Relitaz 10mg, 28 comprimate gastrorezistente, Dr. Reddy's

Indicatii
Relitaz comprimate este indicat pentru tratamentul:

Ulcerului duodenal activ

Ulcerului gastric activ benign

Bolii de reflux gastroesofagian eroziva sau ulcerativa, simptomatica (BRGE)

Tratamentul de intretinere al bolii de reflux gastroesofagian (terapie de intretinere pentru BRGE)

Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastroesofagian, forma moderata pana la foarte severa (BRGE simptomatica)

Sindromului Zollinger-Ellison

Eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori) la pacientii cu ulcer gastro-duodenal, in asociere cu medicamente antibacteriene adecvate. Vezi pct. 4.2.

Dozaj
Doze

Adulti/varstnici:

Ulcer duodenal activ si ulcer gastric activ benign

Doza recomandata pentru ulcerul duodenal activ si ulcerul gastric activ benign este de 20 mg, administrata oral, o data pe zi, dimineata.

Majoritatea pacientilor cu ulcer duodenal activ se vindeca in patru saptamani. Totusi, anumiti pacienti pot necesita inca patru saptamani de tratament aditional pentru vindecare.

Cei mai multi pacienti cu ulcer gastric activ benign se vindeca in sase saptamani. Totusi, anumiti pacienti pot necesita inca sase saptamani de tratament aditional pentru vindecare.

Boala de reflux gastroesofagian eroziva sau ulcerativa (BRGE)

Doza recomandata este de 20 mg, administrata oral, o data pe zi, timp de patru pana la opt saptamani.

Tratamentul de intretinere pentru boala de reflux gastroesofagian (BRGE)

Pentru tratamentul pe termen indelungat, poate fi utilizata o doza de intretinere de 1 comprimat Relitaz 20 mg sau 10 mg, o data pe zi, in functie de raspunsul la tratament.

Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastroesofagian, forma moderata pana la foarte severa (BRGE)

Doza recomandata este de 10 mg, administrata oral, o data pe zi la pacientii fara esofagita. Daca dupa patru saptamani de tratament nu se obtine controlul simptomelor, pacientul necesita investigatii suplimentare. Dupa disparitia simptomelor, controlul ulterior al simptomatologiei poate fi realizat prin tratament la nevoie, cu doza de 10 mg, o data pe zi.

Sindrom Zollinger-Ellison

Doza initiala recomandata la adulti este de 60 mg o data pe zi. Doza poate fi crescuta pana la 120 mg pe zi, in functie de necesitatile fiecarui pacient. Pot fi administrate doze unice de pana la 100 mg pe zi. Doza de 120 mg poate necesita administrarea divizata, in doua prize a cate 60 mg, de doua ori pe zi.

Tratamentul trebuie continuat atat cat este nevoie.

Eradicarea H. pylori

Pacientilor cu infectie cu H. pylori trebuie sa li se administreze schema de tratament de eradicare. Este recomandata urmatoarea asociere medicamentoasa, pentru o perioada de 7 zile:

Relitaz 20 mg de doua ori pe zi + claritromicina 500 mg de doua ori pe zi si amoxicilina 1 g, de doua ori pe zi.

Pentru schemele de tratament cu administrare o data pe zi, comprimatele de Relitaz trebuie administrate dimineata, inainte de masa; cu toate ca activitatea rabeprazolului sodic nu este afectata de perioada zilei sau alimente, aceasta administrare faciliteaza complianta pacientului la tratament.

Insuficienta renala si hepatica

La pacientii cu insuficienta renala sau hepatica nu este necesara ajustarea dozei.

Vezi pct. 4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizarea Relitaz in tratamentul pacientilor cu insuficienta hepatica severa.

Copii si adolescenti

Relitaz nu este recomandat la copii si adolescenti, deoarece nu exista date disponibile.

Mod de administrare

Pacientii trebuie atentionati sa nu zdrobeasca sau sa mestece comprimatele de Relitaz, ci sa le inghita intregi.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la punctul 6.1. Relitaz nu este recomandat in sarcina si in perioada de alaptare (vezi pct. 4.6).

