Regenon 25mg, 60 capsule, Temmler Pharma

Indicatii
Terapie adjuvanta pentru pacientii cu obezitate si un indice al masei corporale (IMC) de cel putin 30 kg/m2, care nu au obtinut o scadere corespunzatoare in greutate doar cu regim dietetic.

Indicele masei corporale se va calcula ca raport al greutatii in kg si al patratului inaltimii corpului exprimata in metri.

Greutate (kg) Indicele masei corporale (IMC) = ----------------------------

[inaltimea (m)]2

Nota 

A fost demonstrata numai eficacitatea de scurta durata in ceea ce priveste reducerea greutatii. Inca nu sunt disponibile date semnificative privind modificari ale morbiditatii sau mortalitatii.

Dozaj
Inainte de a se prescrie acest medicament trebuie exclus diagnosticul obezitatii produse de cauze secundare organice.

Tratamentul obezitatii trebuie facut print-o abordare globala care trebuie sa includa metode dietetice, medicale si psihoterapeutice.

Doze 

Adultii si copiii cu varsta mai mare de 12 ani

Doza zilnica recomandata este 1 capsula x 3 ori pe zi.

Doza zilnica totala nu trebuie sa depaseasca 3 capsule Regenon.

Mod de administrare

Regenon capsule trebuie inghitite intregi, cu putin lichid, inaintea meselor principale.

Ultima administrare trebuie sa fie cu cel putin 4 ore inainte de culcare, avand in vedere ca acest medicament induce stare de neliniste si insomnie.

Se recomanda ca administrarea tratamentului sa se faca sub supravegherea unui medic cu experienta in tratamentul obezitatii.

Durata tratamentului

Durata tratamentului este de 46 saptamani si nu trebuie sa depaseasca trei luni.

Daca nu se constata o reducere a greutatii dupa 3-4 saptamani, terapia trebuie intrerupta.

In cazul unui tratament de peste 4 saptamani, beneficiul trebuie apreciat cu atentie fata de riscul posibil. Chiar in cazul scaderii in greutate, Regenon nu trebuie luat mai mult de 12 saptamani.
 
Contraindicatii
- hipersensibilitate la clorhidrat de amfepramona sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.

- tahicardie paroxistica

- tahiaritmii

- feocromocitom

- hipertiroidie

- forme severe de angina pectorala

- glaucom cu unghi inchis

- hipertensiune pulmonara

- hipertensiune arteriala severa

- afectiuni cardiovasculare sau cerebrovasculare actuale sau in antecedente

- afectiuni psihice actuale sau in antecedente (de exemplu reactii psihotice) inclusiv anorexie nervoasa si stare de depresie

- tendinta la abuz de medicamente, dependenta de droguri sau alcool etilic

- ateroscleroza avansata

- copii cu varsta sub 12 ani.

Asocierea cu orice alt produs anorexigen cu activitate centrala este contraindicata, datorita riscului crescut de hipertensiune arteriala pulmonara, potential letala.
 
Atentionari
Regenon va fi utilizat cu precautie in cazul existentei:

• afectiunii uretro- prostatice cu retentie urinara
• bolilor metabolice (de exemplu diabetul zaharat)
• hipertensiunii arteriale
• boli cardiace

Utilizarea de Regenon poate duce la rezultate pozitive ale valorilor analizelor pentru controlul dopajului si mai mult poate constitui un risc pentru sanatate.

Au fost raportate cazuri severe de hipertensiune arteriala pulmonara, adeseori letale, la pacientii carora li s-au administrat anorexigene de tipul acestui medicament. Un studiu epidemiologic a aratat ca administrarea de anorexigene reprezinta un factor de risc in dezvoltarea hipertensiunii arteriale pulmonare si ca administrarea acestora este asociata cu risc crescut pentru aceste reactii adverse.

