Indicatii
Tratamentul simptomatic al durerilor de intensitate usoara pana la moderata, cum sunt dureri musculo- scheletice, dismenoree, durerile dentare.
Dozaj
Doze
Adulti:
In functie de natura si severitatea durerii, doza recomandata este, in general, de 12,5 mg la fiecare 4-6 ore sau 25 mg dexketoprofen (un comprimat filmat) la 8 ore. Doza zilnica nu trebuie sa depaseasca 75 mg dexketoprofen. Reactiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurta perioada necesara controlarii simptomelor (vezi pct. 4.4).
Tador comprimate filmate nu se utilizeaza ca tratament de lunga durata si administrarea trebuie limitata la perioada simptomatica.
Copii si adolescenti:
Nu a fost studiata utilizarea Tador la copii si adolescenti. Siguranta si eficacitatea la copii si adolescenti nu au fost inca stabilite si de aceea medicamentul nu trebuie administrat la copii si adolescenti.
Varstnici:
La pacientii varstnici se recomanda inceperea tratamentului cu doza cea mai mica (50 mg doza zilnica). Doza poate fi crescuta la cea recomandata la pacientii obisnuiti numai daca exista o toleranta generala buna.
Insuficienta hepatica:
La pacientii cu insuficienta hepatica usoara pana la moderata, tratamentul trebuie inceput cu doze mici (50 mg doza maxima zilnica), cu monitorizare atenta clinica si biologica. Tador nu trebuie utilizat la pacientii cu insuficienta hepatica severa.
Insuficienta renala:
La pacientii cu insuficienta renala usoara, doza initiala zilnica trebuie redusa la 50 mg dexketoprofen (clearance-ul creatininei 60 - 89 ml/min) (vezi pct. 4.4). Tador comprimate filmate nu trebuie utilizat la pacientii cu insuficienta renala moderata pana la severa (clearance-ul creatininei
Indicatii
Tratamentul simptomatic al durerilor de intensitate usoara pana la moderata, cum sunt dureri musculo- scheletice, dismenoree, durerile dentare.
Dozaj
Doze
Adulti:
In functie de natura si severitatea durerii, doza recomandata este, in general, de 12,5 mg la fiecare 4-6 ore sau 25 mg dexketoprofen (un comprimat filmat) la 8 ore. Doza zilnica nu trebuie sa depaseasca 75 mg dexketoprofen. Reactiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurta perioada necesara controlarii simptomelor (vezi pct. 4.4).
Tador comprimate filmate nu se utilizeaza ca tratament de lunga durata si administrarea trebuie limitata la perioada simptomatica.
Copii si adolescenti:
Nu a fost studiata utilizarea Tador la copii si adolescenti. Siguranta si eficacitatea la copii si adolescenti nu au fost inca stabilite si de aceea medicamentul nu trebuie administrat la copii si adolescenti.
Varstnici:
La pacientii varstnici se recomanda inceperea tratamentului cu doza cea mai mica (50 mg doza zilnica). Doza poate fi crescuta la cea recomandata la pacientii obisnuiti numai daca exista o toleranta generala buna.
Insuficienta hepatica:
La pacientii cu insuficienta hepatica usoara pana la moderata, tratamentul trebuie inceput cu doze mici (50 mg doza maxima zilnica), cu monitorizare atenta clinica si biologica. Tador nu trebuie utilizat la pacientii cu insuficienta hepatica severa.
Insuficienta renala:
La pacientii cu insuficienta renala usoara, doza initiala zilnica trebuie redusa la 50 mg dexketoprofen (clearance-ul creatininei 60 - 89 ml/min) (vezi pct. 4.4). Tador comprimate filmate nu trebuie utilizat la pacientii cu insuficienta renala moderata pana la severa (clearance-ul creatininei mai mica de 59 ml/min) (vezi pct. 4.3).
Mod de administrare:
Comprimatul trebuie inghitit cu o cantitate suficienta de lichid (de exemplu un pahar cu apa). Administrarea concomitent cu alimentele intarzie absorbtia medicamentului (vezi „Proprietati farmacocinetice”), de aceea in cazul durerilor acute se recomanda administrarea cu cel putin 30 minute inainte de masa.
