2 ori pe zi.

Comprimatele trebuie inghitite intregi, cu lichid, dupa masa.

In cazul tratamentului de lunga durata, metabolizarea propafenonei poate diminua, fiind necesara reducerea dozei.

Doza de propafenona trebuie diminuata sau tratamentul trebuie reevaluat pana la normalizarea electrocardiogramei, in urmatoarele cazuri:

• cand complexul QRS sau intervalul QT se prelungesc cu peste 20%;
• cand intervalul PQ se prelungeste cu peste 50%;
• cand intervalul QT este prelungit peste 500 ms sau
• cand cresc incidenta si gravitatea aritmiilor cardiace.

Grupuri speciale de pacienti

La pacientii cu varsta peste 70 ani, cu greutatea corporala sub 70 kg sau cu insuficienta hepatica, este necesara reducerea dozei. La pacientii cu insuficienta hepatica, datorita cresterii biodisponibilitatii si a timpului de injumatatire prin eliminare, se recomanda administrarea a 20-30% din doza uzuala.

Pacienti cu insuficienta renala

Cu toate ca eliminarea propafenonei si a metabolitilor ei principali nu este influentata semnificativ de insuficienta renala, antiaritmicul trebuie administrat, totusi, cu prudenta.

Copii

In lipsa studiilor privind eficacitatea si siguranta utilizarii propafenonei la copii, nu se recomanda administrarea medicamentului la aceasta grupa de varsta.

Contraindicatii:

Hipersensibilitate la propafenona sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1. Insuficienta cardiaca congestiva necontrolata.

Soc cardiogen (cu exceptia celui indus de aritmii). Bradicardie marcata.

Tulburari electrolitice necontrolate (de exemplu, ale kaliemiei). Boli bronhopulmonare obstructive severe.

Hipotensiune arteriala marcata. Miastenia gravis.

Disfunctii ale nodului sinusal.

Tulburari de conducere la nivel atrial, atrioventricular si intraventricular (de exemplu: bloc atrioventricular de gradul II sau III, bloc de ramura complet, bloc bifascicular).

Intoxicatie digitalica.

In primele 3 luni dupa un infarct miocardic sau in cazul in care debitul cardiac este redus (fractie de ejectie a VS mai mic decat 35%), cu exceptia aritmiilor ventriculare care pun viata in pericol.

Atentionari:

Similar celorlalte antiaritmice din clasa I, propafenona nu a dovedit un efect benefic in ceea ce priveste supravietuirea si moartea subita.

Medicamentul trebuie administrat numai in cazurile cu indicatii certe, datorita potentialului proaritmogen si a faptului ca nu se cunoaste cu certitudine modul in care influenteaza prognosticul pacientului.

In general, antiaritmicele nu trebuie administrate in aritmiile cu simptomatologie saraca, fara modificari hemodinamice si fara prognostic grav.

Similar celorlalte antiaritmice, propafenona poate determina aparitia unor forme mai severe de aritmie, cresterea frecventei aritmiilor preexistente sau agravarea simptomatologiei. In cazul in care, in timpul

tratamentului cu propafenona, apar blocuri sinoatriale, atrioventriculare, bloc de ramura complet sau extrasistole ventriculare multiple sau polimorfe, administrarea trebuie intrerupta imediat.

Datorita efectului beta-blocant al propafenonei, se recomanda prudenta la pacientii cu boli obstructive ale cailor aeriene sau astm bronsic.

Propafenona poate influenta activitatea pacemaker-ului artificial. Ca urmare, functia pacemaker-ului trebuie verificata si, daca este necesar, reprogramata.

Pacientii cu cardiomiopatii de cauza organica prezinta risc crescut de aparitie a reactiilor adverse severe. La acestia, precum si la pacientii varstnici si la cei cu disfunctii ale ventriculului stang (fractie de ejectie redusa), este necesara initierea treptata a tratamentului, cu doze mici, care se cresc cu prudenta (la intervale de 5-8 zile).