Atentionari
Disparitia simptomelor dupa tratamentul cu rabeprazol sodic nu exclude prezenta tumorilor maligne gastrice sau esofagiene, de aceea inaintea tratamentului cu Relitaz trebuie exclusa malignitatea.

Pacientii in tratament pe termen indelungat (in particular cei in tratament de peste un an) trebuie monitorizati cu regularitate.

Nu poate fi exclus riscul hipersensibilizarii incrucisate cu alt inhibitor al pompei de protoni (IPP) sau substituenti de benzimidazol.

Pacientii trebuie atentionati sa nu zdrobeasca sau sa mestece comprimatele de Relitaz, ci sa le inghita intregi.

Relitaz nu este recomandat la copii si adolescenti, deoarece nu exista date disponibile pentru aceasta grupa de varsta.

Dupa punerea pe piata, au existat raportari de discrazii sanguine (trombocitopenie si neutropenie). In majoritatea cazurilor in care nu se poate stabili o etiologie alternativa, nu au existat complicatii si evenimentele au fost rezolvate prin intreruperea tratamentului cu rabeprazol.

In studiile clinice si, de asemenea, dupa punerea pe piata a medicamentului, au fost raportate modificari ale valorilor serice ale enzimelor hepatice. In majoritatea cazurilor in care nu a fost identificata o etiologie alternativa, nu au existat complicatii si evenimentele au fost rezolvate prin intreruperea tratamentului cu rabeprazol.

Intr-un studiu efectuat la pacienti cu insuficienta hepatica usoara pana la moderata, nu au fost identificate probleme legate de siguranta medicamentului, in comparatie cu pacientii din grupul de control, de aceeasi varsta si sex. Totusi, deoarece nu exista date clinice disponibile cu privire la utilizarea Relitaz in tratamentul pacientilor cu disfunctie hepatica severa, medicul prescriptor este sfatuit sa manifeste precautie la initierea tratamentului cu Relitaz la acesti pacienti.

Administrarea concomitenta de atazanavir si Relitaz nu este recomandata (vezi pct. 4.5).

Tratamentul cu inhibitori de pompa de protoni, inclusiv Relitaz, poate duce la cresterea riscului de infectii gastrointestinale, cum sunt cele cu Salmonella, Campylobacter si Clostridium difficile (vezi pct. 5.1).

Inhibitorii pompei de protoni, in special utilizati in doze mari si pentru o perioada indelungata (mai mare de 1 an), pot creste in proportie mica riscul de fractura de sold, de articulatie radiocarpiana si de coloana vertebrala, predominant la varstnici sau in prezenta altor factori de risc cunoscuti. Studiile observationale sugereaza

ca inhibitorii pompei de protoni pot creste riscul total de fractura cu 10–40%. O parte a acestei cresteri poate fi consecinta altor factori de risc. Pacientilor cu risc de osteoporoza trebuie sa li se administreze tratament conform ghidurilor terapeutice curente si trebuie sa aiba un aport adecvat de vitamina D si calciu.

La pacientii tratati cu IPP, cum este Relitaz, timp de cel putin 3 luni si, in cele mai multe cazuri, timp de 1 an, a fost raportata aparitia unei hipomagnezemii severe. In cazul hipomagnezemiei pot aparea

simptome severe, cum sunt fatigabilitate, tetanie, delir, convulsii, ameteli si aritmie ventriculara, insa acestea pot debuta insidios si pot fi trecute cu vederea. La cei mai multi dintre pacientii afectati, hipomagnezemia s-a ameliorat dupa administrarea magneziului si intreruperea tratamentului cu IPP.

La pacientii la care este necesar tratamentul prelungit cu IPP sau care utilizeaza IPP concomitent cu digoxina sau medicamente care determina hipomagnezemie (de exemplu, diuretice), personalul medical trebuie sa ia in considerare determinarea concentratiilor magneziului inainte de initierea tratamentului cu IPP si, ulterior, periodic in timpul tratamentului.

