Tevanat 70mg, 4 comprimate, Teva

Indicatii
Tratamentul osteoporozei la femei in post-menopauza.

Acidul alendronic reduce riscul de fracturi de sold sau ale coloanei vertebrale.

Dozaj
Se recomanda administrarea unui comprimat de 70 mg o data pe saptamana.

Nu a fost stabilita durata optima a tratamentului cu bifosfonati pentru osteoporoza. Necesitatea continuarii tratamentului trebuie reevaluata periodic, in functie de beneficiile si riscurile potentiale ale administrarii acidului alendronic pentru fiecare caz in parte, in special dupa 5 sau mai multi ani de utilizare.

Pentru a permite absorbtia corespunzatoare a alendronatului:

Acidul alendronic trebuie administrat cu cel putin 30 de minute inainte de prima masa a zilei, inainte de a bea lichide sau de a lua alte medicamente, cu un pahar plin cu apa plata.

Alte bauturi (inclusiv apa minerala), alimente sau unele medicamente reduc absorbtia acidului alendronic (vezi pct. 4.5.)

Pentru a facilita distributia catre stomac si ca urmare, reducerea riscului de aparitie a unor iritatii locale si esofagiene/evenimente adverse (vezi pct. 4.4):

• Acidul alendronic se va administra numai prin inghitire, dimineata, numai pe stomacul gol, cu un pahar plin cu apa plata (cel putin 200 ml).
• Pacientele nu vor mesteca sau dizolva in gura comprimatele deoarece exista riscul de aparitie a ulceratiilor orofaringiene
• Pacientele nu vor sta in pozitie culcat pana vor lua prima masa a zilei, care va trebui sa fie la cel putin o jumatate de ora de la administrarea comprimatului.
• Pacientele nu vor sta in pozitie culcat cel putin 30 de minute dupa administrarea de acid alendronic.
• Acidul alendronic nu va fi administrat inainte de culcare sau inainte de a se ridica din pat dimineata.

Se recomanda administrarea de suplimente de calciu si vitamina D pacientelor cu un aport alimentar insuficient (vezi pct. 4.4.)

Administrarea la varstnici

In studiile clinice nu s-a constatat diferentierea eficacitatii si a sigurantei acidului alendronic in functie de varsta. De aceea, nu este necesara reducerea dozelor la varstnici.

Administrarea in insuficienta renala

Nu este necesara ajustarea dozelor la pacientele cu clearance-ul creatininei mai mare de 35 ml/min.

Datorita lipsei de experienta clinica, acidul alendronic nu este recomandat la pacientele cu insuficienta renala, la care clearance-ul creatininei este mai mic de 35ml/min.

Administrarea la copii si adolescenti

Datorita datelor insuficiente referitoare la siguranta si eficacitate, acidul alendronic nu este recomandat sa se administreze la copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani in afectiuni asociate cu osteoporoza pediatrica (vezi pct. 5.1)

Nu a fost studiata eficacitatea acidului alendronic 70 mg in tratamentul osteoporozei induse de glucocorticoizi.

Contraindicatii

• Hipersensibilitate la acid alendronic sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1;
• Anomalii ale esofagului sau alti factori care intarzie evacuarea esofagului, cum sunt stricturile sau acalazia;
• Incapacitatea de a sta in picioare sau asezat pe scaun pentru minim 30 de minute;
• Hipocalcemie.

Vezi, de asemenea, pct. 4.4.

Atentionari
Afectiuni la nivelul tractului digestiv superior

Acidul alendronic poate produce iritatia locala a mucoasei tractului gastro-intestinal superior.

Datorita potentialului de agravare a unor boli preexistente, acidul alendronic va fi administrat cu prudenta la pacienti cu afectiuni ale tractului gastro-intestinal superior cum sunt disfagia, afectiuni ale esofagului, gastrita, duodenita, ulcere sau in cazul celor cu antecedente recente (in ultimul an) de afectiuni gastro-intestinale majore cum sunt ulcerul peptic, hemoragiile gastro-intestinale sau interventiile chirurgicale la nivelul tractului gastro-intestinal superior, altele decat piloroplastia (vezi pct. 4.3). ). La pacientele la care s-a stabilit diagnosticul esofag Barrett, medicii curanti trebuie sa ia in considerare beneficiile si riscurile potentiale ale administrarii alendronatului, pentru fiecare caz in parte.

