Roswera 20mg, 30 comprimate filmate, KRKA

Indicatii
Tratamentul hipercolesterolemiei
Adulti, adolescenti si copii cu varsta de 6 ani sau peste, cu hipercolesterolemie primara (tip IIa, inclusiv hipercolesterolemia familiala - forma heterozigota) sau dislipidemie mixta (tip IIb), ca adjuvant al regimului alimentar la pacientii care nu raspund adecvat numai la regim alimentar si la alte metode de tratament non-farmacologic (cum sunt exercitiile fizice, scaderea in greutate).

Adulti, adolescenti si copii cu varsta de 6 ani sau peste cu hipercolesterolemie familiala homozigota, in asociere cu dieta si alte tratamente hipolipemiante (de exemplu afereza LDL) sau daca astfel de tratamente nu sunt adecvate.

Preventia evenimentelor cardiovasculare
Preventia evenimentelor cardiovasculare majore la pacientii cu risc major pentru un prim eveniment cardiovascular (vezi pct. 5.1), ca tratament adjuvant in controlul altor factori de risc.
 
Dozaj
Doze

Inainte de inceperea tratamentului, pacientul trebuie sa urmeze un regim hipocolesterolemiant standard care trebuie continuat si in timpul tratamentului. Doza trebuie adaptata pentru fiecare pacient, in functie de obiectivul tratamentului si de raspunsul pacientului, respectand recomandarile din ghidurile actuale de tratament.

Roswera poate fi administrat in orice moment al zilei, cu sau fara alimente. Este posibil sa nu fie disponibile toate concentratiile de Roswera.

Tratamentul hipercolesterolemiei

Doza initiala recomandata este de 5 sau 10 mg administrata oral, o data pe zi, atat la pacientii care iau pentru prima data statine, cat si la pacientii care trec de pe un tratament cu alt inhibitor de HMG CoA reductaza. Alegerea dozei initiale se face in functie de nivelul individual al colesterolemiei si aprecierea riscului cardiovascular, precum si de riscul potential al reactiilor adverse (vezi mai jos).

Daca este necesar, doza poate fi crescuta dupa 4 saptamani la 20 mg (vezi pct. 5.1).

Datorita cresterii incidentei reactiilor adverse la utilizarea dozei de 40 mg, comparativ cu dozele mai scazute (vezi pct. 4.8), cresterea dozei de la 20 mg la 30 mg sau pana la doza maxima de 40 mg trebuie luata in considerare numai la pacientii cu hipercolesterolemie severa si risc cardiovascular crescut (in particular la pacientii cu hipercolesterolemie familiala), care nu ating valoarea stabilita ca obiectiv al tratamentului cu doza de 20 mg, acestia urmand a fi monitorizati prin teste periodice (vezi pct. 4.4).

La initierea tratamentului cu dozele de 30 mg sau 40 mg este necesara monitorizare de specialitate.

Preventia evenimentelor cardiovasculare

In studiul clinic al reducerii riscului de evenimente cardiovasculare, doza utilizata a fost de 20 mg pe zi (vezi pct. 5.1).

Pacienti varstnici

La pacientii cu varsta mai mare de 70 ani se recomanda o doza initiala de 5 mg (vezi pct. 4.4).

Pacienti cu insuficienta renala

Nu este necesara ajustarea dozelor la pacienti cu insuficienta renala usoara sau moderata. Doza initiala recomandata la pacienti cu insuficienta renala moderata (clearance-ul creatininei mai mic de 60 ml/min) este de 5 mg. Utilizarea dozelor de 30 mg si 40 mg este contraindicata la pacientii cu insuficienta renala moderata. Utilizarea Roswera la pacientii cu insuficienta renala severa este contraindicata la orice doza (vezi pct. 4.3 si pct. 5.2).

Pacienti cu insuficienta hepatica

Pentru pacientii cu scoruri Child-Pugh de 7 sau mai mici nu s-a constatat cresterea expunerii sistemice la rosuvastatina. Totusi, cresterea expunerii sistemice a fost observata la pacienti cu scoruri Child- Pugh de 8 si 9 (vezi pct. 5.2). La acesti pacienti trebuie avuta in vedere evaluarea functiei renale (vezi pct. 4.4). Nu exista experienta clinica la pacienti cu scoruri Child-Pugh peste 9. Roswera este contraindicat la pacientii cu boala hepatica activa (vezi pct. 4.3).

Copii si adolescenti
Tratamentul la copii si adolescenti se face numai sub supraveghere medicala de specialitate.

