Indicatii
Tratament pe termen scurt al tulburarilor de anxietate, in principal al tulburarii de anxietate generalizata (TAG). Simptomele TAG (dupa definitia Societatii Americane de Psihiatrie si a OMS) sunt : stare tensionala motorie (nesiguranta, tremor, excitabilitate, nerabdare, insomnie); hiperactivitate a sistemului autonom (transpiratii, xerostomie, palpitatii, parestezie, vertij, nevoie frecventa de a urina si de a defeca); stare de teama (teama fara justificare, anxietate, teama de evenimente tragice si accidente) ; stare de vigilenta crescuta (iritabilitate, dificultati de concentrare si insomnie).
Tratament adjuvant in tulburari depresive. Medicamentul nu este recomandat in tratamentul depresiei ca monoterapie.
Dozaj
Doze
Dozele trebuie individualizate in functie de raspunsul clinic.
Doza recomandata pentru initierea tratamentului este de 15 mg, care poate fi crescuta, cu cate 5 mg/zi la fiecare 2-3 zile. Doza zilnica recomandata este de 20-30 mg pe zi. Doza unica maxima este de 30 mg si doza zilnica nu trebuie sa depaseasca 60 mg. Doza zilnica trebuie administrata divizata in 2-3 doze.
Daca buspirona este administrata cu un inhibitor puternic al citocromului CYP3A4, doza initiala trebuie sa fie micsorata si dupa evaluarea clinica poate fi crescuta treptat (vezi pct. 4.5).
Medicamentul nu trebuie administrat ocazional pentru tratamentul anxietatii si starilor de tensiune psihica asociate problemelor obisnuite de zi cu zi; pentru instalarea efectului, Spitomin trebuie administrat cu regularitate, efectele terapeutice instalandu-se in 7-14 zile de tratament.
Grupe speciale de pacienti
Varstnici:
Datele existente nu sustin o modificare a dozajului functie de varsta sau sexul pacientului.
Insuficienta renala
La pacientii cu insuficienta renala usoara pana la moderata (clearance-ul creatininei 20-49 ml/min/1,72 m2) dupa administrarea unei doze unice s-a observat o usoara crestere a concentratiei plasmatice a buspironei, fara o crestere a timpului de injumatatire. La acesti pacienti buspirona trebuie administrata cu precautie si in doze scazute, divizate in doua doze pe zi. Raspunsul terapeutic si simptomatologia trebuie evaluata cu atentie inainte de o eventuala crestere a dozelor. Administrarea unei doze unice la pacientii anuretici determina o crestere a concentratiei plasmatice a metabolitului 1- pirimidin/piperazina (1-PP), dializa parand a nu avea vreo influenta asupra concentratiei plasmatice nici a buspironei nici a metabolitului 1-PP. Buspirona nu trebuie administrata la pacientii cu clearance- ul creatininei mai mic 20 ml/min/1,72m2 , in special la pacientii anuretici, din cauza cresterii concentratiei de buspirona si a metabolitilor sai.
Insuficienta hepatica
Asa cum este de asteptat substantele precum buspirona utilizate la pacientii cu functie hepatica redusa indica o reducere a ”efectului primului pasaj hepatic”. La apcientii cu ciroza hepatica, dupa administrarea unei doze unice se observa o concentratie maxima plasmatica ridicata a buspironei nemodificate, cu cresterea timpului de injumatatire. La acesti pacienti buspirona trebuie administrata cu precautie si stabilirea dozelor trebuie facuta individual pentru a reduce posibilitatea aparitiei reactiilor adverse la nivelul sistemului nervos central, care pot sa apara din cauza concentratiei plasmatice mari a buspironei. Cresterea dozelor trebuie luata in considerare cu precautie si numai dupa 4-5 zile de administrare a dozelor anterioare.
Copii si adolescenti
Siguranta si eficacitatea administrarii buspironei la copii si adoelscenti cu varsta sub 18 ani nu au fost stabilite (vezi pct. 4.4).
In cadrul unor studii placebo-controlate in care au fost tratati cu buspirona 334 pacienti pe o perioada de pana la 6 saptamani nu s-a pus in evidenta eficacitatea dozelor recomandate pentru adulti pentru tulburarile de anxietate generalizata la pacienti cu varsta sub 18 ani.