Contraindicatii
Tador nu se administreaza in urmatoarele cazuri:
pacienti cu hipersensibilitate la substanta activa, orice alt antiinflamator nesteroidian (AINS) sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1;
pacienti la care substante cu actiune similara (de exemplu acid acetilsalicilic sau alte AINS) precipita crizele de astm bronsic, bronhospasmul, rinita acuta sau determina formarea de polipi nazali, urticarie sau edem angioneurotic;
alergii cunoscute la lumina (fotoalergii) sau reactii fototoxice aparute ca urmare a tratamentului cu ketoprofen sau fibrati;
pacienti cu antecedente de ulcer gastro-intestinal hemoragic sau perforat, determinat de o terapie anterioara cu AINS;
pacienti cu ulcer peptic/gastro-intestinal hemoragic activ sau orice hemoragie gastro-intestinala in antecedente, ulcer sau perforatie;
pacienti cu dispepsie cronica;
pacienti care au avut alte hemoragii active sau boli hemoragice;
pacienti cu boala Crohn sau colita ulcerativa;
pacienti cu insuficienta cardiaca severa;
pacienti cu insuficienta renala moderata pana la severa (clearance-ul creatininei mai mic de 59 ml/min);
pacienti cu insuficienta hepatica severa (scorul Child-Pugh 10-15);
pacienti cu diateza hemoragica sau alte tulburari de coagulare;
pacienti cu o deshidratare severa (cauzata de varsaturi, diaree sau ingerare insuficienta de lichide);
in timpul celui de-al treilea trimestru de sarcina si al alaptarii (vezi pct. 4.6).
Atentionari
Tador trebuie administrat cu prudenta la pacientii cu afectiuni alergice in antecedente.
Utilizarea Tador in asociere cu alte AINS, inclusiv inhibitorii selectivi de 2 ciclo-oxigenaza trebuie evitata.
Reactiile adverse pot fi reduse prin utilizarea dozelor minime eficace si pe cea mai scurta perioada de timp necesara controlarii simptomelor (vezi pct. 4.2 si riscurile gastro-intestinale si cardiovasculare de mai jos).
Siguranta gastro intestinala
Hemoragiile gastro-intestinale, ulcerele si perforatiile care pot fi letale, au fost observate la toate AINS in orice moment al tratamentului, cu sau fara simptome de avertizare sau evenimente grave
gastro-intestinale in antecedente. Cand apare hemoragia gastro-intestinala sau ulceratie la pacientii care utilizeaza Tador, tratamentul trebuie intrerupt.
Riscul de hemoragie gastro-intestinala, ulceratie sau perforatie este ridicat si creste odata cu cresterea dozei de AINS la pacientii cu antecedente de ulcer, in special, daca este complicat cu hemoragie sau perforatie (vezi pct. 4.3) si la varstnici.
La varstnici s-a observat o frecventa crescuta a reactiilor adverse la AINS, in special hemoragii gastro-intestinale si perforatii, care pot deveni letale (vezi pct. 4.2). Acesti pacienti trebuie sa inceapa tratamentul cu cea mai mica doza recomandata.
Ca la toate AINS, trebuie avut in vedere antecedentele de esofagita, gastrita si/sau ulcer peptic pentru a garanta vindecarea totala inainte de a incepe tratamentul cu dexketoprofen trometamol.
Pacientii cu simptome gastro-intestinale sau antecedente de afectiuni gastro-intestinale trebuie monitorizati pentru a detecta semnele oricarei afectiuni digestive, in special hemoragii gastro-intestinale.
AINS trebuie utilizate cu atentie la pacientii cu antecedente de afectiuni gastro-intestinale (colita ulcerativa sau boala Crohn) deoarece starea lor se poate agrava (vezi pct. 4.8).
Pentru acesti pacienti si, de asemenea, pentru pacientii care necesita administrarea concomitenta de doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot determina cresterea riscului gastro- intestinal trebuie avut in vedere tratamentul asociat cu medicamente protectoare gastrice (de exemplu misoprostol sau inhibitori de pompa de protoni) (vezi mai jos si pct. 4.5).
Pacientii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinala, in special varstnicii, trebuie sa anunte orice simptom abdominal neobisnuit (mai ales hemoragie gastro-intestinala) care apare, in mod deosebit, in faza initiala a tratamentului.
