Quetiapina 200 mg, 60 comprimate comprimate cu eliberare prelungita, Zentiva

Indicatii
Quetiapina Zentiva comprimate cu eliberare prelungita este indicata pentru:

Tratamentul schizofreniei.

Tratamentul tulburarii bipolare:

episoade maniacale moderate pana la severe asociate tulburarii bipolare.

episoade depresive majore asociate tulburarii bipolare.

prevenirea recidivei episoadelor maniacale sau depresive la pacientii cu tulburare bipolara, care au raspuns la tratamentul anterior cu quetiapina.

Tratamentul adjuvant al episoadelor depresive majore la pacientii cu tulburare depresiva majora (TMD), care au avut un raspuns sub optim la monoterapia cu antidepresiv (vezi pct. 5.1). Inainte de inceperea tratamentului, medicii trebuie sa ia in considerare profilul de siguranta al quetiapinei (vezi pct. 4.4).

Dozaj
Doze

Exista scheme diferite de administrare a dozelor pentru fiecare indicatie. Prin urmare, trebuie sa se asigure ca pacientii primesc informatii clare cu privire la doza corespunzatoare pentru afectiunea lor.

Adulti

Pentru tratamentul schizofreniei si al episoadelor maniacale moderate pana la severe asociate tulburarii bipolare

Quetiapina Zentiva comprimate cu eliberare prelungita trebuie sa fie administrat cu cel putin o ora inainte de masa. Doza zilnica la inceputul tratamentului este de 300 mg in Ziua 1 si 600 mg in Ziua 2. Doza zilnica recomandata este de 600 mg; cu toate acestea, daca este justificata clinic, doza poate fi crescuta la 800 mg pe zi. Doza trebuie ajustata in intervalul de doze eficace, cuprins intre 400 mg si 800 mg pe zi, in functie de raspunsul clinic si de tolerabilitatea pacientului. Pentru tratamentul de intretinere in schizofrenie, nu este necesara ajustarea dozei.

Pentru tratamentul episoadelor depresive majore asociate tulburarii bipolare

Quetiapina Zentiva comprimate cu eliberare prelungita trebuie aministrat inainte de culcare. Doza zilnica totala pentru primele patru zile de tratament este de 50 mg (Ziua 1), 100 mg (Ziua 2), 200 mg (Ziua 3) si 300 mg (Ziua 4). Doza zilnica recomandata este de 300 mg. In studiile clinice, nu a fost observat niciun beneficiu suplimentar in grupul tratat cu 600 mg, comparativ cu grupul tratat cu 300 mg (vezi pct. 5.1). Cazuri individuale pot prezenta beneficii terapeutice la o doza de 600 mg. Dozele mai mari de 300 mg trebuie initiate de catre medicii cu experienta in tratarea tulburarii bipolare. In cazuri individuale, in situatia in care exista ingrijorari privind tolerabilitatea, studiile clinice au indicat ca poate fi luata in considerare scaderea dozei pana la minimum 200 mg.

Pentru prevenirea recidivei in tulburarea bipolara

Pentru prevenirea recidivei episoadelor maniacale, depresive si mixte in tulburarea bipolara, pacientii care au raspuns la tratamentul cu Quetiapina Zentiva comprimate cu eliberare prelungita pentru tratamentul acut al tulburarii bipolare trebuie sa continue tratamentul cu aceeasi doza de Quetiapina Zentiva comprimate cu eliberare prelungita, administrata inainte de culcare. Doza de Quetiapina Zentiva comprimate cu eliberare prelungita poate fi ajustata in functie de raspunsul clinic si de tolerabilitatea fiecarui pacient, in intervalul cuprins intre 300 mg si 800 mg/zi. Este important ca pentru tratamentul de intretinere sa fie utilizata doza minima eficace.

Pentru tratamentul adjuvant al episoadelor depresive majore in TDM

Quetiapina Zentiva comprimate cu eliberare prelungita trebuie administrata inainte de culcare. Doza zilnica de la inceputul tratamentului este de 50 mg in Ziua 1 si Ziua 2, si 150 mg in Ziua 3 si Ziua 4. A fost observat efectul antidepresiv la doze de 150 si 300 mg/zi in studiile pe termen scurt ca tratament

adjuvant (cu amitriptilina, bupropiona, citalopram, duloxetina, escitalopram, fluoxetina, paroxetina, sertralina si venlafaxina - vezi pct. 5.1) si la doze de 50 mg/zi in studiile cu monoterapie pe termen scurt.

Exista un risc crescut de evenimente adverse la doze mai mari. Prin urmare, clinicienii trebuie sa se asigure ca este utilizata pentru tratament cea mai mica doza eficace, incepand cu 50 mg/zi. Necesitatea de a creste doza dela 150mg la 300 mg/zi trebuie sa se bazeze pe evaluarea fiecarui pacient.

Schimbarea tratamentului cu quetiapina comprimate cu eliberare imediata

Pentru o stabilire a dozelor mai convenabila, pacientii care sunt in prezent tratati cu doze divizate de quetiapina comprimate cu eliberare imediata li se poate schimba tratamentul cu Quetiapina Zentiva comprimate cu eliberare prelungita, la doza zilnica totala echivalenta, administrata o data pe zi.

Poate fi necesara ajustarea individuala a dozei.

Pacienti vastnici

Similar altor antipsihotice si antidepresive, se recomanda prudenta la administrarea Quetiapina Zentiva comprimate cu eliberare prelungita la varstnici, in special in timpul perioadei initiale de stabilire a dozei. Poate fi necesar ca ajustarea treptata a dozei sa se faca mai lent, iar doza terapeutica zilnica sa fie mai mica decat cea utilizata la pacientii mai tineri. Clearance-ul plasmatic mediu al quetiapinei s-a redus cu 30-50% la pacientii varstnici, comparativ cu pacientii mai tineri. Pacientii varstnici trebuie sa inceapa cu doze de 50 mg/zi. Doza poate fi crescuta in trepte de 50 mg/zi pana la o doza eficace, in functie de raspunsul clinic si de tolerabilitatea fiecarui pacient.

La pacientii varstnici cu episoade depresive majore in TMD, administrarea trebuie sa inceapa cu o doza de 50 mg/zi in zilele 1-3, crescand doza la 100 mg/zi in Ziua 4 si 150 mg/zi in Ziua 8. Trebuie utilizata cea mai mica doza eficace, incepand cu 50 mg/zi. In functie de evaluarea fiecarui pacient, in cazul in care este necesara cresterea dozei la 300 mg/zi, aceasta nu trebuie sa se faca inainte de ziua 22 de tratament.

