Rawel SR 1.5mg, 30 comprimate, KRKA

Indicatii

Hipertensiune arteriala esentiala.

Dozaj

Doze

Doza uzuala este de un comprimat pe zi, preferabil dimineata. Acesta trebuie inghitit intreg, cu lichid, fara a fi mestecat.

Cresterea dozelor de indapaminda nu modifica efectul antihipertensiv, ci creste excretia de sare (efect saluretic).

Grupe speciale de populatie

Varstnici (vezi pct. 4.4):

La varstnici, valorile creatininemiei trebuie ajustate in functie de varsta, greutate corporala si sex. Pacientii varstnici pot fi tratati cu Rawel SR numai daca functia renala este normala sau alterata minimal.

Insuficienta renala (vezi pct. 4.3 si 4.4):

In insuficienta renala severa (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min), tratamentul este contraindicat.

Tiazidele si diureticele tiazidice prezinta eficacitate maxima numai in cazul unei functii renale normale sau alterata minimal.

Insuficienta hepatica (vezi pct. 4.3 si 4.4):

In insuficienta hepatica severa, tratamentul este contraindicat.

Copii

Siguranta si eficacitatea Rawel SR la copii si adolescenti nu au fost inca stabilite. Nu exista date disponibile. Mod de administrare

Administrare orala.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1, sau la alte sulfonamide.

Insuficienta renala severa.

Encefalopatia hepatica sau insuficienta hepatica severa;

Hipokaliemie.

Atentionari

Atentionari speciale

La pacientii cu functie hepatica alterata, diureticele tiazidice pot produce encefalopatie hepatica, in special in prezenta unei tulburari electrolitice. In acest caz, administrarea diureticului trebuie oprita imediat.

Fotosensibilitate

In timpul tratamentului cu tiazide si diuretice tiazidice, au fost raportate cazuri de reactii de fotosensibilitate (vezi pct. 4.8). Daca reactiile de fotosensibilitate apar in timpul tratamentului, se recomanda intreruperea tratamentului. Daca readministrarea indapamidei este absolut necesara, se recomanda protejarea suprafetelor cutanate expuse la lumina solara sau razele UV.

Excipienti

Acest medicament contine lactoza. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

Precautii speciale

1. Echilibrul hidroelectrolitic

Natremia

Natremia trebuie masurata inainte de initierea tratamentului si la intervale regulate in timpul tratamentului. Scaderea natremiei poate fi initial asimptomatica, de aceea monitorizarea regulata este esentiala. La pacientii varstnici si la cirotici, monitorizarea trebuie sa fie mai frecventa (vezi pct. 4.8 si 4.9). Toate diureticele pot cauza hiponatremie, uneori cu consecinte foarte severe. Hiponatremia cu hipovolemie poate fi responsabila de deshidratare si hipotensiune arteriala ortostatica. Pierderea concomitenta de ioni de clor poate duce la alcaloza metabolica secundara compensatorie: incidenta este scazuta si acest efect este usor.

Potasemia

Riscul major al unui tratament cu diuretice tiazidice sau inrudite, este hipokaliemia. Riscul de aparitie al hipokaliemiei (mai mic de 3,4 mmol/l) trebuie prevenit la anumite grupe de pacienti cu risc crescut, cum sunt: malnutriti si/sau pacienti cu medicatie concomitenta, varstnici, pacienti cirotici, cu edeme si ascita, pacienti cu boala coronara si insuficienta cardiaca. La acesti pacienti, hipokaliemia creste toxicitatea cardiaca a preparatelor cu digitala si riscul aritmiilor.

Pacientii cu interval QT alungit prezinta de asemenea risc, indiferent daca originea este congenitala sau iatrogena. Hipokaliemia (ca si bradicardia) reprezinta, in aceste cazuri, un factor predispozant in debutul aritmiilor severe, iar in particular al tulburarilor aritmice cu potential letal, de tipul torsadei varfurilor. La acesti pacienti, este necesara monitorizarea frecventa a nivelelor plasmatice ale potasiului. Primul control al potasemiei se va face in prima saptamana de tratament. Daca nivelele potasemiei sunt scazute, este necesara corectia terapeutica.

Calcemia

Diureticele tiazidice si cele inrudite cu acestea pot reduce excretia urinara de calciu si cresterea tranzitorie a calcemiei. Hipercalcemia evidenta poate aparea datorita unui hiperparatiroidism nediagnosticat anterior. Inainte de explorarea functiei paratiroidiene, se recomanda intreruperea tratamentului diuretic.

Glicemia

Monitorizarea glicemiei este importanta la diabetici, in particular in prezenta hipokaliemiei.

Acidul uric

Tendinta de aparitie a atacurilor de guta este mai frecventa la pacientii hiperuricemici.

