Terrosa 20mcg/80mcl, 1 cartus, Gedeon Richter

Indicatii
Terrosa este indicat la adulti.

Tratamentul osteoporozei la femei in post-menopauza si la barbati cu risc crescut de fractura (vezi pct. 5.1). La femeile in post-menopauza, s-a demonstrat reducerea semnificativa a incidentei fracturilor vertebrale si non-vertebrale, dar nu si a fracturilor de sold.

Tratamentul osteoporozei asociate tratamentului sistemic sustinut cu glucocorticoizi, la femei si barbati cu risc crescut de fractura (vezi pct. 5.1).
Dozaj
Doze

Doza recomandata de Terrosa este de 20 micrograme administrate o data pe zi.

Pacientii trebuie sa primeasca suplimente de calciu si vitamina D, daca aportul prin dieta este inadecvat. Durata totala maxima a tratamentului cu teriparatid trebuie sa fie de 24 luni (vezi pct. 4.4). Tratamentul de 24 luni cu teriparatid nu trebuie repetat de-a lungul vietii unui pacient.

Dupa intreruperea tratamentului cu teriparatid, pacientii pot sa continue cu alte tratamente pentru osteoporoza.

Grupe speciale de pacienti

Insuficienta renala
Teriparatidul nu trebuie utilizat la pacientii cu insuficienta renala severa (vezi pct. 4.3). La pacientii cu insuficienta renala moderata, teriparatidul trebuie utilizat cu precautie. Nu sunt prevazute precautii speciale pentru pacientii cu insuficienta renala moderata.

Insuficienta hepatica
Nu sunt disponibile date la pacientii cu insuficienta hepatica (vezi pct. 5.3). Astfel, teriparatidul trebuie utilizat cu precautie.

Copii si adolescenti si adulti tineri cu cartilaje de crestere epifizare active
Nu au fost stabilite siguranta si eficacitatea teriparatidului la copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani.
Teriparatidul nu trebuie utilizat la copii si adolescenti (cu varsta sub 18 ani) sau la adulti tineri cu cartilaje de crestere epifizare active.

Varstnici
Nu este necesara ajustarea dozelor in functie de varsta (vezi pct. 5.2).

Mod de administrare

Terrosa trebuie administrat o data pe zi prin injectie subcutanata la nivelul coapsei sau abdomenului.

Pacientii trebuie instruiti sa utilizeze tehnici de injectare corecte. Pentru instructiuni privind medicamentul, inaintea administrarii,vezi pct. 6.6 si instructiunile de utilizare de la sfarsitul Prospectului. Sunt disponibile si Instructiunile de utilizare a Terrosa Pen,care sunt furnizate impreuna cu stiloul injector (pen), pentru a instrui pacientii cu privire la folosirea corecta a pen-ului.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.
Sarcina si alaptarea (vezi pct. 4.4 si 4.6).
Hipercalcemie preexistenta.
Insuficienta renala severa.
Afectiuni osoase metabolice (incluzand hiperparatiroidismul si boala osoasa Paget), altele decat osteoporoza primara sau osteoporoza indusa de tratamentul cu glucocorticoizi.
Cresteri inexplicabile ale fosfatazei alcaline.
Radioterapie osoasa anterioara sau radioterapie prin implant.
Pacientii cu tumori maligne osoase sau metastaze osoase trebuie exclusi de la tratamentul cu teriparatid.
Atentionari
Trasabilitate

Pentru a avea sub control trasabilitatea medicamentelor biologice, numele si numarul lotului medicamentului administrat trebuie inregistrate cu atentie.

Calciu seric si urinar

La pacientii cu normocalcemie, dupa injectia cu teriparatid s-au observat cresteri usoare si tranzitorii ale calcemiei. Concentratiile plasmatice ale calciului ating un maximum dupa 4 6 ore si revin la valorile initiale la 16 24 ore dupa administrarea fiecarei doze de teriparatid. Prin urmare, in cazul in care sunt recoltate probe de sange pentru masurarea concentratiei plasmatice a calciului, acestea trebuie recoltate la cel putin 16 ore de la injectia cea mai recenta cu teriparatid. in cursul tratamentului nu este necesara monitorizarea de rutina a concentratiei plasmatice a calciului.

