Tenox 10mg, 30 comprimate, KRKA

Indicatii
Hipertensiune arteriala esentiala. Angina pectorala cronica stabila. Angina vasospastica Prinzmetal.

Dozaj
Doze

Adulti

Doza zilnica initiala recomandata atat in hipertensiunea arteriala, cat si in angina pectorala este de 5 mg amlodipina, o data pe zi, care poate fi crescuta la maximum 10 mg, o data pe zi, in functie de raspunsul individual al fiecarui pacient.

La pacientii hipertensivi, amlodipina a fost utilizata in asociere cu un diuretic tiazidic, alfa-blocant, beta- blocant sau un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei.

In angina pectorala, amlodipina se poate administra ca monoterapie sau in asociere cu alte medicamente antianginoase, mai ales la pacientii cu angina pectorala care nu raspunde la administrarea nitratilor si/sau la doze adecvate de beta-blocante.

In cazul administrarii concomitente de diuretice tiazidice, beta-blocante si inhibitori al enzimei de conversie a angiotensinei, nu este necesara ajustarea dozei de amlodipina.

Grupe speciale de populatie

Varstnici

Administrarea de doze similare de amlodipina la pacientii varstnici sau la pacientii tineri este la fel de

bine tolerata. La varstnici se recomanda schema de administrare uzuala, dar cresterea dozei trebuie realizata cu precautie (vezi pct. 4.4 si 5.2).

Insuficienta hepatica

La pacientii cu insuficienta hepatica usoara pana la moderata nu au fost inca stabilite recomandari de dozaj, de aceea, amlodipina trebuie administrata cu precautie la acesti pacienti, in doze initiale scazute (vezi pct.

4.4. si 5.2). Farmacocinetica amlodipinei nu a fost studiata in cazul insuficientei hepatice severe.

La pacientii cu insuficienta hepatica severa, tratamentul cu amlodipina trebuie initiat cu cea mai scazuta doza posibila, iar cresterea dozei trebuie efectuata incet, in doze mici.

Insuficienta renala

Modificarile concentratiilor plasmatice ale amlodipinei nu sunt corelate cu gradul insuficientei renale, de aceea se recomanda dozaj normal. Amlodipina nu este dializabila.

Copii si adolescenti

Copii si adolescenti cu varsta de 6 ani pana la 17 ani, cu hipertensiune arteriala

Doza initiala recomandata de antihipertensiv oral la copiii si adolescentii cu varsta de 6 ani pana la 17 ani este de 2,5 mg o data pe zi, urmata de cresterea dozei la 5 mg o data pe zi, daca valorile tinta ale tensiunii arteriale nu sunt atinse dupa 4 saptamani de tratament. La copii nu au fost studiate doze zilnice de peste 5 mg (vezi pct. 5.1 si 5.2).

Doza de 2,5 mg poate fi obtinuta prin divizarea comprimatului de Tenox 5 mg in doze egale.

Copii cu varsta sub 6 ani

Nu sunt disponibile date.

Mod de administrare Administrare orala.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa, la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1 sau la derivatele de dihidropiridina,

Hipotensiune arteriala severa,

Soc(inclusiv soc cardiogen),

Insuficienta cardiaca instabila hemodinamic dupa infarctul acut de miocard,

Obstructie a tractului emergent al ventriculului stang (stenoza aortica severa cu semnificatie clinica),

Atentionari
Siguranta si eficacitatea administrarii amlodipinei in timpul unei crize hipertensive nu au fost confirmate.

Pacienti cu insuficienta cardiaca

Pacientii cu insuficienta cardiaca trebuie tratati cu precautie. Intr-un studiu pe o perioada indelungata, placebo controlat, la pacienti cu insuficienta cardiaca severa (clasa NYHA III si IV), incidenta raportata a edemului pulmonar a fost mai mare la grupul tratat cu amlodipina decat la cel tratat cu placebo, fara a fi asociata cu agravarea insuficientei cardiace (vezi pct. 5.1).

Blocantele canalelor de calciu, incluzand amlodipina, trebuie administrate cu precautie la pacientii cu insuficienta cardiaca congestiva, deoarece pot creste riscul unor evenimente ulterioare cardiovasculare si mortalitatea cardiovasculara.