Se acorda o atentie deosebita pacientilor la care se administreaza concomitent medicamente care cresc riscul de ulceratie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizii orali, anticoagulante ca warfarina, inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei sau medicamente antiagregante plachetare ca acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
Siguranta renala
Este necesara prudenta la pacientii cu insuficienta renala. La acesti pacienti, utilizarea AINS poate duce la deteriorarea functiei renale, retentie de lichide si edeme. Este, de asemenea, necesara precautie la pacientii care primesc tratament diuretic sau cei care ar putea dezvolta hipovolemie, deoarece exista un risc crescut de nefrotoxicitate.
Trebuie asigurat un aport adecvat de lichide in timpul tratamentului pentru a preveni deshidratarea si toxicitatea renala, eventual asociata acesteia.
Similar altor AINS, acest medicament poate determina cresteri ale concentratiei plasmatice a ureei si creatininei. Similar altor inhibitori ai sintezei de prostaglandina, poate fi asociat cu reactii adverse la nivel renal care poate duce la glomerulonefrita, nefrita interstitiala, necroza papilara renala, sindrom nefrotic si insuficienta renala acuta.
Pacientii varstnici sunt mai predispusi sa sufere ca urmare a functiei renale afectate (vezi pct. 4.2).
Siguranta hepatica
Este necesara prudenta la pacientii cu insuficienta hepatica. Similar altor AINS, poate produce cresteri mici tranzitorii ale unor parametri hepatici si, de asemenea, cresteri semnificative ale valorilor serice ale SGOT si SGPT. In cazul unei cresteri importante a valorilor acestor enzime, tratamentul trebuie intrerupt.
Pacientii varstnici sunt mai predispusi sa sufere ca urmare a functiei hepatice alterate (vezi pct. 4.2)
Siguranta cardiovasculara si cerebrovasculara
Monitorizarea si recomandari adecvate sunt necesare pentru pacientii cu antecedente de hipertensiune arteriala si / sau insuficienta cardiaca usoara pana la moderata. O atentie speciala trebuie sa fie exercitata la pacientii cu antecedente de boli cardiace, in special cei cu episoade anterioare de
insuficienta cardiaca cu risc crescut de declansarea insuficientei cardiace, deoarece retentia de lichide si edeme a fost raportata in asociere cu tratamentul cu AINS.
Studiile clinice si datele epidemiologice sugereaza ca utilizarea anumitor AINS (in special la doze mari si in tratament de lunga durata) se poate asocia cu un risc usor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele existente sunt insuficiente pentru excluderea unui asemenea risc pentru dexketoprofen trometamol.
Prin urmare, pacientii cu hipertensiune arteriala necontrolata, insuficienta cardiaca congestiva, boala cardiaca ischemica instalata, boala arteriala periferica si / sau boala cerebrovasculara trebuie tratati cu dexketoprofen trometamol doar dupa o evaluare atenta. O evaluare similara trebuie efectuata inainte de initierea tratamentului de lunga durata al pacientilor cu factori de risc pentru boli cardiovasculare (de exemplu hipertensiune arteriala, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
Toate AINS neselective pot inhiba agregarea plachetara si prelungi timpul de sangerare prin inhibarea sintezei de prostaglandine. De aceea, nu este recomandata utilizarea de dexketoprofen trometamol la pacientii carora li se administreaza alte tratamente care interfereaza cu hemostaza, cum ar fi warfarina sau alte anticoagulante cumarinice sau heparina (vezi pct. 4.5).
Pacientii varstnici sunt mai predispusi sa sufere ca urmare a functiei cardiovasculare alterate (vezi pct. 4.2).
Reactii cutanate
Reactii cutanate grave, unele chiar letale, cum sunt dermatita exfoliativa, sindromul Stevens-Johnson si necroliza epidermica toxica au fost raportate rar in asociere cu administrarea de AINS (vezi pct.
4.8). Pacientii sunt cel mai expusi acestor reactii la inceputul tratamentului, reactiile aparand in majoritatea cazurilor in prima luna de tratament. Tador trebuie intrerupt la prima aparitie a eruptiilor cutanate, leziunilor de la nivelul mucoaselor sau orice alt semn de hipersensibilitate.
Alte informatii
Prudenta deosebita este necesara la pacientii cu:
tulburare congenitala a metabolismului porfirinei (de exemplu porfirie intermitenta acuta)
deshidratare
imediat dupa interventii chirurgicale majore
In cazul in care medicul considera ca tratamentul cu dexketoprofen este necesar pe termen lung, functia hepatica si renala si numarul de celule sanguine ar trebui sa fie verificate in mod regulat.