Copii si adolescenti

Quetiapina Zentiva comprimate cu eliberare prelungita nu este recomandata copiilor si adolescentilor cu varsta sub 18 ani, din cauza lipsei datelor care sa sustina utilizarea la aceasta grupa de varsta.

Datele existente din studiile clinice placebo-controlate sunt prezentate la pct. 4.4, 4.8, 5.1 si 5.2.

Insuficienta renala

Nu este necesara ajustarea dozelor la pacientii cu insuficienta renala.

Nu a fost evaluata eficacitatea si siguranta la pacientii cu varsta peste 65 de ani cu episoade depresive asociate tulburarii bipolare.

Insuficienta hepatica

Quetiapina este intens metabolizata la nivelul ficatului. De aceea, Quetiapina Zentiva comprimate cu eliberare prelungita trebuie administrat cu precautie la pacientii cu insuficienta hepatica cunoscuta, in special in timpul perioadei initiale de stabilire a dozei. La pacientii cu insuficienta hepatica, administrarea trebuie inceputa cu doze de 50 mg/zi. Dozele pot fi crescute in trepte de 50 mg pe zi, pana la o doza eficace, in functie de raspunsul clinic si tolerabilitatea fiecarui pacient.

Mod de administrare

Quetiapina Zentiva comprimate cu eliberare prelungita trebuie administrat o data pe zi, fara alimente. Comprimatele trebuie inghitite intregi si nu trebuie divizate, mestecate sau zdrobite.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.

Administrarea concomitenta cu inhibitori ai izoenzimei CYP3A4 a citocromului P450, cum sunt inhibitorii proteazei HIV, medicamentele antifungice azolice, eritromicina, claritromicina si nefazodona este contraindicata. (vezi pct. 4.5).

Atentionari
Deoarece Quetiapina Zentiva comprimate cu eliberare prelungita are mai multe indicatii terapeutice, profilul de siguranta trebuie sa fie luat in considerare in ceea ce priveste diagnosticul fiecarui pacient si doza administrata.

Eficacitatea si siguranta pe termen lung pentru terapia adjuvanta la pacientii cu TDM nu au fost evaluate, insa eficacitatea si siguranta pe termen lung pentru monoterapie au fost evaluate la pacientii adulti(vezi pct. 5.1).

Copii si adolescenti

Quetiapina nu este recomandata pentru utilizare la copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani, din cauza lipsei de date care sa sustina utilizarea la aceasta grupa de varsta.

Studiile clinice cu quetiapina au aratat ca, in plus fata de profilul de siguranta cunoscut, identificat la adulti (vezi pct. 4.8), anumite evenimente adverse au aparut cu o frecventa mai mare la copii si adolescenti, comparativ cu adultii (cresterea apetitului alimentar, cresteri ale prolactinemiei, varsaturi, rinita si sincopa)sau pot avea implicatii diferite la copii si adolescenti (simptome extrapiramidale si iritabilitate)), iar unul din reactiile identificate nu a fost observat la adulti (cresteri ale tensiunii arteriale). Au fost observate, de asemenea, modificari ale testelor functiei tiroidiene la copii si adolescenti.

In plus, implicatiile cu privire la siguranta utilizarii pe termen lung a tratamentului cu quetiapina in ceea ce priveste cresterea si maturizarea nu au fost studiate pe o perioada mai lunga de 26 de saptamani. Nu sunt cunoscute implicatii pe termen lung pentru dezvoltarea cognitiva si comportamentala.

In studiile clinice placebo-controlate la copii si adolescenti, quetiapina a fost asociata cu o incidenta crescuta a simptomelor extrapiramidale (SEP), comparativ cu placebo, la pacientii tratati pentru schizofrenie, manie si depresie asociate tulburarii bipolare (vezi pct. 4.8).

Suicid/ideatie suicidara sau inrautatirea starii clinice

Depresia este asociata cu un risc crescut de ideatie suicidara, de autovatamare si suicid (evenimente legate de suicid). Acest risc persista pana la aparitia unei remisiuni semnificative. Deoarece ameliorarea poate sa nu apara in timpul primelor cateva saptamani sau mai mult de tratament, pacientii trebuie monitorizati indeaproape pana la aparitia acestei ameliorari.

Experienta clinica generala demonstreaza ca riscul de suicid poate creste in stadiile initiale ale recuperarii.

In plus, medicii trebuie sa ia in considerare riscul potential de evenimente legate de suicid dupa intreruperea brusca a tratamentului cu quetiapina, din cauza factorilor de risc cunoscuti pentru boala tratata.

Alte afectiuni psihice pentru care quetiapina este prescrisa pot fi, de asemenea, asociate cu un risc crescut de aparitie a evenimentelor legate de suicid. In plus, aceste afectiuni pot fi comorbiditati ale episoadelor depresive majore. Asadar, aceleasi precautii, similare tratamentului pacientilor cu episoade depresive majore, trebuie sa fie respectate in cazul tratamentului pacientilor cu alte afectiuni psihice.

Pacientii cu antecedente de evenimente legate de suicid sau cei care prezinta un grad semnificativ de ideatie suicidara inainte de inceperea tratamentului sunt cunoscuti a avea un risc mai mare de ganduri suicidare sau tentative de suicid si trebuie sa beneficieze de o monitorizare atenta in timpul tratamentului. O metaanaliza a studiilor clinice placebo controlate asupra medicamentelor antidepresive la pacientii adulti cu tulburari psihice a aratat un risc crescut de comportament suicidar in cazul medicamentelor antidepresive comparativ cu placebo la pacientii cu varsta mai mica de 25 de ani.

Supravegherea atenta a pacientilor si in special a celor cu risc crescut trebuie sa insoteasca tratamentul in special in etapele incipiente ale tratamentului si dupa modificarea dozei. Pacientii (si persoanele care ingrijesc pacientii) trebuie avertizati cu privire la necesitatea de a urmari orice modificare a starii clinice, comportament sau ideatie suicidara si modificari neobisnuite ale comportamentului si sa solicite imediat asistenta medicala in cazul aparitiei acestor simptome.

In studiile clinice pe termen scurt placebo controlate, a fost observat la pacientii cu episoade depresive majore in tulburarea bipolara, un risc crescut de evenimente legate de suicid la pacientii adulti tineri (cu varste sub 25 de ani), care au fost tratati cu quetiapina, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo (3,0% fata de 0%, respectiv). In studiile clinice, la pacientii cu TMD, incidenta evenimentelor legate de suicid observate la pacientii adulti tineri (cu varste sub 25 de ani) a fost de 2,1% (3 / 144) pentru quetiapina si 1,3% (1 / 75) pentru placebo. Un studiu populational retrospectiv al quetiapinei pentru tratamentul pacientilor cu tulburare depresiva majora a demonstrat un risc crescut de auto- vatamare si suicid la pacientii cu varsta intre 25 si 64 de ani fara istoric de auto-vatamare in timpul utilizarii quetiapinei impreuna cu alte antidepresive.

