Renagel 800mg, 180 comprimate, Genzyme

Indicatii
Renagel este indicat pentru controlul hiperfosfatemiei la pacienti adulti care efectueaza hemodializa sau dializa peritoneala. Renagel trebuie administrat in cadrul unui tratament multiplu, care poate sa includa suplimente de calciu, 1,25–dihidroxi vitamina D3 sau un analog al acesteia, pentru a controla evolutia formei osoase a bolii renale.

Dozaj
Doze

Doza initiala

Doza initiala recomandata de clorhidrat de sevelamer este de 2,4 g sau 4,8 g pe zi, in functie de necesitatile clinice si de valoarea plasmatica a fosforului. Renagel trebuie administrat de trei ori pe zi, in timpul meselor.

Pentru pacientii care au urmat anterior tratament cu chelatori de fosfat, Renagel trebuie administrat gram la gram, cu monitorizarea valorilor plasmatice ale fosforului, pentru asigurarea unor doze zilnice optime.

Stabilire treptata a dozei si doza de intretinere

Valorile plasmatice ale fosfatului trebuie monitorizate atent, iar doza de clorhidrat de sevelamer trebuie stabilita treptat, crescand cu 0,8 g de trei ori pe zi (2,4 g/zi), pentru a scadea valoarea plasmatica a fosfatului la 1,76 mmol/l (5,5 mg/dl) sau mai putin. Valoarea plasmatica a fosfatului trebuie determinata la intervale de doua pana la trei saptamani, pana cand se ajunge la o valoare plasmatica stabila a fosfatului si, ulterior, la intervale regulate.

Doza poate varia intre 1 si 5 comprimate de 800 mg la o masa. Doza medie zilnica utilizata in faza cronica a unui studiu clinic cu durata de un an a fost de 7 grame de sevelamer.

Copii si adolescenti

Siguranta si eficacitatea acestui medicament nu au fost stabilite la pacienti cu varsta sub 18 ani.

Insuficienta renala

Siguranta si eficacitatea acestui medicament nu au fost stabilite la pacientii in predializa.

Mod de administrare

Administrare orala

Pacientii trebuie sa ia Renagel in timpul mesei si sa respecte dieta prescrisa. Comprimatele trebuie inghitite intregi. Nu trebuie zdrobite, mestecate sau rupte in bucati inainte de administrare.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la sevelamer sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.

Hipofosfatemie

Ocluzie intestinala.

Atentionari
Eficacitatea si siguranta Renagel nu au fost studiate la pacientii cu:

tulburari de deglutitie

boli inflamatorii active ale intestinului

tulburari de motilitate gastro-intestinala, inclusiv gastropareza netratata sau severa, diverticuloza, retentie a continutului gastric si tranzit intestinal anormal sau neregulat

pacienti care au suferit o interventie chirurgicala gastro-intestinala majora.

Prin urmare, se impun precautii cand Renagel este utilizat la pacientii cu aceste tulburari.

Ocluzie intestinala si ileus/subileus

In cazuri foarte rare, la pacientii care urmau tratament cu clorhidrat de sevelamer, s-a observat aparitia ocluziei intestinale si a ileusului/subileusului. Constipatia poate fi un simptom precedent. Pacientii care sufera de constipatie trebuie sa fie atent monitorizati in perioada tratamentului cu clorhidrat de sevelamer. Tratamentul cu Renagel trebuie reevaluat la pacientii care dezvolta constipatie severa sau alte simptome gastro-intestinale severe.

Vitamine liposolubile

In functie de consumul alimentar si de tipul stadiului terminal al insuficientei renale, pacientii care efectueaza dializa pot dezvolta valori mici ale vitaminelor liposolubile A, D, E si K. Nu se poate exclude faptul ca Renagel poate lega vitaminele liposolubile continute in alimentele ingerate. Prin urmare, la pacientii care nu iau suplimente cu aceste vitamine, trebuie avuta in vedere monitorizarea valorilor vitaminelor A, D si E si evaluarea statusului vitaminei K prin masurarea timpului de tromboplastina; se recomanda prescrierea de suplimente cu vitamine, daca este necesar. La pacientii care efectueaza dializa peritoneala se recomanda monitorizarea suplimentara a valorilor vitaminelor si acidului folic, deoarece valorile vitaminelor A, D, E si K nu au fost masurate in cadrul unui studiu clinic pentru acesti pacienti.

Deficit de folat

In prezent, nu exista date suficiente pentru a exclude posibilitatea aparitiei unui deficit de folat in timpul tratamentului de lunga durata cu Renagel.

