Indicatii
Antitusiv recomandat pentru calmarea tusei uscate, persistente. Robitussin Junior este indicat la copii cu varste intre 2 si 12 ani.
Dozaj
Doze
Copii si adolescenti
Copii 6-12 ani:
20 ml (4 lingurite) de 3-4 ori pe zi
Copii 2-6 ani:
10 ml (2 lingurite) de 3-4 ori pe zi
Robitussin Junior este contraindicat la copii cu varsta sub 2 ani (vezi pct. 4.3). A nu se depasi dozele recomandate.
Mod de administrare Pentru utilizare orala.
Contraindicatii
hipersensibilitate la dextrometorfan sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1;
insuficienta respiratorie;
astm bronsic;
alaptare;
A nu se utiliza la pacienti tratati cu inhibitori de monoaminooxidaza (IMAO) sau in decurs de doua saptamani (14 zile) de la oprirea tratamentului.
tuse cu sputa abundenta:
A nu se utiliza la copii sub 2 ani.
Atentionari
Acest medicament se administreaza exclusiv la copii cu varsta cuprinsa intre 2 si 12 ani. Nu este recomandata asocierea unui antitusiv cu un expectorant (mucolitic sau secretostimulant).
Daca tusea nu se amelioreaza prin acest tratament, nu se va creste doza de medicament, ci se va face o reevaluare clinica.
Administrarea acestui medicament la pacientii cu tuse productiva poate favoriza acumularea secretiilor traheo-bronsice, prin suprimarea reflexului de tuse.
Se recomanda precautii speciale in caz de tuse cronica ca urmare a fumatului, sau boli cronice pulmonare cum ar fi astm sau emfizem si insuficienta respiratorie.
Medicamentul nu se recomanda daca tusea dureaza mai mult de 5 zile, recidiveaza sau este insotita de febra, eruptii cutanate tranzitorii sau cefalee persistenta.
Medicamnetul se va folosi cu precautie la pacientii cu disfunctie hepatica. Informatii privind excipientii
Robitussin Junior contine Amarant (E123). Poate cauza reactii alergice.
Robitussin Junior contine benzoat de sodiu (E211).
Acest medicament contine 24 mg benzoat de sodiu per fiecare doza de 20 ml care este echivalent cu 1,2 mg/ ml. Cresterea valorilor bilirubinemiei dupa dislocarea de la nivelul legaturii cu albumina poate accentua icterul neonatal, care poate evolua catre formarea de depozite de bilirubina neconjugata la nivelul tesutului cerebral.
Robitussin Junior contine etanol.
Acest medicament contine 434 mg de alcool etilic (etanol) per fiecare doza de 20 ml echivalent cu 22 mg/ml (2,06 % m/v). Cantitatea per 20 ml din acest medicament este echivalenta cu mai putin de 11 ml bere sau 4 ml vin.
O doza de 20 ml din acest medicament administrata la un copil cu varsta de 12 ani si greutatea de 45 kg va determina o expunere la etanol de 9,64 mg/kg, care poate cauza o alcoolemie crescuta, cu valoarea de aproximativ 1,6 mg/100 ml.(vezi Apendice 1 Raport EMA/CHMP/43486/2018).
Pentru comparare, in cazul in care un adult bea un pahar cu vin sau 500 ml de bere, alcoolemia va fi de aproximativ 50 mg/100 ml.
Administrarea concomitenta cu medicamente care contin, de exemplu, propilenglicol sau etanol poate duce la acumularea de etanol si poate induce reactii adverse, in mod special la copiii mici cu o capacitate de metabolizare redusa sau imatura.
Robitussin Junior contine maltitol (E965).
Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la fructoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
Robitussin Junior contine sodiu.
Acest medicament contine 43,9 mg sodiu in fiecare 20 ml echivalent cu 2% din doza maxima zilnica recomandata de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.
Privind dozele recomandate copiilor, acest medicament contine sodiu mai putin de 1 mmol (23 mg) per doza de 10 ml, adica practic „nu contine sodiu”.
Robitussin Junior contine sorbitol (E420).
Acest medicament contine 4,2 g sorbitol per fiecare doza de 20 ml care este echivalent cu 209,4 mg/ml. Efectul aditiv al administrarii concomitente a medicamentelor continand fructoza (sau sorbitol) trebuie luat in considerare. Continutul de sorbitol din medicamentele cu administrare orala poate afecta biodisponibilitatea altor medicamente pentru administrare orala administrate concomitent.
Pacientii cu intoleranta ereditara la fructoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
Sportivii trebuie atentionati asupra faptului ca acest medicament poate da o reactie pozitiva la testele antidoping.
A nu se lasa la vederea si indemana copiilor. A nu se depasi dozele recomandate.
Au fost raportate cazuri de abuz si dependenta de dextrometorfan. Se recomanda, in mod deosebit, atentie in cazul adolescentilor si al tinerilor, precum si al pacientilor cu antecedente de consum de droguri sau substante psihoactive.