Risc metabolic

Tinand cont de riscul agravarii profilului metabolic, inclusiv modificari ale greutatii corporale, glicemiei (vezi ,,Hiperglicemie) si profilului lipidic, observata la pacientii din studiile clinice, parametrii metabolici trebuie evaluati la initierea tratamentului, iar modificarile acestor parametri trebuie controlate regulat in cursul tratamentului. Modificarile nefavorabile ale acestor parametri trebuie tratate corespunzator in functie de simtomatologia clinica (vezi pct. 4.8).

Simptome extrapiramidale

In studiile clinice placebo-controlate la pacientii adulti, quetiapina a fost asociata cu o incidenta crescuta a simptomelor extrapiramidale (SEP), comparativ cu placebo la pacientii tratati pentru episoade depresive majore in cadrul tulburarii bipolare si in cadrul tulburarii depresive majore (vezi pct. 4.8 si 5.1).

Utilizarea quetiapinei a fost asociata cu aparitia acatiziei, caracterizata printr-o stare de neliniste subiectiv neplacuta sau care produce suferinta si prin nevoia de miscare insotita adesea de incapacitatea de a ramane asezat sau nemiscat. Acest lucru este cel mai probabil sa apara in primele cateva saptamani de tratament. La pacientii care dezvolta aceste simptome, cresterea dozei poate fi daunatoare.

Diskinezie tardiva

Daca apar semne si simptome ale diskineziei tardive, scaderea dozei sau intreruperea tratamentului cu quetiapina trebuie luate in considerare. Simptomele de diskinezie tardiva se pot agrava sau apar chiar dupa intreruperea tratamentului (vezi pct. 4.8).

Somnolenta si ameteli

Tratamentul cu quetiapina a fost asociat cu somnolenta si simptome asociate, cum este sedarea (vezi pct. 4.8). In studiile clinice referitoare la tratamentul pacientilor cu depresie bipolara si tulburare depresiva majora, debutul a fost de obicei in primele 3 zile de tratament si a fost predominant de intensitate usoara pana la moderata. Pacientii care prezinta somnolenta de intensitate severa pot necesita monitorizarea mai frecventa pentru minim 2 saptamani de la debutul somnolentei sau pana la ameliorarea simptomelor si poate fi luata in considerare intreruperea tratamentului.

Hipotensiune arteriala ortostatica

Tratamentul cu quetiapina a fost asociat cu hipotensiune arteriala ortostatica si ameteli conexe (vezi pct. 4.8), care similar somnolente au debutat, de obicei, in timpul perioadei initiale de stabilire treptata a dozei. Acest lucru ar putea creste riscul de ranire accidentala (caderi), in special la varstnici. Prin urmare, pacientii trebuie sfatuiti sa fie prudenti pana cand se obisnuiesc cu potentialele efecte ale medicamentului.

Quetiapina trebuie utilizata cu precautie la pacientii cu boli cardiovasculare cunoscute, boli cerebrovasculare sau alte afectiuni care predispun la hipotensiune arteriala. Daca apare hipotensiune arteriala ortostatica, trebuie luata in considerare scaderea dozelor sau o crestere mai lenta a acestora, in special la pacientii cu boli cardiovasculare subiacente.

Sindrom de apnee in somn

Sindromul de apnee in somn a fost raportat la pacientii care au folosit quetiapina. Quetiapina trebuie utilizata cu precautie la pacientii tratati concomitent cu deprimante ale sistemului nervos central si care au antecedente sau risc de apnee in somn, cum sunt persoanele supraponderale/obeze sau barbatii.

Convulsii

In studiile clinice controlate nu au existat diferente in ceea ce priveste incidenta convulsiilor la pacientii tratati cu quetiapina sau placebo. Nu sunt disponibile date referitoare la incidenta convulsiilor la pacientii cu antecedente de convulsii. Similar altor antipsihotice, se recomanda prudenta in cazul tratamentului administrat pacientilor cu antecedente de convulsii (vezi pct. 4.8).

Sindrom neuroleptic malign

Sindromul neuroleptic malign a fost asociat cu tratamentul antipsihotic, inclusiv cu quetiapina (vezi pct. 4.8). Manifestarile clinice includ hipertermie, alterarea starii mintale, rigiditate musculara, instabilitate vegetativa si cresterea valorilor creatin-fosfokinazei. Intr-un astfel de caz, tratamentul cu quetiapina trebuie intrerupt si administrat un tratament medical adecvat.

Neutropenie severa si agranulocitoza

Neutropenia severa (numarul neutrofilelor mai mic de 0,5 X 109/l) a fost raportata in studiile clinice efectuate cu quetiapina. Cele mai multe cazuri de neutropenie severa au aparut la un interval de cateva luni de la inceperea tratamentului cu quetiapina. Nu a existat o legatura evidenta cu doza administrata. In perioada dupa punerea pe piata, au fost raportate cateva cazuri letale.Printre factorii de risc posibili pentru neutropenie se numara pre-existenta unui numar mic de leucocite si antecedente de neutropenie indusa de medicamente.

Cu toate acestea, unele cazuri au aparut la pacienti fara factori de risc preexistenti. Quetiapina trebuie intrerupta la pacientii cu un numar de neutrofile mai mic de 1,0 X 109/l. Pacientii trebuie monitorizati pentru aparitia semnelor si simptomelor de infectie si pentru numarul de neutrofile (pana cand acestea depasesc 1,5 X 109/l) (vezi pct. 5.1).

Posibilitatea aparitiei neutropeniei trebuie luata in considerare la pacientii care prezinta o infectie sau febra, in special in absenta unui/unor factor(i) de risc predispozant(ti) si aceasta trebuie tratata corespunzator in functie de simptomatologia clinica.

Pacientii trebuie sfatuiti sa raporteze imediat aparitia unor semne / simptome caracteristice pentru agranulocitoza sau infectie (de exemplu febra, slabiciune, letargie sau durere in gat) la orice moment in timpul tratamentului cu quetiapina. La acesti pacienti, trebuie determinate prompt numarul de neutrofile si valoarea absoluta a numarului de neutrofile, in special in absenta factorilor predispozanti.