Administrarea concomitanta a rabeprazol cu metotrexat

Literatura de specialiate sugereaza ca utilizarea concomitenta a IPP cu metotrexat (in primul rand la doze mari, a se vedea informatiile de prescriere a metotrexatului) poate determina cresterea si prelungi nivelurile serice de metotrex si/sau a metabolitului sau, ceea ce poate duce la toxicitatea metotrexatului. In cazul utilizarii de metotrexat in doze mari, se poate lua in considerare intreruperea temporara a tratamentului cu IPP.

Influenta asupra absorbtiei vitaminei B12

Rabeprazol sodic, la fel ca toate celelalte medicamente antiacide, poate reduce absorbtia vitaminei B12 (cianocobalamina) din cauza hipo - sau a-clorhidriei. Acest aspect trebuie luat in considerare la pacientii cu deficit de vitamina B12 sau la cei care prezinta factori de risc privind malabsorbtia vitaminei B12, in terapia de lunga durata, sau in cazul in care sunt observate simptomele clinice respective.

Insuficienta renala

La pacientii care iau rabeprazol a fost observata nefrita tubulointerstitiala (NTI) acuta, care poate aparea oricand pe durata tratamentului cu rabeprazol (vezi pct. 4.8). Nefrita tubulointerstitiala (NTI) acuta poate progresa catre insuficienta renala. Tratamentul cu rabeprazol trebuie intrerupt in cazul unei suspiciuni de NTI si trebuie initiat imediat tratamentul adecvat.

Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)

Utilizarea inhibitorilor pompei de protoni (IPP) este asociata cu cazuri foarte rare de lupus eritematos cutanat subacut (LECS). Daca apar leziuni, in special in zonele expuse razelor solare, si sunt insotite de artralgie, pacientul trebuie sa se adreseze medicului, care trebuie sa ia in considerare intreruperea tratamentului cu Relitaz. Aparitia LECS dupa un tratament anterior cu un inhibitor al pompei de protoni, poate creste riscul aparitiei LECS si in cazul utilizarii altor inhibitori ai pompei de protoni.

Interferenta cu testele de laborator

Cresterea concentratiei plasmatice de cromogranina (CgA) poate interfera cu investigatiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita aceasta interferenta, tratamentul cu Relitaz trebuie intrerupt cu cel putin 5 zile inainte de efectuarea testelor pentru CgA (vezi pct. 5.1). In cazul in care concentratiile plasmatice de CgA si gastrina nu au revenit la nivelul de referinta dupa determinarea initiala, testele trebuie repetate la 14 zile dupa intreruperea tratamentului cu un inhibitor al pompei de protoni.

Sodiu

Acest medicament contine mai putin de 1 mmol sodiu (23 mg) per comprimat gastrorezistent, adica practic „nu contine sodiu”.

Interactiuni
Rabeprazolul sodic determina o inhibare importanta si indelungata a secretiei gastrice acide. Poate apare o interactiune cu compusi a caror absorbtie este dependenta de pH. Administrarea concomitenta de rabeprazol sodic si ketoconazol sau itraconazol poate determina o scadere semnificativa a concentratiilor plasmatice de antifungic. De aceea, la administrarea concomitenta de Relitaz si ketoconazol sau itraconazol, anumiti pacienti necesita monitorizare pentru determinarea necesitatii ajustarii dozei.

In studiile clinice, antiacidele au fost utilizate concomitent cu Relitaz si, intr-un studiu de interactiune medicamentoasa, nu au fost observate interactiuni cu antiacidele sub forma farmaceutica lichida.

