Indicatii
Targocid este indicat la adulti, adolescenti si copii, incepand de la nastere, pentru tratamentul parenteral al urmatoarelor infectii (vezi pct. 4.2, 4.4 si 5.1):
infectii complicate cutanate si ale tesuturilor moi,
infectii ale oaselor si articulatiilor,
pneumonie nosocomiala,
pneumonie comunitara,
infectii complicate ale tractului urinar,
endocardita infectioasa,
peritonita determinata de dializa peritoneala ambulatorie continua (DPAC),
bacteriemie care apare ca urmare a oricareia dintre indicatiile enumerate mai sus.
De asemenea, Targocid este indicat ca tratament oral alternativ al diareei si colitei determinate de infectia cu Clostridium difficile.
Atunci cand este cazul, teicoplanina trebuie administrata in asociere cu alte medicamente antibacteriene.
Trebuie luate in considerare ghidurile oficiale referitoare la utilizarea adecvata a medicamentelor antibacteriene.
Dozaj
Doze
Doza si durata tratamentului trebuie ajustate in functie de tipul si severitatea infectiei subiacente si de raspunsul clinic al pacientului, precum si de factori ai pacientului, cum sunt varsta si functia renala.
Determinarea concentratiilor plasmatice
Dupa finalizarea schemei de tratament de incarcare, trebuie monitorizate concentratiile plasmatice minime de teicoplanina la starea de echilibru, pentru a se asigura ca s-a atins cea mai mica valoare a concentratiei plasmatice minime:
Pentru cele mai multe infectii cu bacterii Gram-pozitiv, valori ale concentratiei plasmatice minime de teicoplanina de cel putin 10 mg/l, atunci cand sunt determinate prin cromatografie de lichide de inalta performanta (High Performance Liquid Chromatography HPLC), sau de cel putin 15 mg/l, atunci cand sunt determinate prin metoda imunochimica cu detectie prin fluorescenta polarizata (Fluorescence Polarization Immunoassay FPIA).
Pentru endocardita si alte infectii severe, valori ale concentratiei plasmatice minime de teicoplanina de 15-30 mg/l, atunci cand sunt determinate prin HPLC, sau de 30-40 mg/l, atunci cand sunt determinate prin metoda FPIA.
In timpul tratamentului de intretinere, monitorizarea concentratiilor plasmatice minime de teicoplanina poate fi efectuata cel putin o data pe saptamana, pentru a se asigura ca aceste concentratii sunt stabile.
Pacienti adulti si varstnici cu functie renala normala
| Indicatii | Doza de incarcare | Doza de intretinere | ||
| Schema de | Concentratii | Doza de | Concentratii | |
| tratament de | minime tinta, din | intretinere | minime tinta în | |
| incarcare | ziua a 3-a pana în | timpul | ||
| ziua a 5-a | tratamentului de | |||
| intretinere | ||||
| 6 mg/kg corp la interval de 12 ore, pentru3 administrariintravenoase sau intramusculare | >15 mg/l1 | 6 mg/kg corp intravenos sau intramuscular, o data pe zi | >15 mg/l1o data pe saptamana | |
| - Infectii complicate ale tractului urinar | ||||
| - Infectii ale oaselor | 12 mg/kg corp la | >20 mg/l1 | 12 mg/kg corp | >20 mg/l1 |
| si articulatiilor | interval de 12 ore, | intravenos sau | ||
| pentru 3 pana la | intramuscular, o | |||
| 5 administrari | data pe zi | |||
| intravenoase | ||||
| - Endocardita | 12 mg/kg corp la | 30-40 mg/l1 | 12 mg/kg corp | >30 mg/l1 |
| infectioasa | interval de 12 ore, | intravenos sau | ||
| pentru 3 pana la | intramuscular, o | |||
| 5 administrari | data pe zi | |||
| intravenoase | ||||
Infectii complicate cutanate si ale tesuturilor moi
Pneumonie
1 Determinata prin metoda FPIA
Doza trebuie ajustata in functie de masa corporala indiferent de greutatea pacientului.
