Indicatii
SERACTIL este indicat la adulti, pentru:
tratamentul simptomatic al durerii si inflamatiei asociate osteoartritei.
tratamentul simptomatic al durerii acute in timpul sangerarii menstruale (dismenoree primara).
tratamentul simptomatic al durerii usoare pana la moderate, cum sunt durerea musculo-scheletica sau durerea dentara.
Dozaj
Doze
Doza trebuie adaptata in functie de severitatea afectiunii si de acuzele pacientului. Reactiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai scazute doze eficiente pentru cea mai scurta durata necesara pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.4).
Doza unica maxima este de 400 mg; doza zilnica maxima de dexibuprofen este 1200 mg.
Comprimatele de 400 mg pot fi divizate in doze egale. Comprimatul trebuie asezat pe o suprafata dura si presat in jos cu cele doua degete aratatoare sau degetele mari pentru divizare.
Osteoartrita
Doza zilnica recomandata de dexibuprofen este intre 600-900 mg, repartizata in pana la trei doze unice, de exemplu 400 mg de doua ori pe zi sau 300 mg de doua pana la trei ori pe zi. Doza poate fi crescuta pana la dexibuprofen 1200 mg pe zi la pacientii cu afectiuni sau exacerbari acute.
Dismenoree
Doza zilnica recomandata de dexibuprofen este intre 600-900 mg, repartizata in pana la trei doze unice, de exemplu 400 mg de doua ori pe zi sau 300 mg de doua pana la trei ori pe zi.
Durere usoara pana la moderata
Doza zilnica recomandata de dexibuprofen este de 600 mg, impartita in pana la trei doze unice.
Daca este absolut necesar, in cazul pacientilor cu afectiuni dureroase acute (de exemplu dupa extractii dentare), doza poate fi crescuta temporar pana la dexibuprofen 1200 mg pe zi.
Copii si adolescenti
Dexibuprofen nu a fost studiat la copii si adolescenti (mai putin de 18 ani): siguranta si eficacitatea nu au fost stabilite si, prin urmare, nu este recomandata utilizarea la aceste grupe de varsta.
Varstnici
in general nu sunt necesare modificari ale dozei la varstnici. Cu toate acestea, la varstnici trebuie luata in considerare reducerea si evaluarea individuala a dozei din cauza sensibilitatii crescute la reactii adverse gastrointestinale (vezi pct. 4.4).
Disfunctie hepatica
La pacientii cu disfunctie hepatica usoara pana la moderata tratamentul se va initia in doze reduse si vor fi atent monitorizati.
Disfunctie renala
Doza initiala trebuie redusa la pacientii cu insuficienta renala usoara pana la moderata.
Mod de administrare
Comprimatele filmate pot fi luate cu sau fara alimente (vezi pct. 5.2). in general, AINS (medicamente antiinflamatoare nesteroidiene) se administreaza de preferinta impreuna cu alimente pentru a reduce iritarea gastrointestinala, in special in timpul utilizarii cronice. Cu toate acestea, la unii pacienti se poate anticipa intarzierea debutului actiunii atunci cand comprimatele sunt administrate in timpul mesei sau imediat dupa masa.
Contraindicatii
Dexibuprofenul nu trebuie administrat la pacienti:
cu hipersensibilitate la dexibuprofen, la oricare alte AINS sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.
la care substantele cu actiune similara (de exemplu acid acetilsalicilic sau alte AINS) determina atacuri de astm, bronhospasm, rinita acuta sau cauzeaza polipi nazali, urticarie sau angioedem.
cu antecedente de sangerare sau perforatie gastrointestinala, corelate cu terapia anterioara cu AINS.
cu ulcer peptic/hemoragii recurente, active sau in antecedente (doua sau mai multe episoade distincte de ulceratii sau hemoragii dovedite).
cu tulburari hematopoietice neclarificate.
cu hemoragie cerebrovasculara sau alte hemoragii active.
cu boala Crohn activa sau colita ulceroasa activa.
cu insuficienta cardiaca severa (clasa IV NYHA), (vezi pct. 4.4).
cu disfunctie renala severa (RFG mai putin de 30 ml/min).
cu deshidratare severa (de exemplu cauzata de varsaturi, diaree sau aport insuficient de lichide)
cu insuficienta hepatica severa.
in ultimul trimestru de sarcina (vezi pct. 4.6).
Atentionari
Reactiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficiente pe cea mai scurta perioada necesara pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.2 si riscurile cardiovasculare si gastrointestinale de mai jos).
Se recomanda precautie la pacienti:
cu lupus eritematos sistemic si boala mixta a tesutului conjunctiv, deoarece exista un risc crescut de meningita aseptica (vezi pct. 4.8).
cu tulburare ereditara a metabolismului porfirinei (de exemplu, porfirie acuta intermitenta).
cu afectiuni gastro-intestinale sau boli inflamatorii cronice intestinale (colita ulcerativa si boala Crohn) in istoric (vezi pct. 4.8).
cu hipertensiune si (sau) cu insuficienta cardiaca usoara pana la moderata, deoarece s-au raportat retentie de lichide si edem in asociere cu terapia cu AINS.
cu insuficienta renala, deoarece functia renala se poate deteriora si mai mult (vezi pct. 4.3 si 4.8).
cu disfunctie hepatica (vezi pct. 4.3 si 4.8).
direct dupa proceduri chirurgicale majore.
cu rinita alergica, polipi nazali sau boli pulmonare obstructive cronice, deoarece exista un risc crescut de reactii alergice. Acestea pot aparea ca atacuri astmatice (asa-numitul astm analgezic), edemul Quincke sau urticaria.