Hipocalcemie/hipercalcemie

Pacientii cu insuficienta renala pot dezvolta hipocalcemie sau hipercalcemie. Renagel nu contine calciu. Valorile calcemiei trebuie monitorizate, asa cum se procedeaza in cazul urmaririi uzuale a pacientilor care efectueaza dializa. In caz de hipocalcemie, trebuie administrat calciu elementar ca supliment.

Acidoza metabolica

Pacientii cu insuficienta renala cronica sunt predispusi sa dezvolte acidoza metabolica. Intr-o serie de studii in care s-au observat valori mai mici ale bicarbonatului la pacientii tratati cu sevelamer, comparativ cu pacientii tratati cu chelatori de fosfat pe baza de calciu, s-a raportat agravarea acidozei la schimbarea tratamentului de la alti chelatori de fosfat la sevelamer. Prin urmare, se recomanda monitorizarea mai atenta a valorilor plasmatice ale bicarbonatului.

Peritonita

Pacientii la care se efectueaza dializa se supun anumitor riscuri de infectie, specifice modalitatii de dializa. Peritonita este o complicatie cunoscuta in cazul pacientilor la care se efectueaza dializa peritoneala (DP), iar in cadrul unui studiu clinic cu Renagel, au fost raportate mai multe cazuri de peritonita. Prin urmare, pacientii la care se efectueaza DP trebuie sa fie atent monitorizati pentru a se asigura utilizarea corecta a tehnicilor aseptice adecvate, cu recunoasterea si tratarea prompta a oricaror semne si simptome asociate peritonitei.

Dificultati legate de inghitire si sufocare

Au existat raportari mai putin frecvente legate de existenta unor dificultati de inghitire a comprimatului de Renagel. In multe dintre aceste cazuri au fost implicati pacienti cu comorbiditati, inclusiv tulburari de deglutitie sau anomalii esofagiene. Se impun precautii cand Renagel este utilizat la pacienti cu tulburari de deglutitie.

Hipotiroidism

Se recomanda monitorizarea mai atenta a pacientilor cu hipotiroidism la care se administreaza

concomitent clorhidrat de sevelamer si levotiroxina (vezi pct. 4.5).

Tratament cronic de lunga durata

Deoarece nu sunt inca disponibile date privind utilizarea cronica a sevelamerului pe o perioada mai mare de un an, absorbtia si acumularea potentiala de sevelamer pe durata tratamentului cronic indelungat nu pot fi excluse in totalitate (vezi pct. 5.2).

Hiperparatiroidism

Nu este indicata utilizarea Renagel in monoterapie pentru controlul hiperparatiroidismului. La pacientii cu hiperparatiroidism secundar, Renagel trebuie administrat in cadrul unui tratament multiplu, care poate include suplimente de calciu, 1,25 - dihidroxi vitamina D3 sau un analog al acesteia, pentru a diminua valorile hormonului paratiroidian netransformat (PTHn).

Valori plasmatice ale clorului

Valoarea plasmatica a clorului poate creste pe durata tratamentului cu Renagel, deoarece clorul poate fi schimbat cu fosfor in lumenul intestinal. Desi in studiile clinice nu s-a observat nicio crestere semnificativa din punct de vedere clinic a valorii serice a clorului, aceasta trebuie monitorizata asa cum se procedeaza in urmarirea de rutina a pacientilor care efectueaza dializa. Un gram de Renagel contine aproximativ 180 mg (5,1 mEq) clor.

Tulburari inflamatorii gastro-intestinale

Au fost raportate cazuri de tulburari inflamatorii grave ale diferitelor segmente ale tractului gastro- intestinal (inclusiv complicatii grave, cum sunt hemoragie, perforatie, ulceratie, necroza, colita si aparitia unei formatiuni tumorale colonice/cecale) asociate cu prezenta cristalelor de sevelamer (vezi pct. 4.8). Este posibil ca tulburarile inflamatorii sa se remita la intreruperea sevelamerului.

Tratamentul cu clorhidrat de sevelamer trebuie reevaluat la pacientii care dezvolta simptome gastro-intestinale severe.

Interactiuni
Dializa

Nu s-au efectuat studii privind interactiunile la pacientii care efectueaza dializa.

Ciprofloxacina

In studiile de interactiune efectuate la voluntari sanatosi, clorhidratul de sevelamer a scazut biodisponibilitatea ciprofloxacinei cu aproximativ 50% cand a fost administrata concomitent cu Renagel intr-un studiu cu doza unica. Prin urmare, Renagel nu trebuie administrat concomitent cu ciprofloxacina.