Copii si adolescenti cu varsta cuprinsa intre 6 si 17 ani (stadiile Tanner II-V)

Hipercolesterolemie familiala heterozigota

• La copii si adolescenti cu hipercolesterolemie familiala heterozigota, doza recomandata initiala este de 5 mg pe zi.
• La copiii cu varsta de 6 ani pana la 9 ani, cu hipercolesterolemie familiala heterozigota, doza orala initiala recomandata este de 5 mg-10 mg o data pe zi. Siguranta si eficacitatea tratamentului cu doze mai mari de 10 mg nu au fost inca stabilite la aceste grupe de populatie.

La copiii si adolescentii cu varsta de 10 pana la 17 ani, cu hipercolesterolemie familiala heterozigota, doza orala initiala recomandata este de 5-20 mg o data pe zi. Siguranta si eficacitatea tratamentului cu doze mai mari de 20 mg nu au fost inca stabilite la aceste grupe de populatie.

Cresterea dozelor trebuie efectuata in functie de raspunsul la tratament si tolerabilitatea individuala a copiilor, conform recomandarilor ghidurilor de tratament pediatric (vezi pct. 4.4). Inainte de initierea tratamentului cu rosuvastatina, copiii si adolescentii trebuie sa urmeze un regim alimentar standard de scadere a colesterolului; aceast regim alimentar trebuie continuat pe toata perioada tratamentului cu rosuvastatina.

Hipercolesterolemie familiala homozigota

La copii cu varsta cuprinsa intre 6 si 17 ani cu hipercolesterolemie familiala homozigota doza maxima recomandata este 20 mg o data pe zi.

Se recomanda o doza initiala de 5 mg pana la 10 mg o data pe zi, in functie de varsta, greutate si utilizare prealabila a statinelor. Cresterea la doza maxima de 20 mg o data pe zi trebuie efectuata in functie de raspunsul individual si de tolerabilitatea la copii si adolescenti, conform recomandarilor de tratament la copii (vezi pct. 4.4). Inainte de initierea tratamentului cu rosuvastatina, copiii si adolescentii trebuie sa fie trecuti pe un regim alimentar standard de scadere a colesterolului; acest regim alimentar trebuie continuat si in timpul tratamentului cu rosuvastatina.

Exista experienta limitata cu alte doze decat 20 mg la aceasta grupa de varsta. Comprimatele de 30 si 40 mg nu sunt recomandate la copii si adolescenti.

Copii cu varsta sub 6 ani

Siguranta si eficacitatea tratamentului la copiii cu varsta sub 6 ani nu au fost studiate. Prin urmare, Roswera nu este recomandat la copii cu varsta sub 6 ani.

Rasa

La subiectii asiatici a fost observata cresterea expunerii sistemice (vezi pct. 4.3, 4.4 si 5.2). La pacientii de origine asiatica, se recomanda o doza initiala de 5 mg. Dozele de 30 si 40 mg sunt contraindicate la acesti pacienti.

Polimorfism genetic

Se stie ca prezenta anumitor tipuri de polimorfism genetic poate duce la cresterea concentratiilor plasmatice ale rosuvastatinei (vezi pct. 5.2). La pacientii cu astfel de tipuri cunoscute de polimorfism, se recomanda administrarea unor doze mai mici de rosuvastatina.

Doze la pacienti cu factori de risc de miopatie

La pacienti cu factori de risc de miopatie doza intiala recomandata este de 5 mg (vezi pct. 4.4). Dozele de 30 si 40 mg sunt contraindicate la unii dintre acesti pacienti (vezi pct. 4.3).

Tratament concomitent

Rosuvastatina reprezinta substrat al unor proteine de transport (de exemplu, OATP1B1 si BCRP). Riscul de miopatie (incluzand rabdomioliza) este crescut in cazul administrarii concomitente a rosuvastatinei cu anumite medicamente ce pot creste concentratiile plasmatice ale rosuvastatinei, din cauza interactiunilor cu aceste proteine transportoare (de exemplu, ciclosporina si anumiti inhibitori ai proteazelor, inclusiv combinatii de ritonavir cu atazanavir, lopinavir si/sau tipranavir; vezi pct. 4.4 si 4.5). Atunci cand este posibil, se recomanda luarea in consideratie a unui tratament alternativ si, daca este necesar, taerapia cu rosuvastatina poate fi intrerupta. In situatiile in care administrarea concomitenta a acestor medicamente si rosuvastatina nu poate fi evitata, trebuie evaluat raportul beneficiu/risc al tratamentului concomitent si ajustarea cu atentie a dozelor de rosuvastatina (vezi pct. 4.5).

Contraindicatii
Roswera este contraindicata:

• la pacientii cu hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1
• la pacienti cu afectiune hepatica activa, incluzand cresterea inexplicabila, persistenta, a transaminazelor plasmatice si orice crestere a transaminazelor plasmatice care depaseste de 3 ori limita superioara a normalului (ULN)
• la pacienti cu insuficienta renala severa (clearance al creatininei mai mic de 30 ml/min)
• la pacienti cu miopatie
• la pacienti care primesc tratament concomitent cu ciclosporina
• in timpul sarcinii si alaptarii si la femei aflate in perioada fertila care nu utilizeaza masuri contraceptive corespunzatoare.