Alte AINS
Trebuie evitata administrarea concomitenta a dexibuprofenului cu AINS, inclusiv cu inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2.
Varstnici
Varstnicii prezinta o frecventa crescuta a reactiilor adverse la AINS, in special sangerari gastrointestinale si perforatii, care pot fi fatale (vezi pct. 4.2).
Riscuri gastrointestinale
Hemoragiile, ulceratiile si perforatiile gastrointestinale, care pot fi letale, au fost raportate cu toate AINS in orice moment in timpul tratamentului, cu sau fara simptome de avertizare, cu sau fara antecedente de evenimente gastrointestinale (GI) grave.
La pacientii cu ulcere in antecedente, in special daca acestea sunt complicate cu hemoragii sau perforatii (vezi pct. 4.3), alcoolism si la varstnici, riscul de hemoragie, ulceratie sau perforatie GI creste o data cu cresterea dozei de AINS. Acesti pacienti trebuie sa inceapa tratamentul cu cea mai mica doza disponibila. La acesti pacienti si, de asemenea, in cazul pacientilor care necesita tratament concomitent cu doze mici de acid acetilsalicilic sau cu alte medicamente care pot creste riscul gastrointestinal, trebuie luat in considerare tratamentul de asociere cu agenti de protectie (de exemplu, misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) (vezi mai jos si pct. 4.5).
Pacientii cu antecedente de toxicitate GI, in special la varstnici, trebuie sa raporteze orice simptome abdominale (in special hemoragie GI), mai ales in stadiile initiale ale tratamentului.
Este necesara prudenta la pacientii carora li se administreaza concomitent medicamente care pot creste riscul de ulceratie sau sangerare, cum sunt corticosteroizi orali, anticoagulante orale sau parenterale (de exemplu, heparina sau derivatii sai, antagonisti ai vitaminei K, cum este acenocumarol sau warfarina, si antagonist non-vitamina K, cum ar fi rivaroxaban, apixaban sau dabigatran), inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei sau agenti antiplachetari cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
Daca apar sangerari sau ulceratii GI la pacientii carora li se administreaza dexibuprofen, tratamentul trebuie intrerupt.
AINS trebuie administrate cu atentie pacientilor cu antecedente de afectiune gastrointestinala inflamatorie (colita ulceroasa, boala Crohn), deoarece afectiunea acestora se poate exacerba (vezi pct. 4.8).
Hipersensibilitate
Ca si in cazul altor AINS, pot aparea reactii alergice, inclusiv reactii anafilactice/anafilactoide, fara expunere anterioara la medicament.
Reactiile severe de hipersensibilitate acuta (de exemplu, socul anafilactic) apar foarte rar. Terapia trebuie intrerupta dupa aparitia primelor semne ale unei reactii de hipersensibilitate dupa aplicarea tratamentului cu ibuprofen. Corespunzator simptomelor, masurile esentiale din punct de vedere medical trebuie initiate de persoane cu experienta.
Efecte respiratorii
Bronhospasmul poate fi precipitat la pacientii cu, sau cu antecedente de astm bronsic sau boli alergice.
Efectele cardiovasculare si cerebrovasculare
in cazul pacientilor cu antecedente de hipertensiune arteriala si/sau insuficienta cardiaca congestiva usoara pana la moderata se recomanda monitorizarea si consilierea adecvate, deoarece, in corelatie cu terapia cu AINS au fost raportate retentia de lichide si edemul.
Studiile clinice sugereaza ca utilizarea ibuprofenului, in special la o doza mare (2400 mg/zi), poate fi asociata cu un risc mic de crestere a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral). in ansamblu, studiile epidemiologice nu sugereaza ca tratamentul cu ibuprofen in doza mica (de exemplu ≤ 1200 mg zilnic) este asociat cu un risc crescut de evenimente trombotice arteriale. Cu toate ca exista date limitate privind riscul trombotic arterial al dexibuprofen, este rezonabil sa se presupuna ca riscul asociat cu o doza mare de dexibuprofen (1200 mg/zi) ar fi similar celui asociat unei doze mari de ibuprofen (2400 mg/zi).
Pacientii cu hipertensiune arteriala insuficient controlata, cu insuficienta cardiaca congestiva (Clasa NYHA II-III), boli cardiace ischemice, boala arteriala periferica si/sau boala cerebrovasculara trebuie tratati cu dexibuprofen doar dupa o evaluare atenta si trebuie evitate dozele mari (1200 mg/zi).
De asemenea, este necesara o evaluare atenta inainte de initierea tratamentului de lunga durata la pacienti cu factori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu hipertensiune arteriala, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat), in special daca sunt necesare doze mari de dexibuprofen (1200 mg pe zi).