Teriparatidul poate sa determine mici cresteri ale excretiei urinare de calciu, dar studiile clinice nu au relevat o incidenta a hipercalciuriei diferita fata de cea de la pacientii tratati cu placebo.

Litiaza renala

Teriparatidul nu a fost studiat la pacientii cu litiaza renala activa. Teriparatidul trebuie utilizat cu precautie la pacientii cu litiaza renala activa sau recenta din cauza potentialului de exacerbare a acestei afectiuni.

Hipotensiune arteriala ortostatica

in studiile clinice pe termen scurt cu teriparatid, s-au observat episoade izolate de hipotensiune arteriala ortostatica tranzitorie. Caracteristic, evenimentul a inceput in decurs de 4 ore de la administrare si s-a rezolvat spontan intr-un interval de la cateva minute pana la cateva ore. Atunci cand a aparut hipotensiune arteriala ortostatica tranzitorie, aceasta s-a manifestat la primele cateva doze si s-a ameliorat prin asezarea pacientului in clinostatism si nu a impiedicat continuarea tratamentului.

Insuficienta renala

Este necesara precautie la pacientii cu insuficienta renala moderata. Populatia adulta tanara

Experienta la populatia adulta tanara, inclusiv la femeile in pre-menopauza, este limitata (vezi pct. 5.1). La aceasta populatie tratamentul trebuie initiat numai daca beneficiile depasesc in mod evident riscurile.

in timpul utilizarii teriparatidului, femeile de varsta fertila trebuie sa foloseasca metode contraceptive eficace. Daca raman gravide, teriparatidul trebuie intrerupt.

Durata tratamentului

Studiile efectuate la sobolan evidentiaza o incidenta crescuta a osteosarcoamelor in administrarea pe termen lung a teriparatidului (vezi pct. 5.3). Pana la aparitia altor date clinice, durata recomandata de 24 luni a tratamentului nu trebuie depasita.

Excipient

Acest medicament contine sodiu mai putin de 1 mmol (23 mg) per doza, adica practic „nu contine sodiu”.
Interactiuni
intr-un studiu efectuat la 15 voluntari sanatosi carora li s-a administrat digoxina zilnic pana la starea de echilibru, o doza unica de teriparatid nu a modificat efectul cardiac al digoxinei. Totusi, raportarea unor cazuri izolate a sugerat ca hipercalcemia poate predispune pacientii la toxicitate digitalica. Deoarece teriparatidul creste tranzitoriu concentratia plasmatica a calciului, acesta trebuie utilizat cu prudenta la pacientii care fac tratament cu digitalice.

Teriparatidul a fost evaluat in studii de interactiune farmacodinamica cu hidroclorotiazida. Nu s-au observat interactiuni semnificative clinic.

Administrarea concomitenta a raloxifenului sau a tratamentului hormonal de substitutie cu teriparatid nu a modificat efectele teriparatidului asupra concentratiei plasmatice sau urinare a calciului sau asupra evenimentelor clinice adverse.
Sarcina
Femei de varsta fertila / Contraceptia la femei

in timpul administrarii teriparatidului, femeile de varsta fertila trebuie sa utilizeze metode contraceptive eficace. Daca raman gravide, Terrosa trebuie intrerupt.

Sarcina

Terrosa este contraindicat in timpul sarcinii (vezi pct. 4.3).

Alaptarea

Terrosa este contraindicat la femeile care alapteaza. Nu se cunoaste daca teriparatidul se elimina in

laptele uman. Fertilitatea

Studiile efectuate la iepure au evidentiat efecte toxice asupra functiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Nu a fost studiat efectul teriparatidului asupra dezvoltarii fetale umane. Riscul potential la om nu este cunoscut.
Condus auto
Teriparatidul are o influenta neglijabila sau nu are influenta asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. La unii pacienti s-au observat hipotensiune arteriala ortostatica sau ameteli tranzitorii. Acesti pacienti nu trebuie sa conduca vehicule sau sa foloseasca utilaje pana la remisiunea simptomelor.
Reactii adverse
Rezumatul profilului de siguranta

Reactiile adverse cel mai frecvent raportate la pacientii tratati cu teriparatid sunt greata, dureri la nivelul membrelor, cefalee si ameteli.

Lista in format tabelar a reactiilor adverse

in studiile clinice efectuate cu teriparatid, 82,8% dintre pacientii tratati cu teriparatid si 84,5% dintre cei tratati cu placebo au raportat cel putin 1 reactie adversa.