Concentratia plasmatica a buspironei si a metabolitului activ este mai mare la pacientii copii si adoelscenti comparativ cu adultii la administrarea unor doze echivalente (vezi pct. 5.2 Proprietati farmacocinetice).
Mod de administare Administrare orala.
Alimentele cresc biodisponibilitatea buspironei. Comprimatele trebuie administrate la aceeasi ora, fie inainte, fie dupa mese pentru a evita concentratii plasmatice extreme pe parcursul unei zile.
Sucul de grapefruit creste biodisponibilitatea buspironei. Pacientii care utilizeaza buspirona trebuie sa evite consumul unor cantitati mari de suc de grapefruit.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1;
Insuficienta renala severa (Clearence-ul creatininei mai mare de 20 ml/min./1,72 m2);
Insuficienta hepatica severa (TP mai mic de 18 secunde);
Intoxicatie acuta cu alcool, medicamente hipnotice, analgezice sau antipsihotice.
Epilepsie
Atentionari
Administrarea buspironei concomitent cu inhibitori de monoaminooxidaza (IMAO) poate reprezenta un pericol. A fost raportata apritia unei tensiuni arteriale ridicate atunci cand buspirona a fost administrata concomitent cu un tratament cu IMAO. De aceea se recomanda ca buspirona sa nu fie administrata concomitent cu un IMAO.
Copii si adolescenti
Spitomin nu trebuie administrat la copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani deoarece eficacitatea si siguranta acestuia nu au fost stabilite la aceasta grupa de pacienti (vezi pct. 4.2).
Buspirona trebuie utilizata cu precautie la paceintii cu:
Insuficienta hepatica
Insuficienta renala
Varstnici
Glaucom acut cu unghi inchis
Miastenia gravis
Dependenta de droguri
Buspirona nu trebuie utilizata in monoterapie in tratamentul depresiei, putand masca simptomele clinice ale unei depresii.
Abuzul si dependenta de medicamente
In cadrul studiilor clinice efectuate la oameni si animale buspirona nu a prezentat potential pentru abuzul si dependenta de medicamente, dar administrarea sa la pacientii cunoscuti sau suspectati a fi dependenti de consumul de medicamente trebuie facuta sub stricta supraveghere medicala.
Reactii de sevraj la pacientii dependenti de medicamente sedative/hipnotice/anxiolitice
Pentru ca buspirona nu prezinta toleranta incrucisata pentru benzodiazepine si alte medicamente sedative/hipnotice obisnuite, aceasta nu va bloca sindromul de sevraj observat adesea odata cu oprirea tratamentului cu aceste medicamente. De aceea, inaintea inceperii tratamentului cu buspirona, se recomanda intreruperea gradata a tratamentului cu aceste medicamente, mai ales la pacientii care au utilizat o perioada indelungata inhibitoare ale SNC.
Toxicitatea cronica
Deoarece mecanismul de actiune nu a fost complet elucidat, toxicitatea cronica asupra SNC sau asupra altor organe nu poate fi prevazuta.
Efectul anxiolitic devine evident dupa 7-14 zile de tratament si eficacitatea terapeutica este maxima dupa circa 4 saptamani, de aceea pacientii cu anxietate severa necesita supraveghere medicala stricta la inceputul terapiei.
Consumul de alcool etilic trebuie evitat in timpul tratamentului cu buspirona.
La pacientii cu intoleranta la lactoza trebuie sa se tina cont de continutul de lactoza din comprimate (Spitomin 5 mg-55,7 mg si Spitomin 10 mg-111,4 mg).
Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
Interactiuni
Avand in vedere proprietatile farmacocinetice (biodisponibilitate mica, metabolizare extensiv hepatica, legare in proportie mare de proteinele plasmatice) probabilitatea interactiunilor cu alte medicamente este mare; totusi aceste interactiuni farmacocinetice nu au determinat modificari farmacodinamice cu manifestare clinica evidenta datorita indicelui terapeutic mare al buspironei.