Dextrometorfanul este metabolizat de citocromul hepatic P450 2D6. Activitatea acestei enzime este determinata genetic. Aproximativ 10% din populatia generala sunt metabolizatori lenti ai CYP2D6. Metabolizatorii lenti si pacientii care utilizeaza concomitent inhibitori ai CYP2D6 pot prezenta efecte exagerate si/sau prelungite ale dextrometorfanului. Prin urmare, se impune prudenta la pacientii care sunt metabolizatori lenti ai CYP2D6 sau care utilizeaza inhibitori ai CYP2D6 (vezi si pct. 4.5).
Sindromul serotoninergic
A fost raportata aparitia efectelor serotoninergice, inclusiv dezvoltarea unui sindrom serotoninergic potential letal, in cazul administrarii concomitente a dextrometorfanului cu medicamente cu efect serotoninergic, cum ar fi inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS), medicamentele care influenteaza metabolizarea serotoninei (incluzand inhibitorii monoaminoxidazei (IMAO)) si inhibitorii CYP2D6.
Simptomele sindromului serotoninergic pot include modificari ale starii mentale, instabilitate vegetativa, tulburari neuromusculare si/sau simptome gastro-intestinale.
In cazul in care se suspecteaza instalarea sindromului serotoninergic, tratamentul cu Robitussin Junior trebuie intrerupt.
Populatia pediatrica
La copii pot sa apara reactii adverse grave in caz de supradozaj, inclusiv tulburari neurologice. Persoanele care au grija de pacienti trebuie avertizate sa nu depaseasca doza recomandata.
Interactiuni
A nu se utiliza la pacienti tratati cu inhibitori de monoaminooxidaza (IMAO), sau in decurs de doua saptamani (14 zile) de la oprirea tratamentului (vezi pct. 4.3).
Se va evita consumul de bauturi alcoolice sau administrarea de medicamente ce contin alcool in timpul tratamentului cu Robitussin Junior.
Acest medicament contine etanol. Administrarea concomitenta cu medicamente care contin, de
exemplu, propilenglicol sau etanol poate duce la acumularea de etanol si poate induce reactii adverse, in mod special la copiii mici cu o capacitate de metabolizare redusa sau imatura.
Acest medicament contine sorbitol. Continutul de sorbitol din medicamentele cu administrare orala poate afecta biodisponibilitatea altor medicamente pentru administrare orala administrate concomitent.
Se impune prudenta la asocierea cu alte deprimante ale sistemului nervos central (analgezice, opioide, antidepresive, antihistaminice H1, sedative, barbiturice, hipnotice, benzodiazepine, clonidina,
neuroleptice, tranchilizante), deoarece creste riscul de deprimare a sistemului nervos central. Asocierea cu alti derivati opiozi (analgezice sau antitusive) produce deprimare respiratorie. Inhibitori ai CYP2D6
Dextrometorfanul este metabolizat de CYP2D6 si sufera o metabolizare extinsa la primul pasaj.
Utilizarea concomitenta de inhibitori puternici ai enzimei CYP2D6 poate determina cresterea
concentratiilor de dextrometorfan din corp pana la valori care depasesc de mai multe ori valorile normale. Aceasta determina cresterea riscului de aparitie a efectelor toxice ale dextrometorfanului la pacienti (agitatie, confuzie, tremor, insomnie, diaree si deprimare respiratorie), precum si de a dezvolta sindromul serotoninergic.
Printre inhibitorii puternici ai enzimei CYP2D6 se numara fluoxetina, paroxetina, chinidina si terbinafina. In cazul utilizarii concomitente a chinidinei, concentratiile plasmatice ale dextrometorfanului au crescut pana la de 20 de ori, ceea ce a determinat cresterea reactiilor adverse la nivelul SNC ale medicamentului. Amiodarona, flecainida si propafenona, sertralina, bupropionul, metadona, cinacalcetul, haloperidolul, perfenazina si tioridazina au de asemenea efecte similare asupra metabolismului dextrometorfanului. Daca se impune utilizarea concomitenta de inhibitori ai CYP2D6 si dextrometorfan, pacientul trebuie monitorizat si poate fi necesara reducerea dozei de dextrometorfan.
Sarcina
Acest medicament este recomandat pentru copii cu varsta cuprinsa intre 2 si 12 ani. Sarcina
Studiile efectuate la animale nu au evidentiat efecte teratogene. In clinica, rezultatele studiilor epidemiologice par sa excluda un efect malformativ. In timpul trimestrului III de sarcina,
administrarea cronica de dextrometorfan la mame, indiferent de doza, a produs sindrom de abstinenta la nou-nascut. La sfasitul sarcinii, chiar daca tratamentul este de scurta durata, dozele mari prezinta risc de detresa respiratorie la nou-nascut.