Datorita acestui risc rar, dar grav, trebuie sa se evidentieze ca:

• este necesara respectarea atenta a indicatiilor si a duratei tratamentului.
• durata tratamentului mai mare de 3 luni si IMC mai mare de 30 kg/m2 cresc riscul de aparitie a hipertensiunii arteriale pulmonare.
• instalarea sau agravarea dispneei de efort sugereaza posibilitatea aparitiei unei hipertensiuni arteriale pulmonare. In acest caz, tratamentul trebuie imediat oprit si pacientul trimis pentru investigatii la o unitate specializata.

Tratamentul de lunga durata poate creste riscul aparitiei tolerantei farmacologice si a dependentei de medicament, in cazuri rare, la pacientii cu predispozitie, pot sa apara tulburari psihice severe.

Intreruperea brusca a tratamentului cu amfepramona dupa administrarea timp indelungat a unor doze mari, poate duce la fatigabilitate marcata si stari depresive; au fost remarcate de asemenea, modificari ale electroencefalogramei (EEG) in timpul somnului.

Manifestarile intoxicatiilor cronice cu anorexigene includ dermatoze severe, insomnie marcata, iritabilitate, hiperactivitate si tulburari de personalitate. Cea mai severa manifestare a intoxicatiei cronice este psihoza, adesea nediferentiabila clinic de schizofrenie.

In cazul in care se dezvolta toleranta la amfepramona, doza recomandata nu trebuie crescuta, fiind de preferat intreruperea tratamentului.

Rar, s-au raportat cazuri de accidente cardiace sau cerebro-vasculare, survenite adeseori ca urmare a scaderii rapide a greutatii.

Trebuie luate masuri speciale in vederea asigurarii unei scaderi treptate in greutate si trebuie efectuate controale regulate ale scaderii greutatii corporale la pacientii obezi care prezinta predispozitie pentru afectiuni vasculare.

Acest medicament anorexigen este contraindicat pacientilor cu boli cardiovasculare sau cerebro-vasculare actuale sau in antecedente.

Acest medicament anorexigen trebuie sa fie administrat cu multa prudenta pacientilor epileptici. Raportarile sugereaza ca amfepramona poate induce cresterea frecventei crizelor convulsive la unii epileptici. De aceea, pacientii epileptici care primesc Regenon, trebuie monitorizati cu atentie. Poate fi necesara cresterea lenta a dozei de medicament sau intreruperea administrarii acestuia.

Medicamentul contine sorbitol.

Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la fructoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

Interactiuni
Actiunea simpatomimetica indirecta a amfepramonei poate fi crescta periculos in cazul administrarii concomitente de amine adrenergice, de antidepresive, amantadina si inhibitori ai monoaminooxidazei (IMAO). Acest lucru este valabil pentru IMAO in primele doua saptamani de la ultima administrare a acestui medicament.

Poate fi influentat necesarul de medicamente antidiabetice (de exemplu insulina). Administrarea concomitenta de anestezice poate produce aritmii. Amfepramona poate reduce efectul medicamentelor antihipertensive, (α-metildopa).

Actiunea de stimulare la nivel central ca si efectul de inhibare a apetitului alimentar sunt antagonizate total sau partial de administrarea concomitenta de neuroleptice majore (de exemplu fenotiazine, butirofenone).

Nu este exclusa o potentare a efectului amfepramonei ca si o crestere unui potential abuz cand se administreaza concomitent doze mari de cafeina.

Sarcina
Regenon nu trebuie administrat in timpul sarcinii sau al alaptarii. Inaintea inceperii tratamentului, se va exclude posibilitatea existentei unei sarcini. Femeile la varsta fertila trebuie sa utilizeze metode contraceptive eficiente in cursul tratamentului cu Regenon. Studii retrospective, care au inclus un numar de 1232 paciente, carora li s-a administrat amfepramona in perioada de sarcina, nu au evidentiat efecte daunatoare ale medicamentului asupra sarcinii sau respectiv a fatului, comparativ cu un grup de control. Consumul abuziv de amfepramona in perioada de sarcina poate provoca sindrom de abstinenta la nou-nascuti.