Medicamente antiaritmice si anticonvulsivante

Pacientii aflati sub tratament cu medicamente antiaritmice pentru controlul aritmiilor sau cu medicamente anticonvulsivante pentru controlul convulsiilor au fost exclusi din studiile clinice. Se impun precautii cand se prescrie clorhidrat de sevelamer la pacientii care utilizeaza si aceste medicamente.

Levotiroxina

In cadrul experientei dupa punerea pe piata, au fost raportate cazuri foarte rare de valori crescute ale hormonului de stimulare tiroidiana (TSH) la pacientii carora li s–au administrat concomitent clorhidrat de sevelamer si levotiroxina. Prin urmare, se recomanda o monitorizare mai atenta a valorilor TSH la pacientii tratati cu ambele medicamente.

Ciclosporina, micofenolat de mofetil si tacrolimus la pacientii cu transplant

In cazul administrarii concomitente cu clorhidrat de sevelamer, la pacientii cu transplant s-au raportat concentratii reduse de ciclosporina, micofenolat de mofetil si tacrolimus, fara consecinte clinice (de exemplu rejet de grefa). Nu se poate exclude posibilitatea unei interactiuni si trebuie avuta in vedere monitorizarea atenta a concentratiilor sanguine de micofenolat de mofetil, ciclosporina si tacrolimus pe timpul administrarii concomitente si ulterior incetarii acesteia.

Digoxina, warfarina, enalapril sau metoprolol

In studiile de interactiune efectuate la voluntari sanatosi, Renagel nu a avut niciun efect asupra biodisponibilitatii digoxinei, warfarinei, enalaprilului sau metoprololului.

Inhibitori ai pompei de protoni

In timpul experientei dupa punerea pe piata, la pacientii tratati concomitent cu inhibitori ai pompei de protoni si clorhidrat de sevelamer, au fost raportate cazuri foarte rare de crestere a valorilor fosfatului.

Biodisponibilitate

Renagel nu este absorbit si poate afecta biodisponibilitatea altor medicamente. In cazul administrarii oricarui medicament a carui reducere a biodisponibilitatii poate avea un efect clinic semnificativ asupra sigurantei si eficacitatii acestuia, medicamentul trebuie administrat cu cel putin o ora inainte de sau la trei ore dupa administrarea Renagel, sau medicul trebuie sa ia in considerare monitorizarea concentratiilor sanguine.

Sarcina
Sarcina

Nu a fost stabilita inca siguranta utilizarii clorhidratului de sevelamer la femeile gravide. Studiile la animale nu au evidentiat ca sevelamerul produce toxicitate embrio-fetala. Renagel trebuie administrat femeilor gravide doar daca este absolut necesar si dupa efectuarea unei evaluari atente a raportului risc/beneficiu, atat pentru mama, cat si pentru fat (vezi pct. 5.3).

Alaptarea

Nu a fost stabilita inca siguranta utilizarii clorhidratului de sevelamer la femeile care alapteaza. Renagel trebuie administrat femeilor care alapteaza doar daca este absolut necesar si dupa evaluarea atenta a raportului beneficiu/risc, atat pentru mama, cat si pentru sugar (vezi pct. 5.3).

Fertilitatea

Nu exista date privind efectul sevelamerului asupra fertilitatii la om. Studiile la animale au aratat ca sevelamerul nu afecteaza fertilitatea la sobolani masculi sau femele, in urma expunerii la doze

echivalente cu de 2 ori doza maxima utilizata in studiul clinic la om, de 13 g/zi, bazata pe o

comparatie a ariei suprafetei corporale relative.

Condus auto
Sevelamerul nu are nicio influenta sau are influenta neglijabila asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reactii adverse
Rezumatul profilului de siguranta

Cele mai frecvente reactii adverse (≥ 5% din pacienti) au fost toate din categoria tulburarilor gastro-intestinale.

Lista reactiilor adverse sub forma de tabel

Au fost efectuate studii cu proiecte pe grupuri paralele, care au inclus 244 de pacienti care efectuau hemodializa, cu durate ale tratamentului de pana la 54 de saptamani si 97 de pacienti care efectuau dializa peritoneala, cu o durata a tratamentului de 12 saptamani.

Reactiile adverse din aceste studii (299 de pacienti), din studiile clinice necontrolate (384 de pacienti) si cele raportate spontan din experienta dupa punerea pe piata sunt enumerate in tabelul de mai jos, in functie de frecventa. Dupa frecventa raportarii se clasifica in foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 si sub 1/10), mai putin frecvente (≥1/1000 si sub 1/100), rare (≥1/10000 si sub 1/1000), foarte rare (sub 1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).