Efecte anticolinergice (muscarinice)

Norquetiapina, un metabolit activ al quetiapinei, are o afinitate moderata spre mare pentru cateva subtipuri de receptori muscarinici. Aceasta contribuie la aparitia RAM ce reflecta efecte anticolinergice cand quetiapina este utilizata la doze recomandate, cand este utilizata concomitent cu alte medicamente cu efecte anticolinergice si in caz de supradozaj. Quetiapina trebuie utilizata cu precautie la pacientii care utilizeaza medicamente cu efecte anticolinergice (muscarinice). Quetiapina trebuie utilizata cu precautie la pacientii cu un diagnostic curent sau cu antecedente de retentie urinara, hipertrofie prostatica semnificativa clinic, obstructie intestinala sau afectiuni asociate, tensiune intraoculara crescuta sau glaucom cu unghi inchis (vezi pct. 4.5, 4.8, 4.9 si 5.1).

Interactiuni Vezi pct. 4.5.

Utilizarea concomitenta a quetiapinei cu un inductor puternic al enzimelor hepatice, cum sunt carbamazepina sau fenitoina, scade semnificativ concentratiile plasmatice ale quetiapinei, care poate influenta eficacitatea tratamentului cu quetiapina. La pacientii la care se administreaza un inductor al enzimelor hepatice, tratamentul cu quetiapina trebuie inceput doar daca medicul considera ca beneficiile tratamentului cu quetiapina depasesc riscurile intreruperii administrarii inductorului enzimatic hepatic. Este important ca orice modificare a dozei inductorului enzimatic hepatic sa se faca

treptat si, daca este necesar, acest medicament poate fi inlocuit cu un non-inductor enzimatic hepatic (de exemplu valproatul de sodiu).

Greutate corporala

Cresterea ponderala a fost raportata la pacientii care au fost tratati cu quetiapina si trebuie sa fie monitorizata si tratata adecvat din punct de vedere clinic, in conformitate cu ghidurile pentru tratamentul afectiunilor psihice (vezi pct. 4.8 si 5.1).

Hiperglicemie

Hiperglicemia si/sau aparitia sau agravarea diabetului zaharat, asociate ocazional cu cetoacidoza sau coma, s-au raportat rar, inclusiv unele cazuri letale (vezi pct. 4.8). In unele cazuri, a fost raportata o crestere ponderala anterioara, care poate fi un factor predispozant. Se recomanda monitorizarea clinica adecvata, in conformitate cu ghidurile pentru tratamentul afectiunilor psihice. Pacientii tratati cu orice tip de medicament antipsihotic, inclusiv quetiapina, trebuie monitorizati pentru aparitia semnelor si simptomelor de hiperglicemie (cum sunt polidipsie, poliurie, polifagie si slabiciune), iar pacientii cu diabet zaharat sau cu factori de risc pentru diabet zaharat trebuie monitorizati regulat in ceea ce priveste modificarea valorilor glicemiei. Greutatea trebuie monitorizata in mod regulat.

Profilul lipidic

Cresteri ale valorilor trigliceridelor, LDL si ale colesterolului total si scaderi ale valorilor HDL- colesterolului au fost observate in studiile clinice cu quetiapina (vezi pct. 4.8). Modificarile profilului lipidic trebuie tratate adecvat din punct de vedere clinic.

Prelungirea intervalului QT

In studiile clinice si in cazul utilizarii conform RCP, quetiapina nu a fost asociata cu prelungire persistenta a intervalului QT absolut. Dupa punerea pe piata, s-a observat o prelungire a intervalului QT la doze terapeutice de quetiapina (vezi pct. 4.8) si in caz de supradozaj (vezi pct. 4.9). Similar altor antipsihotice, se recomanda prudenta in prescrierea quetiapinei la pacientii cu boli cardiovasculare sau antecedente familiale de prelungire a intervalului QT. Se recomanda, de asemenea, prudenta in prescrierea quetiapinei in asociere cu medicamente cunoscute ca prelungesc intervalul QT si in administrare concomitenta cu neuroleptice, in special la varstnici, pacienti cu sindrom de interval QT prelungit congenital, insuficienta cardiaca congestiva, hipertrofie cardiaca, hipokaliemie sau hipomagneziemie (vezi pct. 4.5).

Cardiomiopatie si miocardita

Cardiomiopatia si miocardita au fost raportate in studiile clinice si dupa punerea pe piata (vezi pct. 4.8). In cazul pacientilor cu suspiciune de cardiomiopatie sau miocardita, intreruperea tratamentului cu quetiapina trebuie luata in considerare.

Reactii adverse cutanate severe

Foarte rar cu tratamentul cu quetiapina au fost raportate reactii adverse cutanate severe (RACS), incluzand sindromul Stevens-Johnson (SJS), necroliza epidermica toxica (NET), pustuloza exantematica acuta generalizata (PEGA), eritem polimorf (EP) si reactia medicamentoasa cu eozinofilie si simptome sistemice (DRESS) care pot pune viata in pericol sau pot fi letale. RACS apar frecvent cu unul sau mai multe din urmatoarele simptome: eruptie cutanata extinsa care poate fi pruriginoasa sau insotita de pustule, dermatita exfoliativa, febra, limfadenopatie si posibila eozinofilie sau neutrofilie. Majoritatea acestor reactii au aparut in primele 4 saptamani de la initierea tratamentului cu quetiapina, unele reactii DRESS au aparut in primele 6 saptamani dupa initierea tratamentului cu quetiapina. Daca apar semne si simptome care sugereaza aceste reactii cutanate severe, quetiapina trebuie intrerupta imediat si trebuie luat in considerare un tratament alternativ.

Sindromul de intrerupere

Simptome acute de intrerupere a tratamentului cum sunt insomnia, greata, cefaleea, diareea, varsaturile, ametelile si iritabilitatea au fost descrise dupa intreruperea brusca a quetiapinei. Se recomanda oprirea tratamentului prin reducerea treptata a dozei pe o perioada de una pana la doua saptamani (vezi pct. 4.8).

Varstnici cu psihoza din cadrul dementei

Quetiapina nu este utilizata pentru tratamentul psihozei din cadrul dementei.

Studii clinice randomizate, placebo-controlate au pus in evidenta la pacientii cu dementa cresterea de aproximativ 3 ori a riscului de aparitie a evenimentelor adverse cerebrovasculare in cazul tratamentului cu unele antipsihotice atipice. Mecanismul pentru cresterea acestui risc nu este cunoscut. Un risc crescut nu poate fi exclus nici in cazul altor antipsihotice si nici pentru alte grupe de pacienti. Quetiapina trebuie administrata cu prudenta la pacientii cu factori de risc pentru accident vascular cerebral.