Regenon nu trebuie administrat in perioada de alaptare deoarece substanta activa si metabolitii sai sunt excretati in laptele matern.

Condus auto
Chiar si in cazul in care Regenon se administreaza conform indicatiilor medicului, capacitatea de reactie se poate modifica in asa masura incat sa afecteze negativ capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Acest efect este crescut cand medicamentul este asociat cu alcool etilic.

Din acest motiv conducerea vehiculelor, folosirea utilajelor sau desfasurarea unor activitati cu grad mare de periculozitate ar trebui evitate cel putin in primele zile de tratament. Decizia va fi luata de medic in functie de reactivitatea individuala si doza administrata.

Reactii adverse
Reactiile adverse au fost evaluate pe baza urmatoarelor frecvente :

foarte frecvente (mai mult sau egal fata de 1/10);

frecvente (mai mult sau egal fata de 1/100 si mai putin de 1/10); mai putin frecvente (mai mult sau egal fata de 1/1000 si mai putin de 1/100);

rare (mai mult sau egal fata de 1/10000 si mai putin de 1/1000); foarte rare (mai putin de 1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).

Un studiu epidemiologic a aratat ca utilizarea de anorexigene este un factor de risc in dezvoltarea hipertensiunii arteriale pulmonare si ca este asociata unui risc crescut pentru aceasta reactie adversa. S-au raportat cazuri de hipertensiune arteriala pulmonara la pacienti tratati cu acest produs.

Hipertensiunea arteriala pulmonara este o afectiune rara dar severa si deseori letala. Aparitia sau agravarea dispneei de efort este de obicei primul simptom si necesita oprirea tratamentului si investigarea intr-o unitate specializata (vezi pct. 4.4.).

Cele mai frecvente reactii adverse care au fost raportate au fost reactiile psihice sau psihotice, stare de depresie, stare de neliniste, stare de agitatie, tulburari de somn si vertigo.

Utilizarea Regenon intr-un mod diferit decat cel recomandat poate duce la abuz si dezvoltarea dependentei de medicament. Cand se utilizeaza in doze mai mari si pentru o perioada mai lunga de timp, pot sa apara modificari psihice (halucinatii si psihoze).

Tulburari hematologice si limfatice
Foarte rare:

• depresie medulara
• agranulocitoza,
• leucopenie
• trombocitopenie.

Tulburari psihice
Rare:

• stare de tensiune,
• stare de confuzie,
• iritabilitate.

Foarte rare:

• anxietate,
• euforie,
• disforie,
• stare de slabiciune,
• stare de hiperstimulare.

Tulburari ale sistemului nervos
Mai putin frecvente:

• cefalee

Foarte rare:

• tremor,
• somnolenta,
• diskinezie.

A fost raportata aparitia episoadelor convulsive.

Tulburari oculare
Foarte rare:

• vedere neclara,
• tulburari de vedere,
• midriaza.

Tulburari cardiace
Frecvente:

• tahicardie,
• palpitatii,
• hipertensiune,
• dureri precordiale.

Rare:

• accidente cardiovasculare sau cerebrovasculare
• angina pectorala
• infarct miocardic
• insuficienta cardiaca
• stop cardiac

Foarte rare: - aritmii

• modificari ale electrocardiogramei (ECG)
• hipotensiune arteriala

Tulburari vasculare
Rare:

• accidente vasculare cerebrale Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale Foarte rare: - dispnee

Tulburari gastro-intestinale

Frecvente: 

• xerostomie

Mai putin frecvente:

• constipatie,
• greturi.

Foarte rare:

• diaree,
• dureri epigastrice,
• gust neplacut.

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Foarte rare:

• caderea parului
• transpiratii

Tratamentul trebuie imediat oprit si trebuie informat medicul in urmatoarele cazuri:

• exantem
• eritem
• urticarie
• purpura

Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv\

Foarte rare:

• dureri musculare

Tulburari renale si ale cailor urinare

Cu frecventa necunoscuta:

• disurie,
• poliurie.