Dozele de 30 si 40 mg sunt contraindicate la pacienti cu factori de risc de miopatie/rabdomioliza. Astfel de factori de risc sunt:

• insuficienta renala moderata (clearance-ul creatininei mai mic de 60 ml/min)
• hipotiroidie
• antecedente personale sau familiale de afectiuni ereditare musculare
• antecedente personale de toxicitate musculara la un alt inhibitor al HMG-CoA reductaza sau fibrati
• consum de alcool etilic in cantitate mare
• situatii in care poate sa apara o crestere a concentratiei plasmatice a medicamentului
• pacienti cu origine asiatica
• utilizare concomitenta de fibrati.(Vezi pct. 4.4, 4.5 si 5.2).

Atentionari
Efecte renale

Proteinuria, evidentiata prin teste de tip "dipstick" si de cele mai multe ori de origine tubulara, a fost observata la pacientii tratati cu doze mai mari de rosuvastatina, in particular 40 mg, si in cele mai multe cazuri a fost tranzitorie sau intermitenta. Nu s-a demonstrat ca proteinuria ar fi un factor predictiv al unei boli renale acute sau progresive (vezi pct. 4.8). Incidenta raportarilor de reactii adverse severe renale la utilizarea dozei de 40 mg, in perioada de dupa punerea pe piata a medicamentului, este mai mare. In cazul pacientilor tratati cu doze de 30 mg sau 40 mg, la efectuarea controlului de rutina trebuie avuta in vedere si evaluarea functiei renale.

Efecte la nivelul musculaturii scheletice

La pacientii tratati cu rosuvastatina au fost raportate efecte asupra muschilor scheletici, ca mialgie, miopatie si, rareori, rabdomioliza la toate dozele si in special la doze de peste 20 mg. In foarte rare cazuri, a fost raportata rabdomioliza la asocierea de ezetimib si inhibitori ai HMG-CoA reductazei. Interactiunea farmacodinamica nu poate fi exclusa (vezi pct. 4.5) si la utilizarea acestei asocieri, este necesara precautie. Ca si in cazul altor inhibitori ai HMG-CoA reductazei, incidenta rabdomiolizei asociate cu utilizarea Roswera este mai mare la utilizarea dozei de 40 mg, in perioada de dupa punerea pe piata a medicamentului.

Determinarea valorilor creatinkinazei

Creatinkinaza (CK) nu trebuie masurata dupa efectuarea unor exercitii fizice intense sau in prezenta unei cauze evidente care ar putea sa duca la cresterea valorilor CK si care ar putea modifica interpretarea rezultatului. In cazul in care concentratiile plasmatice initiale ale CK sunt crescute in mod semnificativ (mai mare de 5 x ULN), trebuie efectuat un test de confirmare in urmatoarele 5-7 zile. Daca repetarea testului confirma o valoare initiala de mai mare de 5 x ULN, atunci tratamentul nu trebuie inceput.

Inainte de tratament

Similar altor inhibitori ai HMG-CoA reductazei, Roswera trebuie recomandat cu prudenta la pacientii care prezinta factori predispozanti pentru miopatie/rabdomioliza:

• insuficienta renala
• hipotiroidie
• antecedente personale sau heredocolaterale de afectiuni musculare ereditare
• antecedente de toxicitate musculara la administrarea altor inhibitori ai HMG-CoA reductazei sau a fibratilor
• consum exagerat de alcool etilic
• varsta mai mare de 70 ani
• situatii in care poate apare o crestere a concentratiilor plasmatice (vezi pct. 4.2, 4.5 si 5.2)
• utilizarea concomitenta a fibratilor.

La asemenea pacienti, riscul trebuie evaluat in functie de posibilele beneficii ale tratamentului si este recomandata monitorizarea clinica. Daca nivelele CK sunt semnificativ crescute fata de valorile bazale (mai mare de 5 x ULN) tratamentul nu trebuie initiat.

In timpul tratamentului

Pacientilor trebuie sa li se recomande sa raporteze imediat durerile musculare inexplicabile, hipotonia musculara sau crampele, mai ales daca acestea se asociaza cu stare de rau general sau febra. La acesti pacienti trebuie masurate concentratiile plasmatice ale CK. Tratamentul trebuie intrerupt daca: concentratiile plasmatice ale CK sunt mult crescute (mai mare de 5 x ULN) sau daca simptomele musculare sunt severe si determina un disconfort zilnic (chiar si in cazul in care concentratiile plasmatice ale CK sunt mai mici sau egal cu 5 ori limita superioara a normalului). Daca simptomele se remit si concentratiile plasmatice ale CK revin la normal, atunci trebuie avuta in vedere reluarea tratamentului cu Roswera sau cu un alt inhibitor de HMG-CoA reductaza, in cea mai mica doza si sub o monitorizare atenta. Monitorizarea de rutina a concentratiilor plasmatice ale CK la pacientii asimptomatici nu este justificata. Au fost raportate cazuri foarte rare de miopatie necrozanta prin mecanism imunitar (IMNM) in timpul sau dupa tratamentul cu statine, incusiv rosuvastatina. IMNM este caracterizat clinic prin astenie musculara proximala si cresterea concentratiilor plasmatice ale CK, care persista, chiar daca tratamentul cu statine este intrerupt.