Reactii severe de hipersensibilitate acuta (de exemplu soc anafilactic) au fost observate foarte rar. Tratamentul trebuie intrerupt la primele semne de reactii severe de hipersensibilitate ca urmare a utilizarii Tador. In functie de simptome, orice proceduri medicale necesare trebuie sa fie initiate de catre profesionistii in domeniul sanatatii.
Pacientii cu astm bronsic combinat cu rinita cronica, sinuzita cronica si / sau polipoza nazala au un risc crescut de alergie la acid acetilsalicilic si / sau AINS decat restul populatiei. Administrarea acestui medicament poate provoca atacuri de astm bronsic sau bronhospasm, in special la subiectii alergici la acid acetilsalicilic sau AINS (vezi pct 4.3).
In mod exceptional, varicela poate fi la originea complicatiilor infectioase grave cutanate si a tesuturilor moi. Pana in prezent, rolul AINS in agravarea acestor infectii nu a fost exclusa. De aceea este recomandat sa se evite utilizarea Tador in caz de varicela.
Tador trebuie administrat cu precautie la pacientii care sufera de tulburari hematopoietice, lupus eritematos sistemic sau boala mixta de tesut conjunctiv.
Ca si alte AINS, dexketoprofen poate masca simptomele bolilor infectioase.
Copii si adolescenti
Utilizarea in conditii de siguranta la copii si adolescenti nu a fost stabilita
Interactiuni
Urmatoarele interactiuni sunt valabile pentru medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) in general:
Asocieri nerecomandate:
Alte AINS, inclusiv doze mari de salicilati (≥ 3 g pe zi): administrarea concomitenta a mai multor AINS poate creste riscul de ulcer si hemoragie gastro-intestinala, prin efect sinergic.
Anticoagulante: AINS pot potenta efectele anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4) din cauza legarii dexketoprofenului in proportie mare de proteinele plasmatice si inhibarii functiei plachetare si afectarii mucoasei gastro-duodenale. Daca nu poate fi evitata aceasta asociere, este necesara o atenta monitorizare clinica si de laborator.
Heparina: cresterea riscului de hemoragie (prin inhibarea functiei plachetare si leziuni la nivelul mucoasei gastro-intestinale). Daca nu poate fi evitata aceasta asociere, este necesara o monitorizare clinica si de laborator, foarte atenta.
Corticosteroizi: exista un risc crescut de aparitie a ulcerului gastro-intestinal si hemoragiei (vezi pct. 4.4).
Litiu (descrisa la mai multe AINS): AINS cresc concentratia plasmatica a litiului, putandu-se ajunge la concentratii toxice (prin scaderea eliminarii renale a litiului). Prin urmare, este necesara monitorizarea litemiei in timpul initierii, perioadei de ajustare a dozelor si oprirea tratamentului cu dexketoprofen.
Metotrexat, utilizat in doze mari, de 15 mg metotrexat pe saptamana sau mai mult creste toxicitatea hematologica a metotrexatului prin scaderea eliminarii sale renale de catre antiinflamatoare, in general.
Hidantoine si sulfonamide: pot fi crescute efectele toxice ale acestor substante.
Asocieri care necesita precautii:
Diuretice, inhibitori ai enzimei de conversie, aminoglicozide antibacteriene si antagonisti ai receptorilor de angiotensina II: dexketoprofenul poate reduce efectul diureticelor si al antihipertensivelor. La pacientii cu functia renala afectata (de exemplu pacienti deshidratati sau varstnici cu functia renala compromisa) administrarea concomitenta de medicamente care inhiba ciclo- oxigenaza si inhibitori ai ECA, antagonisti ai receptorilor de angiotensina II sau aminoglicozide antibacteriene pot duce la deteriorarea, in continuare, a functiei renale, care este, de obicei, reversibila. In cazul acestei asocieri intre dexketoprofen si un diuretic, sunt esentiale asigurarea unei hidratari adecvate si monitorizarea functiei renale la inceputul tratamentului (vezi pct. 4.4).