La pacientele tratate cu acid alendronic au fost raportate reactii adverse la nivelul esofagului (uneori severe si care au necesitat spitalizare), cum sunt esofagita, ulcer esofagian si eroziuni esofagiene, care, rareori, au fost urmate de stricturi esofagiene. In consecinta, medicul trebuie informat despre orice semne sau simptome care indica o posibila reactie esofagiana, iar pacientele trebuie instruite sa intrerupa imediat tratamentul cu acid alendronic si sa solicite consult medical, in cazul aparitiei oricarui simptom de iritatie esofagiana, cum sunt disfagie, durere la deglutitie, durere retrosternala sau arsuri retrosternale nou aparute ori agravate.

Riscul de aparitie a reactiilor adverse severe esofagiene este mult mai mare la pacientele care nu urmeaza corect indicatiile de administrare si/sau continua administrarea chiar si dupa aparitia simptomelor sugestive de iritatie esofagiana. Este foarte important ca pacientelor sa li se ofere toate informatiile despre doze si modul corect de administrare, iar aceste informatii sa fie intelese (vezi pct. 4.2). Pacientele vor fi informate ca nerespectarea acestor instructiuni de administrare poate creste riscul aparitiei reactiilor adverse esofagiene.

Desi in studiile clinice nu a fost observat un risc crescut, dupa punerea pe piata au fost raportate cazuri de ulcer gastro-duodenal, unele severe si cu complicatii.

Osteonecroza maxilara

Osteonecroza de mandibula, in general asociata cu o extractie dentara si/sau cu infectie locala (inclusiv osteomielita) a fost raportata la pacientii cu cancer, care primesc tratament incluzand in principal administrarea intravenoasa de biofosfonati. Multi dintre acesti pacienti au fost tratati concomitent cu chimioterapice si corticosteroizi. Osteonecroza maxilarului a fost raportata si la pacienti cu osteoporoza tratati cu biofosfonati administrati oral.

Evaluarea riscului individual de dezvoltare a osteonecrozei maxilarului trebuie sa cuprinda urmatorii factori:

• Intensitatea actiunii bifosfonatului (cea mai mare pentru acidul zoledronic), calea de administrare (vezi paragraful de mai sus) si doza cumulativa;
• Tipul de cancer, tipul de chimioterapie, radioterapie, asocierea corticoterapiei si fumatul;
• Istoricul de patologii dentare, igiena orala, patologia periodontala si proceduri sau lucrari dentare invazive sau deficitare.

Trebuie avuta in vedere o examinare a danturii, asociata cu masuri de preventie stomatologica, inainte de tratamentul cu biofosfonati la pacientii cu status dentar deficitar.

Daca este posibil, acesti pacienti trebuie sa evite procedurile stomatologice invazive in timpul tratamentului. La pacientii la care osteonecroza maxilarului apare in timpul tratamentului cu biofosfonati, o interventie chirurgicala dentara poate exacerba aceasta situatie. Pentru pacientii care necesita proceduri stomatologice, nu sunt disponibile informatii care sa sugereze ca intreruperea tratamentului cu biofosfonati reduce riscul de osteonecroza a maxilarului.

Evaluarea clinica a medicului curant ar trebui sa ghideze planul terapeutic pentru fiecare pacient, in functie de raportul individual beneficiu/risc.

In cursul tratamentului cu bifosfonati toti pacientii trebuie incurajati sa mentina o igiena orala buna, sa se prezinte periodic pentru controale stomatologice si sa raporteze orice simptom precum: mobilitate dentara, durere dentara sau aparitia de umflaturi in zona maxilarului.

Dureri musculare, osoase si articulare

La pacientii tratati cu bifosfonati au fost raportate dupa punerea pe piata dureri musculare, dureri articulare si osoase, dar acestea au fost rareori severe sau invalidante (vezi pct. 4.8). Intervalul de timp scurs de la inceperea tratamentului pana la aparitia simptomelor a variat de la 1 zi la cateva luni. In cele mai frecvente cazuri aceste simptome au disparut la intreruperea tratamentului. Doar o parte dintre pacienti au remarcat reaparitia simptomelor la reinitierea tratamentului cu acelasi tip de bifosfonat sau cu un altul.