Disfunctie hepatica

Timpul de injumatatire prin eliminare al amlodipinei este prelungit, iar valorile ASC sunt crescute la

pacientii cu disfunctie hepatica; nu au fost inca stabilite recomandari de dozaj, de aceea, amlodipina trebuie administrata in doze initiale scazute si este necesara precautie atat in timpul tratamentului initial, cat si la cresterea dozei. La pacientii cu insuficienta hepatica severa poate fi necesara cresterea inceata a dozelor si monitorizare atenta.

Varstnici

La varstnici, cresterea dozelor trebuie facuta cu precautie (vezi pct. 4.2. si 5.2).

Insuficienta renala

La acesti pacienti, amlodipina poate fi administrata in doze normale. Modificarile concentratiilor plasmatice de amlodipina nu sunt corelate cu gradul insuficientei renale. Amlodipina nu este dializabila.

Interactiuni
Efectele altor medicamente asupra amlodipinei

Inhibitorii CYP3A4: la utilizarea concomitenta a amlodipinei cu inhibitori puternici sau moderati ai enzimei CYP3A4 (inhibitori ai proteazelor, antifungice de tip azolic, macrolide, cum sunt eritromicina sau claritromicina, verapamil sau diltiazem), pot determina cresterea concentratiile plasmatice ale amlodipinei, ceea ce creste riscul de hipotensiune arteriala. Aceste modificari farmacocinetice pot fi mai mari la varstnici. De aceea, pot fi necesare monitorizare clinica si ajustarea dozelor.

Inductorii CYP3A4: nu exista date despre efectul inductorilor CYP3A4 asupra amlodipinei. Utilizarea concomitenta de inductori CYP3A4 (cum sunt rifampicina, sunatoarea) pot determina scaderea concentratiei plasmatice a amlodipinei. Amlodipina trebuie utilizata cu precautie in administrare concomitenta cu inductorii CYP3A4.

Administrarea amlodipinei concomitent cu frucntul sau sucul de grapefruit nu este recomandata, deoarece la unii pacienti poate creste biodisponibilitatea amlodipinei, ceea ce determina cresterea efectelor hipotensive.

Dantrolen (injectabil): dupa administrarea de verapamil si dantrolen intravenos la animale, au fost observate fibrilatie ventriculara letala si colaps cardiovascular, in asociere cu hiperkaliemia. Datorita riscului de hiperkaliemie, se recomanda evitarea administrarii concomitente de blocante de calciu, cum este amlodipina, la pacientii susceptibili pentru hipertermie maligna si in tratamentul hipertermiei maligne.

Efectele amlodipinei asupra altor medicamente

Efectele hipotensive ale amlodipinei se sumeaza efectelor de reducere ale tensiunii arteriale ale altor medicamente cu proprietati antihipertensive.

Tacrolimus: exista un risc de crestere a concentratiile plasmatice de tacrolimus in cazul administrarii concomitente cu amlodipina, dar mecanismul farmacocinetic al acestei interactiuni nu este pe deplin cunoscut. Pentru a evita aparitia toxicitatii la un pacient tratat cu tacrolimus, administrarea concomitenta de amlodipina necesita monitorizarea concentratiilor plasmatice de tacrolimus si ajustarea dozei acestuia atunci cand este cazul.

Claritromicina

Claritromicina este un inhibitor al CYP3A4. La pacientii tratati cu claritromicina si amlodipina exista un risc crescut de hipotensiune arteriala. La administrarea concomitenta de amlodipina si claritromicina se recomanda monitorizarea atenta a pacientilor.

Ciclosporina: nu au fost efectuate studii privind interactiunile medicamentoase la administrarea de ciclosporina si amlodipina la voluntari sanatosi sau la alte grupe de populatie, cu exceptia pacientilor cu transplant renal, la care au fost observate variatii ale concentratiei plasmatice a ciclosporinei (in medie cu 0% pana la 40%). Trebuie luata in considerare monitorizarea concentratiilor plasmatice ale ciclosporinei la pacientii cu transplant renal in tratament cu amlodipina, si reducerea dozei de ciclosporina, daca este necesar.

Simvastatina: administrarea concomitenta de doze multiple de amlodipina 10 mg in asociere cu simvastatina

80 mg a determinat o crestere de 77% a concentratiilor simvastatinei, comparativ cu monoterapia cu simvastatina. La pacientii in tratament cu amlodipina, doza de simvastatina trebuie limitata la 20 mg pe zi.

In studiile clinice de interactiune, amlodipina nu a avut efect asupra farmacocineticii atorvastatinului, digoxinei, sau warfarinei.