De asemenea, este necesara prudenta deosebita si pe perioada tratamentului de intretinere.

Interactiuni:

Asocierea propafenonei cu sultoprida este contraindicata, datorita riscului foarte mare de tulburari de ritm ventriculare, in special de torsada varfurilor.

Efectul propafenonei poate fi potentat de administrarea concomitenta de anestezice locale si de alte medicamente cu efect cronotrop sau inotrop negativ (de exemplu: blocante beta-adrenergice, antiaritmice din clasa Ia).

Propafenona determina cresterea concentratiei plasmatice a warfarinei, cu cresterea timpului de protrombina, impunand reducerea dozei de warfarina.

In cazul asocierii cu propafenona s-a observat cresterea concentratiei plasmatice de propranolol, metoprolol, diltiazem, ciclosporina si teofilina (in acest caz dublarea concentratiei plasmatice); poate fi necesara reducerea dozei medicamentelor administrate concomitent cu propafenona, pentru evitarea cazurilor de supradozaj.

Asocierea cu chinidina poate duce la scaderea clearance-ului, cu cresterea concentratiei in platou a propafenonei.

Propafenona determina cresterea concentratiei plasmatice a digoxinei, cu risc de producere a intoxicatiei digitalice. Ca urmare, in momentul initierii tratamentului cu propafenona la bolnavii digitalizati, se recomanda monitorizarea atenta a concentratiilor plasmatice de digoxina, eventual scaderea dozei. Pe parcursul tratamentului concomitent cu propafenona, este necesara ajustarea dozei de digoxina in functie de concentratia plasmatica.

Asocierea propafenonei cu anticolinesterazice prezinta risc de bradicardie excesiva.

Administrarea concomitenta de cimetidina sau ketoconazol determina cresterea concentratiei plasmatice de propafenona prin inhibarea metabolizarii antiaritmicului la nivelul citocromului P450. In cazul asocierii fenobarbitalului sau rifampicinei, se poate produce scaderea concentratiei plasmatice de propafenona, posibil sub nivelul terapeutic, cu aparitia aritmiilor.

Datorita efectului aritmogen al antidepresivelor triciclice si inrudite, acestea pot determina aparitia de reactii adverse in cazul asocierii cu antiaritmice, inclusiv propafenona.

Administrarea concomitenta cu ritonavir poate creste incidenta reactiilor adverse ale propafenonei.

Sarcina:

Studiile efectuate la animale nu au evidentiat efecte teratogene. Avand in vedere faptul ca datele privind utilizarea la femeile gravide sau care alapteaza sunt insuficiente iar propafenona traverseaza bariera feto-placentara si se excreta in laptele matern, nu se recomanda utilizarea sa in timpul sarcinii si alaptarii.

Condus auto:

Deoarece propafenona determina tulburari de vedere si ameteli, poate influenta negativ capacitatea de a conduce vehicule si de a folosi utilaje, mai ales la inceputul tratamentului, la cresterea dozelor, cand se modifica medicatia si in cazul consumului concomitent de bauturi alcoolice.

Reactii adverse:

In general, propafenona poate produce reactii adverse usoare, dependente de doza, care apar in special la inceputul tratamentului. Majoritatea acestora nu necesita intreruperea administrarii, ci numai ajustarea dozei.

Ocazional, in special la doze mari, pot sa apara tulburari gastro-intestinale (de exemplu, anorexie, gust amar, uscaciunea mucoasei bucale, greata, varsaturi, constipatie sau diaree), ameteli, cefalee, tulburari de vedere, fatigabilitate. Foarte rar, pot sa apara neliniste, cosmaruri, tulburari de somn, anxietate sau stare de confuzie si manifestari extrapiramidale. Aceste reactii duc relativ rar la intreruperea tratamentului.