In studiile clinice, la numarul mic de pacienti tratati cu rosuvastatina si un alt tratament concomitent, nu s-a inregistrat o incidenta mai mare a efectelor asupra musculaturii scheletice. Cu toate acestea, la pacientii tratati cu alti inhibitori ai HMG-CoA reductazei, concomitent cu fibrati cum este gemfibrozilul, ciclosporina, acid nicotinic, antifungice azolice, inhibitori ai proteazelor si antibiotice macrolidice s-a constatat o incidenta crescuta a miozitei si miopatiei. Gemfibrozilul creste riscul de miopatie atunci cand este administrat concomitent cu unii inhibitori ai HMG-CoA reductazei. De aceea, asocierea Roswera si gemfibrozil nu este recomandata. Beneficiul privind scaderea suplimentara a concentratiei plasmatice de lipide prin administrarea asociata de Roswera si fibrati sau niacina trebuie atent evaluat fata de potentialele riscuri ale acestei asocieri. Dozele de 30 mg si 40 mg sunt contraindicate la utilizare concomitenta cu fibrati (vezi pct. 4.5 si pct. 4.8).

Rosuvastatina nu trebuie administrata concomitent cu acid fusidic, administrat sistemic sau in 7 zile de la intreruperea tratamentului cu acid fusidic. La pacientii la care utilizarea acidului fusidic, administrat sistemic este considerata esentiala, tratamentul cu statine trebuie intrerupt pe toata durata tratamentului cu acid fusidic. Au fost raporate cazuri (inclusiv unele fatale) de rabdomioliza la pacientii care au primit aceasta combinatie de acid fusidic si statine (vezi pct. 4.5). Pacientii trebuie sfatuiti sa solicite imediat asistenta medicala in cazul in care prezinta simptome cum sunt slabiciune musculara, durere, sensibilitate.

Tratamentul cu statine poate fi reintrodus dupa sapte zile de la ultima doza de acid fusidic.

In situatii exceptionale, in care tratamentul prelungit cu acid fusidic este necesar, de exemplu, pentru tratarea infectiilor severe, necesitatea administrarii concomitente a Rosuvastatina Krka si acidului fusidic poate fi luata in considerare numai pentru cazuri individuale, sub o supraveghere medicala atenta.

Roswera nu trebuie utilizat la nici un pacient care prezinta o afectiune acuta, severa, sugestiva pentru miopatie sau cu predispozitie de a dezvolta insuficienta renala secundara rabdomiolizei (de exemplu sepsis, hipotensiune arteriala, interventie chirurgicala majora, traumatisme, tulburari severe metabolice, endocrine si electrolitice; crize convulsive necontrolate).

Efecte hepatice

Ca si in cazul altor inhibitori ai HMG-CoA reductazei, Roswera trebuie utilizat cu prudenta la pacientii care consuma cantitati excesive de alcool etilic si/sau au antecedente de boala hepatica.

Se recomanda efectuarea de teste functionale hepatice inainte de inceperea tratamentului si la 3 luni dupa inceperea tratamentului. In cazul in care concentratia plasmatica a transaminazelor este de 3 ori mai mare decat limita superioara a normalului, tratamentul cu Roswera trebuie intrerupt sau doza trebuie redusa. Incidenta reactiilor hepatice severe (in principal constand in cresterea transaminazelor hepatice) este mai mare in perioada de dupa punerea pe piata a medicamentului, pentru doza de 40 mg.

La pacientii cu hipercolesterolemie secundara determinate de hipotiroidism sau sindrom nefrotic, afectiunea de baza trebuie tratata inaintea inceperii tratamentului cu Roswera.

Rasa

Rezultatele studiilor de farmacocinetica arata o crestere a expunerii la pacientii de rasa asiatica, comparativ cu cei de rasa alba (vezi pct. 4.2, pct. 4.3 si pct. 5.2).

