Tiapridal 100mg, 20 comprimate, Sanofi

Indicatii
Adulti:

• Tratamentul de scurta durata al starilor de agitatie si de agresivitate, in special la pacientii cu alcoolism cronic si la varstnici.
• Adulti, adolescenti si copii cu varsta peste 6 ani:
• Miscari anormale de tip coreic, boala Gilles de la Tourette.

Copii cu varsta peste 6 ani:

• Tulburari grave de comportament cu agitatie si agresivitate.

Dozaj

Se administreaza numai la adulti si copii cu varsta peste 6 ani.

Trebuie sa se utilizeze intotdeauna dozele minime eficace. Daca starea clinica a pacientului permite, se va incepe cu doze mici, care se vor creste, apoi, treptat.

Tratamentul de scurta durata al starilor de agitatie si de agresivitate, in special la pacientii cu alcoolism cronic si la varstnici:
Numai la adulti: doza uzuala este de maximum 200 - 300 mg tiaprida (2 – 3 comprimate de Tiapridal 100 mg) pe zi, timp de 1 - 2 luni.

La pacientii varstnici, dozele de 200 - 300 mg tiaprida pe zi se vor atinge progresiv. Tratamentul se va incepe cu o doza mica, de 50 mg tiaprida (½ comprimat de Tiapridal 100 mg) de 2 ori pe zi. Doza va fi crescuta treptat, cu cate 50 - 100 mg tiaprida (½ – 1 comprimat Tiapridal 100 mg) la intervale de 2 - 3 zile. Doza medie utilizata la pacientii varstnici este de 200 mg tiaprida pe zi. Doza maxima recomandata este de 300 mg tiaprida pe zi.

Afectare hepatica:
Medicamentul este slab metabolizat la nivel hepatic. De aceea, reducerea dozelor nu este necesara.

Afectare renala:
Doza trebuie redusa la 75% din doza normala la pacientii cu clearance-ul creatininei intre 30-60 ml/min, la 50% din doza normala la pacientii cu clearance-ul creatininei intre 10-30 ml/min si la 25% din doza normala la pacientii cu clearance-ul creatininei mai mic de 10 ml/min.

Miscari anormale de tip coreic, boala Gilles de la Tourette:
Adulti: doza uzuala este de 300 - 800 mg tiaprida (3 – 8 comprimate de Tiapridal 100 mg) pe zi.
Tratamentul se va incepe cu doze foarte mici, de 25 mg tiaprida (¼ comprimat de Tiapridal 100 mg) pe zi, care vor fi crescute apoi treptat, pana la atingerea dozei minime eficace.
Copii peste 6 ani: 3 - 6 mg tiaprida/kg si zi, cu o doza maxima de 300 mg/zi.

Tulburari grave de comportament, cu agitatie si agresivitate, la copii peste 6 ani:
Doza uzuala este de 100 - 150 mg tiaprida (1 – 1 ½ comprimate de Tiapridal 100 mg) pe zi, cu o doza maxima de 300 mg/zi.

Contraindicatii
Acest medicament nu trebuie utilizat in urmatoarele cazuri:

• hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1;
• tumori prolactino-dependente, de exemplu adenom hipofizar prolactino-secretant si cancer de san prolactino-dependent;
• feocromocitom;
• in asociere cu: levodopa sau alte medicamente dopaminergice (vezi pct. 4.5).

Atentionari
Similar altor neuroleptice, poate sa apara sindrom neuroleptic malign, o complicatie potential letala, caracterizata prin hipertermie, rigiditate musculara si disfunctie neurovegetativa. In cazul aparitiei hipertermiei cu etiologie necunoscuta, tratamentul cu tiaprida trebuie intrerupt.

Semnele disfunctiei neurovegetative, cum sunt transpiratia si tensiunea arteriala instabila, pot preceda aparitia hipertermiei si constituie, prin urmare, semne de diagnostic precoce.

Cu toate ca aceasta reactie adversa la neuroleptice poate fi de tip idiosincrazic, anumiti factori de risc, cum sunt deshidratarea sau afectiunile cerebrale organice, par sa favorizeze aparitia sa.

Neurolepticele pot sa scada pragul convulsivant epileptogen, desi tiaprida nu a fost evaluata in acest sens. Prin urmare, pacientii cu istoric de epilepsie trebuie supravegheati cu atentie in timpul tratamentului cu tiaprida.

La pacientii cu insuficienta renala, trebuie scazuta doza si este necesara intensificarea supravegherii (vezi pct. 4.2 si pct. 5.2).

In afara cazurilor exceptionale, tiaprida nu trebuie utilizata la pacientii cu boala Parkinson.

Tiaprida trebuie utilizata cu precautie speciala la pacientii varstnici, din cauza efectului sedativ crescut si a riscului posibil de hipotensiune arteriala ortostatica.

