Sulcef 1000 mg/1000 mg pulbere pentru solutie injectabila/perfuzabila, 10 flacoane, Medochemie

Indicatii

Sulcef este indicat pentru tratamentul urmatoarelor infectii bacteriene determinate de microorganisme sensibile la asocierea cefoperazona si sulbactam. (vezi pct.5.1):

Infectii intraabdominale (inclusiv colecistite, angiocolite, peritonite), Infectii de tract urinar,

Infectii cutanate si ale tesuturilor moi,

Infectii ale cailor respiratorii superioare si inferioare, Septicemie,

Infectii ginecologice (inclusiv boala inflamatorie pelvina si endometrite)

Sulcef poate fi administrat preoperator pentru a scadea frecventa infectiilor postoperatorii la nivelul plagii, la pacientii cu interventii chirurgicale abdominale sau pelvine (caz in care exista risc de infectie peritoneala).

Trebuie avute in vedere ghidurile terapeutice in vigoare cu privire la utilizarea adecvata a antibioticelor.

Se recomanda efectuarea antibiogramei inainte de initierea tratamentului, desi tratamentul poate fi inceput inainte ca rezultatele antibiogramei sa fie disponibile.

Dozaj

Doze
Adulti si adolescenti
Doza uzuala recomandata este de 2-4 g Sulcef pe zi, in functie de tipul si severitatea infectiei. Aceasta doza corespunde la 1-2 g cefoperazona si 1-2 g sulbactam pe zi.
Doza trebuie administrata fractionat, in 2 prize egale, la interval de 12 ore.

In infectii severe sau refractare, se creste doza pana la 8 g Sulcef (adica 4 g cefoperazona si 4 g sulbactam).

Doza maxima zilnica recomandata de sulbactam este de 4 g.

Durata tratamentului este de 7 zile, dar in infectii severe poate fi prelungita pana la 14 zile.

Pentru preventia infectiilor chirurgicale se vor administra 2 g Sulcef in perioada de inducere a anesteziei, ceea ce asigura un timp suficient pentru realizarea in timpul interventiei chirurgicale a concentratiei plasmatice si tisulare eficace. Doza se poate repeta la interval de 12 ore; in general, administrarea Sulcef se intrerupe dupa 24 de ore de la interventia chirurgicala, cu exceptia cazurilor in care medicamentul este indicat pentru tratamentul curativ al infectiilor.

Copii
Doza uzuala este de 40-80 mg/kg si zi administrata in 2-4 prize egale.

In infectiile severe doza poate fi crescuta la 160 mg/kg si zi. Doza maxima zilnica nu trebuie sa depaseasca 80 mg sulbactam/kg si zi.

Nou-nascuti (0-7 zile): 40-80 mg/kg si zi, la fiecare 12 ore. Doza maxima zilnica nu trebuie sa depaseasca 40 mg sulbactam/kg si zi.

Varstnici
In mod normal sunt recomandate aceleasi doze ca la adulti. In caz de insuficienta renala sau hepatica se vor lua in considerare recomandarile de mai jos.

Insuficienta renala
La pacientii cu o scadere marcata a functiei renale (clearance-ul creatininei mai mic de 30 ml/min) trebuie ajustata schema de administrare a combinatiei cefoperazona/sulbactam, pentru a compensa clearance-ul redus al sulbactamului. Pacientilor cu clearance al creatininei cuprins intre 15-30 ml/min trebuie sa li se administreze o doza maxima de 1 g sulbactam, la interval de 12 ore (doza maxima zilnica este de 2 g sulbactam), in timp ce pacientilor cu clearance al creatininei mai mic de 15 ml/min, trebuie sa li se administreze o doza maxima de 500 mg sulbactam la interval de 12 ore (doza maxima zilnica este de 1 g sulbactam).
Profilul farmacocinetic al sulbactamului este afectat semnificativ de hemodializa. In timpul hemodializei, timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare al cefoperazonei este usor redus.Ca urmare, administrarea trebuie programata dupa dializa.