Sarcina
Sarcina

Nu a fost stabilita siguranta utilizarii amlodipinei in timpul sarcinii la om.

In studiile la animale, toxicitatea asupra functiei de reproducere a fost observata la administrarea unor doze mari, (vezi pct. 5.3).

Utilizarea in timpul sarcinii este recomandata numai daca nu exista alternative mai sigure si daca boala prezinta un risc crescut pentru mama si fat.

Alaptarea

Nu se stie daca amlodipina este excretata in laptele matern. Decizia de a continua/intrerupe alaptarea sau de a continua/intrerupe tratamentul cu amlodipina trebuie luata luand in considerare beneficiul alaptarii pentru copil si beneficiul tratamentului cu amlodipina pentru mama.

Fertilitatea

La unii pacienti tratati cu blocante ale canalelor de calciu au fost observate modificari biochimice reversibile in capul spermatozoizilor. Datele clinice privind efectul potential al amlodipinei asupra fertilitatii sunt insuficiente. Intr-un studiu la sobolan, au fost observate efecte adverse asupra fertilitatii masculine (vezi pct. 5.3).

Condus auto
Amlodipina poate avea o influenta minora sau moderata asupra capacitatii de a conduce vehicule si a folosi utilaje. Daca la pacientii care iau amlodipina apar ameteli, cefalee, astenie sau greata, capacitatea de reactie poate fi afectata.. Se recomanda precautie, mai ales la initierea tratamentului.

Reactii adverse
Sumar al profilului de siguranta

Reactiile adverse cele mai frecvente raportate in timpul tartamentului sunt somnolenta, ameteli, cefalee, palpitati, bufeuri, durere abdominala, greata, tumefactie a gleznei, edeme si fatigabilitate.

Reactiile adverse ce pot aparea in cursul tratamentului cu amlodipina se clasifica in urmatoarele grupe, in functie de frecventa:

Foarte frecvente (≥1/10)

- Frecvente (≥1/100 si sub 1/10)

Mai putin frecvente (≥1/1000 si sub 1/100)

- Rare (≥1/10000 si sub 1/1000)

Foarte rare (sub 1/10000)

Frecventa necunoscuta (nu poate fi estimata din datele disponibile)

In cadrul fiecarei grupe de frecvente, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a severitatii.

*cel mai adesea in asociere cu colestaza.

Au fost raportate exceptional cazuri de sindrom extrapiramidal.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Supradozaj
La om, experienta privind supradozajul voluntar este limitata.

Simptome

Datele disponibile sugereaza ca supradozajul poate determina o vasodilatatie periferica excesiva si, posibil, tahicardie reflexa. A mai fost raportata o hipotensiune arteriala sistemica marcata si, probabil, prelungita, care poate ajunge/determina soc cu risc vital.

Tratament

Hipotensiunea arteriala clinic semnificativa necesita suport cardiovascular activ, incluzand monitorizarea frecventa a functiei cardiace si respiratorii, ridicarea extremitatilor si echilibrarea volumului circulator si a volumului urinar.

Pentru restabilirea tonusului vascular si a tensiunii arteriale, daca nu exista contraindicatii, se poate utiliza un vasoconstrictor. Administrarea intravenoasa de gluconat de calciu poate fi utila pentru contracararea efectelor blocarii canalelor de calciu.

Lavajul gastric poate fi util in anumite cazuri de supradozaj. La voluntarii sanatosi s-a observat ca utilizarea carbunelui activat intr-o perioada de pana la 2 ore de la ingestia amlodipinei in doza de 10 mg, reduce viteza de absorbtie a amlodipinei.

Amlodipina se leaga de proteinele plasmatice in proportie mare, de aceea nu poate fi eliminata prin dializa.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: blocante ale canalelor de calciu, blocante selective ale canalelor de calciu, cu efecte preponderent vasculare, codul ATC: C08CA01.

Amlodipina este un inhibitor al influxului ionilor de calciu din grupa dihidropiridinei (blocant al canalelor lente sau antagonist al ionilor de calciu) si inhiba influxul transmembranar al ionilor de calciu in fibrele musculare netede cardiace si vasculare.

Mecanismul principal de actiune antihipertensiva se datoreaza unui efect direct relaxant asupra musculaturii netede vasculare. Mecanismul exact al actiunii antianginoase a amlodipinei nu este cunoscut pe deplin, insa sunt recunoscute urmatoarele doua efecte antiischemice:

Amlodipina dilata arteriolele periferice si, astfel, scade rezistenta periferica totala (postsarcina), impotriva careia actioneaza inima. Deoarece frecventa cardiaca nu se modifica, scaderea sarcinii cardiace reduce consumul miocardic de energie si necesarul de oxigen.