Efecte renale si hepatice
Este necesara prudenta la pacientii cu afectiuni hepatice si renale; trebuie luat in considerare riscul de retentie de lichide, edem si deteriorare a functiei renale. Daca se utilizeaza la acesti pacienti, doza de dexibuprofen trebuie mentinuta cat mai scazuta iar functia renala trebuie monitorizata in mod regulat.
Ca si in cazul altor AINS, dexibuprofen poate fi asociat cu efecte adverse asupra sistemului renal, care pot conduce la nefrita glomerulara, nefrita interstitiala, necroza papilara renala, sindrom nefrotic si insuficienta renala acuta (vezi pct. 4.2, 4.3 si 4.5).
Ca si in cazul tuturor AINS, dexibuprofen poate creste valorile azotului ureic in plasma si ale creatinemiei.
Ca si in cazul altor AINS, dexibuprofen poate determina mici cresteri tranzitorii ale anumitor parametri hepatici, precum si cresteri semnificative ale SGOT si SGPT. in cazul unei cresteri relevante a acestor parametri, tratamentul trebuie intrerupt (vezi pct. 4.2 si 4.3).
in general, utilizarea obisnuita a analgezicelor, in special asocierea diferitelor substante analgezice, poate conduce la leziuni renale de durata cu risc de insuficienta renala (nefropatie analgezica). Astfel, trebuie
evitata asocierea cu ibuprofen sau cu alte AINS (inclusiv medicamente eliberate fara prescriptie medicala si inhibitorii selectivi ai COX-2).
Reactii cutanate
in asociere cu utilizarea AINS au fost raportate foarte rar reactii cutanate grave, unele dintre acestea letale, inclusiv dermatita exfoliativa, sindrom Stevens-Johnson si necroliza epidermica toxica (vezi pct. 4.8). Aparent, cel mai ridicat risc de aparitie a acestor reactii este la inceputul tratamentului, debutul reactiei producandu-se in majoritatea cazurilor in prima luna de tratament. Pustuloza exantematoasa generalizata acuta (PEGA) a fost raportata in relatie cu medicmentele care contin ibuprofen. Tratamentul cu dexibuprofen trebuie intrerupt la prima aparitie de semne si simptome ale reactiilor cutanate severe, cum ar fi a eruptiilor cutanate, a leziunilor mucoaselor sau a oricarui alt semn de hipersensibilitate.
in mod exceptional, varicela poate fi la originea unor complicatii grave ale infectiilor cutanate si ale tesuturilor moi. Pana in prezent, nu se poate exclude rolul AINS ca factor contributiv la agravarea acestor infectii. Astfel, se recomanda evitarea utilizarii dexibuprofenului in caz de varicela.
Coagulare
Asemenea altor AINS, dexibuprofen poate inhiba reversibil agregarea si functia plachetara si poate prelungi timpul de sangerare. Este necesara prudenta la pacientii cu diateza hemoragica si alte tulburari de coagulare si atunci cand dexibuprofen se administreaza concomitent cu anticoagulante orale (vezi pct. 4.5).
Datele din studiile preclinice sugereaza ca inhibarea agregarii plachetare prin administrarea de doze mici de acid acetilsalicilic poate fi afectata daca se administreaza concomitent cu AINS, cum este dexibuprofen. Aceasta interactiune ar putea reduce efectul protector cardiovascular. Prin urmare, daca este indicata administrarea concomitent cu doze mici de acid acetilsalicilic, sunt necesare precautii speciale daca durata tratamentului depaseste utilizarea de scurta durata (vezi pct. 4.5 si 5.1).
Mascare a simptomelor infectiilor subiacente
Seractil poate masca simptomele de infectie, ceea ce poate duce la initierea intarziata a tratamentului adecvat si, prin urmare, la agravarea rezultatului infectiei. Acest lucru a fost observat in pneumonia bacteriana dobandita in comunitate si complicatiile bacteriene ale varicelei. Cand Seractil se administreaza pentru febra sau ameliorarea durerii in legatura cu infectia, se recomanda monitorizarea infectiei. in medii non-spitalicesti, pacientul trebuie sa consulte un medic daca simptomele persista sau se agraveaza.
Cefalee de suprasolicitare a medicamentelor
Utilizarea prelungita a oricarui tip de analgezice pentru durerile de cap le poate agrava. Daca aceasta situatie este experimentata sau suspectata, ar trebui sa se obtina sfatul medicului si tratamentul trebuie intrerupt. Diagnosticul de durere de cap cu utilizare excesiva a medicamentelor (DCUEM) trebuie suspectat la pacientii care au dureri de cap frecvente sau zilnice, in ciuda (sau din cauza) utilizarii regulate a medicamentelor pentru durerea de cap.
Atentionari si precautii suplimentare pentru utilizare
Pacientii la care se administreaza tratament de lunga durata cu dexibuprofen trebuie monitorizati ca masura de precautie (functia renala, hepatica si functia hematologica/numarul de celule sanguine).
Interactiuni
Informatiile din aceasta sectiune se bazeaza pe experienta anterioara cu dexibuprofen si alte AINS. in general, AINS trebuie utilizate cu prudenta impreuna cu alte medicamente care pot creste riscul de ulceratii gastrointestinale sau de hemoragii gastrointestinale sau de insuficienta renala.