Inhibitorii de proteaze

La pacientii la care s-au administrat concomitent rosuvastatina si diversi inhibitori ai proteazelor in asociere cu ritonavir, a fost observata cresterea concentratiilor plasmatice ale rosuvastatinei. Trebuie luate in considerare atat beneficiile scaderii nivelului de lipide prin utilizarea rosuvastatinei la pacientii infectati cu HIV care primesc inhibitori de proteaza cat si posibilitatea de a avea concentratii plasmatice de rosuvastatina crescute la initierea si la cresterea treptata a dozelor de rosuvastatina la pacientii tratati cu inhibitori de proteaza. Nu se recomanda utilizarea concomitenta cu anumiti inhibitori de proteaza decat daca doza de rosuvastatina este ajustata. (vezi pct. 4.2 si 4.5).

Pneumonie interstitiala

La utilizarea unor statine, in special la utilizare indelungata, au fost raportate cazuri exceptional de rare de pneumonie interstitiala (vezi pct. 4.8). Tabloul clinic poate include dispnee, tuse neproductiva si deteriorarea starii generale (fatigabilitate, pierdere in greutate si hipertermie). Daca se suspecteaza ca un pacient dezvolta o pneumonie interstitiala, tratamentul cu statine trebuie intrerupt.

Diabet zaharat

Exista dovezi care sugereaza ca statinele cresc glicemia si, la unii pacienti cu risc crescut de aparitie a diabetului zaharat, pot produce hiperglicemie cu valori care sa necesite masuri considerate de rutina la pacientii cu diabet zaharat diagnosticat. Cu toate acestea, riscul de aparitie a diabetului zaharat este depasit de beneficiul reducerii riscului cardiovascular si, prin urmare, nu exista un motiv pentru intreruperea tratamentului cu statine. Pacientii cu risc crescut (valori ale glicemiei in conditii de repaus alimentar intre 5,6 – 6,9 mmol /l, IMC> 30kg/m2, valori crescute ale trigliceridemiei, hipertensiune arteriala) trebuie monitorizati clinic si paraclinic in acord cu ghidurile nationale.

In studiul clinic JUPITER, frecventa totala raportata a aparitiei diabetului zaharat a fost de 2,8% in grupul tratat cu rosuvastatina si de 2,3% pentru grupul tratat cu placebo, mai ales in cazul pacientilor cu glicemia à jeun de 5,6 – 6,9 mmol /l.

Copii si adolescenti

Evaluarea inaltimii, greutatii corporale, indexului masei corporale si a caracteristicilor sexuale secundare conform scalei Tanner la pacientii copii si adolescenti cu varsta cuprinsa intre 6 pana la 17 ani in tratament cu rosuvastatina, este limitata la perioada de 2 ani. Dupa un studiu de 2 ani, nu au fost observate efecte asupra cresterii, greutatii corporale, IMC sau maturizarii sexuale (vezi pct. 5.1).

Intr-un studiu clinic la copii si adolescenti in tratament cu rosuvastatina timp de 52 saptamani, cresterile CK peste ULN x 10 si simptomele musculare aparute dupa exercitii fizice sau activitate fizica crescuta, au aparut mai frecvent, comparativ cu studiile clinice la adulti (vezi pct. 4.8).

Roswera comprimate filmate contine lactoza. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

Interactiuni
Efectele medicamentelor administrate concomitent asupra rosuvastatinei

Inhibitorii proteinelor de transport

Rosuvastatina este substrat al anumitor proteine de transport, incluzand transportorul hepatic de captare OATP1B1 si a transportorului hepatic de eflux BCRP. Administrarea concomitenta a rosuvastatinei impreuna cu medicamente care inhiba activitatea proteinelor de transport poate duce la cresterea concentratiilor plasmatice ale rosuvastatinei si la cresterea riscului de miopatie (vezi pct. 4.2, 4.4, si 4.5, tabelul 1).

Ciclosporina

In timpul tratamentului concomitent cu rosuvastatina si ciclosporina, valorile ariei de sub curba concentratiei plasmatice in functie de timp (ASC) ale rosuvastatinei au fost in medie de 7 ori mai mari decat cele observate la voluntarii sanatosi (vezi tabelul 1).

Rosuvastatina este contraindicata la pacientii la care se administreaza concomitent ciclosporina (vezi pct. 4.3). Administrarea concomitenta nu a afectat concentratiile plasmatice ale ciclosporinei.

Inhibitorii proteazelor

Cu toate ca nu se cunoaste exact mecanismul interactiunii, utilizarea concomitenta a unui inhibitor de proteaza poate determina o crestere puternica a concentratiilor plasmatice ale rosuvastatinei (vezi tabelul 1). De exemplu, intr-un studiu de farmacocinetica, administrarea concomitenta la voluntari tineri de rosuvastatina 10 mg si o combinatie de doi inhibitori ai proteazelor (atazanavir 300 mg si ritonavir 100 mg), a fost asociata cu o crestere de aproximativ trei ori, respectiv sapte ori, a ASC si, respectiv, Cmax a rosuvastatinei la starea de echilibru. Administrarea concomitenta de rosuvastatina si unele combinatii de inhibitori ai proteazelor poate fi luata in considerare numai dupa ajustarea atenta a dozelor de rosuvastatina, in functie de cresterea asteptata a concentratiilor plasmatice ale rosuvastatinei (vezi pct. 4.2, 4.4 si 4.5 Tabelul 1).