In cadrul unei meta-analize efectuate pentru medicamente antipsihotice atipice, s-a raportat o crestere a riscului de deces la pacientii varstnici cu psihoza din cadrul dementei, comparativ cu placebo. In doua studii efectuate cu quetiapina, placebo controlate, cu durata de 10 saptamani, la acelasi grup de pacienti (n=710; varsta medie: 83 ani; intervalul: 56-99 ani), rata mortalitatii la pacientii tratati cu quetiapina a fost de 5,5%, comparativ cu 3,2% in grupul cu placebo. In cadrul acestor studii, pacientii au decedat din cauze variate specifice acestei grupe de pacienti.

Varstnici cu boala Parkinson (BP)/parkinsonism

Un studiu populational retrospectiv al quetiapinei pentru tratamentul pacientilor cu TMD, a demonstrat un risc crescut de deces in timpul utilizarii quetiapinei la pacienti cu varsta mai mare de 65 de ani. Aceasta asociere nu a fost prezenta atunci cand pacientii cu BP au fost inlaturati din analiza. Este necesara precautie daca quetiapina este prescrisa la pacienti varstnici cu BP.

Disfagia

A fost raportata aparitia disfagiei in urma tratamentului cu quetiapina (vezi pct. 4.8). Quetiapina trebuie utilizata cu precautie la pacientii cu risc de pneumonie de aspiratie.

Constipatia si obstructia intestinala

Constipatia reprezinta un factor de risc pentru obstructia intestinala. Constipatia si obstructia intestinala au fost raportate la administrarea quetiapinei (vezi pct. 4.8). Aceasta include si raportari de cazuri letale la pacienti care prezentau un risc mai crescut de obstructie intestinala, incluzandu-i pe cei care utilizau concomitent mai multe medicamente care scad motilitatea intestinala si/sau este posibil sa nu prezinte simptome de constipatie. Pacientii cu obstructie intestinala / ileus trebuie monitorizati atent si tratati urgent.

Tromboembolism venos (TEV)

Au fost raportate cazuri de tromboembolism venos (TEV) la administrarea de medicamente antipsihotice. Deoarece pacientii tratati cu medicamente antipsihotice prezinta adesea factori de risc dobanditi pentru TEV, toti factorii de risc posibili pentru TEV trebuie identificati inaintea si in timpul tratamentului cu quetiapina si trebuie luate masurile preventive necesare.

Pancreatita

Pancreatita a fost raportata in studiile clinice si in experienta de dupa punerea pe piata. Din raportarile primite dupa punerea pe piata, desi nu toate cazurile au fost afectate de factori de risc, multi pacienti au prezentat factori cunoscuti a fi asociati cu pancreatita, cum sunt valori crescute ale trigliceridelor (vezi pct. 4.4), calculii biliari si consumul de alcool etilic.

Informatii suplimentare

Exista date limitate privind administrarea quetiapinei in asociere cu divalproex sau litiu in tratamentul episoadelor maniacale moderate pana la severe; cu toate acestea, asocierea a fost bine tolerata (vezi pct. 4.8 si 5.1). Datele clinice au evidentiat un efect aditiv in saptamana a 3-a de tratament.

Utilizarea improprie si abuzul

Au fost raportate cazuri de utilizare improprie si abuz. Poate fi necesara precautie atunci cand se prescrie quetiapina la pacientii cu antecedente de abuz de alcool etilic sau droguri.

Lactoza

Quetiapina Zentiva comprimate cu eliberare prelungita contine lactoza. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit total de lactaza sau sindrom de malabsorbtie la glucoza- galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

Interactiuni

Avand in vedere ca efectele quetiapinei se manifesta in principal la nivelul sistemului nervos central, trebuie administrata cu prudenta in asociere cu alte medicamente care actioneaza la nivel central, precum si impreuna cu alcoolul etilic.

Quetiapina trebuie utilizata cu precautie la pacientii care utilizeaza medicamente cu efecte anticolinergice (muscarinice) (vezi pct. 4.4).

CYP3A4 este principala izoenzima a citocromului P450 responsabila de metabolizarea quetiapinei mediata de citocromul P450. Intr-un studiu privind interactiunile efectuat la voluntari sanatosi, administrarea concomitenta a quetiapinei (doze de 25 mg) cu ketoconazol, un inhibitor al CYP3A4, a determinat o crestere de 5 pana la 8 ori a ASC pentru quetiapina. Ca urmare, este contraindicata utilizarea quetiapinei concomitent cu inhibitori ai CYP3A4. De asemenea, nu este recomandat consumul de suc de grepfrut in timpul tratamentului cu quetiapina.

Intr-un studiu clinic cu doze repetate pentru evaluarea farmacocineticii quetiapinei administrate anterior sau in timpul tratamentului cu carbamazepina (un inductor cunoscut al enzimelor hepatice), administrarea concomitenta a carbamazepinei a crescut semnificativ clearance-ul quetiapinei. Aceasta crestere a clearance-ului a redus expunerea sistemica la quetiapina (evaluata prin valoarea ASC), in medie cu 13% fata de expunerea in timpul administrarii quetiapinei in monoterapie; cu toate acestea, la unii pacienti s-a observat un efect mai puternic. Ca o consecinta a acestei interactiuni, poate aparea scaderea concentratiilor plasmatice, ce poate afecta eficacitatea tratamentului cu quetiapina.

Administrarea quetiapinei concomitent cu fenitoina (un inductor al enzimelor microzomale) a determinat o crestere semnificativ accentuata a clearance-ului plasmatic pentru quetiapina cu aproximativ 450%. La pacientii la care se administreaza un inductor enzimatic, tratamentul cu quetiapina trebuie inceput doar daca medicul considera ca beneficiile tratamentului cu quetiapina depaseste riscurile intreruperii tratamentului cu inductorul enzimatic. Este important ca orice eventuala modificare a tratamentului cu inductorul enzimatic sa fie treptata si, daca este cazul, acesta sa fie inlocuit cu un non-inductor (de exemplu valproat de sodiu). (vezi si pct. 4.4).

Farmacocinetica quetiapinei nu a fost modificata semnificativ de administrarea concomitenta a antidepresivelor imipramina (un inhibitor cunoscut al CYP2D6) sau fluoxetina (un inhibitor cunoscut al CYP3A4 si CYP2D6).

Farmacocinetica quetiapinei nu a fost modificata in mod semnificativ in urma administrarii concomitente a antipsihoticelor risperidona sau haloperidol. Utilizarea concomitenta a comprimatelor de quetiapina si tioridazina a provocat o crestere a clearance-ului quetiapinei cu aproximativ 70%.

Farmacocinetica quetiapinei nu a fost modificata in urma administrarii concomitente cu cimetidina. Farmacocinetica litiului nu a fost modificata in cazul administrarii concomitente cu quetiapina.