Administrarea concomitenta de atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg si omeprazol (40 mg o data pe zi) sau de atazanavir 400 mg cu lansoprazol (60 mg o data pe zi) la voluntarii sanatosi a determinat o reducere substantiala a expunerii la atazanavir. Absorbtia atazanavirului este dependenta de pH. Cu toate ca nu s-au efectuat studii, se asteapta rezultate similare si in cazul altor inhibitori de pompa de protoni. De aceea, IPP, incluzand rabeprazol, nu trebuie administrati concomitent cu atazanavir (vezi pct. 4.4).

Metotrexat

Raportarile de caz, studiile de farmacocinetica publicate si analizele retrospective sugereaza ca utilizarea concomitenta a IPP cu metotrexat (in primul rand la doze mari, a se vedea informatiile de prescriere a metotrexatului) poate determina cresterea si prelungi nivelurile serice de metotrexat si/sau a metabolitului sau – hidroximetotrexat. Cu toate acestea, nu au fost efectuate studii specifice de interactiuni medicamentoase ale metotrexatului cu IPP.

Sarcina
Sarcina

Nu sunt disponibile date referitoare la siguranta utilizarii rabeprazolului in timpul sarcinii la om. Studiile cu privire la toxicitatea asupra functiei de reproducere efectuate la sobolani si iepuri nu au evidentiat efecte asupra fertilitatii sau asupra fetusului, atribuite rabeprazolului sodic, cu toate ca la sobolani s-a dovedit existenta unui transfer redus feto-placentar.

Relitaz este contraindicat in timpul sarcinii.

Alaptarea

Nu se stie daca rabeprazolul sodic este excretat in laptele matern uman. Nu au fost efectuate studii la femeile care alapteaza. Totusi, rabeprazolul sodic este excretat in secretiile mamare la sobolan. De aceea, Relitaz nu trebuie utilizat in timpul alaptarii.

Condus auto
Luand in considerare proprietatile farmacodinamice si profilul reactiilor adverse, este putin probabil ca Relitaz sa determine afectarea capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje. Daca, totusi, starea de vigilenta este modificata din cauza somnolentei, se recomanda evitarea condusului vehiculelor si folosirea utilajelor complexe.

Reactii adverse
Reactiile adverse cel mai frecvent raportate in timpul studiilor clinice controlate cu rabeprazol au fost cefalee, diaree, durere abdominala, astenie, flatulenta, eruptie cutanata tranzitorie si xerostomie.

Majoritatea reactiilor adverse din timpul studiilor clinice au fost usoare sau moderate si tranzitorii. In timpul studiilor clinice si dupa punerea pe piata au fost raportate urmatoarele reactii adverse.

Frecventele de aparitie sunt definite: frecvente (mai mare de 1/100 si mai mic de 1/10), mai putin frecvente (mai mare 1/1000 si mai mic 1/100), rare (mai mare 1/10000 si mai mic de 1/1000), foarte rare (nai mic de 1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).

1 Include tumefactie faciala, hipotensiune arteriala si dispnee.

2 Eritem, eruptie buloasa si reactii de hipersensibilitate care, de obicei, au disparut la intreruperea tratamentului.

3 S-au inregistrat raportari rare de encefalopatie hepatica la pacienti cu ciroza hepatica. In tratamentul pacientilor cu insuficienta hepatica severa, medicul prescriptor este sfatuit sa manifeste precautie la initierea tratamentului cu Relitaz (vezi pct. 4.4).

4 A se vedea atentionari si precautii speciale pentru utilizare (4.4)

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

Supradozaj
Pana in prezent, exista date limitate asupra supradozajului intentionat sau accidental. Expunerea maxima atinsa nu a depasit 60 mg de doua ori pe zi, sau 160 mg o data pe zi. Efectele sunt, in general, minime, reprezentative pentru profilul cunoscut al reactiilor adverse si reversibile, fara necesitatea interventiei medicale. Nu exista antidot specific. Rabeprazolul sodic se leaga in proportie mare de proteinele sanguine si, de aceea, nu este eliminat prin dializa. Similar altor situatii de supradozaj, tratamentul este simptomatic si trebuie instituite masuri generale de suport ale functiilor organismului.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: tract digestiv si metabolism, medicamente pentru tratamentul ulcerului gastro-duodenal si bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE), inhibitori ai pompei de protoni, codul ATC: A02BC04.