Efectul altor medicamente asupra buspironei
Asocieri nerecomandate:
Inhibitori de monoaminooxidaza (IMAO): administrarea concomitenta cu inhibitorii MAO poate determina cresterea tensiunii arteriale. De aceea administrarea asociata a IMAO cu buspirona nu este recomandata (vezi pct. 4.4).
Eritromicina: administrarea concomitenta de buspirona (10 mg in doza unica) si eritromicina (1,5 g o data pe zi timp de patru zile) la voluntari sanatosi a determinat cresterea concentratiei plasmatice a buspironei (Cmax a crescut de 5 ori si ASC de 6 ori). Daca administrarea concomitenta de buspirona si eritromicina este necesara se recomanda administrarea unei doze scazute de buspirona de exemplu 2,5 mg de doua ori pe zi). Ajustarea ulterioara a dozelor ambelor medicamente este functie de raspunsul clinic individual.
Itraconazol: administrarea concomitenta de buspirona (10 mg in doza unica) si itraconazol (200 mg o data pe zi timp de patru zile) la voluntari sanatosi a determinat cresterea concentratiei plasmatice a buspironei (Cmax a crescut de 13 ori si ASC de 19 ori). Daca administrarea concomitenta de buspirona si itraconazol este necesara se recomanda administrarea unei doze scazute de buspirona (de exemplu 2,5 mg de doua ori pe zi). Ajustarea ulterioara a dozelor ambelor medicamente este functie de raspunsul clinic individual.
Asocieri la care se recomanda precautie:
Diltiazem: administrarea concomitenta de buspirona (10 mg in doza unica) si diltiazem (60 mg de trei ori pe zi) la voluntari sanatosi a determinat cresterea concentratiei plasmatice a buspironei (Cmax a crescut de 5,3 ori si ASC de 4 ori). Este posibila o crestere a efectelor terapeutice si a toxicitatii buspironei atunci cand aceasta este administrata concomitent cu diltiazemul. Ajustarea ulterioara a dozelor ambelor medicamente este functie de raspunsul clinic individual.
Verapamil: administrarea concomitenta de buspirona (10 mg in doza unica) si verapamil (80 mg de trei ori pe zi) la voluntari sanatosi a determinat cresterea concentratiei plasmatice a buspironei (Cmax si ASC au crescut de 3,4 ori). Este posibila o crestere a efectelor terapeutice si a toxicitatii buspironei atunci cand aceasta este administrata concomitent cu verapamilul. Ajustarea ulterioara a dozelor ambelor medicamente este functie de raspunsul clinic individual.
Rifampicina: rifampicina induce metabolizarea buspironei pe calea citocromului CYP3A4. De ceea, administrarea concomitenta de buspirona (30 mg in doza unica) si rifampicina (600 mg pe zi timp de 5 zile) la voluntari sanatosi scade concentratia plasmatica (Cmax scade la 84% si ASC scade la 90%) si efectele farmacodinamice ale buspironei.
Asocieri de care trebuie sa se tina cont:
ISRS: asocierea buspironei si inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS) a fost studiata in cadrul mai multor studii clinice la care au fost inclusi peste 300000 de pacienti. Desi nu s-a observat o toxicitate severa, au fost cazuri rare de convulsii la pacienti care au utilizat concomitent buspirona si ISRS.
Dupa punerea pe piata au fost raportate cazuri de convulsii la pacienti care au utilizat tratament concomitent de buspirona si ISRS.
Buspirona trebuie utilizata cu precautie in asociere cu medicamente serotoninergice (incluzand IMAO, L-triptofan, triptani, tramadol, linezolid, ISRS, litiu si sunatoare) ca si raportari de cazuri izolate de pacienti la care a aparut sindrom serotoninergic la tratamentul asociat cu ISRS. Daca se suspecteaza o asmenea situatie, tratamentul cu buspirona trebuie imediat intrerupt si trebuie initiat tratament simptomatic de sustinere.
Legarea de proteinele plasmatice: conform studiilor in vitro buspirona poate deplasa usor medicamentele slab legate de proteinele plasmatice cum este digoxina. Semnificatia clinica a acestei proprietati nu este cunoscuta.