Functia renala si diureticele

Diureticele tiazidice si cele inrudite prezinta eficacitatea maxima in caz de functie renala normala sau alterata minimal (creatininemia sub 25 mg/l, sau 220 µmol/l la adulti). La varstnici, creatininemia trebuie ajustata in functie de varsta, greutate corporala si sex.

Hipovolemia, secundara pierderii de apa si sodiu indusa de diuretic la debutul tratamentului, determina o reducere a filtrarii glomerulare, care poate duce la cresterea uremiei si creatininemiei. Aceasta disfunctie renala tranzitorie nu prezinta consecinte pentru cei cu functia renala normala, dar poate deteriora o insuficienta renala preexistenta.

Sportivi

Se recomanda precautie la administrarea acestui medicament la sportivi, deoarece acesta contine o substanta activa ce poate produce reactii pozitive la testele antidoping.

Interactiuni
Combinatii nerecomandate

Litiu

Utilizarea concomitenta de litiu poate creste concentratiile plasmatice ale litiului, cu semne de supradozare, la fel ca in cazul unei diete fara sodiu (excretie urinara scazuta a litiului). Daca diureticele sunt totusi necesare, se recomanda monitorizarea atenta a litemiei si ajustarea dozelor.

Combinatii care necesita precautie la utilizare

Medicamente care induc torsada varfurilor

antiaritmice de clasa Ia (chinidina, hidrochinidina, disopiramida),

antiaritmice de clasa III (amiodarona, sotalol, dofetilida, ibutilida),

unele antipsihotice: fenotiazine (clorpromazina, ciamemazina, levomepromazina, tioridazina, trifluoperazina),

benzamide (amisulprida, sulpirida, sultoprida, tiaprida),

butirofenone (droperidol, haloperidol),

alte medicamente: bepridil, cisaprida, difemanil, eritromicina i.v., halofantrina, mizolastina, pentamidina, sparfloxacina, moxifloxacina, vincamina i.v.

Creste riscul artimiilor ventriculare, in particular, a torsadei varfurilor (hipokaliemia reprezinta un factor de risc). Inaintea tratamentului asociat, se recomanda monitorizarea hipokaliemiei si, daca este necesar, corectarea acesteia. De asemenea, este necesara monitorizarea clinica, e electrolitemiei si a ECG. Se recomanda utilizarea unor medicamente care nu prezinta dezavantajul producerii torsadei varfurilor, in prezenta hipokaliemiei.

Antiinflamatoarele nesteroidiene sistemice, inclusiv inhibitorii selectivi COX-2, dozele mari de salicilati (≥3 g/zi)

Scadere posibila a efectului antihipertensiv al indapamidei. Risc de insuficienta renala acuta la pacientii deshidratati (prin scaderea filtrarii glomerulare). Pacientul trebuie hidratat; la initierea tratamentului, trebuie monitorizata functia renala.

Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA)

La initierea tratamentului cu IECA, la pacientii cu scadere preexistenta de sodiu (in particular la cei cu stenoza a arterei renale), poate aparea brusc hipotensiune arteriala si/sau insuficienta renala acuta.

In cazul hipertensiunii arteriale, daca tratamentul diuretic anterior a determinat depletie de sodiu, este necesara:

fie intreruperea tratamentului diuretic cu 3 zile inaintea initierii tratamentului cu un inhibitor ECA si, daca este necesar, reinitierea tratamentului diuretic cu un medicament care economiseste potasiul;

sau administrarea unei doze scazute de inhibitor ECA si cresterea gradata a dozei.

In caz de insuficienta cardiaca congestiva, trebuie administrata o doza foarte scazuta de inhibitor ECA, de preferat dupa o reducere a dozei de diuretic care determina, concomitent, hipopotasemie.

In toate cazurile trebuie monitorizata functia renala (creatininemia) in timpul primelor saptamani de tratament cu un inhibitor ECA.

Alte medicamente ce produc hipokaliemie:

amfotericina B (i.v.);

gluco- si mineralo-corticoizii sistemici;

tetracosactida;

laxativele stimulante.

Riscul de hipokaliemie este crescut (prin efect aditiv). Potasemia trebuie monitorizata si corectata terapeutic la nevoie. Se recomanda precautie la pacientii in tratament concomitent cu digitala. Acestia vor lua laxative nestimulante.

Baclofen

Efect antihipertensiv crescut.

Pacientii trebuie sa consume cantitati suficiente de lichide; functia renala va fi monitorizata la initierea tratamentului.

Preparate cu digitala

Hipokaliemia creste riscul efectelor toxice ale digitalei.

Trebuie monitorizate potasemia si ECG, iar, la nevoie, se vor face ajustari terapeutice.