Gemfibrozil si alte medicamente hipolipemiante

Administrarea concomitenta de rosuvastatina si gemfibrozil a determinat cresterea de 2 ori a Cmax si ASC pentru rosuvastatina (vezi pct. 4.4).

Pe baza datelor obtinute din studiile de interactiune specifica nu sunt de asteptat interactiuni clinic semnificative in cazul administrarii concomitente de fenofibrat, totusi poate aparea o interactiune farmacodinamica.

Gemfibrozilul, fenofibratul, alti fibrati si doze hipolipemiante (≥ 1g/zi) de niacina (acid nicotinic) cresc riscul de miopatie atunci cand sunt administrate concomitent cu inhibitori ai HMG-CoA reductazei, probabil din cauza faptului ca acestia pot produce miopatie si in monoterapie. Dozele de 30 mg si 40 mg sunt contraindicate la utilizarea concomitenta a fibratilor (vezi pct. 4.3 si 4.4). De asemenea, acesti pacienti trebuie sa utilizeze doza initiala de 5 mg..

Ezetimib

Administrarea concomitenta de rosuvastatina 10 mg si ezetimib 10 mg a determinat o crestere de 1,2 ori a ASC pentru rosuvastatina la pacientii cu hipercolesterolemie (Tabelul 1). Cu toate acestea, nu poate fi exclusa o interactiune farmacodinamica, privitor la reactiile adverse, intre Roswera si ezetimib (vezi pct. 4.4).

Antiacide

Administrarea simultana de rosuvastatina si o suspensie continand un antiacid cu hidroxid de aluminiu si magneziu a determinat scaderea concentratiei plasmatice a rosuvastatinei de aproximativ 50%.

Acest efect a fost mai mic atunci cand antiacidul a fost administrat la 2 ore dupa Roswera. Nu a fost studiata importanta clinica a acestei interactiuni.

Eritromicina

Administrarea simultana de rosuvastatina si eritromicina a dus la scaderea cu 20% a ASC si scaderea cu 30% a Cmax a rosuvastatinei. Aceasta interactiune poate fi determinata de cresterea motilitatii intestinale de catre eritromicina.

Enzimele citocromului P450

Rezultatele din studiile in vitro si in vivo arata ca rosuvastatina nu este nici inhibitor si nici inductor al izoenzimelor citocromului P450. In plus, rosuvastatina este un substrat slab pentru aceste enzime. Prin urmare, nu sunt asteptate interactiuni medicamentoase depinzand de metabolizarea mediata de citocromul P450. Nu s-au observat interactiuni clinic semnificative nici intre rosuvastatina si fluconazol (un inhibitor al CYP2C9 si CYP3A4) sau rosuvastatina si ketoconazol (un inhibitor al CYP2A6 si CYP3A4).

Interactiuni care necesita ajustarea dozei de rosuvastatina (vezi si Tabelul 1)

Atunci cand este necesara administrarea concomitenta de rosuvastatina si alte medicamente care determina cresterea cunoscuta a concentratiilor plasmatice ale rosuvastatinei, dozele de rosuvastatina trebuie scazute. In cazul in care cresterea asteptata a ASC este de aproximativ 2 ori sau mai mare, tratamentul trebuie initiat cu doza zilnica unica de 5 mg rosuvastatina. Doza zilnica maxima de rosuvastatina trebuie ajustata astfel incat concentratiile plasmatice de rosuvastatina asteptate sa nu depaseasca pe cele care apar dupa administrarea de rosuvastatina 40 mg pe zi, in monoterapie; de

exemplu, la administrarea concomitenta cu gemfibrozil, trebuie administrata o doza zilnica de 20 mg rosuvastatina (crestere de 1,9 ori a ASC) si de 10 mg rosuvastatina, in cazul administrarii concomitente cu asocierea atazanavir/ritonavir (crestere de 3,1 ori a ASC).

Efectul rosuvastatinei asupra unor medicamente administrare concomitent

Antagonisti de vitamina K

Ca si in cazul altor inhibitori ai HMG-CoA reductazei, initierea tratamentului sau cresterea dozei de Roswera la pacienti tratati concomitent cu antagonisti de vitamina K (de exemplu warfarina sau alt anticoagulant cumarinic) pot duce la cresterea International Normalised Ratio (INR). Intreruperea tratamentului sau scaderea dozelor de Roswera poate duce la scaderea INR-ului. In astfel de situatii, se impune monitorizarea valorilor INR.