Nefazodona: administrarea concomitenta de buspirona (2,5 sau 5 mg de doua ori pe zi) si nefazodona (250 mg de doua ori pe zi) la voluntari sanatosi a determinat o crestere pronuntata a concentratiei plasmatice a buspironei (cresteri de pana la 20 ori a Cmax si pana la 50 ori a ASC) si o scadere semnificativa statistic (in jur de 50%) a concentratiei plasmatice a metabolitului activ al buspironei, 1-pirimidinilpiperazina. La administrarea a 5 mg buspirona de doua ori pe zi s-au observat cresteri usoare ale ASC pentru nefazodona (23%) si metabolitul sau hidroxinefazodona (HO-NEF) (17%) si mCPP (9%). Au fost observate cresteri usoare ale Cmax pentru nefazodona (8%) si a metabolitului sau HO-NEF (11%).
Profilul de siguranta al subiectilor care au primit buspirona 2,5 mg de doua ori pe zi si nefazodona 250 mg de doua ori pe zi a fost similar cu cel al subiectilor care au primit unul din cele doua medicamente in monoterapie. Subiectii care au primit buspirona 5 mg de doua ori pe zi si nefazodona 250 mg de doua ori pe zi au prezentat reactii adverse cum sunt: senzatie de lesin, astenie, ameteli si somnolenta. Se recomanda administrarea unei doze mai mici de buspirona la administrarea concomitenta cu nefazodona. Ajustarea ulterioara a dozelor trebuie sa se faca pe baza raspunsului clinic individual pentru ambele medicamente.
Sucul de grapefruit: administrarea concomitenta de buspirona 10 mg si suc de grapefruit (dublu concentrat 200 ml timp de 2 zile) la voluntari sanatosi a determinat o crestere a concentratiei plasmatice a buspironei (Cmax a crescut de 4,3 ori si ASC de 9,2 ori).
Alti inhibitori si inductori ai CYP3A4: la administrarea cu un inhibitor puternic al CYP3A4 se recomanda administrarea cu precautie a unei doze scazute de buspirona. Cand este utilizata cu un inductor puternic al CYP3A4, cum sunt de exemplu fenobarbitalul, fenitoina, carbamazepina, sunatoarea, este necesara o ajustare a dozelor de buspirona pentru a mentine efectul anxiolitic.
Fluvoxamina: in urma unui tratament de scurta durata cu buspirona asociata cu fluvoxamina s-a observat o dublare a concentratiei plasmatice a buspironei comparativ cu tratamentul in monoterapie cu buspirona.
Trazodona: administrarea concomitenta cu trazodona a determinat o crestere de 3-6 ori a ALT la cativa pacienti.
Cimetidina: utilizarea concomitenta de buspirona si cimetidina a determinat cresteri slabe a 1- (2-pirimidinil)-piperazina metabolitul buspironei. Se recomanda precautie la administrarea buspironei cu alte medicamente puternic legate de proteinele plasmatice din cauza legarii puternice a buspironei (95%).
Baclofen, lofexidina, nabilona, antihistaminice: pot accentua orice efect sedativ.
Efectele buspironei asupra altor medicamente
Diazepam: dupa adaugarea buspironei la tratamentul cu diazepam nu au fost observate diferente semnificative in ceea ce priveste parametrii farmacocinetici la starea de echilibru (Cmax,, ASC si Cmin) pentru diazepam, dar s-a observat o crestere cu 15% pentru nordiazepam si reactii adverse minore (ameteli, cefalee si greata).
Haloperidol: administrarea concomitenta de haloperidol si buspirona poate creste concentratia plasmatica a haloperidolului.
Digoxina: la om aproximativ 95% din cantitatea de buspirona este legata de proteinele plasmatice. In vitro buspirona nu deplaseaza medicamentele puternic legate de proteinele plasmatice (de exemplu warfarina). Totusi, in vitro buspirona poate deplasa medicamente precum digoxina la care legarea de proteinele plasmatice e mai putin puternica. Nu este cunoscuta semnificatia clinica a acestei proprietati.
Warfarina: exista raportari de crestere a timpului de protrombina dupa adaugarea buspironei la tratamentul cu warfarina.