Mecanismul de actiune implica probabil si dilatarea arterelor coronare principale si arteriolelor coronare atat in zonele normale, cat si in cele ischemice. Dilatarea determina si cresterea aportului de oxigen catre miocard la pacientii cu spasm al arterelor coronare (angina Prinzmetal).

La pacientii cu hipertensiune arteriala, administrarea o data pe zi asigura reduceri semnificative clinic ale tensiunii arteriale (atat in pozitie culcata, cat si in pozitie sezand) pentru o perioada de 24 ore. Datorita actiunii lente, la administrarea amlodipinei nu apare hipotensiune arteriala.

La pacientii cu angina pectorala, o administrare zilnica unica a amlodipinei prelungeste timpul total de efort si intarzie aparitia crizei de angina pectorala si a subdenivelarii segmentului ST cu 1mm si scade atat frecventa crizelor anginoase cat si consumul de comprimate de nitroglicerina.

Amlodipina nu a fost asociata cu niciun efect advers metabolic sau modificari ale lipidemiei si se poate utiliza la pacientii cu astm bronsic, diabet zaharat si guta.

Utilizare la pacientii cu boala coronariana (BC)

Eficacitatea amlodipinei in preventia evenimentelor clinice la pacientii cu boala coronariana a fost evaluata intr-un studiu clinic independent, multi-centric, randomizat, dublu-orb, placebo-controlat la 1997 pacienti

»Comparison of Amlodipine vs. Enalapril to Limit Occurrences of Thrombosis« (CAMELOT). 663 dintre pacienti au fost tratati cu amlodipina 5-10 mg, 673 dintre pacienti su fost tratati cu enalapril 10-20 mg iar 655 dintre pacienti au fost tratati cu placebo, in plus fata de tratamentul standard cu statine, beta-blocante, diuretice si aspirina, timp de 2 ani. Reyultatele principale privind eficacitatea sunt prezentate in tabelul 1. Rezultatele induca faptul ca tratamentul cu amlodipina a fost asociat cu mai putine spitalizari pentru angina pectorala si proceduri de revascularizare la pacientii cu BC.

Tabel 1. Incidenta rezultatelor clinice semnificative din studiul CAMELOT
Proportia evenimentelor

cardiovasculare, Nr. (%)

Amlopidina vs. Placebo

Rezultate Amlopidin

a

Placeb

o

Enalapril Hazard Ratio

(95% II)

P

Valoare

Obiectiv primar

Evenimente adverse cardiovasculare

110 (16,6) 151

(23,1)

136 (20,2) 0,69 (0,54-0,88) 0,003

Obiective individuale

Revascularizare coronariana 78 (11,8) 103

(15,7)

95 (14,1) 0,73 (0,54-0,98) 0,03

Spitalizare pentru angina pectorala

51 (7,7) 84 (12,8) 86 (12,8) 0,58 (0,41-0,82) 0,002

IM nonfatal 14 (2,1) 19 (2,9) 11 (1,6) 0,73 (0,37-1,46) 0,37

AVC sau AIT 6 (0,9) 12 (1,8) 8 (1,2) 0,50 (0,19-1,32) 0,15

Deces de cauza cardiovasculara 5 (0,8) 2 (0,3) 5 (0,7) 2,46 (0,48-12,7) 0,27

Spitalizare pentru ICC 3 (0,5) 5 (0,8) 4 (0,6) 0,59 (0,14-2,47) 0,46

Stop cardiac resuscitat 0 4 (0,6) 1 (0,1) NA 0,04

Debut nou de boala vasculara

5 (0,8) 2 (0,3) 8 (1,2) 2,6 (0,50-13,4) 0,24

periferica

Abrevieri: ICC=insuficienta cardiaca congestiva; II= interval de incredere; IM= infarct de miocard; AIT= Atac ischemic tranzitoriu.

Utilizarea la pacientii cu insuficienta cardiaca

Studiile de hemodinamica si studiile clinice controlate privitoare la efortul fizic la pacientii cu insuficienta cardiaca de clasa NYHA II-IV, au aratat ca, avand drept criterii toleranta la efort, fractia de ejectie ventriculara stanga si simpatomatologia clinica, amlodipina nu a condus la agravarea clinica a bolii de baza.