Combinatii care trebuie luate in considerare

Diuretice care retin potasiul (amilorid, spironolactona, triamteren)

Aceste combinatii sunt utile la unii pacienti, dar totusi poate aparea hipokaliemie sau hiperkaliemie, mai ales la cei cu insuficienta renala sau diabet zaharat. Trebuie monitorizate potasemia si ECG, iar tratamentul va fi ajustat la nevoie.

Metformin

Datorita insuficientei renale functionale asociata cu diureticele, in special cu diureticele de ansa, metforminul poate determina acidoza lactica. Daca creatininemia creste peste 15 mg/l (135 μmol/l) la barbati si 12 mg/l (110 μmol/l) la femei, nu se recomanda administrarea metforminului.

Substante de contrast iodate

La pacientii deshidratati datorita diureticelor, riscul de insuficienta renala acuta este crescut, mai ales in cazul utilizarii unor cantitati mari de substante de contrast iodate. Pacientii trebuie rehidratati inainte de administrarea substantelor de contrast iodate.

Antidepresive derivate de imipramina, neuroleptice

Cresterea efectului antihipertensiv si a riscului de hipotensiune arteriala ortostatica (prin efect aditiv).

Saruri de calciu

Risc de hipercalcemie prin scaderea eliminarii urinare a calciului.

Ciclosporina, tacrolimus

Risc de crestere a creatininemiei, fara modificarea valorilor plasmatice ale ciclosporinei, chiar si in conditiile unui raport normal apa/sodiu.

Corticosteroizi, tetracosactida (sistemic)

Efectul antihipertensiv poate scadea (prin retentie de apa si sodiu determinata de corticosteroizi).

Sarcina

Sarcina

Nu exista date sau datele sunt limitate (mai putin de 300 de rezultate obtinute din sarcini) din utilizarea indapamidei la femeile gravide. Expunerea prelungita la tiazide in al treilea trimestru de sarcina poate reduce volumul plasmatic matern, precum si fluxul sanguin uteroplacentar, ceea ce poate cauza ischemie si incetinirea cresterii fetale.

Studiile la animale nu au evidentiat efecte daunatoare directe sau indirecte asupra functiei de reproducere (vezi pct 5.3).

Ca masura de precautie, este de preferat sa se evite utilizarea indapamidei in timpul sarcinii.

Alaptarea

Exista informatii insuficiente cu privire la excretia indapamida / metabolitilor sai in laptele uman. Poate aparea hipersensibilitate la medicamentele derivate de sulfonamida si hipokaliemie. Riscul pentru nou- nascut/sugari nu poate fi exclus.

Indapamida este stransinrudita cu diureticele tiazidice, care au fost asociate, in timpul alaptarii, cu reducerea sau chiar suprimarea secretiei lactate.

Indapamida nu trebuie utilizat in timpul alaptarii.

Fertilitatea

Studiile de toxicitate asupra functiei de reproducere nu au aratat nici un efect asupra fertilitatii la sobolanii femele si masculi (vezi pct 5.3). Nu se asteapta efecte asupra fertilitatii umane.

Condus auto

Rawel SR prezinta o influenta nula sau neglijabila asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Indapamida nu afecteaza starea de alerta, dar pot aparea diferite reactii ce tin de scaderea tensiunii arteriale, in special la initierea tratamentului sau la adaugarea unui alt antihipertensiv. Ca rezultat, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectata.

Reactii adverse

Rezumatul profilului de siguranta

Cele mai frecvent raportate reactii adverse sunt reactiile de hipersensibilitate, in special dermatologice, la subiectii cu predispozitie la reactii alergice si astm bronsic si eruptii cutanate tranzitorii maculopapulare. In timpul studiilor clinice, hipokaliemia (potasemie mai mic de 3,4 mmol/l) a fost observata la 10% dintre pacienti si mai mic de 3,2 mmol/l la 4% dintre pacienti dupa un tratament de 4 pana la 6 saptamani. Dupa un tratament de 12 saptamani, scaderea medie a potasiului plasmatic a fost de 0,23 mmol/l.

Majoritatea reactiilor adverse in ceea ce priveste parametrii clinici sau de laborator sunt dependente de doza.

Rezumatul tabelar al reactiilor adverse

Urmatoarele reactii adverse au fost observate in timpul tratamentului cu indapamida clasificate in functie de frecventa:

Foarte frecvente (mai mare sau egal cu 1/10)

- Frecvente (mai mare sau egal cu 1/100 la mai mic de 1/10)

Mai putin frecvente (mai mare sau egal cu 1/1000 la mai mic de 1/100)

- Rare (mai mare sau egal cu 1/10000 la mai mic de 1/1000)

- Foarte rare (mai mic de 1/10000),

Cu frecventa necunoscuta (frecventa nu poate fi estimata din datele disponibile).

Reactiile de hipersensibilitate, in principal cutanate (frecvent: eruptii maculo-papuloase; mai putin frecvente: purpura) la subiectii cu predispozitie la reactii alergice si astmatice.