Durata tratamentului
Durata tratamentului trebuie stabilita in functie de raspunsul clinic. Pentru endocardita infectioasa, se considera adecvata, de obicei, o durata de minimum 21 zile. Tratamentul nu trebuie sa depaseasca
4 luni.
Tratamentul asociat
Teicoplanina are un spectru limitat al activitatii antibacteriene (Gram-pozitiv). Nu este adecvata pentru utilizarea ca monoterapie in tratamentul anumitor tipuri de infectii, cu exceptia cazului in care agentul patogen este deja documentat si cunoscut ca fiind sensibil sau a cazului in care exista o suspiciune mare ca agentul(agentii) patogen(i) cel mai probabil implicat(ti) este(sunt) eligibil(i) pentru tratamentul cu teicoplanina.
Diareea si colita determinate de infectia cu Clostridium difficile
Doza recomandata este de 100-200 mg, administrata oral de doua ori pe zi, timp de 7 pana la 14 zile.
Pacienti varstnici
Nu este necesara ajustarea dozei, cu exceptia cazului in care este prezenta insuficienta renala (vezi mai jos).
Pacienti adulti si varstnici cu insuficienta renala
Nu este necesara ajustarea dozei pana in a patra zi de tratament, moment in care dozele trebuie ajustate pentru a se mentine o concentratie plasmatica minima de cel putin 10 mg/l, atunci cand este determinata prin HPLC, sau cel putin 15 ml/l, atunci cand este determinata prin metoda FPIA.
Dupa a patra zi de tratament:
In insuficienta renala usoara si moderata (clearance-ul creatininei intre 30-80 ml/minut): doza de intretinere trebuie injumatatita, fie prin administrarea dozei o data la doua zile, fie prin administrarea unei jumatati din aceasta doza o data pe zi.
In insuficienta renala severa (clearance-ul creatininei mai mic de 30 ml/minut) si la pacientii hemodializati: doza trebuie sa fie o treime din doza obisnuita, fie prin administrarea unitara a dozei initiale, o data la trei zile, fie prin administrarea unei treimi din aceasta doza, o data pe zi.
Teicoplanina nu este eliminata prin hemodializa.
Pacienti care efectueaza dializa peritoneala ambulatorie continua (DPAC)
Dupa o doza de incarcare unica de 6 mg/kg corp, administrata intravenos, in prima saptamana se administreaza 20 mg/l in punga cu solutie de dializa, in a 2-a saptamana 20 mg/l in fiecare a doua punga, iar apoi, in cea de a 3-a saptamana, 20 mg/l in punga din timpul noptii.
Copii si adolescenti
Dozele recomandate sunt aceleasi la adulti si adolescenti cu varsta peste 12 ani.
Nou-nascuti si sugari pana la varsta de 2 luni:
Doza de incarcare
In prima zi, se administreaza in perfuzie intravenoasa o doza unica de 16 mg/kg corp.
Doza de intretinere
Se administreaza in perfuzie intravenoasa o doza unica de 8 mg/kg corp, o data pe zi.
Copii (2 luni pana la 12 ani):
Doza de incarcare
Se administreaza intravenos o doza unica de 10 mg/kg corp, la interval de 12 ore, care se repeta de 3 ori.
Doza de intretinere
Se administreaza intravenos o doza unica de 6-10 mg/kg corp, o data pe zi.
Mod de administrare
Teicoplanina trebuie administrata pe cale intravenoasa sau intramusculara. Injectia intravenoasa se poate administra, fie sub forma de bolus cu durata de 3 pana la 5 minute, fie sub forma de perfuzie cu durata de 30 minute.
La nou-nascuti trebuie utilizata numai metoda de administrare in perfuzie.
Pentru diareea si colita asociate infectiei cu Clostridium difficile, trebuie utilizata calea orala.
Pentru instructiuni privind reconstituirea si diluarea medicamentului inainte de administrare, vezi pct. 6.6.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la teicoplanina sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.