Ca urmare, nu se recomanda administrarea dextrometorfanului in cursul sarcinii, decat daca este absolut necesar si dupa evaluarea raportului beneficiu matern/risc potential fetal.
Alaptarea
Dextrometorfanul se excreta in laptele matern. Deoarece exista riscul aparitiei hipotoniei si de pauze respiratorii la sugar, alaptarea este contraindicata in cursul tratamentului cu dextrometorfan.
Trebuie sa se ia in considerare faptul ca acest produs contine etanol 2,06% (m/v).
Condus auto
Acest medicament este recomandat pentru copii cu varsta cuprinsa intre 2 si 12 ani.
Robitussin Junior poate influenta capacitatea de a conduce vehicule sau de a realiza activitati care necesita concentrare motorie, datorita riscului de aparitie a somnolentei si vertijului.
Persoanele care conduc vehicule sau folosesc utilaje trebuie sa fie constiente ca acest medicament contine etanol.
Reactii adverse
In cadrul fiecarei grupe de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a gravitatii.
Foarte frecvente mai mare sau egal cu 1/10
Frecvente mai mare sau egal cu 1/100 si mai mic de 1/10 Mai putin frecvente mai mare sau egal cu 1/1000 si mai mic de 1/100
Rare mai mare sau egal cu 1/10000 si mai mic de 1/1000
Foarte rare mai mic de 1/10000
Cu frecventa necunoscuta care nu poate fi estimata din datele disponibile
Tulburari ale sistemului imunitar
Cu frecventa necunoscuta: Hipersensibilitate (eruptii pruriginoase, urticarie, edem Quincke si, in mod exceptional, bronhospasm)
Tulburari ale sistemului nervos
Cu frecventa necunoscuta: Somnolenta, ameteli
Tulburari gastro-intestinale
Cu frecventa necunoscuta: Greata, varsaturi, diaree (din cauza prezentei maltitolului)
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
Supradozaj
Simptome si semne:
In caz de supradozaj cu dextrometorfan pot sa apara greata, varsaturi, spasme musculare, agitatie, confuzie, somnolenta, apatie, nistagmus, toxicitate cardiaca (tahicardie, ECG anormal, inclusiv prelungire a intervalului QTc), ataxie, psihoza toxica cu halucinatii vizuale, hiperexcitabilitate.
In cazul unui supradozaj masiv, pot sa apara urmatoarele simptome: coma, deprimare respiratorie, convulsii.
Abordare terapeutica:
Pacientilor asimptomatici care au ingerat doze de dextrometorfan mai mari decat cele recomandate in ultima ora li se poate administra carbune activ.
In cazul pacientilor care au ingerat dextrometorfan si sunt sedati sau in coma, se poate lua in calcul administrarea de naloxona, in dozele uzuale pentru tratamentul supradozajului cu opioide. Se pot utiliza benzodiazepine pentru convulsii si benzodiazepine si masuri externe de scadere a temperaturii corporale pentru hipertermia din cadrul sindromului serotoninergic.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: antitusive, exclusiv combinatii cu expectorante, alcaloizi din opiu si derivati: dextrometorfan, codul ATC: R05DA09.
Dextrometorfan este un antitusiv non-opioid. Este D-enantiomerul metilat al levorfanolului, un analog al codeinei. Dextrometorfanul actioneaza la nivel central, inhiband centrul tusei, aflat in bulbul
rahidian si nucleul tractului solar, prin cresterea pragului de declansare a tusei. La dozele antitusive uzuale, nu are efect clasic analgezic, sedativ sau de deprimare a respiratiei.
Proprietati farmacocinetice
Metabolizare
Dupa administrarea orala, dextrometorfanul sufera o metabolizare rapida si extinsa la primul pasaj hepatic. O-demetilarea controlata genetic (CYD2D6) este principalul factor al farmacocineticii dextrometorfanului la voluntarii umani.
Se pare ca exista fenotipuri distincte pentru acest proces oxidativ care genereaza proprietati farmacocinetice foarte variabile printre subiecti. Dextrometorfanul nemetabolizat, impreuna cu cei trei metaboliti demetilati morfinanici dextrorfan (cunoscut si ca 3-hidroxi-N-metil-morfinan), 3- hidroximorfinan si 3-metoximorfinan au fost identificati ca produsi de conjugare in urina.
Dextrorfanul, care are si actiune antitusiva, este metabolitul principal. La unii indivizi, metabolizarea decurge mai lent si dextrometorfanul neschimbat predomina in sange si urina.
Timpul plasmatic de injumatatire al dextrometorfanului este de 1,2 pana la 3,9 ore. Totusi, rata metabolismului prezinta variatii individuale, in functie de fenotip (metabolizatori lenti sau rapizi), cu un timp de injumatatire de pana la 45 de ore pentru metabolizatorii lenti.
Date preclinice de siguranta
Fiind un produs utilizat pe scara larga, studiile pre-clinice de siguranta sunt bine documentate.