Reactiile adverse asociate cu utilizarea teriparatidului in studiile clinice privind osteoporoza si in perioada de dupa punerea pe piata sunt prezentate in Tabelul 1.

Pentru clasificarea reactiilor adverse s-a utilizat urmatoarea conventie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 si mai putin de 1/10), mai putin frecvente (≥1/1000 si mai putin de 1/100) si rare (≥1/10000 si mai putin de 1/1 000).

Tabelul 1. Reactii adverse 
*Au fost raportate cazuri grave de crampe sau dureri dorsale in interval de minute de la injectare.

Descrierea reactiilor adverse selectate

in studiile clinice au fost raportate urmatoarele reactii, cu o diferenta de frecventa ≥1% fata de placebo: vertij, greata, dureri ale membrelor, ameteli, depresie, dispnee.

Teriparatidul creste concentratiile plasmatice ale acidului uric. in studiile clinice, 2,8% din pacientele tratate cu teriparatid au prezentat concentratii plasmatice ale acidului uric peste limita superioara a normalului, in comparatie cu 0,7% dintre pacientele tratate cu placebo. Totusi, hiperuricemia nu a determinat cresterea incidentei gutei, artralgiilor sau litiazei renale.

intr-un studiu clinic de mari proportii, la 2,8% din femeile care au primit teriparatid au fost depistati anticorpi care au reactionat incrucisat cu teriparatidul. in general, anticorpii au fost detectati prima oara dupa 12 luni de tratament si au scazut dupa intreruperea tratamentului. Nu s-au evidentiat reactii de hipersensibilitate, reactii alergice, efecte asupra concentratiei plasmatice a calciului sau efecte asupra raspunsului Densitatii Minerale Osoase (DMO).

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, asa cum este mentionat in Anexa V.
Supradozaj
Semne si simptome

Teriparatidul a fost administrat in doze unice de pana la 100 micrograme si in doze repetate de pana la 60 micrograme/zi timp de 6 saptamani.

Efecte care pot fi asteptate in caz de supradozaj includ: hipercalcemie intarziata si risc de hipotensiune arteriala ortostatica. De asemenea, pot sa apara greata, varsaturi, ameteli si cefalee.

Experienta privind supradozajul ca urmare a raportarilor spontane post-autorizare

in raportari spontane din perioada post-autorizare au existat cazuri de administrare gresita in care intregul continut (pana la 800 micrograme) al unui stilou injector (pen) cu teriparatid a fost administrat intr-o singura doza. Evenimentele tranzitorii raportate au fost greata, slabiciune/letargie si hipotensiune arteriala. in unele cazuri nu au aparut evenimente adverse in urma supradozajului. Nu au fost raportate decese ca urmare a supradozajului.

Managementul supradozajului

Nu exista un antidot specific pentru teriparatid. Tratamentul unui supradozaj suspectat trebuie sa includa intreruperea temporara a tratamentului cu teriparatid, monitorizarea concentratiei plasmatice a calciului si aplicarea masurilor de sustinere adecvate, cum este hidratarea.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: Homeostazie calcica, hormoni paratiroidieni si analogi, codul ATC:

H05AA02

Terrosa este un medicament biosimilar. Sunt disponibile informatii detaliate pe website-ul Agentiei

Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu.

Mecanism de actiune

Hormonul paratiroidian endogen cu 84 aminoacizi (PTH) este reglatorul principal al metabolismului calciului si fosfatului la nivel osos si renal. Teriparatidul (rhPTH(1-34)) este fragmentul activ (1-34) al hormonului paratiroidian endogen uman. Actiunile fiziologice ale PTH includ stimularea osteogenezei prin efecte directe asupra celulelor osteogene (osteoblasti), crescand indirect absorbtia intestinala de calciu si amplificand reabsorbtia tubulara de calciu si excretia de fosfat de catre rinichi.

Efecte farmacodinamice

Teriparatidul este un medicament osteogen pentru tratamentul osteoporozei. Efectele scheletice ale teriparatidului depind de modul expunerii sistemice. Administrarea teriparatidului in priza zilnica unica creste apozitia de os nou pe suprafetele trabeculare si corticale ale osului prin stimularea preferentiala a activitatii osteoblastice fata de cea osteoclastica.