Atentionari
Reactii de hipersensibilitate
La administrarea teicoplaninei, au fost raportate reactii de hipersensibilitate grave, care au pus viata in pericol, uneori fiind letale (de exemplu soc anafilactic). Daca apare o reactie alergica la teicoplanina, tratamentul trebuie intrerupt imediat si trebuie initiate masurile de urgenta adecvate.
Teicoplanina trebuie administrata cu prudenta la pacientii cu hipersensibilitate cunoscuta la vancomicina, deoarece pot aparea reactii de hipersensibilitate incrucisata, inclusiv soc anafilactic letal.
Cu toate acestea, antecedentele personale de „sindrom red man” la vancomicina nu contraindica utilizarea teicoplaninei.
Reactii asociate perfuziei
In cazuri rare (chiar si la administrarea primei doze), s-a observat aparitia „sindromului red man” (un complex de simptome care includ prurit, urticarie, eritem, angioedem, tahicardie, hipotensiune arteriala, dispnee).
Oprirea sau incetinirea perfuziei poate duce la remiterea acestor reactii. Reactiile asociate perfuziei pot fi limitate daca doza zilnica se administreaza in perfuzie cu durata de 30 minute, in loc de injectie in bolus.
Reactii buloase severe
La administrarea teicoplaninei, au fost raportate reactii cutanate care au pus viata in pericol sau chiar letale de sindrom Stevens-Johnson (SSJ) sau necroliza epidermica toxica (NET). In cazul aparitiei simptomelor sau semnelor de SSJ sau NET (de exemplu eruptie cutanata progresiva, deseori insotita de vezicule sau leziuni ale mucoaselor), tratamentul cu teicoplanina trebuie intrerupt imediat.
Spectrul de activitate antibacteriana
Teicoplanina are un spectru limitat al activitatii antibacteriene (Gram-pozitiv). Nu este adecvata pentru utilizarea ca monoterapie in tratamentul anumitor tipuri de infectii, cu exceptia cazului in care este deja documentat si cunoscut faptul ca agentul patogen este sensibil sau in cazul in care exista o suspiciune mare ca agentul(agentii) patogen(i) cel mai probabil implicat(ti) este(sunt) eligibil(i) pentru tratamentul cu teicoplanina.
Utilizarea rationala a teicoplaninei trebuie sa ia in considerare spectrul activitatii antibacteriane, profilul de siguranta si cat de adecvata este terapia antibacteriana standard pentru a trata fiecare pacient in mod individual. Tinand cont de acest fapt, este de asteptat ca in cele mai multe situatii teicoplanina sa fie utilizata pentru tratamentul infectiilor severe, la pacientii pentru care activitatea antibacteriana standard nu este considerata a fi adecvata.
Schema de tratament de incarcare
Deoarece datele privind siguranta sunt limitate, pacientii trebuie monitorizati cu atentie pentru aparitia de reactii adverse atunci cand se administreaza doze de 12 mg/kg corp de doua ori pe zi. In timpul acestei scheme de tratament, trebuie monitorizate valorile creatininemiei, pe langa testarea hematologica periodica recomandata.
Teicoplanina nu trebuie administrata pe cale intraventriculara.
Trombocitopenie
La administrarea teicoplaninei s-a raportat trombocitopenie. Se recomanda efectuarea de teste hematologice periodice in timpul tratamentului, inclusiv a hemoleucogramei complete.
Nefrotoxicitate
La pacientii tratati cu teicoplanina s-a raportat insuficienta renala (vezi pct. 4.8). La pacientii cu insuficienta renala si/sau cei tratati cu teicoplanina in asociere cu sau dupa alte medicamente cu potential nefrotoxic cunoscut (aminoglicozide, colistina, amfotericina B, ciclosporina si cisplatina) este necesara monitorizarea atenta si trebuie sa includa teste auditive.
Deoarece teicoplanina este eliminata, in principal, pe cale renala, doza de teicoplanina trebuie ajustata la pacientii cu insuficienta renala (vezi pct. 4.2).