La copii, deoarece pot exista repercusiuni asupra functiei cognitive, se recomanda sa se efectueze anual un examen clinic de evaluare a capacitatii de invatare. Dozele vor fi ajustate cu regularitate, in functie de starea clinica a copilului.

Prelungirea intervalului QT:

Tiaprida poate determina prelungirea intervalului QT, in mod dependent de doza. Se cunoaste ca acest efect potenteaza riscul de aparitie a tulburarilor grave de ritm ventricular, cum este torsada varfurilor (vezi pct. 4.8). Inaintea oricarei administrari si, daca este posibil, tinand cont de starea clinica a pacientului, se recomanda monitorizarea factorilor care pot favoriza aparitia acestei tulburari de ritm, ca de exemplu:

• bradicardie sub 55 de batai pe minut,
• dezechilibru electrolitic, in special hipokaliemie,
• prelungire congenitala a intervalului QT,
• tratament concomitent cu medicamente care pot produce bradicardie marcata (sub 55 batai pe minut), dezechilibru electrolitic, incetinirea conducerii intracardiace sau prelungirea intervalului QT (vezi pct. 4.5).

Tiaprida trebuie prescrisa cu precautie la pacientii care prezinta factori de risc care pot predispune la prelungirea intervalului QT.

In afara situatiilor de urgenta, se recomanda sa se efectueze ECG in cadrul evaluarii initiale a pacientilor care necesita tratament cu un neuroleptic.

Trombembolism venos

La pacientii tratati cu medicamente antipsihotice au fost raportate cazuri de trombembolism venos (TEV), uneori letale. Deoarece pacientii tratati cu medicamente antipsihotice prezinta frecvent factori de risc dobanditi pentru TEV, inaintea si in timpul tratamentului cu tiaprida trebuie identificati toti factorii de risc posibili pentru TEV si trebuie initiate masuri de prevenire (vezi pct. 4.8).

Cresterea mortalitatii la pacientii varstnici cu dementa

Pacientii varstnici cu psihoza determinata de dementa, tratati cu medicamente antipsihotice, au un risc crescut de deces. Analiza a 17 studii controlate cu placebo (cu durata medie de 10 saptamani), efectuate predominant la pacientii tratati cu medicamente antipsihotice atipice, a aratat ca pacientii care au primit medicamentul au avut un risc de deces intre 1,6 si 1,7 ori mai mare decat riscul de deces la pacientii care au primit placebo. Pe parcursul unui studiu controlat obisnuit, cu durata de 10 saptamani, frecventa decesului la pacientii care au primit medicamentul a fost de aproximativ 4,5%, comparativ cu o frecventa de aproximativ 2,6% in grupul placebo. Desi in studiile clinice cu medicamente antipsihotice atipice cauzele de deces au fost variate, cea mai mare parte a deceselor au fost fie de etiologie cardiovasculara (de exemplu, insuficienta cardiaca, moarte subita), fie infectioasa (de exemplu, pneumonie). Similar antipsihoticelor atipice, studii observationale sugereaza ca tratamentul cu medicamente antipsihotice conventionale poate creste mortalitatea.

Masura in care rezultatele de crestere a mortalitatii din studiile observationale pot fi atribuite medicamentului antipsihotic, si nu unor caracteristici ale pacientilor, nu este clara.

Accidentul vascular cerebral

In studii clinice randomizate, placebo controlate, efectuate la pacienti varstnici cu dementa si tratati cu anumite medicamente antipsihotice atipice, s-a observat o crestere de 3 ori a riscului de aparitie a evenimentelor cerebrovasculare. Mecanismul cresterii acestui risc nu este cunoscut. Nu poate fi exclusa o crestere a acestui risc la alte medicamente antipsihotice sau la alte categorii de pacienti. Tiaprida trebuie utilizata cu prudenta la pacientii care prezinta factori de risc pentru accident vascular cerebral.

De asemenea, tiaprida trebuie utilizata cu precautie la pacientii cu afectiuni cardiovasculare grave, deoarece este posibila aparitia modificarilor hemodinamice, in special a hipotensiunii arteriale.

Cancerul glandei mamare

Tiaprida poate creste concentratia plasmatica a prolactinei. In consecinta, se impun precautii, iar pacientii cu antecedente personale sau familiale de cancer mamar trebuie monitorizati cu atentie in timpul terapiei cu tiaprida.

La administrarea medicamentelor antipsihotice, inclusiv Tiapridal, au fost raportate leucopenie, neutropenie si agranulocitoza. Infectiile si febra inexplicabile pot fi dovezi ale unor discrazii sanguine (vezi pct. 4.8) si necesita investigatii hematologice imediate.

Utilizarea alcoolului etilic sau administrarea medicamentelor care contin alcool etilic nu sunt recomandate in timpul tratamentului cu acest medicament.

Acest medicament nu trebuie utilizat in caz de alcoolism acut. Copii si adolescenti

La copii si adolescenti, tiaprida nu a fost complet investigata. De aceea, se impune prudenta in prescrierea

acestui medicament la aceasta grupa de varsta (vezi pct. 4.2).