Eficacitatea clinica

Factori de risc

Pentru a putea identifica femeile si barbatii cu risc crescut de fracturi osteoporotice si care ar putea beneficia de pe urma tratamentului, trebuie luati in considerare factorii de risc independenti, ca de exemplu, DMO scazuta, varsta, fractura preexistenta, istoric familial de fracturi de sold, turnover osos crescut si indice de masa corporala scazut.

Femeile in pre-menopauza, cu osteoporoza indusa de tratamentul cu glucocorticoizi trebuie considerate ca avand risc crescut de fractura daca au o fractura pre-existenta sau au o combinatie de factori de risc care le incadreaza la risc crescut de fractura (de exemplu DMO[de exemplu scorul T≤-2], tratament intensiv cu glucocorticoizi in doze mari [de exemplu ≥7,5 mg/zi pentru cel putin 6 luni], boala de fond in puseu acut, concentratii scazute ale steroizilor sexuali).

Osteoporoza post-menopauza

Un studiu pivot a inclus 1637 femei in post-menopauza (varsta medie 69,5 ani). La inceputul studiului, noua zeci la suta din paciente avusesera una sau mai multe fracturi vertebrale, si in medie, DMO vertebrala a fost de 0,82 g/cm2 (echivalenta cu un scor T = -2,6 DS). Tuturor pacientelor li s-au administrat 1000 mg calciu pe zi si cel putin 400 UI vitamina D pe zi. Rezultatele tratamentului cu teriparatid pentru o perioada de pana la 24 luni (in medie 19 luni) demonstreaza reducerea semnificativa statistic a numarului de fracturi (Tabelul 2). Pentru a preveni una sau mai multe noi fracturi vertebrale, 11 femei au necesitat tratament, in medie, timp de 19 luni.

Tabelul 2. Incidenta fracturilor vertebrale la femei in post-menopauza

Abrevieri: N = numarul de paciente repartizate aleator fiecarui grup de tratament; Ii = Interval de incredere

a Incidenta fracturilor vertebrale a fost evaluata la 448 paciente tratate cu placebo si la 444 paciente tratate cu teriparatid, carora li s-au efectuat radiografii vertebrale atat la intrarea in studiu cat si ulterior.

b p≤ 0,001 in comparatie cu placebo.

c Nu a fost demonstrata o reducere semnificativa a incidentei fracturilor de sold.

d p≤ 0,025 in comparatie cu placebo.

Dupa un tratament de 19 luni (in medie), DMO a crescut la nivelul coloanei lombare si soldului cu 9%, respectiv 4% in comparatie cu placebo (pmai putin de 0,001).

Abordarea terapeutica post-tratament: in urma tratamentului cu teriparatid, 1262 femei in post- menopauza din studiul pivot s-au inrolat intr-un studiu de urmarire post-tratament. Obiectivul principal al acestui studiu a fost colectarea de date cu privire la siguranta utilizarii teriparatidului. in timpul acestei perioade de observatie au fost permise alte tratamente pentru osteoporoza si, in plus, s- a efectuat evaluarea fracturilor vertebrale.

Timp de 18 luni in medie, dupa intreruperea teriparatidului, a existat o reducere de 41% (p=0,004) a numarului de paciente cu cel putin o noua fractura vertebrala, in comparatie cu placebo.

intr-un studiu deschis, 503 femei cu osteporoza severa aflate in post-menopauza si o fractura de fragilitate in cursul ultimilor 3 ani (83% au primit anterior un tratament pentru osteporoza) au primit tratament cu teriparatid pana la 24 luni. La 24 luni, cresterea medie a DMO fata de momentul initial la nivelul coloanei vertebrale lombare, soldului si a colului femural a fost de 10,5%, 2,6% si respectiv de 3,9%. Cresterea medie a DMO de la 18 la 24 de luni a fost de 1,4%, 1,2% si de 1,6% la nivelul coloanei vertebrale lombare, soldului si respectiv a colului femural.