Ototoxicitate
Similar altor glicopeptide, la pacientii tratati cu teicoplanina a fost raportata ototoxicitate (surditate si tinitus) (vezi pct. 4.8). Pacientii care in timpul tratamentului cu teicoplanina dezvolta semne si simptome de afectare a auzului sau tulburari ale urechii interne trebuie evaluati si monitorizati cu atentie, in special in cazul tratamentului prelungit si al pacientilor cu insuficienta renala. Pacientii tratati cu teicoplanina in asociere cu sau dupa alte medicamente cu potential nefrotoxic/ototoxic cunoscut (aminoglicozide, ciclosporina, cisplatina, furosemida si acid etacrinic) trebuie monitorizati cu atentie, iar beneficiul administrarii teicoplaninei trebuie evaluat in cazul in care auzul se deterioreaza.
Trebuie luate masuri de precautie speciale atunci cand se administreaza teicoplanina la pacientii care necesita tratament concomitent cu medicamente ototoxice si/sau nefrotoxice, caz in care se recomanda efectuarea in mod regulat de teste hematologice, ale functiei hepatice si ale functiei renale.
Suprainfectii
Similar altor antibiotice, administrarea teicoplaninei, in special daca este prelungita, poate determina dezvoltarea microorganismelor rezistente. Daca apar suprainfectii in timpul tratamentului, trebuie luate masurile corespunzatoare.
Interactiuni
Nu s-au efectuat studii specifice privind interactiunile.
Teicoplanina si solutiile de aminoglicozide sunt incompatibile si nu trebuie amestecate atunci cand se injecteaza; cu toate acestea, sunt compatibile in lichidul de dializa si pot fi utilizate in tratamentul peritonitelor determinate de DPAC.
Teicoplanina trebuie administrata cu prudenta in asociere cu sau dupa alte medicamente cu potential nefrotoxic sau ototoxic cunoscut. Acestea includ aminoglicozide, colistina, amfotericina B, ciclosporina, cisplatina, furosemida si acid etacrinic (vezi pct. 4.4). Cu toate acestea, nu s-a evidentiat o toxicitate sinergica in cazul asocierilor cu teicoplanina.
In studii clinice, teicoplanina a fost administrata la multi pacienti care se aflau deja in tratament cu o medicatie variata care includea alte medicamente antibiotice, medicamente antihipertensive, anestezice, medicamente pentru afectiuni cardiace si medicamente antidiabetice, fara a se evidentia interactiuni cu potential de generare a reactiilor adverse.
Copii si adolescenti
Au fost efectuate studii privind interactiunile numai la adulti.
Sarcina
Sarcina
Datele provenite din utilizarea teicoplaninei la femeile gravide sunt limitate. Studiile efectuate la animale au evidentiat efecte toxice asupra functiei de reproducere, la doze mari (vezi pct. 5.3): la sobolan a crescut incidenta nasterilor de feti morti si a mortalitatii neo-natale. Riscul potential pentru om nu este cunoscut.
Prin urmare, teicoplanina nu trebuie administrata in timpul sarcinii, cu exceptia cazului in care este absolut necesar. Nu poate fi exclus un risc potential de afectare a urechii interne si de afectare renala la fat (vezi pct. 4.4).
Alaptarea
Nu se cunoaste daca teicoplanina se excreta in laptele uman. Nu exista informatii cu privire la excretia teicoplaninei in laptele animal. Trebuie luata decizia de a continua/intrerupe alaptarea sau de a continua/intrerupe tratamentul cu teicoplanina avand in vedere beneficiul alaptarii pentru copil si beneficiul tratamentului cu teicoplanina pentru mama.
Fertilitatea
Studiile privind functia de reproducere la animale nu au evidentiat afectarea fertilitatii.
Condus auto
Targocid are influenta mica asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje. Teicoplanina poate provoca ameteala si cefalee. Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectata. Pacientii care prezinta aceste reactii adverse nu trebuie sa conduca vehicule sau sa foloseasca utilaje.