Mecanism de actiune

Rabeprazolul sodic apartine clasei de compusi antisecretorii, substituenti de benzimidazol, care nu exercita proprietati anticolinergice sau antihistaminice H2 dar suprima secretia gastrica acida prin inhibarea specifica a enzimei H+/K+-ATP-aza (pompa acida sau pompa de protoni). Efectul este dependent de doza si duce la inhibarea secretiei acide bazale si stimulate, indiferent de natura stimulului. Studiile la animale au aratat ca dupa administrare, rabeprazolul sodic dispare rapid din plasma si mucoasa gastrica. Fiind o baza slaba, rabeprazolul se absoarbe rapid, indiferent de doza si se concentreaza in mediul acid al celulelor parietale gastrice. Rabeprazolul este convertit in metabolit

activ de tip sulfonamidic prin protonizare si reactioneaza cu cisteinele pompei de protoni.

Activitate antisecretorie

Dupa administrarea orala a dozei de rabeprazol sodic de 20 mg, debutul efectului antisecretor apare dupa o ora, cu o valoare maxima in doua pana la patru ore. Inhibarea secretiei acide bazale si celei stimulate de alimente la 23 ore dupa prima doza de rabeprazol sodic, este de 69% si, respectiv, 82%, iar durata inhibarii este de pana la 48 ore. Efectul inhibitor al rabeprazolului sodic asupra secretiei acide creste usor in cazul administrarii de doze repetate, zilnic, atingand o inhibare stabila dupa trei zile de tratament. La intreruperea administrarii medicamentului, activitatea secretorie se normalizeaza intr-o perioada de 2 pana la 3 zile.

Scaderea aciditatii gastrice prin orice mijloace, inclusiv prin utilizarea de inhibitori de pompa de protoni cum este rabeprazol, determina cresterea numarului bacteriilor prezente in mod normal in tractul gastrointestinal. Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni poate duce la cresterea riscului de infectii gastrointestinale, cum sunt cele cu Salmonella, Campylobacter si Clostridium difficile.

Efectele gastrinei serice

In studiile clinice, pacientii au utilizat doze zilnice unice de 10 sau 20 mg rabeprazol sodic, pentru o perioada de pana la 43 luni. Valorile serice ale gastrinei au crescut in primele 2 pana la 8 saptamani, reflectand efectele inhibitoare asupra secretiei acide si au ramas stabile pe tot parcursul tratamentului. Valorile serice ale gastrinei au revenit la cele initiale, de dinaintea tratamentului, de obicei intr-o perioada de 1 pana la 2 saptamani dupa intreruperea tratamentului.

Probele de biopsie din zona antrului si fundului gastric de la peste 500 pacienti carora li s-a administrat rabeprazol sau medicament de control, pe o durata de pana la 8 saptamani, nu au aratat modificari histologice ale celulelor parietale, modificari gastrice, prezenta a gastritei atrofice, metaplazie intestinala sau distributie a infectiei cu H. pylori. La peste 250 pacienti, dupa 36 luni de terapie continua, nu au fost observate modificari semnificative fata de starea bazala.

Alte efecte

Pana in prezent, nu au fost observate efecte ale rabeprazolului sodic asupra sistemelor nervos central (SNC), cardiovascular si respirator. Rabeprazolul sodic, administrat oral in doze de 20 mg, timp de 2 saptamani, nu a prezentat efecte asupra functiei tiroidiene, metabolismului glucidic sau asupra concentratiilor plasmatice ale parathormonului, cortizolului, estrogenilor, testosteronului, prolactinei, colecistokininei, secretinei, glucagonului, hormonului foliculostimulant (FSH), hormonului luteinizant (LH), reninei, aldosteronului sau hormonului somatotrop.