Un studiu randomizat de faza 4, dublu-orb, controlat cu un comparator, desfasurat pe o perioada de 24 luni, a inclus 1360 de femei aflate in post-menopauza, cu diagnostic stabilit de osteoporoza. 680 de subiecti au fost randomizati cu teriparatid iar 680 de subiecti au fost randomizati cu risendronat 35 mg/saptamana, administrat pe cale orala. La inceputul studiului, varsta medie a femeilor a fost de 72,1 ani, cu o medie prevalenta de 2 fracturi vertebrale; 57,9% dintre paciente primisera anterior tratament cu bifosfonati si 18,8% au primit, concomitent, glucocorticoizi, pe durata studiului. 1013 (74,5%) dintre paciente au terminat cele 24 de luni ale studiului. Mediana cumulata a dozei de glucocorticoid a fost de 474,3 (66,2) mg in bratul cu teriparatid si 898,0 (100,0) mg in bratul cu risedronat. Pacientilor li s-a administrat o medie de 1433 UI/zi (1400 UI/zi) de vitamina D in bratul cu teriparatid si 1191 UI/zi (900 UI/zi) in bratul cu risedronat. La pacientii care au avut radiografii facute atat initial si pe parcursul studiului, incidenta de noi fracturi vertebrale a fost de 28/516 (5,4%) la pacientii tratati cu teriparatid si 64/533 (12,0%) la pacientii tratati cu risedronat, cu un risc relativ (Ii 95%) = 0,44 (0,29- 0,68), pmai putin de 0,0001. Incidenta cumulativa a fracturilor clinice (fracturi vertebrale si non-vertebrale) a fost de 4,8% la pacientii tratati cu teriparatid si de 9,8% la pacientii tratati cu risedronat, risc relativ (Ii 95%) = 0,48 (0,32-0,74), p=0,0009.

Osteoporoza la barbati

intr-un studiu clinic, au fost inrolati 437 barbati (varsta medie 58,7 ani) cu osteoporoza hipogonadala (definita ca valoare matinala de testosteron liber scazuta sau FSH sau LH crescute) sau osteoporoza idiopatica . Scorurile medii T initiale ale DMO vertebrale si la nivelul colului femural au fost de -2.2 DS si respectiv de -2,1 DS. La momentul initial 35% dintre pacienti aveau o fractura vertebrala si 59% aveau o fractura non-vertebrala.

Tuturor pacientilor li s-au administrat 1000 mg calciu pe zi si cel putin 400 UI vitamina D pe zi. DMO la nivelul coloanei lombare a crescut semnificativ dupa 3 luni. Dupa 12 luni, DMO a crescut la nivelul coloanei lombare si soldului cu 5%, respectiv 1%, in comparatie cu placebo. Totusi, nu s-a demonstrat un efect semnificativ asupra frecventei fracturilor.

Osteoporoza indusa de tratamentul cu glucocorticoizi

Eficacitatea teriparatidului la barbatii si femeile (N=428) care au primit tratament sistemic sustinut cu glucocorticoizi (echivalent cu 5 mg prednison sau mai mult, timp de cel putin 3 luni) a fost demonstrata intr-un studiu randomizat, dublu-orb, controlat cu un comparator (alendronat 10 mg/zi), desfasurat pe prima perioada de 18 luni a unui studiu de 36 luni. La inceperea studiului, douazeci si opt la suta dintre pacienti aveau una sau mai multe fracturi vertebrale evidentiate radiografic. Toti pacientii au primit 1000 mg calciu pe zi si 800 UI vitamina D pe zi.

Acest studiu a inclus femei in post-menopauza (N=277), femei in pre-menopauza (N=67) si barbati (N=83). La inceperea studiului, femeile in post-menopauza aveau varsta medie de 61 ani, DMO medie la nivelul coloanei lombare cu scor T de -2,7, o doza mediana echivalenta de prednison de 7,5 mg/zi, iar 34% aveau una sau mai multe fracturi vertebrale evidentiate radiografic; femeile in pre-menopauza aveau varsta medie de 37 ani, DMO medie la nivelul coloanei lombare cu scor T de - 2,5, o doza mediana echivalenta de prednison de 10 mg/zi, iar 9% aveau una sau mai multe fracturi vertebrale evidentiate radiografic; barbatii aveau o varsta medie de 57 ani, DMO medie la nivelul coloanei lombare cu scor T de -2,2, o doza mediana echivalenta de prednison de 10 mg/zi, iar 24% aveau una sau mai multe fracturi vertebrale evidentiate radiografic.

saizeci si noua la suta dintre pacienti au terminat cele 18 luni ale primei perioade de studiu. La finalul celor 18 luni, teriparatidul a determinat o crestere semnificativa a DMO la nivelul coloanei vertebrale lombare (7,2%) fata de alendronat (3,4%) (pmai putin de 0,001). Teriparatidul a crescut DMO totala la nivelul soldului (3,6%) fata de alendronat (2,2%) (pmai putin de 0,01), precum si la nivelul colului femural (3,7%) fata de alendronat (2,1%) (pmai putin de 0,05). La pacientii tratati cu teriparatid, DMO la nivelul coloanei vertebrale lombare, soldului si colului femural a crescut suplimentar, de la 18 la 24 luni, cu 1,7%, 0,9 si respectiv 0,4%.