Reactii adverse
Lista sub forma de tabel a reactiilor adverse
In tabelul de mai jos sunt enumerate toate reactiile adverse care au aparut cu o incidenta mai mare decat pentru placebo si la mai mult de un pacient, utilizand urmatoarea conventie:
Foarte frecvente (mai mare sau gal 1/10); frecvente (mai mare sau egal 1/100 si mai mic 1/10); mai putin frecvente (mai mare sau egal 1/1000 si mai mic 1/100); rare (mai mare sau egal 1/10000 si mai mic 1/1000); foarte rare (mai mic 1/10000); cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).
In cadrul fiecarei grupe de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a gravitatii.
Aparitia reactiilor adverse trebuie monitorizata atunci cand sunt administrate doze de teicoplanina de 12 mg/kg corp, de doua ori pe zi (vezi pct. 4.4).
| Clasificare pe aparate, sisteme siorgane | Frecvente (≥1/100 si<1/10) | Mai putin frecvente (≥1/1000 si<1/100) | Rare (≥1/10000 si<1/1000) | Foarte rare (<1/10000) | Cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata dindatele disponibile) |
| Infectii si infestari | Abces | Suprainfectii (dezvoltareamicroorganismelor rezistente) | |||
| Tulburarihematologice si limfatice | Leucopenie,tombocitopenie, eozinofilie | Agranulocitoza, neutropenie | |||
| Tulburari ale sistemului imunitar | Reactie anafilactica (anafilaxie) (vezi pct. 4.4) | Reactie la medicament, cu eozinofilie si simptome sistemice (DRESS), soc anafilactic(vezi pct. 4.4) |
| Clasificare pe aparate, sisteme siorgane | Frecvente (≥1/100 si<1/10) | Mai putin frecvente (≥1/1000 si<1/100) | Rare (≥1/10000 si<1/1000) | Foarte rare (<1/10000) | Cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata dindatele disponibile) |
| Tulburari alesistemului nervos | Ameteala, cefalee | Convulsii | |||
| Tulburari acustice si vestibulare | Surditate, pierderea auzului (vezipct. 4.4), tinitus,tulburare vestibulara | ||||
| Tulburari vasculare | Flebita | Tromboflebita | |||
| Tulburari respiratorii, toracice simediastinale | Bronhospasm | ||||
| Tulburari gastro-intestinale | Diaree, varsaturi,greata | ||||
| Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat | Eruptie cutanata, eritem, prurit | „Sindrom red man” (de exemplu hiperemie la nivelul partii superioare a corpului) (vezipct. 4.4) | Necroliza epidermica toxica,sindromStevens-Johnson, eritem polimorf, angioedem, dermatita exfoliativa,urticarie (vezi pct. 4.4) | ||
| Tulburari renale si ale cailor urinare | Crestere a valorilor creatininemiei | Insuficienta renala (inclusiv insuficienta renala acuta) | |||
| Tulburari generale si la nivelul locului deadministrare | Durere, febra | Abces la locul injectiei, frisoane (contractura musculara) | |||
| Investigatii diagnostice | Crestere a valorilor transaminazelor (modificari tranzitorii ale valorilor transaminazelor), crestere a valorilor sanguine ale fosfatazei alcaline (modificari tranzitorii ale valorilor fosfatazei alcaline), crestere a creatininemiei (crestere tranzitorie a valorilorcreatininei plasmatice) |
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
Supradozaj
Simptome
Au fost raportate cazuri de administrare accidentala de doze foarte mari la copii.
In cazul unui nou-nascut cu varsta de 29 de zile, caruia i s-au administrat 400 mg teicoplanina intravenos (95 mg/kg), a aparut agitatie.