Studiile la voluntari sanatosi au aratat ca rabeprazolul sodic nu prezinta interactiuni semnificative din punct de vedere clinic cu amoxicilina. Rabeprazolul nu determina scaderea concentratiilor plasmatice de amoxicilina sau claritromicina, atunci cand sunt administrate in asociere in terapia de eradicare a infectiei cu H. pylori de la nivelul tractului gastro-intestinal superior.

In timpul tratamentului cu medicamente antisecretorii, gastrinemia creste ca raspuns la scaderea secretiei acide. De asemenea, CgA creste, pe baza scaderii aciditatii gastrice. Cresterea concentratiei plasmatice a CgA poate interfera cu investigatiile pentru tumorile neuroendocrine.

Datele disponibile publicate sugereaza ca tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni trebuie intrerupt intr-un interval cuprins intre 5 zile si 2 saptamani inainte de masuratorile CgA. Acest lucru permite ca valorile GCA, care pot fi in mod fals crescute in urma tratamentului cu IPP, sa revina la nivelul de referinta.

Copii si adolescenti

Agentia Europeana pentru Medicamente a suspendat temporar obligatia de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu acest medicament la una sau mai multe subgrupe de copii si adolescenti in tratamentul bolii de reflux gastro-esofagian (vezi pct. 4.2 pentru informatii privind utilizarea la copii si adolescenti).

Agentia Europeana pentru Medicamente a acordat o derogare de la obligatia de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu acest medicament la toate subgrupele de copii si adolescenti in tratamentul sindromului Zollinger-Ellison, ulcerului duodenal si ulcerului gastric (vezi pct. 4.2 pentru informatii privind utilizarea la copii si adolescenti).

Proprietati farmacocinetice
Absorbtie: Relitaz contine rabeprazol sodic, fiind disponibil sub forma farmaceutica de comprimat gastrorezistent. Aceasta forma farmaceutica este necesara, deoarece rabeprazolul este inactivat in mediul acid. Absorbtia rabeprazolului incepe numai dupa ce comprimatul trece din stomac in intestin. Absorbtia este rapida, cu concentratii plasmatice maxime de rabeprazol ce apar la aproximativ 3,5 ore de la administrarea unei doze de 20 mg. Concentratiile plasmatice maxime (Cmax) de rabeprazol si ASC

sunt liniare in intervalul de doze de 10 mg pana la 40 mg. Biodisponibilitatea absoluta in cazul

administrarii orale a unei doze de 20 mg (comparativ cu administrarea intravenoasa) este de aproximativ 52%, in mare parte din cauza metabolizarii presistemice. In plus, biodisponibilitatea nu pare sa creasca in cazul administrarii de dozerepetate. La voluntarii sanatosi, timpul de injumatatire plasmatica este de aproximativ o ora (cu limite de la 0,7 pana la 1,5 ore), iar clearance-ul total este estimat la 283 ± 98 ml/min. Nu au fost observate interactiuni relevante clinic cu alimentele. Absorbtia rabeprazolului sodic nu este afectata nici de alimente, nici de perioada zilei in care se face administrarea medicamentului.

Distributie: rabeprazolul se leaga de proteinele plasmatice in proportie de aproximativ 97%.

Metabolizare si eliminare: rabeprazolul sodic, similar altor inhibitori ai pompei de protoni (IPP), este metabolizat prin intermediul sistemului enzimatic al citocromului P450 (CYP450) hepatic. Studiile in vitro cu microzomi de ficat uman au aratat ca rabeprazolul sodic este metabolizat de izoenzimele CYP450 (CYP2C19 si CYP3A4). In aceste studii, la concentratiile plasmatice asteptate, rabeprazolul nici nu induce, nici nu inhiba CYP3A4; cu toate ca studiile in vitro nu sunt intotdeauna predictive pentru activitatea in vivo, aceste date sugereaza ca nu se asteapta interactiuni intre rabeprazol si ciclosporina. La om, metabolitii plasmatici principali sunt derivatul de tioeter (M1) si de acid carboxilic (M6), iar metabolitii minori, cu concentratii mai scazute, sunt derivatul sulfonic (M2), demetiltioeter (M4) si conjugat cu acid mercapturic (M5). Numai metabolitul demetil (M3) prezinta o slaba activitate antisecretorie, dar nu este prezent in plasma.