Fracturi femurale atipice

In timpul tratamentului cu bifosfonati au fost raportate fracturi atipice subtrohanterice si de diafiza femurala, in special la pacientii care urmeaza un tratament pe termen lung pentru osteoporoza. Aceste fracturi transversale sau oblice scurte pot aparea oriunde de-a lungul femurului, imediat de sub trohanterul mic pana imediat deasupra platoului supracondilar. Aceste fracturi apar in urma unui traumatism minor sau in absenta unui traumatism, iar unii pacienti prezinta durere la nivelul coapsei sau la nivel inghinal, asociata adesea cu aspecte imagistice de fracturi de stres, prezente cu saptamani pana la luni de zile inainte de aparitia unei fracturi femurale complete. Fracturile sunt adesea bilaterale; de aceea, la pacientii tratati cu bifosfonati la care s-a confirmat aparitia unei fracturi de diafiza femurala, trebuie examinat si femurul contralateral. A fost raportata, de asemenea, vindecarea insuficienta a acestor fracturi. La pacientii la care se suspicioneaza o fractura femurala atipica pana la finalizarea evaluarii trebuie luata in considerare intreruperea tratamentului cu bifosfonati pe baza aprecierii raportului risc-beneficiu individual.

In timpul tratamentului cu bifosfonati, pacientii trebuie sfatuiti sa raporteze orice durere la nivelul coapsei, soldului sau la nivel inghinal, iar orice pacient care prezinta astfel de simptome trebuie evaluat pentru o fractura femurala incompleta.

In perioada de dupa punerea pe piata au fost raportate cazuri rare de reactii cutanate severe, inclusiv sindrom Stevens Johnson si necroliza toxica epidermica.

Pacientele trebuie instruite ca in cazul omiterii unei doze de alendronat cu administrare o data pe saptamana, acestea ar trebui sa ia un comprimat in dimineata dupa ce si-au amintit. Ele nu trebuie sa ia doua comprimate in aceeasi zi, dar trebuie sa revina la administrarea o data pe saptamana, asa cum fusese initial programata, in ziua aleasa.

Insuficienta renala

Administrarea acidului alendronic nu este recomandata la pacientele cu insuficienta renala si RFG mai mic de 35 ml/min (vezi pct. 4.2).

Trebuie sa se tina cont de cauzele care au determinat osteoporoza, daca acestea sunt altele decat deficienta estrogenica sau imbatranirea.

Hipocalcemia

Hipocalcemia trebuie corectata inaintea initierii terapiei cu acid alendronic (vezi pct. 4.3). Alte tulburari care afecteaza metabolismului mineralelor (cum sunt hipovitaminoza D si hipoparatiroidismul) trebuie, de asemenea, obligatoriu tratate. La pacientele aflate in aceste situatii, calcemia si simptomele hipocalcemiei vor fi atent monitorizate in timpul tratamentului cu alendronat.

Datorita efectului pozitiv al acidului alendronic de crestere a mineralizarii osoase, in timpul tratamentului cu alendronat pot sa apara scaderi ale calcemiei si fosfatemiei. Acestea sunt, de obicei, usoare si asimptomatice. Totusi, au fost raportate rar cazuri de hipocalcemie simptomatica, ocazional severe si care apar mai ales la pacientele cu predispozitie (de exemplu, hipoparatiroidism, deficit de vitamina D sau malabsorbtie a calciului).

Asigurarea unui aport adecvat de calciu si vitamina D este deosebit de important la pacientele care urmeaza un tratament cu glucocorticoizi.

Osteonecroza a canalului auditiv extern

In cursul tratamentului cu bifosfonati au fost raportate cazuri de osteonecroza a canalului auditiv extern, in special in asociere cu terapia de lunga durata. Factorii de risc posibili pentru osteonecroza canalului auditiv extern includ utilizarea corticosteroizilor si chimioterapia si/sau factorii de risc locali, cum sunt infectiile sau trumatismele. Trebuie luata in considerare posibilitatea de aparitie a osteonecrozei canalului auditiv extern la pacientii carora li se administreaza bifosfonati, care prezinta simptome auriculare, inclusiv infectii cronice ale urechii.