Tratament
Tratamentul supradozajului cu teicoplanina trebuie sa fie simptomatic. Teicoplanina nu este eliminata prin hemodializa si doar lent prin dializa peritoneala.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: glicopeptide antibacteriene, codul ATC: J01XA02 Mecanism de actiune
Teicoplanina inhiba cresterea microorganismelor sensibile prin influentarea biosintezei peretelui celular intr-un loc diferit fata de antibioticele beta-lactamice. Sinteza peptidoglicanilor este blocata prin legarea specifica de reziduuri de D-alanil-D-alanina.
Mecanismul rezistentei
Rezistenta la teicoplanina poate avea la baza urmatoarele mecanisme:
Modificarea structurii tinta: aceasta forma de rezistenta a aparut, in special, la Enterococcus faecium. Modificarea se bazeaza pe schimbarea functiei D-alanil-D-alaninei de la capatul terminal al lantului de aminoacizi al unui precursor de mureina prin inlocuirea cu D-Ala-D- lactat, ceea ce reduce astfel afinitatea pentru vancomicina. Enzimele responsabile sunt o lactat dehidrogenza D sau o ligaza nou sintetizate.
Scaderea sensibilitatii sau rezistenta stafilococilor la teicoplanina se bazeaza pe producerea in exces a precursorilor de mureina, de care se leaga teicoplanina.
Poate aparea rezistenta incrucisata intre teicoplanina si glicoproteina vancomicina. Un numar de enterococi rezistenti la vancomicina sunt sensibili la teicoplanina (fenotipul Van-B).
Valori critice la testarea sensibilitatii
Valorile critice ale CMI recomandate de Comisia Europeana pentru Testarea Sensibilitatii Microbiene (EUCAST), versiunea 7.1, datata 10 martie 2017, sunt prezentate in urmatorul tabel:
| Microorganism | Sensibil | Rezistent |
| Staphylococcus aureus a,b | ≤2 mg/l | >2 mg/l |
| Stafilococi coagulazo-negativ a,b | ≤4 mg/l | >4 mg/l |
| Enterococcus spp. | ≤2 mg/l | >2 mg/l |
| Microorganism | Sensibil | Rezistent |
| Streptococcus grup A, B, C, G b | ≤2 mg/l | >2 mg/l |
| Streptococcus pneumoniae b | ≤2 mg/l | >2 mg/l |
| Streptococi din grupul Viridans b | ≤2 mg/l | >2 mg/l |
| Anaerobi Gram-pozitiv, cu excepţia Clostridium difficile | DI | DI |
| valori critice FC/FD (care nu depind de specie) c | DI | DI |
in bulion (referinta ISO 20776). S. aureus cu valori ale CMI pentru vancomicina de 2 mg/l sunt la limita distributiei CMI pentru tipul salbatic si in acest caz poate fi afectat raspunsul
clinic. Valoarea critica a rezistentei pentru S. aureus a fost redusa la 2 mg/l pentru a evita raportarea izolatelor de Staphylococcus aureus cu rezistenta intermediara la glicopeptide (GISA), deoarece infectiile grave cu izolate GISA nu sunt curabile cu doze mari de vancomicina sau teicoplanina.
Izolatele non-susceptibile sunt rare sau neraportate inca. Identificarea si rezultatele testului de susceptibilitate antimicrobiana efectuate pe astfel de izolate trebuie confirmate, iar izolatul trebuie trimis la un laborator de referinta
„DI” arata ca nu exista dovezi suficiente referitoare la faptul ca specia respectiva este o tinta buna pentru terapia cu acest medicament. Se poate raporta un CMI cu un comentariu, dar fara a se insoti de o clasificare S, I sau R.
Relatie farmacocinetica/farmacodinamie
Activitatea antimicrobiana a teicoplaninei depinde, mai ales, de durata perioadei in timpul careia concentratia substantei este mai mare decat concentratia minima inhibitorie (CMI) pentru agentul patogen.
Sensibilitate
Prevalenta rezistentei poate varia geografic si in timp pentru anumite specii, iar informatiile locale despre rezistenta sunt utile, mai ales atunci cand se trateaza infectii severe. Dupa cum este necesar, trebuie solicitat sfatul unui expert atunci cand prevalenta locala a rezistentei este in masura sa faca discutabila utilitatea medicamentului cel putin in anumite tipuri de infectii.