Nu se recomanda utilizarea concomitent cu:Alte AINS si salicilati (acid acetilsalicilic ca analgezic): trebuie evitata administrarea concomitent cu alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2, deoarece administrarea simultana a diferitelor AINS poate creste riscul de ulceratii si hemoragii gastrointestinale (vezi pct. 4.4).
Acid acetilsalicilic (ca tratament antiplachetar)
in general, nu este recomandata administrarea concomitenta de dexibuprofen si acid acetilsalicilic din cauza potentialului de crestere a reactiilor adverse. Datele experimentale sugereaza ca ibuprofenul poate inhiba in mod competitiv efectul acidului acetilsalicilic administrat in doza mica asupra agregarii plachetare atunci cand sunt administrate concomitent. Cu toate ca exista incertitudini privind extrapolarea acestor date la situatia clinica, nu poate fi exclusa posibilitatea ca utilizarea regulata de lunga durata a ibuprofenului sa reduca efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic in doza mica. in cazul administrarii ocazionale de ibuprofen se considera improbabila aparitia unor efecte relevante clinic (vezi pct. 5.1). Cu toate ca nu exista date disponibile pentru dexibuprofen, este rezonabil sa se presupuna ca poate exista o interactiune similara intre dexibuprofen (= S (+) - ibuprofen) (care este enantiomerul farmacologic activ al ibuprofenului) si acid acetilsalicilic in doza mica.
Metotrexat:
AINS inhiba secretia tubulara a metotrexatului si pot aparea anumite interactiuni metabolice care duc la scaderea clearance-ului metotrexatului. Administrarea comprimatelor de dexibuprofen cu 24 de ore inainte sau dupa administrarea de metotrexat poate duce la o concentratie crescuta de metotrexat si la o crestere a efectelor sale toxice. Prin urmare, trebuie evitata utilizarea concomitenta de AINS si doze mari de metotrexat.
Precautii:Antihipertensive (inhibitori ECA, blocante ale receptorilor beta sau a antagonistilor receptorilor angiotensinei II) si diuretice:
AINS poate diminua efectul acestor medicamente.
La unii pacientii cu functia renala compromisa (de exemplu pacienti deshidratati sau pacienti mai in varsta cu functie renala compromisa) administrarea concomitenta de inhibitori ai ECA, blocanti ai receptorilor beta sau antagonistilor receptorilor angiotensinei II, si agenti care inhiba ciclooxigenaza, pot duce la deteriorarea ulterioara a functiei renale, inclusiv posibila insuficienta renala acuta, care este de obicei reversibila. Prin urmare, combinatia trebuie administrata cu precautie, in special la persoanele in varsta. Pacientii trebuie sa fie hidratati in mod adecvat si trebuie luata in considerare monitorizarea functiei renale dupa initiere sau tratamentul concomitent si periodic ulterior. Diureticele pot creste riscul de nefrotoxicitate a AINS.
Ciclosporina, tacrolimus, sirolimus si antibiotice aminoglicozidice:
Administrarea concomitenta cu AINS poate creste riscul de nefrotoxicitate din cauza reducerii sintezei de prostaglandine la nivel renal. in timpul tratamentului de asociere, functia renala trebuie monitorizata indeaproape, in special la varstnici.
Corticosteroizi:
Risc crescut de ulceratie sau hemoragie gastro-intestinala (vezi pct. 4.4)
Anticoagulante:
AINS pot spori efectele anticoagulantelor, cum ar fi heparina sau derivatii sai, antagonistii vitaminei K, cum ar fi acenocumarol sau warfarina, si anticoagulantele orale de tip antagonist non-vitamina K, cum ar fi rivaroxaban, apixaban sau dabigatran (vezi pct. 4.4).
Digoxina, fenitoina, litiu:
Utilizarea concomitenta a dexibuprofenului cu preparate de digoxina, fenitoina sau litiu poate creste nivelul seric al acestor medicamente. Este necesara monitorizarea nivelurilor serice de litiu, se recomanda monitorizarea nivelurilor serice de digoxina si a nivelurilor serice de fenitoina.
Metotrexat:
Trebuie luat in considerare riscul potential al interactiunilor in tratamentul cu doze mici cu metotrexat, in special la pacientii cu insuficienta renala. in tratamentul combinat, functia renala trebuie monitorizata.
Sulfoniluree:
Investigatiile clinice au aratat interactiuni intre AINS si antidiabetice (sulfonilureice). Desi nu au fost descrise interactiuni intre ibuprofen sau dexibuprofen si sulfoniluree, se recomanda o verificare a valorilor glicemiei ca masura de precautie in timpul utilizarii concomitente.
Antibioticele chinolonice:
Datele la animale indica faptul ca AINS pot creste riscul de convulsie asociat cu antibiotice chinolone. Pacienti care iau AINS si chinolone, pot avea un risc crescut de a dezvolta convulsii.