Insuficienta hepatica
In insuficienta hepatica severa poate fi necesara scaderea dozei. In cazul afectarii concomitente a functiei renale si hepatice trebuie monitorizata periodic concentratia plasmatica a cefoperazonei si la nevoie, doza trebuie ajustata. In aceste situatii, doza de cefoperazona nu trebuie sa depaseasca 2 g pe zi fara o monitorizare atenta a concentratiilor plasmatice.

Mod de administrare

Sulcef 1000 mg/1000 mg se administreaza fie intramuscular profund, fie intravenos in perfuzie intermitenta, in decurs de 15-30 minute sau in perfuzie continua. Nu se recomanda administrarea intravenoasa in bolus.
Pentru informatii referitoare la reconstituirea/diluarea solutiei inainte de administrare si a eventualelor incompatibilitati vezi pct. 6.6 si 6.2.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la cefoperazona, la alte antibiotice beta-lactamice sau la sulbactam sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.

Atentionari
Inainte de inceperea tratamentului cu cefoperazona se va face o anamneza atenta pentru evidentierea antecedentelor de hipersensibilitate la cefalosporine, peniciline sau alte antibiotice beta-lactamice deoarece o eventuala reactie alergica poate fi de mare gravitate (inclusiv soc anafilactic potential letal). Aparitia oricarei reactii alergice impune oprirea tratamentului. Poate fi necesara efectuarea unui tratament adecvat pentru combaterea simptomelor reactiei anafilactice: administrarea de adrenalina, glucocorticoizi intravenos si tratamentul insuficientei respiratorii.

Cefalosporinele in doze mari trebuie administrate cu precautie la pacientii carora li se administreaza concomitent medicamente nefrotoxice, cum sunt aminoglicozide sau diuretice puternice (cum este furosemida), deoarece aceasta asociere poate afecta functia renala.

In cazul obstructiei biliare severe, afectiunilor hepatice severe sau al coexistentei acestora cu disfunctia renala, poate fi necesara modificarea dozelor.

Utilizarea necorespunzatoare a cefoperazonei, similar altor antibiotice, poate duce la selectionarea unor tulpini bacteriene rezistente.

Foarte rar, in timpul tratamentului, poate sa apara diaree severa si persistenta; in acest caz se impune intreruperea administrarii antibioticului. Daca simptomatologia persista trebuie suspectata colita pseudomembranoasa; in aceasta situatie se recomanda efectuarea colonoscopiei pentru confirmarea diagnosticului si instituirea tratamentului specific. Cefoperazona trebuie administrata cu prudenta la pacientii cu antecedente de tulburari gastro-intestinale, indeosebi colita.

La administrarea cefoperazonei/sulbactamului au fost raportate cazuri grave de hemoragie, inclusiv decese. Printre persoanele expuse riscului se numara pacientii cu un regim alimentar necorespunzator, stari de malabsorbtie si pacientii cu un regim prelungit de alimentatie pe cale intravenoasa. La acesti pacienti trebuie monitorizat timpul de protrombina, administrandu-se vitamina K exogena conform indicatiilor. Acesti pacienti trebuie monitorizati in vederea depistarii semnelor de hemoragie, trombocitopenie si hipoprotrombinemie. Administrarea cefoperazonei/sulbactamului trebuie intrerupta daca se deceleaza hemoragie persistenta si nu se identifica explicatii alternative.

Copii si adolescenti

Administrarea de cefoperazona in icterul fiziologic al nou-nascutilor poate determina cresterea riscului de aparitie a encefalopatiei bilirubinice.

In timpul tratamentului pe termen lung si in doze mari se recomanda monitorizarea periodica a functiei renale, hepatice si hemoleucogramei (vezi pct. 4.8).

Medicamentele din clasa cefalosporinelor au tendinta sa fie absorbite la suprafata membranei eritrocitelor si sa reactioneze cu anticorpii indreptati impotriva medicamentului, determinand pozitivarea testului Coombs si, ocazional, aparitia unei anemii hemolitice usoare.

Sulcef contine sodiu 5,4 mmoli (124,55 mg) pe flacon.
Acest lucru trebuie avut in vedere la pacientii ce urmeaza o dieta cu restrictie de sodiu.