Specii frecvent sensibile Bacterii Gram-pozitiv aerobe Corynebacterium jeikeium a Enterococcus faecalis
Staphylococcus aureus (inclusiv tulpini rezistente la meticilina)
Streptococcus agalactiae
Streptococcus dysgalactiae subspecia equisimilis a
(Streptococi de grup C si G) Streptococcus pneumoniae Streptococcus pyogenes Streptococi din grupul viridans a b Bacterii Gram-pozitiv anaerobe Clostridium difficile a Peptostreptococcus spp.a
Specii pentru care rezistenta dobandita poate fi o problema
Bacterii Gram-pozitiv aerobe Enterococcus faecium Staphylococcus epidermidis Staphylococcus haemolyticus Staphylococcus hominis
Bacterii cu rezistenta intrinseca Toate bacteriile Gram-negativ Alte bacterii
Chlamydia spp. Chlamydophila spp. Legionella pneumophila Mycoplasma spp.
Nu erau disponibile date curente atunci cand au fost publicate tabelele. Sensibilitatea este presupusa conform literaturii de specialitate de baza, volumelor standard si recomandarilor de tratament.
Termen colectiv pentru un grup eterogen de specii de streptococ. Incidenta rezistentei poate varia in functie de specia respectiva de streptococ.
Proprietati farmacocinetice
Absorbtie
Teicoplanina se administreaza pe cale parenterala (intravenos sau intramuscular). Dupa administrare intramusculara, biodisponibilitatea teicoplaninei (comparativ cu administrarea intravenoasa) este aproape completa (90%). Dupa administrarea intramusculara timp de sase zile a unei doze de 200 mg, valoarea medie (deviatia standard) a concentratiei plasmatice maxime (Cmax) de teicoplanina este de 12,1 (0,9) mg/l si este atinsa la 2 ore dupa administrare.
Dupa o doza de incarcare de 6 mg/kg, administrata intravenos la interval de 12 ore, pentru 3 pana la 5 administrari, valorile Cmax sunt cuprinse intre 60 si 70 mg/l, iar valorile Cmin sunt, de obicei, peste 10 mg/l. Dupa o doza de incarcare de 12 mg/kg administrata intravenos la interval de 12 ore, pentru 3 administrari, se estimeaza ca valorile medii ale Cmax si Cmin sunt de aproximativ 100 mg/l si, respectiv, 20 mg/l.
Dupa o doza de intretinere de 6 mg/kg, administrata o data pe zi, valorile Cmax si Cmin sunt de aproximativ 70 mg/l si, respectiv, 15 mg/l. Dupa o doza de intretinere de 12 mg/kg, administrata o data pe zi, valorile Cmin sunt cuprinse intre 18 si 30 mg/l.
Atunci cand se administreaza pe cale orala, teicoplanina nu se absoarbe din tractul gastro-intestinal. Atunci cand se administreaza pe cale orala la subiecti sanatosi, in doza unica de 250 mg sau 500 mg, teicoplanima nu este depistata in plasma sau urina, ci este recuperata numai in fecale (aproximativ 45% din doza administrata) sub forma de medicament nemodificat.
Distributie
Legarea de proteinele plasmatice la om este cuprinsa intre 87,6 si 90,8%, fara sa varieze in functie de concentratiile de teicoplanina. Teicoplanina se leaga, in principal, de albumina serica umana. Teicoplanina nu se distribuie in eritrocite.
Volumul de distributie la starea de echilibru (Vse) variaza intre 0,7 si 1,4 l/kg. Cele mai mari valori ale Vse se observa in studiile recente, in cadrul carora perioada de recoltare a probelor a fost mai mare de 8 zile.