Intr-un studiu randomizat cu o durata de 6 saptamani, in cadrul caruia s-a comparat administrarea concomitenta de litiu si quetiapina cu utilizarea de placebo si quetiapina la pacienti adulti cu manie acuta, a fost observata o incidenta mai mare a evenimentelor extrapiramidale (in special tremor), somnolentei si cresterii in greutate in grupul caruia i s-a asociat litiu, comparativ cu grupul la care s-a administrat asociat placebo (vezi pct. 5.1).

Farmacocinetica valproatului de sodiu si quetiapinei nu au fost modificate intr-o masura relevanta clinic in cazul administrarii concomitente. Un studiu retrospectiv efectuat la copii si adolescenti tratati cu valproat, quetiapina sau ambele a evidentiat o incidenta mai mare de aparitie a leucopeniei si neutropeniei la grupul tratat cu asocierea de medicamente, comparativ cu grupurile cu monoterapie.

Nu au fost efectuate studii de interactiune cu medicamente utilizate in mod obisnuit pentru boli cardiovasculare.

Se recomanda prudenta in administrarea quetiapinei concomitent cu medicamente despre care se stie ca provoaca dezechilibre electrolitice sau prelungesc intervalul QT.

Au fost raportate cazuri de rezultate fals pozitive in imunoevaluarea enzimatica pentru metadona si antidepresive triciclice la pacientii carora li s-a administrat quetiapina. Confirmarea rezultatelor discutabile in ceea ce priveste imunoevaluarea printr-o tehnica adecvata cromatografica este recomandata.

Sarcina

Primul trimestru

Cantitatea moderata de date publicate provenite din evolutia sarcinilor expuse (intre 300-1000 de rezultate obtinute din sarcini), colectate atat de la cazuri individuale cat si din studii observationale, nu sugereaza un risc crescut de malformatii cauzate de tratament. Totusi, pe baza datelor disponibile, nu se poate trage o concluzie definitiva. Studiile la animale au aratat toxicitate asupra functiei de reproducere (vezi pct. 5.3). De aceea, quetiapina trebuie sa fie utilizata in timpul sarcinii doar daca beneficiile justifica riscurile potentiale.

Trimestrul al treilea

Nou-nascutii expusi la medicamente antipsihotice (inclusiv quetiapina) in timpul celui de-al treilea trimestru de sarcina au risc de reactii adverse, incluzand simptome extrapiramidale si/sau de intrerupere, care pot varia dupa nastere din punct de vedere al severitatii si duratei. S-au raportat cazuri de agitatie, hipertonie, hipotonie, tremor, somnolenta, detresa respiratorie sau tulburari de hranire. Prin urmare, nou-nascutii trebuie monitorizati cu atentie.

Alaptarea

Pe baza unor date foarte limitate ce provin din rapoarte publice cu privire la excretia quetiapinei in laptele matern, se pare ca la doze terapeutice excretia quetiapinei este inconstanta. In lipsa unor date ferme, trebuie luata o decizie cu privire la intreruperea alaptarii sau a tratamentului cu quetiapina, luand in considerare beneficiile alaptarii la san pentru copil si beneficiile tratamentului pentru femeie.

Fertilitatea

Efectul quetiapinei asupra fertilitatii nu a fost evaluat la om. Efecte referitoare la cresterea prolactinemiei au fost observate la sobolan, desi acestea nu sunt relevante la om (vezi pct. 5.3).

Condus auto
Avand in vedere ca efectele sale se manifesta in principal la nivelul sistemului nervos central, quetiapina poate afecta activitatile care necesita vigilenta si poate provoca somnolenta. De aceea, pacientii trebuie sfatuiti sa nu conduca vehicule si sa nu foloseasca utilaje pana la cunoasterea sensibilitatii individuale.

Reactii adverse
Reactiile adverse (RA) cel mai frecvent raportate in cazul utilizarii quetiapinei (mai mare de 10%) sunt somnolenta, ameteli, cefalee, xerostomie, simptome de sevraj (intrerupere), cresteri ale valorilor trigliceridelor plasmatice, cresteri ale colesterolului total (predominant LDL-colesterol), scaderea HDL-colesterolului, crestere ponderala, scaderea hemoglobinei si simptome extrapiramidale.

Incidenta aparitiei RAM asociate cu tratamentul cu quetiapina este prezentata in tabelul de mai jos, (Tabelul 1), in conformitate cu formatul recomandat de catre Consiliul pentru Organizatiile Internationale ale Stiintelor Medicale (Grupul de lucru CIOMS III 1995).

Tabelul 1 RAM asociate cu tratamentul cu quetiapina
Frecventele evenimentelor adverse sunt clasificate astfel: Foarte frecvente (1/10), frecvente (1/100 si mai mic de 1/10), mai putin frecvente (1/1000 si mai mic de 1/100), rare (1/10000 si mai mic de 1/1000), foarte rare (mai mic de 1/10000) si cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).

Vezi pct. 4.4.

Somnolenta poate aparea, de regula, in timpul primelor doua saptamani de tratament si dispare, in general, odata cu administrarea continua a quetiapinei.

A fost observata o crestere asimptomatica (trecerea de la normal la LSN mai mare de 3 ori, in orice moment) a valorilor transaminazelor serice (ALT, AST) sau a valorilor gamma-GT la unii pacienti la care se administreaza quetiapina. Aceste cresteri au fost, de obicei, reversibile in cazul administrarii continue a quetiapinei.

Similar altor antipsihotice cu activitate antagonizanta adrenergica alfa1, quetiapina poate induce frecvent hipotensiune arteriala ortostatica, asociata cu ameteli, tahicardie si, la unii pacienti, sincopa, in special in timpul perioadei initiale de stabilire treptata a dozelor (vezi pct. 4.4).

Calculul frecventei acestor RA a fost facut numai din datele obtinute dupa punerea pe piata a quetiapinei, fomularea cu eliberare imediata.

Glicemie in conditii de repaus alimentar 126 mg/dl (7,0 mmol/l) sau glicemie postprandiala 200 mg/dl ( 11,1 mmol/l) cel putin o data.

O crestere a frecventei de aparitie a disfagiei la tratamentul cu quetiapina fata de placebo a fost observata numai in studiile clinice pentru depresie in cadrul tulburarii bipolare.

Pe baza cresterii ponderale cu mai mare de 7% fata de valoarea la momentul initial. Apare predominant in timpul primelor saptamani de tratament la adulti.

In cadrul studiilor clinice placebo controlate cu quetiapina in monoterapie care au evaluat simptomele acute de intrerupere au fost observate cel mai frecvent urmatoarele simptome ale sindromului de intrerupere: insomnie, greata, cefalee, diaree, varsaturi, ameteli si iritabilitate. Incidenta acestor reactii a scazut semnificativ la o saptamana dupa intreruperea tratamentului.