Mai putin frecvent, pot sa apara reactii alergice cutanate, cum sunt eritem cutanat, prurit, exantem sau urticarie. De asemenea, rareori, pot sa apara icter colestatic, discrazii sanguine sau sindrom lupic; toate aceste reactii sunt reversibile dupa incetarea tratamentului.

Ocazional, s-a observat hipotensiune arteriala ortostatica, in special la varstnici. Aceasta reactie dispare la reducerea dozei sau intreruperea tratamentului.

Rareori, in timpul tratamentului cu propafenona se pot produce bradicardie, bloc sinoatrial sau atrioventricular, bloc de ramura.

Propafenona prezinta risc aritmogen mic. Se pot produce modificari ale pragului de excitabilitate si de sensibilitate cardiaca. Este posibila aparitia tahicardiei ventriculare, flutterului si fibrilatiei atriale.

Insuficienta cardiaca se poate agrava.

Foarte rar, in caz de supradozaj s-au raportat convulsii.

De asemenea, se poate produce reactivarea astmului bronsic sau dispnee (la pacientii cu boala bronhopulmonara obstructiva).

Dupa administrarea de doze mari de propafenona s-au raportat disfunctie erectila si scaderea numarului de spermatozoizi.

In cazuri izolate, s-au observat leucopenie, trombocitopenie, chiar agranulocitoza (reversibile). Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Supradozaj:

In caz de supradozaj se pot produce prelungirea intervalului PQ, a complexului QRS, deprimarea automatismului nodului sinusal, bloc atrioventricular, tahicardie ventriculara, fibrilatie ventriculara, hipotensiune arteriala mergand pana la soc cardiogen.

De asemenea, pot sa apara si manifestari extracardiace, cum sunt: cefalee, ameteli, tulburari de vedere, parestezii, tremor, uscaciunea mucoasei bucale, greata, varsaturi, constipatie. In cazuri severe pot sa apara convulsii tonico-clonice, somnolenta, coma, apnee.

Nu se cunoaste un antidot specific pentru supradozajul propafenonei.

Se recomanda internarea pacientului intr-un serviciu de terapie intensiva.

Tratament specific

In caz de bradicardie este necesara reducerea dozei sau intreruperea administrarii si, daca este necesar, tratament cu atropina.

Pentru combaterea blocului sinoatrial si atrioventricular de gradul II sau III, se administreaza atropina sau izoprenalina, iar, daca este necesar, se instaleaza un pacemaker.

In caz de bloc atrioventricular este necesara reducerea dozei sau intreruperea tratamentului, la nevoie, electroconversie sau administrarea de doze mari de izoprenalina.

Tratamentul insuficientei cardiace consta din administrarea de glicozide tonicardiace.

In caz de edem pulmonar se recomanda doze mari de diuretice, nitroglicerina, la nevoie catecolamine (de exemplu: adrenalina si/sau dopamina sau dobutamina).

Tratament in supradozajul acut

In caz de hipotensiune arteriala severa si bradicardie se recomanda administrarea intravenoasa de adrenalina. Convulsiile se trateaza prin administrarea de diazepam intravenos. Caile aeriene trebuie pastrate permeabile; daca este necesar pacientul se intubeaza si se administreaza un miorelaxant.

In caz de soc cardiogen se recomanda resuscitare cardiorespiratorie.

Datorita legarii in proportie mare de proteinele plasmatice si a volumului aparent de distributie mare, hemodializa sau hemoperfuzia nu sunt eficace.

Proprietati farmacodinamice:

Grupa farmacoterapeutica: antiaritmice clasa Ic, codul ATC: C01BC03.