Excipient

Sodiu

Acest medicament contine sodiu mai putin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adica practic nu contine sodiu.

Interactiuni
Administrarea in acelasi timp de alimente sau bauturi (incluzand apa minerala) sau administrarea concomitenta de suplimente de calciu, antiacide ori alte medicamente cu administrare orala, poate interfera cu absorbtia acidului alendronic. Ca urmare, pacientele trebuie sa astepte minim o jumatate de ora de la administrarea acidului alendronic, inainte de a lua alte medicamente pe cale orala. (vezi pct.4.2 si pct. 5.2).

Nu se anticipeaza alte interactiuni cu alte medicamente, cu semnificatie clinica. Un numar de paciente au fost tratate concomitent cu estrogeni (pe cale orala, intravaginala sau transdermica) in timp ce urmau tratament cu acid alendronic. Nu au fost identificate reactii adverse atribuite utilizarii celor doua terapii concomitente.

Deoarece folosirea de antiinflamatoare non-steroidiene poate cauza iritatie gastro-intestinala, asocierea acestora cu alendronat trebuie facuta cu precautie.

Desi nu au fost realizate studii specifice asupra interactiunilor, in cadrul studiilor clinice, acidul alendronic a fost administrat concomitent cu alte medicamente prescrise frecvent, fara sa se semnaleze interactiuni adverse, cu semnificatie clinica.

Sarcina
Sarcina

Alendronatul nu trebuie administrat in timpul sarcinii. Nu exista date adecvate referitoare la administrarea acidului alendronic la gravide. La animale, studiile nu au evidentiat efecte nocive directe care sa afecteze sarcina, dezvoltarea embrionara/fetala sau dezvoltarea post-natala. La sobolan, acidul alendronic administrat in timpul sarcinii a determinat distocie, datorata hipocalcemiei (vezi pct. 5.3).

Alaptarea

Nu se cunoaste daca acidul alendronic este excretat in laptele matern uman. In consecinta, alendronatul nu va fi administrat femeilor care alapteaza.

Condus auto
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Avand in vedere unele posibile reactii adverse ale acidului alendronic care pot afecta capacitatea de a conduce vehicule sau a folosi utilaje, este recomandat ca pacientii sa evalueze intai tolerabilitatea la tratament si apoi sa ia o decizie in acest sens. Raspunsul individual la TEVANAT poate varia. (vezi pct. 4.8)

Reactii adverse
Intr-un studiu de un an la femei in post-menopauza cu osteoporoza, profilurile generale de siguranta ale alendronatului cu administrare o data pe saptamana, 70 mg (n = 519) si alendronat 10 mg / zi (n = 370) au fost similare.

In doua studii de trei ani cu design aparent identic, la femei in post-menopauza (alendronat 10 mg: n = 196, placebo: n = 397), profilurile generale de siguranta ale alendronat 10 mg / zi si placebo au fost similare.

Reactii adverse raportate de investigatori ca fiind posibil, probabil sau sigur legate de medicament sunt prezentate mai jos daca au aparut la mai mult sau egal fata de 1% in fiecare grup de tratament, in cadrul studiului de un an, sau la mai mult sau egal fata de 1% dintre pacientii tratati cu alendronat 10 mg / zi si la o incidenta mai mare decat la pacientii carora li s-a administrat placebo in cadrul studiilor de trei ani:

• Durere abdominala
• Dispepsie
• Regurgitare de acid
• Greata
• Distensie abdominala
• Constipatie
• Diaree
• Disfagia
• Flatulenta
• Gastrita
• Ulcer gastric
• Ulcer esofagian
• Dureri musculoscheletice (oase, muschi sau articulatii)
• Crampe musculare
• Cefalee

Au fost raportate urmatoarele reactii adverse atat din studiile clinice cat si dupa punerea pe piata a medicamentului:

Frecventele sunt clasificate astfel:

foarte frecvente ( mai mult sau egal fata de 1/10) frecvente ( mai mult sau egal fata de 1/100 si mai putin de 1/10)

mai putin frecvente ( mai mult sau egal fata de 1/1000 si mai putin de 1/100) rare( mai mult sau egal fata de 1/10000 si mai putin 1/1000)

foarte rare (mai putin de 1/10000)

cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile)

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania http://www.anm.ro.