Inhibitori ai CYP 2C9:
Administrarea concomitenta a dexibuprofenului cu inhibitori ai CYP2C9 poate creste expunerea la dexibuprofen (substrat CYP2C9). intr-un studiu cu voriconazol si fluconazol (inhibitori ai CYP2C9), s-a demonstrat o expunere crescuta la S (+) - ibuprofen cu aproximativ 80-100%. Trebuie luata in considerare reducerea dozei de dexibuprofen atunci cand se administreaza concomitent inhibitori puternici ai CYP2C9, in special atunci cand se administreaza doze mari de dexibuprofen fie cu voriconazol, fie cu fluconazol.
Agenti antiplachetari si inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS):
Risc crescut de sangerare gastro-intestinala (vezi pct. 4.4).
Diuretice ce economisesc potasiul:
Administrarea concomitenta de ibuprofen si diuretice care economisesc potasiul poate duce la hiperkaliemie (se recomanda verificarea potasiului seric).
Zidovudina (azidotimidina):
Risc crescut de toxicitate hematologica atunci cand AINS se administreaza cu zidovudina. Exista dovezi ale unui risc crescut de hemartroza si hematom la hemofilii HIV (+) care primesc tratament concomitent cu zidovudina si ibuprofen.
Probenecid si sulfinpirazona:
Medicamentele care contin probenecid sau sulfinpirazona pot intarzia excretia ibuprofenului.
Baclofen:
Toxicitatea baclofenului se poate dezvolta dupa inceperea ibuprofenului.
Pemetrexed:
Dozele mari de AINS pot creste concentratia de pemetrexed. La pacientii cu insuficienta renala usoara pana la moderata (clearance-ul creatininei de la 45 la 79 ml/min), utilizarea concomitenta de dexibuprofen in doze mari trebuie evitata cu doua zile inainte si doua zile dupa administrarea pemetrexedului.
Alcool etilic:
Consumul excesiv de alcool etilic in timpul tratamentului cu AINS poate creste efectele adverse gastrointestinale.
Sarcina
Sarcina
Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate afecta negativ sarcina si/sau dezvoltarea embriofetala.
Datele din studii epidemiologice sugereaza un risc crescut de avort spontan, malformatii cardiace si gastroschizis ca urmare a utilizarii unui inhibitor de sinteza a prostaglandinei la inceputul sarcinii. Riscul absolut de malformatii cardiovasculare a crescut de la mai putin de 1% pana la aproximativ 1,5%. Se considera ca riscul creste o data cu doza si durata tratamentului.
La animale, s-a demonstrat ca administrarea unui inhibitor de sinteza a prostaglandinelor are ca rezultat cresterea numarului de pierderi pre- si post-implantare si letalitate embriofetala. in plus, au fost raportate cresteri ale incidentei diverselor malformatii, inclusiv cardiovasculare, la animalele carora li s-a administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor in timpul perioadei de organogeneza (vezi pct. 5.3). in timpul primului si al doilea trimestru de sarcina, AINS nu trebuie administrate decat daca este absolut necesar. Daca se utilizeaza AINS in primul si al doilea trimestru de sarcina, doza trebuie mentinuta cat mai mica iar durata tratamentului cat mai scurta posibil.
in timpul celui de-al treilea trimestru de sarcina, toti inhibitorii de sinteza a prostaglandinelor pot expune fatul la:
toxicitate cardiopulmonara (cu inchiderea prematura a canalului arterial si hipertensiune pulmonara);
disfunctie renala, care poate progresa pana la insuficienta renala cu oligohidroamnioza si poate expune mama si nou-nascutul, la sfarsitul sarcinii la:
posibila prelungire a timpului de sangerare, un efect antiagregant care poate aparea chiar si la doze foarte mici,
inhibarea contractiilor uterine ceea ce are ca rezultat intarzierea sau prelungirea travaliului. Prin urmare dexibuprofenul este contraindicat in timpul celui de-al treilea trimestru de sarcina.
Alaptarea
Ibuprofenul este excretat in cantitati mici in laptele matern. Alaptarea este posibila in timpul tratamentului cu dexibuprofen daca doza este scazuta si perioada de tratament este scurta.
Fertilitatea
Medicamentele cunoscute pentru inhibarea sintezei ciclooxigenazei/prostaglandinelor pot afecta fertilitatea in mod reversibil si nu sunt recomandate la femeile care incearca sa ramana gravide. La femeile cu dificultati de conceptie sau care sunt in curs de investigare a infertilitatii, trebuie luata in considerare intreruperea tratamentului cu dexibuprofen
Condus auto
Seractil nu are nicio influenta sau are o influenta neglijabila asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje.
in timpul tratamentului cu doze mari de dexibuprofen, capacitatea de reactie a pacientului poate fi redusa in cazul reactiilor adverse cum sunt ameteli, oboseala, vertij sau tulburari vizuale. Acest lucru trebuie luat in considerare atunci cand este necesara o vigilenta sporita, de exemplu atunci cand se conduc vehicule sau se folosesc utilaje. in cazul unei doze unice sau al utilizarii de scurta durata a dexibuprofenului nu sunt necesare precautii speciale.
Reactii adverse
Rezumatul profilului de siguranta
Experienta clinica a aratat ca riscul de reactii adverse induse de dexibuprofen este comparabil in mare masura cu cel pentru ibuprofen racemic, vezi si pct. 5.1.