Clorhidratul de propafenona apartine antiaritmicelor stabilizatoare de membrana din grupul Ic al clasificarii Vaughan Williams. Propafenona este un antiaritmic cu efect anestezic local si efect direct stabilizator al membranei celulelor miocardice. Prelungirea intervalelor PQ si QT si a complexului QRS apare prin actiunea directa a propafenonei pe celulele miocardice, aceasta fixandu-se strans (dar

lent) de canalele de sodiu. Ea blocheaza patrunderea Na+ mai ales in faza rapida a depolarizarii (faza 0

a potentialului de actiune), deprimand mult viteza depolarizarii sistolice. De asemenea, are si un efect slab beta-blocant si blocant al canalului de calciu, care nu sunt relevante la concentratiile terapeutice. Propafenona scade viteza de conducere a impulsului, creste pragul de excitabilitate si prelungeste perioada refractara efectiva. Propafenona scurteaza durata potentialului de actiune al celulelor cardiace, inclusiv a celulelor Purkinje.

Conducerea impulsului la nivelul cailor accesorii, ca in sindromul WPW, este inhibata, prin prelungirea perioadei refractare sau blocarea caii de conducere, atat in sens anterograd, cat mai ales retrograd.

La doze mari (peste 1200 mg pe zi), propafenona are efect beta-blocant, care se poate manifesta prin scaderea frecventei cardiace, usoara scadere a tensiunii arteriale si, la pacientii cu predispozitie, si prin insuficienta cardiaca sau insuficienta respiratorie. Efectul blocant asupra receptorilor beta-adrenergici explica potentialul aritmogen mai redus al propafenonei, comparativ cu alte antiaritmice din clasa Ic. Influenta asupra canalelor de calciu se manifesta printr-un efect slab inotrop negativ al propafenonei.

Proprietati farmacocinetice:

Dupa administrare orala, propafenona este absorbita complet din tractul gastro-intestinal; biodisponibilitatea sa dupa administrare orala este diminuata semnificativ dupa primul pasaj hepatic, ea fiind dependenta de doza administrata si de forma farmaceutica. Concentratia plasmatica maxima este atinsa la aproximativ 3,5 ore dupa administrarea orala.

Propafenona se distribuie foarte rapid in tesuturi. Are un volum de distributie relativ mare (1,2-4,0 l/kg la starea de echilibru) si este legata intr-un procent de 96-97% de alfa1-glicoproteina acida.

Concentratia plasmatica eficace este cuprinsa intre 500 si 1 599 µg/l.

Propafenona este metabolizata marcat, in special in 5-hidroxipropafenona. Hidroxilarea are loc in ficat, prin intermediul izoenzimelor P-450 2D6, 3A4, 1A2. O alta parte din propafenona este

depropilata, rezultand N-depropilpropafenona. 5-hidroxipropafenona si N-depropilpropafenona au efecte similare asupra ECG cu ale propafenonei. Concentratiile plasmatice ale celor doi metaboliti ating numai 20% din concentratia plasmatica maxima a propafenonei. La populatia umana s-a observat polimorfismul metabolizarii. In grupul de metabolizatori rapizi, timpul de injumatatire este cuprins intre 5 si 6 ore, iar in grupul de metabolizatori lenti, timpul de injumatatire plasmatica este de aproximativ 17 ore. Propafenona si cei doi metaboliti principali sunt in mare parte conjugati in ficat si eliminati prin fecale sub forma conjugata (pana la 50% din doza administrata). Aproximativ 1% din propafenona nemodificata este eliminata prin urina. Propafenona are un clearance general relativ mare (0,72 l/ora si kg dupa administrare orala repetata), iar timpul de injumatatire plasmatica este de aproximativ 6,2 ore, cu variatii intre 2,3 si 11,8 ore (la metabolizatorii lenti este prelungit de aproximativ doua ori). Insuficienta renala influenteaza intr-o oarecare masura excretia unor metaboliti ai propafenonei.

Hemodializa nu influenteaza eliminarea propafenonei, nici a celor doi metaboliti principali ai sai. Insuficienta hepatica severa determina cresterea concentratiei plasmatice de propafenona si prelungirea timpului sau de injumatatire plasmatica.