Interactiuni
Aminoglicozide

Administrarea concomitenta de aminoglicozide si cefalosporine poate creste riscul nefrotoxicitatii in timpul tratamentului. In plus, aceste medicamente trebuie administrate separat pentru a evita incompatibilitatea fizico-chimica dintre cefoperazona si aminoglicozide.

Alcool etilic

Consumul de alcool etilic in intervalul de 72 ore de la administrarea cefoperazona/sulbactam a fost asociata cu aparitia unor reactii de tip disulfiram, cu: eritem facial tranzitor, cefalee, hiperhidroza si tahicardie. Pacientii trebuie avertizati sa evite consumul de alcool etilic si medicamente care contin alcool etilic in timpul tratamentului cu cefoperazona si timp de cateva zile dupa terminarea acestuia.

Anticoagulante

La pacientii tratati cu cefoperazona au fost raportate intensificari ale efectelor anticoagulantelor orale, cum este warfarina. Sunt considerati factori de risc: severitatea infectiilor, varsta si starea generala a pacientului. In acest context, este dificil de stabilit daca dezechilibrul INR se datoreaza bolii infectioase sau tratamentului cu antibiotice.

Diuretice

Administrarea cefalosporinelor cu diuretice poate determina nefrotoxicitate. Asocierea trebuie evitata la pacientii cu tulburari renale.

Teste de laborator

In cazuri rare, in cursul tratamentului cu cefoperazona, testul Coombs poate fi fals-pozitiv (vezi pct. 4.4). Metodele neenzimatice pentru determinarea glucozuriei pot determina rezultate fals-pozitive utilizand metodele bazate pe reducerea cuprului (Benedict, Fehling). De aceea se recomanda ca testele pentru stabilirea glicozuriei sa fie efectuate pe baza reactiilor de oxidare enzimatica

Sarcina

Combinatia cefoperazona/sulbactam traverseaza bariera feto-placentara. Nu exista date adecvate privind utilizarea cefoperazona/sulbactam la femeile gravide. Studiile la animale nu au evidentiat efecte daunatoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezoltarii embrionare/fetale, nasterii sau dezvoltarii post-natale (vezi pct. 5.3).

Medicamentul nu va fi prescris decat cu prudenta la femeia gravida.

Alaptare

Combinatia cefoperazona/sulbactam este excretata in laptele matern in concentratii mici. Se recomanda prudenta in cazul prescrierii cefoperazonei la femeile care alapteaza.

Condus auto
Nu s-au efectuat studii specifice privind efectele asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Combinatia cefoperazona/sulbactam nu influenteaza capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reactii adverse
Reactiile adverse sunt clasificate dupa cum urmeaza:

Foarte frecvente (mai mare de 1/10), Frecvente (mai mare de 1/100 si mai mic de 1/10),

Mai putin frecvente (mai mare de 1/1000 si mai mic de 1/100), Rare (mai mare de 1/10000 si mai mic de 1/1000),

Foarte rare (mai mic de 1/10000),

Cu frecventa necunoscuta: care nu poate fi estimata din datele disponibile

In cadrul fiecarei grupe de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a gravitatii. Cele mai frecvente reactii adverse sunt cele gastro-intestinale: greata, varsaturi, diaree/scaune de consistenta redusa.

Tulburari hematologice si limfatice

Frecvente: eozinofilie tranzitorie; hipoprotrombinemie si tulburari de coagulare. Mai putin frecvente: neutropenie reversibila

Cu frecventa necunoscuta: leucopenie.

Tulburari ale sistemului nervos

Rare: cefalee.

Cefoperazona daca este adminsitrata la nou-nascuti cu icter poate sa creasca riscul de aparitie a encefalopatiei bilirubinice.

Tulburari vasculare

Cu frecventa necunoscuta: hipotensiune arteriala, vasculita, hemoragie (inclusiv forme letale).

Tulburari gastro-intestinale

Frecvente: diaree.

Mai putin frecvente: enterocolita pseudomembranoasa (in special in timpul tratamentului pe termen lung), greata, varsaturi.