Medicamente care deprima activitatea SNC si alcoolul etilic: administrarea concomitenta a buspironei cu triazolam sau flurazepam nu determina prelungirea sau potentarea efectului benzodiazepinelor. Administrata in doza unica de 20 mg, buspirona nu potenteaza efectele asupra SNC ale alcoolului etilic. Exista o experienta clinica limitata in ceea ce priveste asocierea cu alte anxiolitice, sau alte medicamente care actioneaza la nivel SNC (neuroleptice, antidepresive), de aceea in aceste situatii este nevoie de supraveghere medicala atenta.
Alte medicamente: datorita lipsei datelor clinice relevante asocierea buspironei cu antihipertensive, glicozide cardiotonice, contraceptive orale si antidiabetice necesita supraveghere medicala stricta.
Sarcina
Sarcina
Nu exista date sau exista date limitate referitoare la utilizarea buspironei la femeile gravide. Studiile la animale nu indica prezenta unor efecte nocive directe sau indirecte in ceea ce priveste toxicitatea asupra functiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Ca masura de precautie, este de preferat sa se evite utilizarea buspironei in timpul sarcinii.
Nu este cunoscut efectul buspironei in procesul nasterii si asupra nasterii.
Alaptarea
Nu se cunoaste daca buspirona sau metabolitul/metabolitii sai sunt excretati in laptele matern. Decizia de a intrerupe alaptarea sau a intrerupe tratamentul cu buspirona trebuie luata tinand cont de beneficiile alaptarii pentru copil si beneficiile tratamentului pentru mama.
Condus auto
Buspirona are o influenta moderata asupra abilitatilor de a conduce vehicule si de a folosi utilaje. Atentia trebuie indreptata catre riscurile asociate cu somnolenta sau ametelile determinate de acest medicament (vezi pct. 4.8).
Reactii adverse
Buspirona este in general bine tolerata. Reactiile adverse semnalate au fost mai ales la inceputul tratamentului, ulterior intensitatea lor scazand. In unele cazuri trebuie redusa doza.
Experienta clinica
In cadrul studiilor clinice placebo-controlate, reactiile adverse semnalate cu o frecventa semnificativ mai mare (p
| REACTII ADVERSE RAPORTATE IN TIMPUL STUDIILOR CLINICE | ||
| Aparate, sisteme si organe | Freventa | Termeni MedDRA |
| Tulburari psihice | frecvente | nervozitate, insomnie, tulburari de atentie, depresie, stare de |
| confuzie, tulburari de somn, furie | ||
| foarte rare | tulburari posihotice, halucinatii,depersonalizare, labilitate psihica | |
| Tulburari ale sistemului nervos | foarte frecvente | ameteli*, cefalee, somnolenta |
| frecvente | parestezie, vedere incetosata,coordonare anormala, tremor, tinitus | |
| foarte rare | Sindrom serotoninergic, convulsii, vedere în tunel, tulburari extrapiramidale, rigiditate tip roata dintata, diskinezie, distonie,parkinsonism, acatizie, sindromul picioarelor nelinistite,neliniste | |
| Tulburari cardiace | frecvente | tahicardie, durere in piept |
| Tulburari respiratorii, toracicesi mediastinale | frecvente | congestie nazala, dureri faringolaringeale |
| Tulburari gastro-intestinale | frecvente | greata, durere abdominala,xerostomie, diaree, constipatie, varsaturi |
| Afectiuni cutanate si aletesutului subcutanat | frecvente | transpiratii reci, eruptie cutanata tranzitorie |
| rare | angioedem, echimoze, urticarie | |
| Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv | frecvente | dureri musculo-scheletice |
| Tulburari renale si ale cailor urinare | foarte rare | retentie urinara |
| Tulburari ale aparatului genitalsi sanului | foarte rare | galactoree |
| Tulburari generale si la nivelul locului de administrare | frecvente | oboseala |
*ameteli incluzand senzatie de lesin
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania http://www.anm.ro.
Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
Supradozaj
Simptomatologie
La voluntarii sanatosi, doza maxima tolerata de buspirona este de 35 mg/zi. Odata cu cresterea dozelor s-au observat greata, varsaturi, cefalee, ameteli, somnolenta, tinitus, agitatie, mioza si tulburari gastrice. Au fost raportate, de asemenea, usoara bradicardie si hipotensiune. Uneori, la doze terapeutice au fost raportate simptome extrapiramidale. In mod exceptional au apaut convulsii.
Nu exista un antidot specific pentru buspirona si aceasta nu este indepartata prin hemodializa. Golirea stomacului trebuie facuta cat se poate de repede.
Tratament
Tratamentul trebuie sa fie simptomatic si suportiv si trebuie luata in considerare intotdeauna prezenta a mai multor agenti. Nu a putut fi determinat un beneficiu cert pentru decontaminarea stomacului. Folosirea carbunelui activ se poate avea in vedere daca pacientul se prezinta in prima ora dupa ingestie.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: Anxiolitice. Derivati de azaspirodecandione, codul ATC: N05BE01
Mecanismul de actiune
Buspirona, ca si ceilalti derivati de azaspirodecandione (cum sunt ipsapirona, gepirona, tandospirona), este un medicament anxiolitic non-benzodiazepinic, avand un mecanism de actiune diferit de al acestora. Acesti compusi nu actioneaza prin complexul receptorilor benzodiazepin-GABA de la nivelul canalului de clor, dar actioneaza agonist partial asupra receptorilor 5-HT1A, exercitandu-si efectele prin modularea sistemului serotoninergic. Acest efect determina reducerea turn-overului serotoninei si scaderea transmisiei serotononergice neuronale. Buspirona exercita efecte diferite asupra receptorilor 5-HT1A pre si postsinaptici: pe calea neuronala pre-sinaptica actioneaza ca agonist deplin inhiband activitatea neuronala serotoninergica la nivelul nucleului dorsal. In cazul receptorilor 5-HT1A post sinaptici din hipocampus buspirona actioneaza partial agonist. (Buspirona este mai putin activa decat serotonina ca agonist endogen). Buspirona are o afinitate moderata fata de receptorii presinaptici D2, cu toate acestea nu este clar daca aceasta actiune are vreun rol in cadrul efectului terapeutic anxiolitic. Legat de receptorii D2, doze mari de buspirona pot determina ambele efecte, agonist si antagonist, totusi acest lucru nu a fost obtinut in cadrul dozelor terapeutice. Legarea de receptorii dopaminergici centrali, poate provoca simptome ca si neurolepticele (distonie, pseudoparkinsonism, acatizie, dischinezie tardiva), desi aceste simptome nu au fost semnalate in cadrul studiilor clinice efectuate. Cu toate acestea, au fost cazuri, mai ales la inceputul tratamentului, de aparitie a unei stari de neliniste dar intr-un procentaj foarte mic, lucru care ar putea indica atat efecte dopaminergice (acatizie) cat si o activitate central noradrenergica.
Buspirona nu are o actiune semnificativa asupra receptorilor benzodiazepinici si nu afecteaza legarea de receptorii GABA-ergici. Spre deosebire de benzodiazepine, buspirona nu are actiune miorelaxanta sau anticonvulsivanta, iar actiunea sedativa este semnificativ mai scazuta in comparatie cu alte anxiolitice si nu influenteaza functiile psihomotorii. Actiunea anxiolitica a buspironei este asemanatoare cu a benzodiazepinelor.
Totusi spre deosebire de benzodiazepine, in timpul tratamentului cu buspirona nu au fost semnalate fenomene de toleranta si dependenta, iar la oprirea acestuia nu au fost observate simptome de abstinenta. Buspirona nu potenteaza efectul deprimant central al alcoolului etilic. Efectul terapeutic al buspironei se instaleaza treptat. Efectul terapeutic este perceput dupa 7-14 zile, efectul terapeutic optim fiind obtinut insa dupa 4 saptamani de tratament.
Proprietati farmacocinetice
Buspirona este rapid absorbita dupa administrare orala. Biodisponibilitatea este limitata de fenomenul de prim pasaj hepatic, concentratia plasmatica initiala fiind scazuta, ceea ce indica o variabilitate individuala mare.