*din experienta dupa punerea pe piata

1 Vezi atentionarea privind tulburarile inflamatorii gastro-intestinale de la pct. 4.4.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, astfel cum este mentionat in Anexa V.

Supradozaj
Renagel a fost administrat la voluntari sanatosi in doze de pana la 14 grame pe zi, echivalent cu saptesprezece comprimate a 800 mg, timp de opt zile, fara aparitia de reactii adverse.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: medicamente pentru tratamentul hiperfosfatemiei, codul ATC: V03AE02

Renagel contine sevelamer, un polimer poli (clorhidrat de alilamina), chelator de fosfat neabsorbit, care nu contine metal si calciu. Contine multiple amine separate printr-un carbon de polimerul de baza. Aceste amine devin partial protonate in intestin si interactioneaza cu moleculele de fosfat prin legaturi ionice si punti de hidrogen. Legand fosfatul in tractul gastro-intestinal, sevelamerul scade fosfatemia.

In studiile clinice, sevelamerul s-a dovedit a fi eficace in reducerea fosfatemiei la pacientii care efectueaza hemodializa sau dializa peritoneala.

Sevelamerul scade incidenta episoadelor de hipercalcemie, comparativ cu pacientii care folosesc doar chelatori de fosfat pe baza de calciu, probabil deoarece medicamentul nu contine calciu. S-a demonstrat faptul ca efectele asupra fosfatului si calciului s-au mentinut pe toata durata unui studiu cu o perioada de urmarire de un an.

In studii efectuate in vivo si in vitro la animale, s-a demonstrat ca sevelamerul leaga acizii biliari. Legarea acizilor biliari prin rasini schimbatoare de ioni este o metoda bine cunoscuta de scadere a colesterolului din sange. In studii clinice, valoarea medie a colesterolului total si a LDL-colesterolului au scazut cu 15-31%. Acest efect apare dupa 2 saptamani si se mentine pe parcursul tratamentului de lunga durata. Valorile trigliceridelor, HDL-colesterolului si albuminei nu s-au modificat.

In studii clinice efectuate la pacienti hemodializati, sevelamerul in monoterapie nu a avut un efect important si semnificativ din punct de vedere clinic asupra valorii plasmatice a hormonului paratiroidian netransformat (PTHn). Cu toate acestea, in studiul cu durata de 12 saptamani, care a inclus pacienti care efectuau dializa peritoneala, s-au observat scaderi similare ale valorilor PTHn, comparativ cu pacientii carora li s-a administrat acetat de calciu. La pacientii cu hiperparatiroidism

secundar, Renagel trebuie folosit in contextul unui tratament multiplu, care poate include suplimente de calciu, 1,25-dihidroxi vitamina D3 sau un analog al acesteia, pentru a scadea valorile PTHn.

Intr-un studiu clinic cu durata de un an, Renagel nu a avut reactii adverse asupra turnover-ului sau mineralizarii osoase, comparativ cu carbonatul de calciu.

Proprietati farmacocinetice
Renagel nu este absorbit din tractul gastro-intestinal, conform unui studiu de farmacocinetica cu doza unica, efectuat la voluntari sanatosi. Nu s-au efectuat studii de farmacocinetica la pacientii cu insuficienta renala (vezi pct. 4.4).

Date preclinice de siguranta
In studii preclinice efectuate la sobolan si caine, Renagel administrat in doza de 10 ori mai mare decat doza maxima la om a redus absorbtia vitaminelor liposolubile D, E si K, precum si a acidului folic.

Intr-un studiu efectuat la sobolan, in cazul administrarii de sevelamer in doze de 15-30 ori mai mari decat doza la om, s-a observat cresterea valorii plasmatice a cuprului. Acest fapt nu a fost confirmat intr-un studiu efectuat la caine sau in studiile clinice.

In prezent, nu sunt disponibile date specifice privind carcinogenitatea. Totusi, studii efectuate in vitro si in vivo au indicat faptul ca Renagel nu are potential genotoxic. De asemenea, medicamentul nu este absorbit din tractul gastro-intestinal.

In studii privind efectul asupra functiei de reproducere, nu a fost evidentiat faptul ca sevelamerul provoaca embrioletalitate, fetotoxicitate sau teratogenitate la dozele testate (pana la 1 g/kg si zi la iepure si pana la 4,5 g/kg si zi la sobolan). La fetusii femelelor de sobolan carora li s-a administrat o doza de 8-20 ori mai mare decat doza maxima la om de 200 mg/kg, s-au observat deficiente in osificarea scheletului, cu diferite localizari. Efectele pot fi secundare depletiei vitaminei D si/sau vitaminei K la aceste doze mari.