Daca in timpul sau dupa terminarea tratamentului apare diaree severa si persistenta, trebuie avuta in vedere colita pseudomembranoasa grava, si chiar complicatii care pot pune viata in pericol, determinate in general de Clostridium difficile. Trebuie avuta in vedere intreruperea tratamentului cu cefoperazona si initierea masurilor adecvate de tratament: de exemplu antibioterapie specifica cu eficacitate clinica dovedita. Sunt contraindicate antiperistalticele.

Infectii si infestari

Cu frecventa necunoscuta:Tratamentul pe termen lung poate determina suprainfectii cu microorganisme rezistente, incluzand Candida.

Tulburari hepatobiliare

Frecvente: cresteri tranzitorii usoare ale valorilor serice ale enzimelor hepatice (ASAT, ALAT, fosfataza alcalina) si ale bilirubinemiei.

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Mai putin frecvente: eruptie cutanata tranzitorie (incluzand sindrom Stevens Johnson). Rare: urticarie.

Cu frecventa necunoscuta: anafilaxie.

Tulburari renale si ale cailor urinare

Cu frecventa necunoscuta: hematurie.

In timpul administrarii concomitente cu aminoglicozide si diuretice poate sa apara insuficienta renala.

Tulburari generale si la nivelul locului de administrare Injectare intramusculara: durere si iritatii la locul injectarii. Perfuzare intravenoasa: tromboflebita.

Reactii adverse raportate dupa punerea pe piata: reactii de hipersensibilitate acuta severa (incluzind socul anafilactic), prurit, febra, frison.

Reactiile de hipersensibilitate acuta severa si socul anafilactic necesita intreruperea imediata a administrarii ceftoperazonei si initierea masurilor terapeutice de urgenta adecvate.

Daca manifestati orice reactii adverse, adresati-va medicului dumneavoastra sau farmacistului. Acestea includ orice reactii adverse nementionate in acest prospect. De asemenea, puteti raporta reactiile adverse direct prin intermediul sistemului national de raportare Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale.

Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1 Bucuresti, 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro

Raportand reactiile adverse, puteti contribui la furnizarea de informatii suplimentare privind siguranta acestui medicament.

Supradozaj

Simptomatologie

Nu sunt date suficiente privind supradozajul cu cefoperazona/sulbactam. In general, administrarea cefalosporinelor pot fi asociata cu un risc crescut de aparitie a convulsiilor, afectare renala si prelungirea timpului de protrombina.

Tratament

Se recomanda tratamentul simptomatic si de sustinere a functiilor vitale.

Trebuie monitorizat timpul de protrombina sau INR si administrata vitamina K, daca este necesar. Concentratiile plasmatice foarte mari de cefoperazona/sulbactam pot fi reduse prin hemodializa.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutica: antibiotice de uz sistemic, cefalosporine de generatia a III-a, combinatii, codul ATC: J01DD62.

Cefoperazona este o cefalosporina de generatia a III-a, cu activitate bactericida, care rezulta din inhibarea sintezei peretelui celular al bacteriilor.

Similar celorlalte cefalosporine injectabile de generatia a III-a (cefotaxima, ceftazidima, ceftriaxona), cefoperazona este, in general, mai putin activa in vitro pe stafilococi decat cele din prima generatie, dar are un spectru mai larg pe bacteriile gram-negativ comparativ cu cefalosporinele din prima si a doua generatie.

Sulbactamul manifesta actiune antibacteriana semnificativa numai fata de Neisseriaceae, Acinetobacter baumanii, Bacteroides spp, Moraxella catarrhalis.Totusi, studiile biochimice pe sisteme bacteriene acelulare au demonstrat ca acesta este un inhibitor ireversibil al majoritatii beta-lactamazelor importante produse de microorganismele rezistente la antibiotice beta-lactamice.

Combinatia cefoperazona/sulbactam este activa impotriva tuturor microorganismelor sensibile la cefoperazona. In plus, combinatia cefoperazona/sulbactam demonstreaza activitate sinergica crescand actiunea in special fata de Enterobacteriacaee si Bacteroides spp. Tulpinile de Pseudomonas aeruginosa rezistente la cefoperazona nu sunt sensibile la aceasta combinatie.