Un studiu clinic placebo controlat (PRAISE) de evaluare a pacientilor cu insuficienta cardiaca de clasa NYHA III-IV care au facut tratament cu digoxina, diuretice si inhibitori ECA, a aratat ca amlodipina nu a dus la cresterea riscului de mortalitate sau riscului asociat de mortalitate si morbiditate la pacientii cu insuficienta cardiaca.

Intr-un studiu tip follow-up, pe o perioada indelungata, placebo controlat (PRAISE 2) de utilizare a amlodipinei la pacientii cu insuficienta cardiaca de clasa NYHA III si IV fara simptome clinice sau semne sugestive de boala ischemica concomitenta, in tratament de intretinere cu inhibitori ECA, digitala si diuretice, amlodipina nu a prezentat vreun efect asupra mortalitatii totale sau celei cardiovasculare. In cadrul aceluiasi grup de populatie, amlodipina a fost asociata cu cresterea numarului rapoartelor de edem pulmonar.

Studiul ALLHAT

Studiul ALLHAT (Antihypertensive and Lipid-Lowering Treatment to Prevent Heart Attack Trial), randomizat, dublu orb, a evaluat morbiditatea si mortalitatea, comparand tratamente medicamentoase mai noi: amlodipina 2,5-10 mg pe zi (blocant al canalelor de calciu) sau lisinopril 10-40 mg pe zi (inhibitor ECA) ca medicamente de prima linie, in comparatie cu diureticul tiazidic clortalidona 12,5-25 mg pe zi in hipertensiunea arteriala usoara pana la moderata.”

Un numar de 33.357 pacienti hipertensivi cu virsta de 55 ani sau mai mult au fost repartizati randomizat si urmariti o perioada medie de 4,9 ani. Pacienti au prezentat cel putin un factor de risc coronarian, incluzand: infact miocardic anterior sau accident vascular cerebral (peste 6 luni inainte de participarea la studiu) sau diagnostic documentat al altor boli cardiovasculare aterosclerotice (total 51,5%), diabet zaharat tip 2 (36,1%), HDL colesterol sub 35 mg/dl (11,6%), hipertrofie ventriculara stanga diagnosticata prin electrocardiografic sau ecocardiografic (20,9%), fumator activ de tigari (21,9%).

Obiectivul primar compozit a cuprins boala coronariana fatala sau infarctul miocardic non-fatal. Nu a existat nicio diferenta semnificativa intre obiectivele primare ale tratamentului cu amlodipina si celui cu clortalidona: RR 0,98 95% CI (0.90-1.07) p=0,65. Dintre obiectivele secundare, incidenta insuficientei cardiace (componenta a unui obiectiv compozit cardiovascular combinat) a fost semnificativ mai mare in grupul pacientilor tratati cu amlodipina, comparativ cu grupul tratat cu clortalidona (10,2% vs. 7,7%, RR 1,38, 95% II [1,25-1,52] p sub 0,001). Totusi, nu a existat o diferenta semnificativa in mortalitatea generala intre tratamentul cu amlodipina si cel cu clortalidona (RR 0,96 95% II [0,89-1,02] p=0,20.

Copii si adolescenti

Intr-un studiu la 268 copii cu varsta cuprinsa intre 6 si 17 ani, cu hipertensiune arteriala predominant secundara, a fost comparata utilizarea dozei de 2,5 mg amlodipina si 5,0 mg amlodipina, comparativ cu

placebo, care a aratat ca ambele doze reduc semnificativ tensiunea arteriala sistolica, comparativ cu placebo. Diferenta dintre eficacitatea celor doua doze nu a fost statistic semnificativa.

Efectele pe termen indelungat ale amlodipinei asupra cresterii, pubertatii si dezvoltarii generale nu au fost studiate. De asemenea, nu a fost stabilita eficacitatea pe termen indelungat a tratamentului cu amlodipina din perioada copilariei si adolescentei asupra reducerii morbiditatii si mortalitatii din perioada adulta.

Proprietati farmacocinetice
Absorbtie, distributie, legare de proteinele plasmatice

Dupa administrarea orala a unor doze terapeutice, amlodipina este bine absorbita, cu valori maxime ale concentratiei plasmatice la 6-12 ore dupa administrare. Biodisponibilitatea absoluta a fost estimata la 64 pana la 80%. Volumul de distributie este de aproximativ 21 l/kg greutate corporala. Studiile in vitro studies au aratat ca amlodipina se leaga de proteinele plasmatice in proportie de pana la 97,5%.