Trigliceride 200 mg/dl (2,258mmol/l) (pacienti 18 ani) sau 150 mg/dl (1,694 mmol/l) (pacienti

mai mic de 18 ani) la cel putin o determinare.

Colesterol 240 mg/dl (6,2064mmol/l) (pacienti 18 ani) in cel putin o ocazie sau 200 mg/dl (5,172 mmol/l) (pacienti mai mic de 18 ani) la cel putin o determinare. O crestere a colesterolului LDL de 30 mg/dl (0,769 mmol/l) a fost observata foarte frecvent. Modificarea medie in randul pacientilor care au avut aceasta crestere a fost 41,7 mg/dl (1,07 mmol/l).

Vezi textul de mai jos.

Trombocite 100 x 109/l la cel putin o determinare.

Pe baza raportarilor din studiile clinice a evenimentelor adverse cresterea valorilor creatinfosfokinazei sanguine nu este asociata cu sindrom neuroleptic malign.

Prolactinemia (pacienti mai mare de 18 ani): mai mare de 20 μg/l (mai mare de 869,56 pmol/l) la barbati; mai mare de 30 μg/l (mai mare de 1304,34 pmol/l) la

femei in orice moment.

Poate duce la caderi.

Colesterolul HDL: mai mic de 40 mg/dl (1,025 mmol/l) la barbati; mai mic de 50 mg/dl (1,282 mmol/l) la femei in orice moment.

Incidenta la pacienti care au o schimbare a QTc de la mai mic de 450 msec la 450 msec, cu o crestere 30 msec. In studiile placebo-controlate cu quetiapina modificarea medie si incidenta schimbarii la pacienti, la un nivel clinic semnificativ, sunt similare intre quetiapina si placebo.

Trecerea de la mai mare de 132 mmol/l la 132 mmol/l la cel putin o determinare.

Cazurile de ideatie suicidara si comportament suicidar au fost raportate in timpul tratamentului cu quetiapina sau la scurt timp dupa intreruperea tratamentului (vezi pct. 4.4 si 5.1).

Vezi pct. 5.1.

Scaderea valorilor hemoglobinei pana la 13 g/dl (8,07 mmol/l) la barbati, 12 g/dl (7,45 mmol/l) la femei, cel putin o data a aparut la 11% dintre pacientii tratati cu quetiapina in cazul tuturor studiilor, inclusiv in extensiile cu tratament deschis. Pentru acesti pacienti, scaderea maxima medie a hemoglobinei in orice moment a fost -1,50 g/dl.

Aceste rapoarte au aparut frecvent in cazul existentei de tahicardii, ameteli, hipotensiune arteriala ortostatica si/sau boli cardiace/respiratorii preexistente.

Pe baza modificarii de la valoarea initiala normala la o valoare cu potentiala importanta clinica, in orice moment dupa momentul initial, in toate studiile clinice. Modificarile T4 total, T4 liber, T3 total si T3 liber sunt definite ca mai mic de 0,8 x LLN (pmol/l) (limita inferioara a valorilor normale), iar modificarile la TSH sunt mai mare de 5 mUI/l, in orice moment.

Pe baza ratei crescute de varsaturi la pacienti varstnici (cu varsta 65 ani).

Pe baza modificarii valorilor neutrofilelor de la valoarea la momentul initial mai mare de 1,5 x 109/l la mai mic de 0,5 x 109/l, in orice moment al tratamentului si pe cazurile pacientilor cu neutropenie severa (mai mic de 0,5 x 109/l) si infectie in timpul tuturor studiilor clinice cu quetiapina (vezi pct. 4.4).

Pe baza modificarii de la valoarea initiala normal la o valoare cu potentiala importanta clinica, in orice moment dupa momentul initial, in toate studiile clinice. Modificarile la eozinofile sunt definite ca mai mare de 1 x 109 celule/l, in orice moment.

Pe baza modificarii de la valoarea initiala normala la o valoare cu potentiala importanta clinica, in orice moment dupa momentul initial, in toate studiile clinice. Modificarile WBC sunt definite ca 3 x 109celule/l, in orice moment.

Pe baza rapoartelor evenimentului advers sindrom metabolic din toate studiile clinice cu quetiapina.

In studiile clinice, la unii pacienti a fost observata o agravare a mai mult de unul dintre factorii metabolic legati de greutate, glicemie si profil lipidic (vezi pct. 4.4).

Vezi pct. 4.6.

Poate sa apara la initierea tratamentului sau aproape de initierea tratamentului si poate fi asociata cu hipotensiune arteriala si/sau sincopa. Frecventa se bazeaza pe rapoartele de evenimente adverse privind bradicardia si de evenimente asociate din toate studiile clinice cu quetiapina.

33 Pe baza unui studiu epidemiologic retrospectiv ne-randomizat.

In urma administrarii de neuroleptice, s-au raportat cazuri de prelungire a intervalului QT, aritmie ventriculara, moarte subita inexplicabila, stop cardiac si torsada varfurilor, acestea fiind considerate efecte de clasa.

Pe perioada tratamentului cu quetiapina au fost raportate reactii adverse cutanate severe, inclusiv sindrom Stevens-Johnson, necroliza epidermica toxica, eruptie cutanata tranzitorie cu eozinofilie si simptome sistemice (DRESS).

Copii si adolescenti

Aceleasi reactii adverse prezentate mai sus pentru adulti trebuie avute in vedere si in cazul copiilor si adolescentilor. Urmatorul tabel prezinta reactiile adverse care apar cu o frecventa mai mare la copii si adolescenti (cu varsta cuprinsa intre 10 si 17 ani), fata de populatia adulta sau reactiile adverse care nu au fost identificate la populatia adulta.

Tabelul 2. RAM asociate cu tratamentul cu quetiapina la copii si adolescenti care apar cu o frecventa mai mare decat la adulti sau care nu au fost identificate la populatia adulta.
Frecventa reactiilor adverse a fost ierarhizata astfel: foarte frecvente (1/10), frecvente (1/100,

mai mic de 1/10), mai putin frecvente (1/1000, mai mic de 1/100), rare (1/10000, mai mic de 1/1000) si foarte rare (mai mic de 1/10000).

Concentratiile plasmatice ale prolactinei (pacienti mai mic de 18 ani): mai mare de 20 ug/l (mai mare de 869,56 pmol/l) la baieti; mai mare de 26 ug/l (mai mare de 1130,428 pmol/l) la fete la orice moment. Mai putin de 1% din pacienti au prezentat o crestere a valorii prolactinemiei mai mare de 100 ug/l.