Au fost raportate cazuri de reactie de fotosensibilitate (vezi pct. 4.4).

** In studiile clinice, hipokaliemia a fost observata la 10% dintre pacienti (potasemie mai mic de 3,4 mmol/l) si la 4% dintre pacienti (potasemie mai mic de 3,2 mmol/l) dupa 4 pana la 6 saptamani de tratament. Dupa 12 saptamani de tratament, scaderea medie a concentratiei plasmatice a potasiului a fost de 0,23 mmol/l.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Supradozaj

Indapamida nu prezinta toxicitate pana la doze de 40 mg, de aproximativ 27 ori doza terapeutica. Simptome

Semnele de supradozare acuta sunt determinate de tulburarile echilibrului hidroelectrolitic (hiponatremie, hipokaliemie), manifestate cu greata, varsaturi, hipotensiune, convulsii, vertij, somnolenta, confuzie, poliurie sau oligurie, pana la anurie (datorita hipovolemiei).

Tratament

Masurile initiale de tratament includ eliminarea rapida a substantei ingerate, prin lavaj gastric si/sau administrarea de carbune activ, urmata de reechilibrare hidroelectrolitica intr-o unitate spitaliceasca.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: sulfonamide, codul ATC: C03BA11.

Mecanism de actiune

Indapamida este un derivat de sulfonamida; farmacologic apartine diureticelor tiazidice. Actioneaza prin inhibarea absorbtiei de sodiu din materialul de dilutie corticala a tubulilor renali. Creste excretia urinara de ioni de sodiu si clor, crescand astfel debitul urinar. Intr-o masura mai mica, creste excretia ionilor de potasiu si magneziu, crescand astfel debitul urinar si prezentand actiune anihipertensiva.

Efecte farmacodinamice

In studiile clinice de faza 2 si 3 in care s-a utilizat monoterapie, efectul antihipertensiv a fost de 24 ore, la doze la care efectul diuretic a fost de intensitate usoara.

Activitatea antihipertensiva a indapamidei este legata de imbunatatirea compliantei arteriale si reducerea rezistenta periferice arteriolare si totale.

Indapamida reduce hipertrofia ventriculara stanga.

Dupa o anumita doza, tiazidele si diureticele inrudite prezinta un efect terapeutic in platou, in timp ce efectele adverse continua sa creasca. Doza nu trebuie crescuta daca tratamentul este ineficient.

Studiile cu tratamente de scurta, medie si lunga durata la pacientii hipertensivi au aratat ca indapamida:

nu prezinta un efect negativ semnificativ asupra valorii lipidelor plasmatice: trigliceride, LDL- colesterol si HDL-colesterol,)

nu interfera cu metabolismul hidrocarbonatilor, chiar in cazul pacientilor hipertensivi diabetici.

Proprietati farmacocinetice
Indapamida de 1,5 mg este conditionata in forma cu eliberare prelungita.

Absorbtie

Fractiunea de indapamida eliberata este rapid si aproape total absorbita din tractul gastrointestinal. Alimentele afecteaza usor viteza de absorbtie, dar nu influenteaza cantitatea de medicament absorbit. Concentratiile plasmatice maxime apar la aproximativ 12 ore de la ingestia medicamentului. Dupa atingerea concentratiei plasmatice stabile, variatiile de concentratie intre doua doze sunt reduse. Exista, totusi, variabilitate individuala intre pacienti.

Distributie

Indapamida se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 79%. Timpul de injumatatire prin eliminare este de 14 - 24 ore (in medie 18 ore). Concentratiile plasmatice stabile sunt atinse in 7 zile. Administrarea repetata nu produce acumularea indapamidei.

Metabolizare

Indapamida este metabolizata in principal la nivel hepatic.

Eliminare

Eliminarea este predominant pe cale urinara (70 %) si prin materiile fecale (22%), sub forma de metaboliti inactivi.

Pacienti cu risc crescut

Parametrii farmacocinetici ai medicamentului nu sunt modificati semnificativ la pacientii cu insuficienta renala.

Date preclinice de siguranta
Testele cu indapamida au aratat ca nu poseda proprietati mutagene sau carcinogene.

Dozele maxime de indapamida administrate pe cale orala la diferite specii de animale (de 40 - 8000 ori dozele terapeutice) au aratat cresterea proprietatilor saluretice ale medicamentului. Simptomele majore ale intoxicatiei aparute in studiile de toxicitate acuta dupa administrare i.v. sau intraperitoneal au fost in relatie cu actiunea farmacologica a indapamidei, adica bradipnee si vasodilatatie periferica.

Studiile de toxicitate asupra functiei de reproducere nu au demonstrat embriotoxicitate si teratogenitate. Fertilitatea nu a fost afectata nici la sobolanii masculi, nici la femele.