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania str. Aviator Maior Stefan Sanatescu nr.48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Supradozaj

Supradozajul consecutiv administrarii orale poate determina hipocalcemie, hipofosfatemie si reactii adverse gastro-intestinale cum sunt disconfort gastric, arsuri retrosternale, esofagita, gastrita sau ulcer. Nu exista informatii specifice privind tratamentul supradozajului cu alendronat. Se recomanda consumul de lapte sau antiacide pentru a fixa acidul alendronic. Datorita riscului de iritatie esofagiana, nu se recomanda inducerea varsaturii si pacientul trebuie mentinut in pozitie verticala.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: medicamente pentru tratamentul bolilor osoase, bisfosfonati, codul ATC: M05BA04

Substanta activa este un bifosfonat ce inhiba resorbtia osoasa mediata de osteoclaste, fara a interveni direct in formarea osoasa. Studiile preclinice au demonstrat localizarea preferentiala a acidului alendronic pe situs-urile resorbtiei active. Activitatea osteoclastelor este inhibata, formarea sau legarea lor nu este afectata. Oasele formate in timpul tratamentului cu acid alendronic au o structura normala.

Tratamentul osteoporozei post-menopauzale

Echivalenta terapeutica dintre acidul alendronic 70 mg pe saptamana (n=519) si acidul alendronic 10 mg pe zi (n=370) a fost demonstrata printr-un studiu multicentric de 1 an, efectuat pe femei in postmenopauza, cu osteoporoza.

Cresterea densitatii minerale osoase (DMO) la nivel lombar a fost de 5,1% la grupul tratat cu acid alendronic 70 mg o data pe saptamana si de 5,4% la grupul tratat cu acid alendronic 10 mg pe zi.

Cresterea DMO la nivelul capului femural a fost de 2,3% si respectiv 2,9%, iar la nivelul soldului de 2,9% si respectiv 3,1%. Cresterea DMO la nivelul altor oase ale scheletului a fost similara pentru ambele grupuri.

Efectele acidului alendronic asupra masei osoase si incidentei fracturilor la femeile in postmenopauza au fost studiate in doua studii de eficacitate identice (n=994) si intr-un studiu asupra interventiei in caz de fracturi (n= 6459).

In studiile de eficacitate, cresterea medie a DMO dupa 3 ani, la pacientele tratate cu 10 mg acid alendronic pe zi in comparatie cu grupul la care s-a administrat placebo a fost de 8,8%, 5,9% si 7,8% la nivelul coloanei vertebrale, capului femural si, respectiv, trohanterului. Cresterea DMO la nivelul intregului corp a fost semnificativa. S-a inregistrat o reducere cu 48% a cazurilor de fracturi vertebrale la pacientii tratati cu acid alendronic fata de grupul la care s-a administrat placebo (3,2% fata de 6,2%). In perioada de doi ani ce a urmat acestor studii s-a observat continuarea cresterii DMO la nivelul coloanei vertebrale si trohanterului, precum si mentinerea valorilor acesteia la nivelul capului femural si a corpului ca intreg.

Experimentele asupra interventiei in caz de fracturi au constat in 2 studii placebo-controlate, administrand acid alendronic zilnic (5 mg pe zi timp de 2 ani si 10 mg pe zi pentru inca unul sau doi ani).

Studiul 1: durata 3 ani, efectuat pe 2027 pacienti care suferisera cel putin o fractura vertebrala.

In acest studiu, incidenta fracturilor de coloana in numar mai mare sau egal cu 1, a scazut cu 47% (acid alendronic 7,9% fata de placebo 15%). Suplimentar, o reducere statistica semnificativa s-a inregistrat in cazul incidentei fracturilor de sold (1,1% fata de 2,2%, reducere de 51%).

Studiul 2: durata 4 ani, efectuat pe 4432 pacienti cu masa osoasa redusa, dar fara fracturi vertebrale in antecedente.

In acest studiu, o diferenta semnificativa a fost observata in analiza subgrupului femeilor cu osteoporoza, referitoare la incidenta fracturilor de sold (acid alendronic 1% fata de placebo 2,2%, reducere de 56%) si incidenta fracturilor de coloana intr-un numar mai mare sau egal cu 1 (2,9% fata de 5,8%, reducere 50%).