Metotrexat, la doze reduse, mai mici de 15 mg pe saptamana: cresterea toxicitatii hematologice a metotrexatului prin scaderea clearance-ului sau renal de catre AINS, in general. Se recomanda monitorizarea saptamanala a hemoleucogramei in primele saptamani ale asocierii. Supraveghere atenta chiar si in cazul existentei insuficientei renale usoara si la varstnici.
Pentoxifilina: creste riscul de hemoragie. Se recomanda monitorizare clinica atenta si verificarea, mai des, a timpului de sangerare.
Zidovudina: creste riscul toxicitatii asupra liniei eritrocitare prin actiune asupra reticulocitelor, cu anemie severa, care apare la o saptamana dupa inceperea tratamentului cu AINS. Trebuie efectuate hemoleucograma si numararea reticulocitelor la 1-2 saptamani dupa inceperea tratamentului cu AINS.
Derivati de sulfoniluree: AINS pot creste efectul hipoglicemiant al derivatilor de sulfoniluree prin deplasarea acestora de pe proteinele plasmatice.
Asocieri care necesita supraveghere:
Beta-blocante: tratamentul cu AINS le poate scadea efectul antihipertensiv, prin inhibarea sintezei prostaglandinelor.
Ciclosporina si tacrolimus: AINS pot creste efectul nefrotoxic, prin efecte renale mediate de prostaglandine. In timpul terapiei asociate, trebuie monitorizata functia renala.
Trombolitice: risc crescut de hemoragie.
Medicamente antiplachetare si inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei ISRS: risc crescut de hemoragie gastro-intestinala (vezi pct. 4.4).
Probenecid: concentratia plasmatica a dexketoprofenului poate fi crescuta; aceasta interactiune se poate datora inhibarii mecanismului secretiei tubulare renale si glucuronoconjugarii, necesitand ajustarea dozei de dexketoprofen.
Glicozide cardiace: AINS pot creste concentratia glicozidelor in plasma.
Mifepristona: datorita riscului teoretic ca inhibitori ai sintezei de prostaglandina altereaza eficacitatea mifepristonei, AINS nu trebuie utilizate timp de 8-12 zile de la intreruperea tratamentului cu mifepristona.
Chinolone: studii la animale indica faptul ca doze crescute de chinolone in asociere cu AINS pot creste riscul aparitiei convulsiilor.
Sarcina
Tador comprimate filmate este contraindicat in al treilea trimestru de sarcina si in timpul alaptarii (vezi pct. 4.3).
Sarcina
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate influenta negativ sarcina si/sau dezvoltarea embrio-fetala. Datele din studii epidemiologice arata cresterea riscului de avort si de malformatii congenitale cardiace si gastrice dupa utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine la inceputul sarcinii. Riscul absolut de malformatii cardiovasculare a fost crescut de la mai putin de 1% pana la aproximativ 1,5%. Se crede ca riscul creste cu doza si durata tratamentului. La animale, administrarea inhibitorilor sintezei de prostaglandine a aratat o crestere a pierderii sarcinii pre- si post-nidare si a mortalitatii embrio-fetale. In plus, cresterea incidentei aparitiei diverselor malformatii, inclusiv cardiovasculare, a fost observata la animalele tratate cu inhibitori ai sintezei de prostaglandine in timpul perioadei de organogeneza.
Cu toate acestea, studiile la animale cu dexketoprofen trometamol nu au aratat o toxicitate asupra functiei de reproducere (vezi pct. 5.3). In timpul primului si a celui de al doilea trimestru de sarcina, dexketoprofen trometamol nu trebuie administrat daca nu este absolut necesar. Daca se utilizeaza dexketoprofen trometamol de catre o femeie care incearca sa ramana gravida sau in timpul primului sau celui de-al doilea trimestru de sarcina, doza trebuie sa fie cat mai mica si durata sa fie cat mai scurta posibil.
In timpul trimestrului trei de sarcina toti inhibitorii sintezei de prostaglandina pot expune fatul la:
toxicitate cardiopulmonara (cu inchiderea prematura a canalului arterial si hipertensiune pulmonara);
disfunctie renala, care poate duce la insuficienta renala cu oligohidramnios.
La mama la sfarsitul sarcinii si nou-nascut:
posibila prelungire a timpului de sangerare, un efect antiagregant care poate sa apara chiar si la doze foarte mici;
inhibarea contractiilor uterine care au ca rezultat intarzierea sau prelungirea travaliului.