Cele mai frecvente reactii adverse sunt de natura gastrointestinala. Pot sa apara ulcere peptice, perforatii sau hemoragii GI, uneori letale, in special la varstnici (vezi pct. 4.4).
Evenimentele adverse sunt in mare parte dependente de doza si variaza individual, in special riscul de aparitie a efectelor nedorite gastrointestinale depinde de intervalul de dozare si de durata tratamentului.
| Foarte frecvente | ≥1/10 |
| Frecvente | ≥1/100 si mai putin de 1/10 |
| Mai putin frecvente | ≥1/1000 si mai putin de 1/100 |
| Rare | ≥1/10 000 si mai putin de 1/1000 |
| Foarte rare | mai putin de 1/10 000, |
| Cu frecventa necunoscuta | care nu poate fi estimata din datele disponibile |
Lista tabelata a reactiilor adverse
| Clasa de sisteme si organe | Frecventa | Reactie adversa |
| Infectii si infestari | Foarte rare | A fost descrisa exacerbarea inflamatiilor legate de infectie (de exemplu, dezvoltarea fasceitei necrozante) care coincide cu utilizarea AINS.1 |
| Tulburari hematologice si limfatice | Foarte rare | Tulburari hematopoietice (anemie, leucopenie, trombocitopenie, pancitopenie, agranulocitoza). 2 |
| Tulburari ale sistemului imunitar | Mai putin frecvente | Reactii de hipersensibilitate, cum ar fi urticarie, prurit, purpura si exantem, precum si atacuri de astm (posibil cu scaderea tensiunii arteriale).3Angioedem. |
| Foarte rare | Reactii de hipersensibilitate generale severe. Acestea pot varia de la edem facial, umflarea limbii, umflarea laringelui intern cu constrictia cailor respiratorii, dificultati de respiratie, tahicardie si scadereatensiunii arteriale pana la soc care pune viata in pericol. Astm agravat. 3 | |
| Tulburari psihiatrice | Mai putin frecvente | Anxietate. |
| Rare | Reactie psihotica, depresie, confuzie, halucinatii. | |
| Tulburari ale sistemului nervos | Frecvente | Tulburari nervoase centrale, cum ar fi dureri de cap, ameteli, insomnie, agitatie, iritabilitate sau somnolenta, vertij, oboseala. |
| Foarte rare | Meningita aseptica. 4. | |
| Tulburari oculare | Mai putin frecvente | Tulburari vizuale. |
| Rare | Ambliopie toxica. | |
| Tulburari ale urechii si labirintului | Mai putin frecvente | Tinitus |
| Rare | Tulburari de auz | |
| Tulburari cardiace | Foarte rare | Edem, palpitatii, insuficienta cardiaca, infarct miocardic.5. |
| Tulburari vasculare | Foarte rare | Hipertensiune arteriala, vasculita. |
| Tulburari gastro- intestinale | Foarte frecvente | Afectari gastro-intestinale, cum ar fi dureri abdominale, greata, dispepsie, diaree, meteorism, constipatie, arsuri la stomac, varsaturi si usoare pierderi de sange gastro-intestinale care pot provoca anemie incazuri exceptionale.6 |
| Frecvente | Ulcere gastro-intestinale, uneori cu sangerare si perforatie (vezi pct. 4.4), melena, hematemeza, stomatita ulcerativa, colita, exacerbarea bolii inflamatorii intestinale (vezi pct. 4.4), complicatii ale diverticulilorcolonici (perforatie, fistula). | |
| Mai putin frecvente | Gastrita | |
| Foarte rare | Esofagita, pancreatita, formarea de stricturi intestinale asemanatoare diafragmei. |
| Afectiuni ale pielii si tesutului subcutanat | Mai putinfrecvente | Eruptii cutanate. |
| Foarte rare | Eritem multiform, alopecie, reactii de fotosensibilitate, reactii buloase, inclusiv sindromul Stevens-Johnson, necroliza epidermica toxica acuta(Sindromul Lyell). | |
| Cu frecventa necunoscuta | Reactie medicamentoasa cu eozinofilie si simptome sistemice (sindromul DRESS).Pustuloza exantematoasa generalizata acuta (PEGA) | |
| Tulburari respiratorii, toracice simediastinale | Mai putin frecvente | Rinita |
| Foarte rare | Bronhospasm (predominant la pacientii astmatici) | |
| Tulburari renale si urinare | Mai putin frecvente | Dezvoltarea edemului in special la pacientii cu hipertensiune arteriala sau insuficienta renala, sindrom nefrotic, nefrita interstitiala care poatefi asociata cu insuficienta renala. |
| Rare | Leziuni ale tesutului renal (necroza papilara) si concentratie crescuta deuree in sange; cresterea concentratiei de acid uric in sange. | |
| Tulburarihepatobiliare | Rare | Modificari ale functiilor hepatice (de obicei reversibile). |
| Foarte rare | Disfunctie hepatica, leziuni hepatice, in special in timpul tratamentuluipe termen lung, insuficienta hepatica, hepatita acuta si icter. |
(1-6) A se vedea subpunctul c. (descrierea reactiilor adverse selectate) pentru informatii suplimentare
Descrierea reactiilor adverse selectate
1 Descrierea infectiilor si infestarilor
Aceasta reactie adversa este posibil asociata cu mecanismul de actiune al AINS. Daca apar semne ale unei infectii sau o infectie existenta se agraveaza in timpul utilizarii Seractil, pacientului ii este, prin urmare, recomandat sa mearga la medic fara intarziere. Trebuie investigat daca exista o indicatie pentru o terapie antiinfectioasa/antibiotica.
in cazuri exceptionale, in timpul infectiei cu varicela pot aparea infectii cutanate severe si complicatii ale tesuturilor moi.