Copii si adolescenti:

Administrarea acidului alendronic a fost studiata la un numar mic de pacienti cu osteogeneza imperfecta, cu varsta sub 18 ani. Rezultatele studiului sunt insuficiente pentru a recomanda administrarea alendronatului la copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani care prezinta osteogeneza imperfecta.

Proprietati farmacocinetice
Absorbtie

Calculata in comparatie cu doza de referinta i.v, biodisponibilitatea orala a acidului alendronic la femei este de 64% pentru doze cuprinse intre 5 si 70 mg, administrate imediat dupa trezire (fara sa fi mancat in timpul noptii) si inainte cu doua ore de micul dejun. Daca administrarea se face cu ½-1 ora inaintea micului dejun, biodisponibilitatea scade pana la aproximativ 0,39-0,46%. In studiile pentru osteoporoza, acidul alendronic a fost eficient atunci cand a fost administrat cu cel putin 30 de minute inainte de prima masa sau bautura a zilei. Biodisponibilitatea este neglijabila in cazul administrarii in timpul micului dejun sau la mai putin de 2 ore de la acesta. Cafeaua si sucul de portocale scad biodisponibilitatea acidului alendronic cu aproximativ 60%. La subiectii sanatosi, administrarea orala a 20 mg prednison de 3 ori pe zi, timp de 5 zile, nu a influentat semnificativ biodisponibilitatea orala a acidului alendronic (crestere medie de la 20% la 44%).

Distributie

Studiile la sobolani au aratat ca acidul alendronic se distribuie initial in tesuturile moi dupa o doza de 1 mg/kg administrata i.v., apoi se redistribuie rapid in oase sau este eliminat in urina.

La om, volumul de distributie, in afara tesutului osos, este de minim 28 litri.

Concentratiile plasmatice de substanta activa determinate dupa administrarea orala a unei doze terapeutice au fost sub limita de detectie (<5 ng/ml). Procentul de legare de proteinele plasmatice este de aproximativ 78%.

Metabolizare

Nu se cunosc metaboliti ai acidului alendronic la animale sau la om.

Eliminare

Dupa administrarea intravenoasa a unei doze unice, aproximativ 50% din acidul alendronic marcat 14C s-a excretat in urina intr-un interval de 72 de ore iar in fecale, radioactivitatea nu s-a regasit deloc sau doar in cantitati mici. Clearance-ul renal dupa o doza unica i.v. de 10 mg a fost de 71ml/minut, iar clearence-ul sistemic nu a depasit 200 ml/min. Dupa 6 ore de la administrarea i.v, concentratia plasmatica scade cu aproximativ 95%. Se estimeaza ca timpul de injumatatire al acidului alendronic prin eliminarea osoasa este de aproximativ 10 ani.

La sobolan, acidul alendronic nu se excreta prin mecanismele active de transport la nivel renal (acide sau bazice) si de aceea se presupune ca, la om, nu interfera cu eliminarea altor medicamente prin aceste mecanisme.

Grupuri speciale de pacienti

Studiile preclinice au aratat ca daca medicamentul nu se depune in oase, se elimina rapid prin urina. La animale nu s-a evidentiat saturarea osoasa dupa administrarea i.v. de doze repetate, cumulative de 35 mg/kg.

Desi nu exista date clinice disponibile, se presupune ca similar cu rezultatele obtinute la animal, eliminarea renala a acidului alendronic este redusa la pacientii cu insuficienta renala.

De aceea este posibila o mai mare acumulare a acidului alendronic in oase la pacientii cu insuficienta renala (vezi pct. 4.2).

Date preclinice de siguranta
Datele preclinice nu au evidentiat vreun risc special la om asa cum rezulta din studiile conventionale de siguranta farmacologica, toxicitate dupa doze repetate, genotoxicitate si potential carcinogen.

Studiile la sobolan au aratat ca tratamentul cu alendronat in timpul gestatiei este asociat cu distocie, afectare a parturitiei, in relatie cu hipocalcemia.

La fetusii femelelor de sobolan, carora li s-au administrat doze mari de acid alendronic in timpul gestatiei, s-a demonstrat o incidenta crescuta a osificarii incomplete. La om, relevanta acestor constatari nu este cunoscuta.