La 36 luni, analiza radiografiilor de coloana vertebrala a 169 de pacienti din grupul tratat cu alendronat si a 173 de pacienti din grupul tratat cu teriparatid a aratat ca 13 pacienti din grupul tratat cu alendronat (7,7%) au avut o noua fractura vertebrala fata de 3 pacienti din grupul tratat cu teriparatid (1,7%) (p=0,01). in plus, 15 din 214 pacienti din grupul tratat cu alendronat (7,0%) au inregistrat o fractura non-vertebrala fata de 16 din 214 pacienti din grupul tratat cu teriparatid (7,5%) (p=0,84).

La femeile in pre-menopauza, cresterea DMO la nivelul coloanei vertebrale lombare de la inceputul pana la sfarsitul primelor 18 luni de tratament a fost semnificativ mai mare in grupul tratat cu teriparatid fata de grupul tratat cu alendronat (4,2% fata de -1,9%, pmai putin de 0,001), precum si a DMO totala la nivelul soldului (3,8% fata de 0,9%, p=0,005). Cu toate acestea, nu a fost demonstrat un efect semnificativ asupra ratei de aparitie a fracturilor.
 
Proprietati farmacocinetice
Distributie

Volumul aparent de distributie este aproximativ 1,7 l/kg. Timpul de injumatatire plasmatica al teriparatidului este de aproximativ o ora atunci cand se administreaza subcutanat, ceea ce reflecta timpul necesar pentru absorbtia de la locul injectarii.

Metabolizare

Nu s-au efectuat studii privind metabolizarea sau excretia teriparatidului dar se considera ca metabolizarea periferica a hormonului paratiroidian are loc predominant in ficat si in rinichi.

Eliminare

Teriparatidul se elimina prin clearance hepatic si extrahepatic (aproximativ 62 l/ora la femei si 94 l/ora la barbati).

Varstnici

Nu au fost evidentiate diferente ale parametrilor farmacocinetici ai teriparatidului determinate de

varsta (intre 31 si 85 ani). Nu este necesara ajustarea dozelor in functie de varsta.

Date preclinice de sigurantaintr-o baterie standard de teste, teriparatidul nu a fost genotoxic. El nu a produs efecte teratogene la sobolan, soarece sau iepure. Nu s-au observat efecte importante la femelele de sobolan sau soarece gestante carora li s-au administrat doze zilnice de 30 pana la 1000 micrograme/kg teriparatid. Totusi, la doze zilnice de 3 pana la 100 micrograme/kg, la femelele gestante de iepure au aparut resorbtie fetala si resturi fetale de dimensiuni reduse. Embriotoxicitatea observata la iepure poate fi in legatura cu sensibilitatea mult mai mare a iepurilor la efectele PTH asupra calciului sanguin ionizat fata de cea a rozatoarelor.

sobolanii tratati zilnic cu injectii aproape pe tot parcursul vietii au prezentat osteogeneza exagerata dependenta de doza si o incidenta crescuta a osteosarcoamelor, datorata probabil unui mecanism epigenetic. Teriparatidul nu a crescut incidenta nici unui alt tip de neoplazie la sobolan. Datorita diferentelor fiziologiei osului la sobolan si la om, relevanta clinica a acestor date este probabil minora. Nu s-au observat tumori osoase la maimutele ovarectomizate tratate timp de 18 luni precum si timp de 3 ani dupa incetarea tratamentului. in plus, nu au fost observate cazuri de osteosarcom in studiile clinice sau in timpul studiului de urmarire post-tratament.

Studiile la animale au aratat ca reducerea marcata a fluxului sanguin hepatic descreste expunerea PTH la principalul sistem de metabolizare (celulele Kupffer) si, prin urmare, clearance-ul PTH (1- 84).