Biodisponibilitatea este de 4%. Concentratia plasmatica maxima este atinsa dupa 60-90 minute de la administrare. La voluntarii sanatosi buspirona prezinta o farmacocinetica liniara proportionala cu doza, la doze de 10-40 mg.
La varstnici nu sunt modificari farmacocinetice. Dupa administrarea unei doze orale unice de 20 mg concentratiile plasmatice sunt cuprinse intre 1-6 ng/ml.
Buspirona se leaga in proportie de 95% de proteinele plasmatice (86% de albumine, iar restul de alfa1- glicoproteina acida).
Buspirona este metabolizata prin oxidare metabolica primara prin sistemul izoenzimei CYP3A4. Rezulta mai multi hidroxi-metaboliti. Principalul metabolit -5-hidroxi-buspirona- este inactiv terapeutic. Metabolitul dezalchilat (1-2-pirimidinil-piperazina, 1-PP) este activ biologic. Eficacitatea sa anxiolitica este de 4-5 ori mai mica decat activitatea produsului parental, dar concentratia plasmatica este superioara acestuia, iar timpul de injumatatire prin eliminare este de 2 ori mai mare decat al buspironei.
Dupa administrarea unei doze unice de buspirona cu 14C radioactiv 29-63% din cantitate a fost eliminata prin urina dupa 24 ore, in principal sub forma de metaboliti. 18-38% din doza administrata a fost eliminata prin fecale. Dupa administrarea unei doze unice de 10-40 mg timpul de injumatatire al compusului parental a fost de 2-3 ore, in timp ce pentru metabolit a fost de 4,8 ore.
Ingerarea concomitenta de alimente intarzie absorbtia buspironei, dar prin reducerea clearance-ului pre-sistemic acest lucru determina o crestere a biodisponibilitatii buspironei.
In cazul administrarii buspironei cu alimentele, valoarea ASC creste cu 84% iar Cmax cu 16%. Concentratia plasmatica la starea de echilibru este obtinuta dupa 2 zile de administrari repetate. Volumul aparent de distributie este de 5,3 l/kg.
Buspirona este excretata in laptele matern, dar nu exista date privind traversarea barierei feto- placentare.
In cazul insuficientei hepatice este posibila o concentratie plasmatica crescuta, valori mai mari ale ASC si prelungirea timpului de injumatatire plasmatica. Prezenta unui al doilea maxim al concentratiei plasmatice se datoreaza excretiei biliare a compusului nemodificat. In cazul pacientilor cirotici dozele trebuie scazute sau frecventa de administrare trebuie redusa.
Insuficienta renala poate determina scaderea clearance-ului buspironei cu 50%. Pacientilor cu insuficienta renala trebuie sa li se administreze doze reduse si sub stricta supraveghere.
Farmacocinetica buspironei nu este modificata la pacientii varstnici.
La starea de echilibru administrarea unor doze de buspirona la copii cu varsta cuprinsa intre 6-12 ani are ca ruzultat cresterea Cmax (concentratia plasmatica maxima) si valoarea ASC (aria de sub curba), comparativ cu adultii, asa cum rezulta din tabelul de mai jos:
| Doze | Cmax | ASC |
| 7,5 mg de doua ori pe zi | 2,9 ori | 1,8 ori |
| 15 mg de doua ori pe zi | 2,1 ori | 1,5 ori |
In intervalul de doza studiata Cmax si ASC al 1-PP (metabolitul activ al buspironei, 1-pirimidinil- piperazina) la copii a fost aproximativ dublu fata de adulti.
Date preclinice de siguranta
Valoarea DL50 dupa administrarea orala a buspironei (196 mg/kg la sobolani si 655 mg/kg la soareci) este de 160-550 ori mai mare decat dozele terapeutice administrate la om.
Studiile non-clinice atat in vitro cat si in vivo la soareci si sobolani nu au pus in evidenta potential carcinogen sau mutagen.
In cadrul studiilor non-clinice privind toxicitatea dupa doze repetate, s-au pus in evidenta efecte toxice in ceea ce priveste hematopoeza, functia renala, eroziuni gastrice/ulcere si schimbari ale calibrului vaselor retiniene.