In cazul asocierii sulbactam cu cefoperazona au fost stabilite urmatoarele valori critice care separa speciile sensibile, intermediar sensibile si rezistente:

Rezultatul “sensibil” arata ca este probabil ca microorganismul sa raspunda la tratamentul cu asocierea sulbactam cu cefoperazona, iar “rezistent” ca microorganismul nu raspunde la tratament. Rezultatul “intermediar sensibil” arata ca microorganismul poate raspunde la tratament la o doza mai mare sau daca infectia este localizata in tesuturi sau lichide in care antibioticul atinge concentratii mari.

Combinatia cefoperazona/sulbactam in vitro este activa impotriva urmatoarelor microorganisme:

Microorganisme aerobe Gram- negativ:
Escherichia coli, Klebsiella spp., Enterobacter spp., Citrobacter spp., Haemophilus influenzae, Proteus mirabilis, Proteus vulgaris, Morganella morganii, Providencia spp.,

Serratia spp.(incluzand S. Marcescens) Salmonella spp,

Shigella spp., Pseudomonas aeruginosa, Pseudomonas spp.,

Acinetobacteer calcoaceticus, Neisseria gonorrhoeae, Neisseria meningitidis, Bordetella pertussis,

Yersinia enterocolitica.

Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Staphylococcus aureus, Staphylococcus epidermis, Streptococcus pneumoniae,

Streptococcus pyogenes (streptococi beta hemolitici de grupa A), Streptococcus agalactiae (streptococi beta hemolitici de grupa B), Enterococcus faecalis.

Microorganisme anaerobe Gram-pozitiv:
Clostridium spp. Eubacterium, Lactobacillus spp.

Microorganisme anerobe Gram-negativ
Bacteroides fragilis,

alte specii de Bacteroides, Fusobacterium spp.

Coci gram-pozitivi si gram-negativi (inclusiv Peptococcus, Peptostreptococcus si Veillonella spp.).

Proprietati farmacocinetice
Absorbtie

Deoarece cefoperazona nu se absoarbe la nivel gastro-intestinal, se administreaza parenteral. Dupa administrarea intravenoasa a 2 g cefoperazona/sulbactam (1 g sulbactam, 1 g cefoperazona) timp de 5 minute, concentratiile plasmatice maxime au fost de 130,2 μg/ml pentru sulbactam si respectiv, 236,8 μg/ml pentru cefoperazona. Concentratiile plasmatice sunt proportionale cu doza administrata.

Distributie

Cefoperazona se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 82-93%.

Dupa administrarea intramusculara sau intravenoasa, atat sulbactamul cat si cefoperazona se distribuie larg in diferite tesuturi si fluide, inclusiv in bila, vezica biliara, la nivelul tesutului cutanat, apendice, trompe uterine, ovare, uter. Realizeaza concentratii mici in LCR dupa administrarea intramusculara sau intravenoasa a unei doze uzuale.

Volumul de distributie al sulbactamului este de 18,0-21,61 l iar cel al cefoperazonei 10,2-11 l.

Eliminare

Dupa administrarea combinatiei cefoperazona/sulbactam se excreta renal aproximativ 84% din doza de sulbactam si 25% din doza de cefoperazona. Cea mai mare parte din doza de cefoperazona care nu a fost excretata renal, se excreta biliar.

Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare (T1/2) la adultii cu functie renala si hepatica normala este este de aproximativ 1 ora pentru sulbactam si de 1,7 ore pentru cefoperazona.

Administrarea de doze repetate nu a determinat modificari semnificative ale proprietatilor farmacocinetice ale fiecarui component si nu au fost observate acumulari in cazul administrarii interval de 8-12 ore.

Cefoperazona este putin dializabila. Se excreta in proportie mica in laptele matern.

Grupe speciale de pacienti Insuficienta hepatica

In insuficienta hepatica severa se observa o crestere a timpului de injumatatire plasmatica prin eliminare al

cefoperazonei de 2-4 ori; in acest caz, poate fi necesara scaderea dozei.