Teicoplanina se distribuie, in principal, in tesuturile pulmonar, miocardic si osos, cu un raport al concentratiilor din tesut/plasma mai mare de 1. In lichidul din vezicule, lichidul sinovial si lichidul peritoneal, raportul concentratiilor din tesut/plasma variaza intre 0,5 si 1. Eliminarea teicoplaninei din lichidul peritoneal se efectueaza cu aceeasi viteza ca si din plasma. In lichidul pleural si in tesutul adipos subcutanat, raportul concentratiilor din tesut/plasma este cuprins intre 0,2 si 0,5. Teicoplanina nu patrunde cu usurinta in lichidul cefalorahidian (LCR).
Metabolizare
Forma nemodificata de teicoplanina este principalul compus identificat in plasma si urina, ceea ce indica un metabolism minim. Se formeaza doi metaboliti, probabil prin hidroxilare, care reprezinta 2 pana la 3% din doza administrata.
Eliminare
Teicoplanina nemodificata se excreta, in principal, pe cale renala (80% in decurs de 16 zile), in timp ce 2,7% din doza administrata este recuperata in fecale (prin excretie biliara) in decurs de 8 zile de la administrare.
In cele mai recente studii, in cadrul carora perioada de recoltare a probelor este de aproximativ 8 pana la 35 zile, timpul de injumatatire prin eliminare pentru teicoplanina variaza intre 100 si 170 ore.
Teicoplanina are un clearance total scazut, cuprins intre 10 si 14 ml/kg si ora si un clearance renal cuprins intre 8 si 12 ml/kg si ora, ceea ce indica faptul ca teicoplanina se excreta, in principal, prin mecanisme renale.
Liniaritate
Teicoplanina prezinta o farmacocinetica liniara pentru intervalul de doze cuprins intre 2 si 25 mg/kg.
Grupe speciale de pacienti
Insuficienta renala:
Deoarece teicoplanina se elimina pe cale renala, eliminarea teicoplaninei scade in functie de gradul insuficientei renale. Clearance-urile total si renal ale teicoplaninei depind de clearance-ul creatininei.
Pacienti varstnici:
La persoanele varstnice, farmacocinetica teicoplaninei nu se modifica, decat in caz de insuficienta renala.
Copii si adolescenti:
Fata de pacientii adulti, se observa un clearance total mai mare (15,8 ml/kg si ora pentru nou-nascuti, 14,8 ml/kg si ora pentru varsta medie de 8 ani) si un timp de injumatatire plasmatica prin eliminare mai scurt (40 ore pentru nou-nascuti; 58 ore pentru varsta de 8 ani).
Date preclinice de siguranta
Dupa administrare parenterala in doze repetate la sobolan si caine, au fost observate efecte asupra rinichilor si s-a aratat ca sunt dependente de doza si reversibile. Studiile care au evaluat potentialul de a provoca ototoxicitate, efectuate la cobai, indica faptul ca este posibila o afectare usoara a functiilor cohleare si vestibulare, in absenta unor leziuni morfologice.
La sobolan, administrarea subcutanata a teicoplaninei in doza de pana la 40 mg/kg si zi nu a afectat fertilitatea la mascul si la femela. In studiile de dezvoltare embriofetala, nu au fost observate malformatii dupa administrarea subcutanata de doze de pana la 200 mg/kg si zi la sobolan si dupa administrarea intramusculara de doze de pana la 15 mg/kg si zi la iepure. Cu toate acestea, la sobolan a existat o incidenta crescuta a nasterilor de feti morti la doze de 100 mg/kg si zi si mai mari si a mortalitatii neo-natale la doze de 200 mg/kg si zi. Acest efect nu a fost raportat la doze de 50 mg/kg si zi. Un studiu efectuat in perioada peri- si postnatala la sobolan nu a evidentiat efecte asupra fertilitatii la generatia F1 sau asupra supravietuirii si dezvoltarii la generatia F2 dupa administrarea subcutanata de doze de pana la 40 mg/kg si zi.
Teicoplanina nu a demonstrat niciun potential de a provoca antigenicitate (la soarece, cobai sau iepure), genotoxicitate sau iritatie locala.