Alaptarea
Nu se cunoaste daca dexketoprofenul este excretat in laptele matern.
Fertilitatea
Ca si in cazul altor AINS, utilizarea dexketoprofen trometamol poate afecta fertilitatea feminina si nu este recomandat femeilor care intentioneaza sa ramana gravide. La femeile care au dificultati in concepere sau care sunt in curs de investigare a infertilitatii, trebuie luata in considerare oprirea tratamentului cu dexketoprofen trometamol.
Condus auto
Tador comprimate filmate are o influenta mica sau moderata asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje din cauza posibilitatii aparitiei starii de ameteala sau de somnolenta.
Reactii adverse
Reactiile adverse raportate ca fiind cel putin posibil legate de administrarea dexketoprofenului trometamol in studii clinice, precum si reactiile adverse raportate dupa punerea pe piata a Tador comprimate filmate sunt enumerate mai jos, clasificate pe aparate, sisteme si organe si ordonate dupa frecventa:
| Aparate, sisteme si organe | Frecvente (≥1/100 si<1/10) | Mai putin frecvente (≥1/1000 si<1/100) | Rare (≥1/10000 si<1/1000) | Foarte rare/cazuri izolate (<1/10000) |
| Tulburari hematologice si limfatice | --- | --- | --- | Neutropenie, trombocitopenie |
| Tulburari ale sistemului imunitar | --- | --- | Edem laringian | Reactie anafilactica, inclusiv socanafilactic |
| Tulburari metabolice si de nutritie | --- | --- | Anorexie | --- |
| Tulburari psihice | --- | Insomnie, anxietate | --- | --- |
| Tulburari ale sistemului nervos | --- | Cefalee,ameteli, somnolenta | Parestezie, sincopa | --- |
| Tulburari oculare | --- | --- | --- | Vedere incetosata |
| Tulburari acustice si vestibulare | --- | Vertij | --- | Tinitus |
| Tulburari cardiace | --- | Palpitatii | --- | Tahicardie |
| Tulburari vasculare | --- | Hiperemie faciala | Hipertensiune arteriala | Hipotensiune arteriala |
| Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale | --- | --- | Bradipnee | Bronhospasm, dispnee |
| Tulburarigastro-intestinale | Greata si/sau varsaturi, durere abdominala,diaree, dispepsie | Gastrita, constipatie, xerostomie,flatulenta | Ulcer peptic, ulcer hemoragic sau ulcer perforat(vezi pct. 4.4) | Pancreatita |
| Tulburari hepatobiliare | --- | --- | Hepatita | Afectare hepatocelulara |
| Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat | --- | Eruptie cutanata tranzitorie | Urticarie, acnee, transpiratie excesiva | Sindrom Stevens Johnson, necroliza toxică epidermica (sindrom Lyell), angioedem, edem facial, reactii defotosensibilitate, prurit |
| Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv | --- | --- | Dorsalgii | --- |
| Tulburari renale si ale cailor urinare | --- | --- | Insuficienta renala acutaPoliurie | Sindrom nefritic sau nefrotic |
| Tulburari ale aparatului genital si sanului | --- | --- | Tulburari menstruale, afectiuni aleprostatei | --- |
| Tulburari generale si lanivelul locului de administrare | --- | Fatigabilitate,durere, astenie, frisoane, stare | Edem periferic | --- |
| generala de rau | ||||
| Investigatii diagnostice | --- | --- | Teste hepatice anormale | --- |
Gastro-intestinal: cele mai frecvente evenimente adverse observate sunt cele de natura gastro- intestinala. Poate apare ulcerul peptic, perforatie sau hemoragie, uneori letale, in special la varstnici (vezi pct. 4.4). Au mai fost raportate in urma administrarii greata, varsaturi, diaree, flatulenta, constipatie, dispepsie, dureri abdominale, melena, hematemeza, stomatita ulceroasa, agravarea colitei si bolii Crohn (vezi pct. 4.4). Gastrita a fost observata mai putin frecvent.
La asocierea cu alte AINS au fost observate edem, hipertensiune arteriala si insuficienta cardiaca.
Similar altor AINS pot sa apara urmatoarele reactii adverse: meningita aseptica care apare, in special la pacientii cu lupus eritematos sistemic sau boala mixta de tesut conjunctiv; reactii hematologice (purpura, anemie aplastica si hemolitica si, rar, agranulocitoza si hipoplazie medulara).