Biodisponibilitatea amlodipinei nu este afectata de ingestia de alimente.

Metabolizare/EliminareTimpul de injumatatire plasmatica prin eliminare este de aproximativ 35-50 ore, corespunzator administrarii zilnice unice. La nivel hepatic, amlodipina este metabolizata extensiv in metaboliti inactivi si este eliminata pe cale renala sub forma nemodificata (10%) si sub forma de metaboliti (60%).

Insuficienta hepatica

Datele clinice privind administrarea amlodipinei la pacientii cu insuficienta hepatica sunt foarte limitate. Pacientii cu insuficienta hepatica prezinta o scadere a clearance-ului amlodipinei, ceea ce determina prelungirea timpului de injumatatire si cresterea ASC cu aproximativ 40-60%.

Varstnici

Timpul de atingere a concentratiilor plasmatice maxime al amlodipinei este similar la pacientii varstnici si pacientii mai tineri.

La pacientii varstnici clearance-ul amlodipinei tinde sa fie mai scazut decat la pacientii mai tineri. ceea ce determina cresterea ariei de sub curba concentratiei in functie de timp (ASC) si a timpului de injumatatire prin eliminare.

In studiul efectuat, cresterile ASC si ale timpului de injumatatire prin eliminare la pacientii cu insuficienta cardiaca congestiva au fost cele asteptate pentru grupa de varsta respectiva.

Copii si adolescenti

Un studiu populational de tip PK a fost efectuat la 74 copii cu hipertensiune arteriala, cu varsta cuprinsa intre 12 luni pana la 17 ani (34 pacienti cu varsta cuprinsa intre 6 pana la 12 ani si 28 pacienti cu varsta cuprinsa intre 13 pana la 17 ani) care au facut tratament cu amlodipina in doze de 1,25 si 20 mg administrate o data sau de doua ori pe zi. La copiii cu varsta de 6 pana la 12 ani si la adolescenti cu varsta de 13-17 ani, clearance-ul oral tipic (CL/F) a fost de 22,5 si, respectiv, 27,4 l pe ora, la cei de sexul masculin, si de 16,4 si, respectiv, 21,3 l pe ora la cei de sex feminin. A fost observata o variabilitate interindividuala crescuta la expunere. Datele raportate pentru copiii sub varsta de 6 ani sunt limitate.

Date preclinice de siguranta
Toxicitatea asupra functiei de reproducere

Studiile asupra functiei de reproducere la sobolani si soareci au aratat intarzierea fatarii, prelungirea travaliului si scaderea viabilitatii puilor la doze de aproximativ 50 de ori mai mari decat doza maxima recomandata la om, calculata la mg pe kg greutate corporala.

Afectarea fertilitatii

Nu s-au observat efecte asupra fertilitatii la sobolanii tratati cu amlodipina (masculii timp de 64 zile si femelele, timp de 14 zile inainte de coit) la doze de pana la 10 mg kg greutate corporala si zi (de 8 ori* mai

mult decat doza maxima recomandata la om de 10 mg, calculata la mg pe m2 suprafata corporala). Intr-un alt studiu la sobolani in care masculii au fost tratati cu amlodipina besilat timp de 30 zile, cu o doza comparabila cu doza terapeutica la om, calculata la mg pe kg greutate corporala, a fost observata scaderea concentratiilor hormonului foliculo-stimulant si a testosteronului, precum si scaderea densitatii spermei si a numarului de spermii adulte si a celulelor Sertoli.

Carcinogeneza, mutageneza

Sobolanii si soarecii tratati cu amlodipina administrata in alimente pentru o perioada de 2 ani, la concentratii calculate pentru valori zilnice ale dozelor de 0,5, 1,25 si 2,5 mg pe kg greutate corporala si zi, nu au evidentiat aparitia vreunui efect carcinogen. Doza cea mai mare administrata (la soareci similara, iar la sobolani de doua ori mai mare * decat doza maxima recomandata la om de 10 mg, calculata la mg pe m2 suprafata corporala) a fost apropiata de doza maxima tolerata de soareci, dar nu si de sobolani.

Studiile de evaluare a mutagenitatii nu au evidentiat efecte care depind de medicament la nivel de gene sau cromozomi.

*in functie de greutatea pacientului de 50 kg.