2 Descrierea tulburarilor hematologice si limfatice
Primele semne ale tulburarilor hematopoietice sunt: febra, dureri in gat, ulcere superficiale la nivelul gurii, simptome asemanatoare gripei, epuizare severa, sangerari ale nasului si ale pielii. in astfel de cazuri, pacientul trebuie sfatuit sa intrerupa imediat medicamentul, sa evite orice automedicatie cu analgezice sau antipiretice si sa consulte un medic.
3 Descrierea tulburarilor sistemului imunitar
Daca apar reactii de hipersensibilitate cu eruptii cutanate si mancarime, precum si crize de astm, pacientul trebuie instruit sa informeze imediat medicul si sa nu mai ia Seractil in acest caz.
in cazul aparitiei oricarui simptom general sever al reactiei de hipersensibilitate, care ar putea aparea chiar si dupa prima doza, trebuie solicitata asistenta medicala imediata.
4 Descrierea meningitei aseptice
Mecanismul patogen al meningitei aseptice induse de medicamente nu este pe deplin inteles. Cu toate acestea, datele disponibile despre meningita aseptica legata de AINS indica o reactie de hipersensibilitate (datorita unei relatii temporale cu aportul de medicamente si disparitia simptomelor dupa intreruperea tratamentului).
De remarcat, au fost observate cazuri individuale de simptome de meningita aseptica (cum ar fi rigiditatea gatului, cefaleei, greata, varsaturi, febra sau dezorientare) in timpul tratamentului cu ibuprofen, la pacienti cu tulburari autoimune existente (cum ar fi lupus eritematos sistemic ti boala a tesutului conjunctiv mixt).
5 Descrierea tulburarilor cardiace
Studiile clinice sugereaza ca utilizarea ibuprofenului, in special la doza mare (2400 mg/zi), poate fi asociata cu o mica crestere a riscului de evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4). Cu toate ca exista date limitate privind riscul trombotic arterial al dexibuprofen, este rezonabil sa se presupuna ca riscul asociat cu o doza mare de dexibuprofen (1200 mg/zi) ar fi similar cu cel asociat unei doze mari de ibuprofen (2400 mg/zi).
6 Descrierea tulburarilor gastrointestinale
Pacientul trebuie instruit sa opreasca administrarea medicamentului si sa se adreseze imediat unui medic daca apar dureri abdominale superioare relativ severe, melena sau hematemeza.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sanataţii sunt rugaţi sa raporteze orice reacţie adversa suspectata direct prin intermediul sistemul national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania http://www.anm.ro/.
Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
Supradozaj
Dexibuprofenul are o toxicitate acuta redusa, iar pacientii au supravietuit dupa doze unice de pana la 54 g de ibuprofen (echivalent cu aproximativ 27 g de dexibuprofen). Majoritatea supradozelor au fost asimptomatice. Exista riscul aparitiei simptomelor la doze de ibuprofen > 80-100 mg/kg greutate corporala.
Debutul simptomelor apare de obicei in decurs de 4 ore. Simptomele usoare sunt cele mai frecvente, incluzand dureri abdominale, greata, varsaturi, letargie, somnolenta, cefalee, nistagmus, tinitus si ataxie. Rareori, simptomele moderate sau severe includ hemoragii gastrointestinale, hipotensiune arteriala, hipotermie, acidoza metabolica, convulsii, afectare a functiei renale, coma, sindrom de detresa respiratorie la adult si episoade tranzitorii de apnee (la copii foarte mici dupa ingerari in cantitati mari). in caz de intoxicare grava poate aparea acidoza metabolica.
Tratamentul este simptomatic si nu exista un antidot specific. Cantitatile ingerate care nu genereaza simptome (dexibuprofen sub 50 mg/kg greutate corporala) pot fi diluate cu apa pentru a reduce la minimum tulburarile gastrointestinale. in cazul ingerarii unei cantitati semnificative, trebuie administrat carbune activat.
Golirea stomacului prin emeza poate fi luata in considerare doar daca procedura poate fi intreprinsa in decurs de 60 minute de la ingestie. Lavajul gastric trebuie luat in considerare doar daca pacientul a ingerat o cantitate de medicament ce are potentialul de a pune viata in pericol si daca procedura poate fi intreprinsa in decurs de 60 minute de la ingestie. Diureza fortata, hemodializa sau hemoperfuzia sunt putin probabil sa fie eficiente deoarece dexibuprofenul este puternic legat de proteinele plasmatice.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: produse antiinflamatorii si antireumatice, nesteroidiene, derivati de acid propionic.