Contraceptive orale/tratament de substitutie hormonala (HRT-hormone replacement therapy) Administrarea concomitenta de rosuvastatina si un contraceptiv oral a determinat cresterea ASC pentru etinilestradiol si norgestrel cu 26% si, respectiv, 34%. Aceasta crestere a concentratiilor plasmatice trebuie avuta in vedere cand se aleg dozele de contraceptive orale. Nu sunt disponibile date de farmacocinetica pentru subiectii care utilizeaza concomitent rosuvastatina si HRT si, de aceea, un efect similar nu poate fi exclus. Cu toate acestea, in studiile clinice, asocierea a fost frecvent utilizata la femei si a fost bine tolerata.

Alte medicamente
Digoxina

Pe baza datelor obtinute din studiile de interactiune specifica, nu sunt de asteptat interactiuni clinic

semnificative in cazul administrarii concomitente de digoxina.

Acid fusidic

Riscul de miopatie, inclusiv rabdomioliza, poate fi crescut prin administrarea concomitenta de acid fusidic si statine. Mecanismul acestei interactiuni (farmacodinamic sau farmacocinetic, sau ambele) este inca necunoscut. Au fost raportate cazuri de rabdomioliza (inclusiv unele decese) la pacientii care au primit aceasta combinatie. Daca tratamentul cu acid fusidic administrat pe cale sistemica este necesar, tratamentul cu rosuvastatina trebuie intrerupt pe durata tratamentului cu acid fusidic. Vezi si pct. 4.

Copii si adolescenti

Au fost efectuate studii de interactiune medicamentoasa numai la adulti. Nivelul interactiunilor medicamentoase la copii si adolescenti nu este cunoscut.
 
Sarcina
Roswera este contraindicat in sarcina si alaptare.

Sarcina

Femeile cu potential fertil trebuie sa utilizeze metode contraceptive corespunzatoare.

Deoarece colesterolul si alti produsi ai biosintezei colesterolului sunt esentiali pentru dezvoltarea fatului, riscul potential al inhibarii HMG-CoA reductazei depaseste avantajul tratamentului in timpul sarcinii. Studiile efectuate la animale aduc informatii limitate despre toxicitatea asupra functiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Daca o pacienta ramane gravida in timpul administrarii acestui medicament, tratamentului trebuie intrerupt imediat.

Alaptarea

Rosuvastatina se excreta in lapte, la sobolan. Nu exista date privind excretia in lapte, la om (vezi pct. 4.3).
 
Condus auto
Nu s-au efectuat studii care sa determine efectul administrarii rosuvastatinei asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, pe baza proprietatilor sale farmacodinamice, este putin probabil ca rosuvastatina sa afecteze aceste abilitati. La conducerea vehiculelor sau la folosirea utilajelor, trebuie avut in vedere ca in timpul tratamentului pot sa apara ameteli.
 
Reactii adverse
Rezumatul profilului de siguranta

Reactiile adverse care apar la administrarea rosuvastatinei sunt, in general, usoare si tranzitorii. In studiile clinice controlate, mai putin de 4% dintre pacientii tratati cu rosuvastatina au fost exclusi din cauza reactiilor adverse.

Lista reactiilor adverse sub forma de tabel

Pe baza datelor din studiile clinice si experienta vasta dupa punerea pe piata, urmatorul tabel prezinta profilul reactiilor adverse pentru rosuvastatina. Reactiile adverse enumerate mai jos sunt clasificate in functie de frecventa si sisteme de organe (SO).

Foarte frecvente (mai mare sau egal 1/10)

Frecvente (mai mare sau egal 1/100 la mai mic 1/10)

Mai putin frecvente (mai mare sau egal 1/1000 la mai mic 1/100)

Rare (mai mare sau egal 1/10000 la mai mic 1/1000)

Foarte rare (mai mic 1/10000),

Cu frecventa necunoscuta (nu poate fi estimata din datele disponibile)

Tabelul 2. Reactiile adverse pe baza datelor din studiile clinice si dupa punerea pe piata

1 Frecventa depinde de prezenta sau absenta factorilor de risc (valori ale glicemiei in conditii de repaus alimentar mai mare sau egal 5,6 – 6,9 mmol /l, IMC mai mare 30kg/m2, valori crescute ale trigliceridemiei, hipertensiune arteriala ).

Similar altor inhibitori de HMG-CoA reductaza, incidenta reactiilor adverse tinde sa fie dependenta de doza.