Tulburari ale aparatului genital si sanului

Foarte rare:

• impotenta sexuala
• modificari ale libidoului
• ginecomastie
• tulburari menstruale.

Tulburari generale si la nivelul locului de administrare
Tratamentul prelungit cu acest medicament poate duce la obisnuinta, dependenta si sindrom de sevraj.

Daca manifestati orice reactii adverse, adresati-va medicului dumneavoastra sau farmacistului. Acestea includ orice reactii adverse nementionate in acest prospect. De asemenea, puteti raporta reactiile adverse direct prin intermediul sistemului national de raportareAgentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale

Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro

Raportand reactiile adverse, puteti contribui la furnizarea de informatii suplimentare privind siguranta acestui medicament.

Supradozaj
1.Simptome de supradozaj

In caz de supradozaj exista riscul de aparitie a crizelor hipertensive, aritmiilor si a reactiilor psihice acute.

Supradozajul acut se manifesta prin neliniste, tremor, hiperreflexie, tahipnee, stare de confuzie, iritabilitate, halucinatii, anxietate si altele. Hiperexcitabilitatea la nivelul sistemului nervos central poate determina stari de epuizare si de depresie.

La nivelul aparatului cardiovascular manifestarile pot include: aritmii, hipertensiune arteriala si soc cardio- circulator.

La nivelul tractului gastro-intestinal pot sa apara greturi, varsaturi, diaree si crampe abdominale.

2. Tratamentul intoxicatiei
Se recomanda lavaj gastric, administrarea de laxative saline.

Sustinerea functiei respiratorii si circulatorii, administrarea de diazepam 10-20 mg i.v., cu repetarea dozei daca este necesar, dupa 10 minute. Concomitent se administreaza α-blocante (exemplu tolazolina), nitroglicerina sau isosorbiddinitrat.

Nu exista suficienta experienta clinica in utilizarea hemodializei sau dializei peritoneale pentru a se recomanda un astfel de tratament.

Este necesar un control regulat al tensiunii arteriale, al EKG-ului, al functiei renale si electrolitilor plasmatici, ca si consulturi psihiatrice.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutica: produse cu actiune centrala pentru combaterea obezitatii, codul ATC: A08A A03

Amfepramona este un simpatomimetic cu actiune indirecta si apartine grupei de anorexigene. Substantele din aceasta grupa actioneaza si prin inhibarea centrului foamei. Totusi nu s-a stabilit inca faptul ca actiunea acestor medicamente in tratamentul obezitatii este primordiala in privinta reducerii apetitului alimentar. Exista si alte efecte asupra sistemului nervos central si metabolismului legate de actiunea anorexigena. Studiile clinice efectuate au aratat ca pacientii adulti tratati cu amfepramona si care au urmat dieta au scazut in greutate, in medie mai mult decat cei care au urmat un tratament placebo si dieta.

Evaluarea a 17 studii controlate placebo, dublu orb, a aratat ca in functie de durata tratamentului, scaderea medie in greutate dupa administrarea de clorhidrat de amfepramona este de 4 - 6% dupa 4 saptamani, de 5 - 7% dupa 8 saptamani si de 7-10% dupa 12 saptamani (raportat la greutatea initiala). Scaderea individuala in greutate poate varia semnificativ de la un pacient la altul.

Amfepramona elibereaza aminele adrenergice din terminatiile nervoase presinaptice. Studiile experimentale efectuate la animale au aratat ca actiunea de inhibare a apetitului alimentar se datoreaza stimularii neuronilor din hipotalamusul lateral.

Amfepramona poate stimula in acelasi mod si alte zone periferice adrenergice, ceea ce poate avea ca urmare aparitia reactiilor adverse (hipertensiune arteriala, tahipnee, midriaza etc).Totusi aceasta actiune este relativ redusa comparativ cu alte simpatomimetice.
 