Dupa administrarea orala a unei doze unice de rabeprazol sodic 20 mg, marcat cu 14C, in urina nu a fost detectat medicament in forma nemodificata. Aproximativ 90% din doza a fost eliminata in urina, in principal sub forma a doi metaboliti: cel conjugat cu acidul mercapturic (M5) si derivatul de acid carboxilic (M6) si inca doi metaboliti neidentificati. Restul dozei a fost eliminat prin materiile fecale.

Sex: dupa administrarea unei doze unice de rabeprazol de 20 mg, nu au fost observate diferente semnificative ale parametrilor farmacocinetici dependente de sex, dupa ajustarea pentru greutate corporala si inaltime.

Insuficienta renala: la pacientii cu insuficienta renala stabilizata terapeutic, in faza terminala, care necesitau tratament de intretinere prin hemodializa (clearance-ul creatininei ≤5 ml/min/1,73 m2), parametrii rabeprazolului au fost foarte similari cu cei obtinuti la voluntarii sanatosi. La acesti pacienti, ASC si Cmax au fost cu 35% mai scazute decat la voluntarii sanatosi. Timpul de injumatatire mediu al rabeprazolului a fost de 0,82 ore la voluntarii sanatosi, de 0,95 ore la pacienti in timpul hemodializei si de 3,6 ore post dializa. Clearance-ul medicamentului la pacientii cu boli renale ce necesita dializa de intretinere a fost aproximativ dublu decat la voluntarii sanatosi.

Insuficienta hepatica: dupa administrarea orala a unei doze unice de rabeprazol sodic 20 mg la pacientii cu insuficienta hepatica cronica usoara pana la moderata, valorile ASC s-au dublat, iar timpul de injumatatire a crescut de 2-3 ori, comparativ cu voluntarii sanatosi. Totusi, dupa administrarea dozei de 20 mg pe zi, timp de 7 zile, ASC a crescut numai de 1,5 ori, iar Cmax de numai 1,2 ori. Timpul de injumatatire

plasmatica al rabeprazolului la pacientii cu insuficienta hepatica a fost de 12,3 ore, comparativ cu 2,1 ore la voluntarii sanatosi. Raspunsul farmacodinamic (controlul pH-ului gastric) la cele doua grupe de pacienti a fost comparabil clinic.

Varstnici: eliminarea rabeprazolului a fost oarecum scazuta la varstnici. Dupa 7 zile de administrare

zilnica de rabeprazol sodic 20 mg, valorile ASC au fost aproximativ duble, Cmax a crescut cu 60% iar T1/2 a crescut cu aproximativ 30%, comparativ cu voluntarii sanatosi. Totusi, nu s-a observat acumularea rabeprazolului.

Polimorfismul CYP2C19: dupa administrarea unei doze de rabeprazol de 20 mg pe zi, timp de 7 zile, metabolizatorii cu activitate enzimatica lenta pe calea CYP2C19 au prezentat valori ale ASC si T1/2 mai mari de aproximativ 1,9 ori si, respectiv, 1,6 ori fata de metabolizatorii extensivi, in timp ce valoarea Cmax a crescut numai cu 40%.

Date preclinice de siguranta

Efectele non-clinice au fost observate numai la expuneri suficient de mari fata de expunerile terapeutice maxime la om, de aceea datele disponibile la animale nu au semnificatie clinica la om.

Studiile de mutagenitate au oferit rezultate echivoce. Testele asupra liniilor celulare de limfom la soarece au fost pozitive, in timp ce testele in vivo cu micronuclei si testele de reparatie ADN in vivo si in vitro au fost negative. Studiile de carcinogenitate nu au prezentat riscuri deosebite pentru om.