Descrierea reactiilor adverse selectate

Efecte renale: proteinuria, evidentiata prin teste de tip "dipstick" si de cele mai multe ori de origine tubulara, a fost observata la pacientii tratati cu rosuvastatina. Modificari ale proteinelor urinare de la “absente” sau “urme”, la “++” sau mai mult, au fost observate la mai putin de 1% din pacienti, dupa o perioada de tratament cu 10 mg si 20 mg, si la aproximativ 3% din pacientii tratati cu 40 mg. O crestere minora a modificarilor de la “absente” sau “urme” la “+” s-a observat la doze de 20 mg. In majoritatea cazurilor, proteinuria a scazut sau a disparut spontan in timpul tratamentului si nu s-a demonstrat a fi un factor predictiv de afectiune renala acuta sau progresiva.

La pacienti tratati cu rosuvastatina a fost observata hematurie, insa studiile clinice au aratat ca aparitia este rara.

Efecte la nivelul musculaturii scheletice: ca si in cazul altor inhibitori ai HMG-CoA reductazei, la pacientii tratati cu rosuvastatina la toate dozele, dar mai frecvent la doze mai mare de 20 mg, au fost raportate efecte asupra musculaturii scheletice, cum sunt mialgia necomplicata, miopatia (inclusiv miozita), si, rareori, rabdomioliza care, ocazional, a fost asociata cu afectarea functiei renale.

La un numar mic de pacienti tratati cu rosuvastatina s-a observat cresterea concentratiilor plasmatice de CK proportional cu doza; majoritatea cazurilor au fost usoare, asimptomatice si tranzitorii. In cazul in care concentratiile plasmatice de CK sunt crescute (mai mare de 5 ori ULN), tratamentul trebuie intrerupt temporar (vezi pct. 4.4).

Efecte la nivel hepatic: ca si in cazul altor inhibitori ai HMG-CoA reductazei, la un numar mic de pacienti tratati cu rosuvastatina s-a observat cresterea transaminazelor proportional cu doza; majoritatea cazurilor au fost usoare, asimptomatice si tranzitorii.

La utilizarea unor statine au fost descrise urmatoarele reactii adverse:

• Disfunctii sexuale
• Cazuri exceptional de rare de pneumonie interstitiala, mai ales in cazul unui tratament indelungat (vezi pct. 4.4).

Incidenta cazurilor de rabdomioliza, reactii adverse renale severe si reactii adverse hepatice (reprezentate mai ales de cresterea transaminazelor hepatice) este mai mare la doza de 40 mg.

Copii si adolescenti

Cresterea creatinkinazei de peste 10 x ULN si simptomele musculare dupa efort fizic sau cresterea activitatii fizice au fost observate mai frecvent intr-un studiu clinic de 52 saptamani, in care s-au facut comparatii intre copii si adulti (vezi pct. 4.4). Din alt punct de vedere, profilul sigurantei rosuvastatinei a fost similar la copii si adolescenti, comparativ cu adultii.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.
 
Supradozaj
Nu exista tratament specific in caz de supradozaj. In caz de supradozaj, pacientul trebuie tratat simptomatic si trebuie instituite masurile de sustinere adecvate. Se recomanda monitorizarea functiei hepatice si a concentratiilor plasmatice de CK. Este putin probabil ca hemodializa sa aduca vreun beneficiu.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: hipocolesterolemiante si hipotrigliceridemiante; inhibitori ai HMG-CoA reductazei, codul ATC: C10AA07.

Mecanism de actiune

Rosuvastatina este un inhibitor selectiv si competitiv al HMG-CoA reductazei, enzima cheie in procesul de transformare a 3-hidroxil-3-metilglutaril coenzima A la mevalonat, un precursor al colesterolului. Locul principal de actiune al rosuvastatinei este ficatul, organul tinta pentru scaderea colesterolului.

Rosuvastatina creste numarul receptorilor LDL de pe suprafata celulelor hepatice, crescand captarea si catabolismul LDL si inhiba sinteza hepatica de VLDL, reducand in acest mod numarul total al particulelor de VLDL si LDL

Efecte farmacodinamice

Rosuvastatina scade concentratiile crescute de LDL-colesterol, colesterol total si trigliceride si creste HDL-colesterolul. De asemenea, rosuvastatina scade Apo-B, non HDL-C, VLDL-C, VLDL-TG, rapoartele LDL-C/HDL-C, C total/HDL-C, non HDL-C/HDL-C, Apo-B/ApoA-I.

Tabel 3. Raspunsul pacientilor cu hipercolesterolemie primara (tip IIa si IIb) in functie de doza (modificarea procentuala medie fata de valoarea initiala ajustata)

Efectul terapeutic se obtine intr-o saptamana de la inceperea tratamentului si 90% din raspunsul maxim este atins dupa 2 saptamani. Raspunsul maxim este atins de obicei dupa 4 saptamani si se mentine ulterior.

Eficacitate si siguranta clinica

Rosuvastatina este eficace la adultii cu hipercolesterolemie, cu si fara hipertrigliceridemie, indiferent de rasa, sex sau varsta si la anumite populatii cum sunt diabeticii, sau pacientii cu hipercolesterolemie familiala.