Proprietati farmacocinetice
Dupa administrarea orala, clorhidratul de amfepramona se absoarbe repede si complet. Concentratia plasmatica maxima se obtine dupa 50 minute de la administrarea orala a unei solutii apoase continand 75 mg clorhidrat de amfepramona; datorita fenomenului intens de prim pasaj hepatic, concentratia plasmatica maxima clorhidratului de amfepramona este de 20,3 ng/ml. Dupa administrarea a 400 mg clorhidrat de amfepramona concentratia plasmatica maxima atinge 200 ng/ml.

Eliberarea clorhidratului de amfepramona poate fi intarziata la peste 10 ore pentru forme farmaceutice cu eliberare prelungita.

Metabolizare, eliminare

Clorhidratul de amfepramona este intens metabolizat prin Ndezalchilare si reducere. Multi dintre metaboliti sunt biologic activi si sunt implicati in efectul terapeutic al clorhidratului de amfepramona.

Datorita liposolubilitatii diferite a metabolitilor, concentratia plasmatica a acestora este influentata de pH-ul urinar.

Clorhidratul de amfepramona si metabolitii sai traverseaza bariera hematoencefalica si feto-placentara. Metabolitii principali, derivatii de etilaminopropiofenona (M II) si dietilnorpseudoefedrina (M IV) sunt activi din punct de vedere farmacologic (actiune stimulanta la nivel central si anorexigena).

Prin reducerea gruparilor cetonice rezulta si alti metaboliti activi.

Clorhidratul de amfepramona si metabolitii sai se elimina in principal pe cale renala. Intre 75% si 100% din doza se regasesc in urina, in decurs de 48 ore de la administrare, ca metaboliti primari.

Biodisponibilitate

Un studiu de biodisponibilitate efectuat in anul 1995 pe un lot de 12 persoane a avut urmatoarele rezultate in comparatie cu un produs de referinta.

Amfepramona Produs testat (capsule)

Concentratia plasmatica maxima C max (ng/ml)

11,71± 8,58

Timpul in care se atinge concentratia plasmatica maxima

T max (h) 1,29 ± 0,66

Aria de sub curba concentratiei plasmatice in functie de timp ASC (0 - )

( h . ng/ml ) 36,60 ± 33,44

Produs testat: 3 capsule (a cate 25 mg clorhidrat de amfepramona) Regenon continand 75 mg clorhidrat de amfepramona.

Produs de referinta: solutie apoasa continand 75 mg clorhidrat de amfepramona pe doza.

Date preclinice de siguranta
1. Toxicitatea acuta

Toxicitatea acuta a amfepramonei a fost studiata la diferite specii de animale. Valoarea DL50 dupa administrare orala a fost intre 225 mg/kg (caine), 400 mg/kg (sobolan) si 600 mg/kg (soarece). Simptomatologia intoxicatiei a se vedea pct.4.9. Supradozaj.

2. Toxicitatea cronica

Studiile de toxicitate subacuta si cronica efectuate la animale, desi insuficiente, nu au evidentiat modificari patologice datorate administrarii de clorhidrat de amfepramona.

3. Potential mutagen si carcinogen

Nu exista informatii asupra potentialului mutagen si nu s-au efectuat studii de durata privind potentialului carcinogen.

4. Studii asupra functiei de reproducere

Studii asupra reproducerii efectuate la sobolani cu doze de clorhidrat de amfepramona de 9 ori mai mari decat cele administrate la om nu au evidentiat afectarea fertilitatii sau embriotoxicitate. Experienta referitoare la utilizarea amfepramonei in perioada de sarcina si alaptare este limitata. Deoarece embriotoxicitatea la animale nu se extrapoleaza la om, este contraindicata administrarea amfepramonei in perioada de sarcina si alaptare.

Amfepramona si metabolitii ei sunt excretati in laptele matern.