Insuficienta renala

La pacientii cu grade variate de afectare renala carora li se administreaza combinatia cefoperazona/sulbactam, clearance-ul total al sulbactamului a fost corelat in mare masura cu clearance-ul creatininei. Pacientii cu rinichi unic functional prezinta un timp de injumatatire plasmatica prin eliminare al sulbactamului semnificativ prelungit (cuprins intre 6,9-9,7 ore).

Hemodializa modifica semnificativ timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare, clearance-ul total si volumul de distributie al sulbactamului. Nu au fost observate diferente semnificative ale proprietatilor farmacocinetice ale cefoperazonei la pacientii cu insuficienta renala.

Varstnici

Proprietatile farmacocinetice ale combinatiei cefoperazona/sulbactam au fost studiate in cazul pacientilor varstnici cu insuficienta renala si functie hepatica compromisa. Atat sulbactamul cat si cefoperazona au demonstrat un timp de injumatatire plasmatica prin eliminare prelungit, clearance scazut si volume de distributie mai mari comparativ cu valorile obtinute la voluntari sanatosi.

Farmacocinetica sulbactamului este in legatura cu gradul afectarii renale, in timp ce pentru cefoperazona este in legatura cu gradul afectarii hepatice.

Copii si adolescenti

Studiile efectuate la copii nu au demonstrat modificari semnificative in farmacocinetica componentelor cefoperazona/sulbactam fata de valorile obtinute la adulti.

Timpul de injumatatire palsmatica prin eliminare la copii este cuprins intre 0,91-1,42 ore pentru sulbactam si 1,44-1,88 pentru cefoperazona.

Date preclinice de siguranta
Studii de genotoxicitate si carcinogenitate

Studiile la animale si studiile in vitro nu au aratat un efect mutagen al cefoperazonei la nivel cromozomial. Studiile nu au furnizat date pentru evaluarea unui potential efect carcinogen al cefoperazonei.

Studii de toxicitate asupra functiei de reproducere

Studiile asupra functiei de reproducere la soareci, sobolani sau maimute utilizand doze de cefoperazona de 10 ori mai mari decat dozele uzuale la om nu au indicat tulburari de fertilitate sau malformatii la nivelul membrelor la fat. Cefoperazona a produs reactii adverse la sobolanii imaturi. Reducerea populatiei de celule germinale si aparitia de vacuole in citoplasma celulelor Sertoli a aparut dupa administrarea subcutanata a

unei doze de 1000 mg cefoperazona/kg si zi (aproximativ de 16 ori doza medie la om). Gravitatea leziunilor a fost dependenta de doza administrata, cuprinsa intre 100-1000 mg/kg; o doza mai mica determina scaderea usoara a spermatocitelor. Efectul asupra spermatocitelor nu a fost observat la sobolanii adulti. Leziunile induse de cefoperazona au fost reversibile din punct de vedere histologic la doze mari; studiile nu au evidentiat ulterior modificari ale functiei de reproducere.

Reactiile adverse la nivelul testiculelor (reducerea marimii testiculelor, degenerescenta tubilor seminiferi, intarzierea maturarii epiteliului germinal) au aparut la sobolanii imaturi carora li s-au administrat alte antibiotice beta-lactamice care contin o catena laterala de N-metiltiotetrazol, similar cefoperazonei (de exemplu cefamandol, cefotetan). Semnificatia acestor manifestari la om nu este cunoscuta.

Atunci cand asocierea sulbactam cu cefoperazona (1:1) a fost administrata subcutanat timp de o luna la sobolanii nou-nascuti, s-a observat reducerea greutatii testiculare si un grad de imaturitate a tubulilor la grupurile tratate cu 300+300 mg/kg si zi. Deoarece exista o mare variabilitate intre indivizi in ceea ce priveste gradul de maturare testiculara la puii de sobolani si deoarece s-a descoperit imaturitate testiculara si la grupurile de control, relatia cu medicamentul studiat nu este certa. Asemenea rezultate nu au fost constatate la puii de caine la doze de 10 ori mari decat doza medie administrata la adulti.