Pe baza modificarilor clinice peste valorile prag semnificative (adaptate dupa criteriile Institutului National de Sanatate) sau cresterea mai mare de 20 mmHg pentru valoarea tensiunii arteriale sistolice sau mai mare de 10 mmHg pentru valoarea tensiunii arteriale diastolice la orice moment in 2 studii pe termen scurt (3-6 saptamani) placebo controlate la copii si adolescenti.

Nota: frecventa este concordanta cu cea observata la adulti, dar poate avea implicatii clinice diferite la copii si adolescenti, comparativ cu adultii.

Vezi pct. 5.1.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania

Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO

Field Code Changed Field Code Changed
e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

Supradozaj
Simptome

In general, semnele si simptomele raportate se datoreaza exagerarii efectelor farmacologice cunoscute, de exemplu somnolenta si sedare, tahicardie, hipotensiune arteriala si efecte anticolinergice.

Supradozajul poate conduce la prelungirea intervalului QT, convulsii, status epilepticus, rabdomioliza, deprimare respiratorie, retentie urinara, confuzie, delir si/sau agitatie, coma si deces.

Pacientii cu boala cardiovasculara preexistenta severa au un risc crescut de aparitie a efectelor supradozajului (vezi pct. 4.4: Hipotensiune arteriala ortostatica).

Tratamentul supradozajului

Nu exista niciun antidot specific pentru quetiapina. In cazul manifestarilor severe, posibilitatea implicarii mai multor medicamente trebuie sa fie luata in considerare si sunt recomandate proceduri de terapie intensiva, inclusiv eliberarea si mentinerea permeabilitatii cailor respiratorii, asigurandu-se oxigenarea si ventilatia corespunzatoare, monitorizarea si intretinerea functiilor aparatului cardiovascular.

Pe baza datelor publicate, pacientii cu delir si agitatie si sindrom anticolinergic diagnosticat pot fi tratati cu fizostigmina, 1-2 mg (sub monitorizarea continua a ECG). Aceasta nu este recomandata ca un tratament standard, din cauza potentialului efect negativ al fizostigminei asupra conductibilitatii cardiace. Fizostigmina poate fi folosita daca nu exista modificari ale ECG. A nu se utiliza fizostigmina in cazul aritmiilor sau oricarui grad de bloc cardiac sau largire a QRS.

Deoarece nu a fost investigat modul de prevenire a absorbtiei in caz de supradozaj, lavajul gastric poate fi indicat in intoxicatia severa, iar daca este posibil la maximum o ora dupa ingestie.

Administrarea de carbune activat trebuie avuta in vedere.

In caz de supradozaj cu quetiapina, hipotensiunea arteriala refractara trebuie tratata cu masuri adecvate, cum ar fi administrarea intravenoasa de lichide si/sau medicamente simpatomimetice. Adrenalina si dopamina trebuie evitate, deoarece stimularea beta poate agrava hipotensiunea arteriala prin stabilirea blocadei alfa indusa de quetiapina.

Supravegherea medicala atenta si monitorizarea pacientului trebuie continuate pana la recuperarea acestuia.

In cazul supradozajului cu quetiapina cu eliberare prelungita, exista o intarziere a perioadei de sedare maxima si a perioadei cu puls maxim, precum si prelungirea perioadei de recuperare comparativ cu supradozajul cu quetiapina cu eliberare imediata.

In cazul supradozajului cu quetiapina cu eliberare prelungita, a fost raportata formarea unui bezoar gastric si se recomanda examene imagistice in scop diagnostic care sa conduca tratamentul ulterior. Este posibil ca lavajul gastric de rutina sa nu fie eficient in indepartarea bezoarului din cauza consistentei lipicioase asemanatoare gumei.

In unele cazuri a fost efectuata cu succes indepartarea endoscopica a bezoarului de cauza medicamentoasa.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: psiholeptice; diazepine, oxazepine, tiazepine si oxepine. Codul ATC: N05AH04

Mecanism de actiune

Quetiapina este un medicament antipsihotic atipic. Quetiapina si metabolitul activ prezent in plasma umana, norquetiapina interactioneaza cu o gama larga de receptori ai neurotransmitatorilor. Quetiapina

si norquetiapina prezinta afinitate pentru receptorii serotoninergici cerebrali (5-HT2) si receptorii dopaminergici D1 si D2. Se considera ca aceasta actiune combinata de antagonism la nivelul receptorilor, cu o selectivitate mai mare pentru receptorii serotoninergici 5-HT2 fata de receptorii D2 este cea care contribuie la proprietatile clinice antipsihotice si la riscul scazut de reactii adverse extrapiramidale (RAE) ale quetiapinei, comparativ cu antipsihoticele atipice.Quetiapina si norquetiapina nu au afinitate detectabila pentru receptorii benzodiazepinici, insa au o afinitate mare pentru receptorii histaminergici si alfa1-adrenergici si o afinitate moderata fata de receptorii

alfa2-adrenergici. Quetiapina are, de asemenea, afinitate mica sau nu are afinitate pentru receptorii muscarinici, pe cand norquetiapina are afinitate moderata spre ridicata pentru mai multi receptori muscarinici, ceea ce poate explica efectele anticolinergice (muscarinice). Inhibarea NET si actiunea partial agonista asupra receptorilor 5HT1A a norquetiapinei pot contribui la eficacitatea terapeutica a quetiapinei ca antidepresiv.

Efecte farmacodinamice

Quetiapina este activa in testele pentru activitatea antipsihotica, cum ar fi evitarea conditionata. De asemenea, blocheaza actiunea agonistilor dopaminei, evaluata fie comportamental, fie electrofiziologic si creste concentratiile metabolitilor dopaminei, un indice neurochimic al blocarii receptorului D2.

In testele preclinice predictive pentru SEP, quetiapina este diferita de antipsihoticele standard si are un profil atipic. Quetiapina nu produce stimularea excesiva a receptorului dopaminergic D2 dupa administrare pe termen lung. Quetiapina produce doar o usoara catalepsie la dozele care blocheaza eficace receptorul dopaminergic D2. Quetiapina face dovada unei selectivitati pentru sistemul limbic prin provocarea unei blocade a depolarizarii la nivelul mezolimbic, dar fara implicarea neuronilor dopaminergici de la nivel nigrostriat, dupa administrarea pe termen lung. Dupa administrarea pe termen scurt si lung, quetiapina manifesta un potential minim de aparitie a distoniei la maimutele Cebus sensibilizate la haloperidol sau care nu au fost supuse niciodata tratamentului (vezi pct. 4.8).