Foarte rar, pot apare reactii buloase, inclusiv sindromul Stevens Johnson si necroliza epidermica toxica.
Studiile clinice si datele epidemiologice sugereaza ca utilizarea anumitor AINS (in special in doze mari si in tratament de lunga durata) se poate asocia cu un risc usor crescut de aparitie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Supradozaj
Simptomatologia ca urmare a supradozajului nu este cunoscuta. Medicamente similare au produs tulburari gastrointestinale (varsaturi, anorexie, dureri abdominale) sau neurologice (somnolenta, vertij, dezorientare, cefalee).
In caz de supradozaj accidental sau utilizare in exces, trebuie instituit imediat tratamentul simptomatic in functie de starea clinica a pacientului. Se poate administra carbune activat daca s-a ingerat de catre un adult sau copil mai mult de 5 mg/kg dexketoprofen, in mai putin de o ora.
Dexketoprofen trometamol poate fi indepartat prin dializa.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: antiinflamatoare si antireumatice nesteroidiene, derivati de acid propionic, codul ATC: M01AE17
Dexketoprofen trometamol este sarea de trometamina a acidului propionic S-(+)-2-(3-benzoilfenil), un medicament analgezic, antipiretic si antiinflamator, din clasa medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (M01AE).
Mecanism de actiune
Mecanismul de actiune al AINS este legat de reducerea sintezei prostaglandinelor prin inhibarea ciclooxigenazei. In mod specific, exista o inhibare a transformarii acidului arahidonic in endoperoxizii ciclici PGG2 si PGH2, din care se formeaza prostaglandinele PGE1, PGE2, PGF2α si PGD2, precum si prostaciclina PGI2 si tromboxanii (TxA2 si TxB2). Mai mult, inhibarea sintezei prostaglandinelor poate
afecta si alti mediatori ai inflamatiei, cum sunt chininele, producand o actiune indirecta aditionala cu actiunea lor directa.
Efecte farmacodinamice
A fost demonstrat atat in studii la animale, cat si la om, ca dexketoprofenul este un inhibitor al activitatii COX-1 si COX-2.
Eficacitate si siguranta clinica
Studiile clinice efectuate pe mai multe modele de durere au demonstrat activitatea analgezica a dexketoprofen trometamol. Inceputul activitatii analgezice a fost obtinut in unele studii la 30 de minute dupa administrare. Efectul analgezic persista 4-6 ore.
Proprietati farmacocinetice
Absorbtie
Dupa administrarea orala a dexketoprofen trometamol la om, concentratia plasmatica maxima (Cmax) este atinsa in 30 minute (15 - 60 min).
ASC nu se schimba la administrarea concomitenta cu alimente, cu toate acestea, Cmax a dexketoprofen trometamol scade si viteza de absorbtie este intarziata (cresterea tmax).
Distributie
Timpul de injumatatire plasmatica prin distributie si eliminare este de 0,35 ore, respectiv 1,65 ore. Deoarece medicamentul se leaga in proportie mare de proteinele plasmatice (99%), volumul aparent de distributie este de 0,25 l/kg.
In studiile farmacocinetice cu doze repetate, s-a observat ca aria de sub curba dupa ultima administrare nu este diferita de cea obtinuta dupa o doza unica, ceea ce arata ca nu apare fenomenul de acumulare a medicamentului.
Metabolizare si eliminare
Dupa administrarea dexketoprofen trometamol, numai enantiomerul S-(+) este observat in urina, demonstrand ca la om nu exista transfomare in enantiomerul R-(-).
Calea principala de eliminare a dexketoprofen trometamol este glucuronoconjugarea urmata de excretie renala.
Date preclinice de siguranta
Datele non-clinice nu au evidentiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor conventionale farmacologice privind evaluarea sigurantei, toxicitatea dupa doze repetate, genotoxicitatea, toxicitatea asupra functiei de reproducere si imunofarmacologie. Studiile de toxicitate cronica la soarece si maimuta au indicat o valoare la care nu se observa reactii adverse (NOAEL) de 3 mg/kg si zi.
Principalele reactii adverse observate la doze mari au fost eroziunile si ulcerele gastro-intestinale, care apar cu o frecventa dependenta de doza.