Codul ATC: M01AE14
Dexibuprofenul (= S (+) - ibuprofen) este enantiomerul farmacologic activ al ibuprofenului, un medicament AINS neselectiv. Se considera ca mecanismul sau de actiune se datoreaza inhibarii sintezei prostaglandinelor. La om, reduce durerea, inflamatia si febra si inhiba in mod reversibil agregarea plachetara stimulata de ADP si colagen.
Studiile clinice de tip bridging desfasurate pentru a evalua eficacitatea ibuprofenului racemic comparativ cu dexibuprofen in osteoartrita pe o perioada de tratament de 15 zile, in dismenoree, inclusiv simptome algice si dentalgie, au demonstrat cel putin non-inferioritatea dexibuprofenului comparativ cu ibuprofenul racemic la doza recomandata in raport de 1:2.
Datele experimentale sugereaza ca ibuprofenul poate inhiba in mod competitiv efectul acidului acetilsalicilic administrat in doza mica asupra agregarii plachetare in contextul administrarii concomitente. Unele studii farmacodinamice arata ca administrarea unei doze unice de ibuprofen 400 mg in decurs de 8 ore inainte sau in decurs de 30 de minute dupa administrarea acidului acetilsalicilic cu eliberare imediata (81 mg), a determinat scaderea efectului acidului acetilsalicilic asupra formarii tromboxanului sau a agregarii plachetare. Cu toate ca exista incertitudini privind extrapolarea acestor date la situatia clinica, nu poate fi exclusa posibilitatea ca utilizarea regulata de lunga durata a ibuprofenului sa reduca efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic administrat in doza mica. Nu se considera ca exista efecte relevante clinic pentru administrarea ocazionala de ibuprofen (vezi pct. 4.5). Cu toate ca nu exista date disponibile pentru dexibuprofen, este rezonabil sa se presupuna ca poate exista o interactiune similara intre dexibuprofen (= S (+) - ibuprofen) (enantiomerul farmacologic activ al ibuprofenului) si acidul acetilsalicilic administrat in doza mica.
Proprietati farmacocinetice
Absorbtie
Dupa administrare orala, dexibuprofenul este bine absorbit in principal la nivelul intestinului subtire. Concentratiile plasmatice maxime sunt atinse la aproximativ 2 ore dupa administrarea orala, in mod similar cu preparatele conventionale de ibuprofen.
Cu toate acestea, sunt disponibile preparate pe baza de ibuprofen la care absorbtia la nivelul tractului gastrointestinal este mai rapida, concentratiile plasmatice maxime obtinandu-se in decurs de o ora dupa administrare (de exemplu, ibuprofen-sodiu). Dar, pana in prezent, nu a fost stabilita o corelatie directa intre ”durata de timp pana la atingerea concentratiei plasmatice maxime” si ”durata de timp pana la debutul eficacitatii clinice”, nici pentru ibuprofen si nici pentru dexibuprofen. in plus, datele referitoare la ”durata de timp pana la debutul eficacitatii clinice” privind diversele formulari de ibuprofen sunt considerate inconsecvente.
Distributie
Legarea dexibuprofen de proteinele plasmatice este de aproximativ 99%.
Biotransformare si eliminare
Dupa transformarea metabolica la nivel hepatic (hidroxilare, carboxilare), metabolitii farmacologic inactivi sunt excretati complet, in principal pe cale renala (90%), dar si in bila. Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare este intre 1,8 - 3,5 ore.
Aportul alimentar
Administrarea a 400 mg dexibuprofen cu o masa bogata in grasimi prelungeste timpul necesar pentru atingerea concentratiilor maxime (de la 2,1 ore in conditii de repaus alimentar la 2,8 ore dupa o masa bogata in grasimi) si scade concentratiile plasmatice maxime (de la 20,6 la 18,1 μg/ml, ceea ce nu are relevanta clinica), dar nu are niciun efect asupra gradului de absorbtie.
Pacienti cu insuficienta renala si hepatica
Studiile farmacocinetice desfasurate cu ibuprofen la pacienti cu insuficienta renala sugereaza o reducere a dozei la acesti pacienti. De asemenea, este necesara precautie datorita inhibarii sintezei prostaglandinelor la nivel renal (vezi pct. 4.2 si 4.4).
Eliminarea dexibuprofenului este usor mai scazuta la pacientii cu ciroza hepatica.
Date preclinice de sigurantaStudiile de tip bridging pentru evaluarea toxicitatii dozei unice si a dozelor repetate, a toxicitatii asupra functiei de reproducere si a mutagenitatii au indicat ca profilul toxicologic al dexibuprofenului este comparabil cu cel al ibuprofenului si nu au relevat niciun alt risc toxicologic sau carcinogen pentru om. Ibuprofenul a inhibat ovulatia la iepure si a afectat implantarea la diferite specii de animale (iepure, sobolan, soarece). S-a demonstrat ca administrarea inhibitorilor de sinteza a prostaglandinelor, inclusiv a ibuprofenului (mai ales in doze mai mari decat cele utilizate in scop terapeutic) la animalele gestante are ca rezultat cresterea pierderilor pre- si post-implantare, letalitate embriofetala si cresterea incidentei malformatiilor.