La copiii cu varsta sub 6 ani, utilizarea comprimatelor este contraindicata, deoarece pot sa apara accidente la inghitire.

Interactiuni
Asocieri contraindicate

Agonisti dopaminergici, cu exceptia pacientilor parkinsonieni (cabergolina, quinagolida), din cauza antagonismului reciproc intre agonistii dopaminergici si neuroleptice.

In cazul aparitiei sindromului extrapiramidal indus de neuroleptice, nu se va institui un tratament cu un agonist dopaminergic, ci se va administra un anticolinergic central.

Asocieri nerecomandate

Medicamente care pot produce torsada varfurilor:

Medicamente antiaritmice din clasa Ia (chinidina, hidrochinidina, disopiramida).

Medicamente antiaritmice din clasa III (amiodarona, sotalol, dofetilida, ibutilida).

Anumite medicamente neuroleptice (sultoprida, pipotiazina, sertindol, veralipida, tioridazina, clorpromazina, levomepromazina, trifluoperazina, ciamemazina, sulpirida, haloperidol, droperidol, pimozida, flufenazina, pipamperona, flupentixol, zuclopentixol), anumite medicamente antiparazitare (halofantrina, lumefrantina, pentamidina), alte medicamente: antidepresive de tip imipramina, litiu, bepridil, cisaprida, difemanil, eritromicina administrata i.v., spiramicina administrata i.v., mizolastina, vincamina administrata i.v., moxifloxacina, sparfloxacina.

Risc crescut de aritmii ventriculare, in special de torsada varfurilor.

Daca este posibil, se intrerupe administrarea medicamentului cu risc de a produce torsada varfurilor, cu exceptia medicamentelor antiinfectioase.

Daca asocierea nu poate fi evitata, trebuie sa se verifice intervalul QT inaintea administrarii si sa se monitorizeze ECG pacientul.

Alcoolul etilic
Alcoolul etilic creste efectul sedativ al neurolepticelor.

Afectarea vigilentei poate face periculoasa conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor.

Se vor evita consumul de bauturi alcoolice si administrarea de medicamente care contin alcool etilic.

Levodopa: antagonism reciproc intre levodopa si neuroleptice. La pacientii parkinsonieni, trebuie folosita doza minima eficace pentru ambele medicamente. Agonisti dopaminergici, cu exceptia levodopei (amantadina, apomorfina, bromocriptina, entacapona, lisurida, pergolida, piribedil, pramipexol, ropinirol, selegilina), la pacientii parkinsonieni: antagonism reciproc intre agonistul dopaminergic si neuroleptice.
Agonistul dopaminergic poate provoca sau agrava tulburarile psihotice.

Daca este necesar un tratament cu neuroleptice la pacientii parkinsonieni tratati cu agonisti dopaminergici, doza de agonist dopaminergic trebuie scazuta progresiv, pana la intrerupere (intreruperea brusca a agonistilor dopaminergici expune la risc de sindrom neuroleptic malign).

Metadona
Risc crescut de aritmii ventriculare, in special de torsada varfurilor.

Asocieri care necesita precautie

Medicamente care determina bradicardie (in special medicamente antiaritmice din clasa Ia, beta-blocante, anumite medicamente antiaritmice din clasa II, anumite blocante ale canalelor de calciu, cum sunt diltiazemul si verapamilul; digitalice, pilocarpina, anticolinesterazice):
Risc crescut de aritmii ventriculare, in special de torsada varfurilor. Este necesara monitorizarea clinica si electrocardiografica.

Medicamente beta-blocante administrate in insuficienta cardiaca (bisoprolol, carvedilol, metoprolol, nebivolol): risc crescut de aritmie ventriculara, in special de torsada varfurilor.
Este necesara monitorizarea clinica si electrocardiografica.

Medicamente care determina hipokaliemie (diuretice hipokaliemiante, laxative iritante, amfotericina B administrata i.v., glucocorticoizi, tetracosactid): risc crescut de aritmie ventriculara, in special de torsada varfurilor. Hipokaliemia trebuie corectata inainte de administrarea medicamentului si se va asigura monitorizarea clinica, electrolitica si electrocardiografica.
Asocieri de luat in considerare

Antihipertensive (toate): cresc efectul antihipertensiv si riscul de hipotensiune arteriala ortostatica (efect aditiv).
Alte deprimante ale sistemului nervos central: derivati de morfina (analgezice, antitusive si tratament de substitutie a opioidelor); barbiturice; benzodiazepine; anxiolitice, altele decat benzodiazepinele; hipnotice; neuroleptice; antidepresive sedative (amitriptilina, doxepina, mianserina, mirtazapina, trimipramina); antihistaminice H1 sedative; antihipertensive cu actiune centrala (clonidina si medicamentele inrudite); alte medicamente: baclofen, talidomida, pizotifen: cresterea deprimarii centrale.

Afectarea vigilentei poate face periculoasa conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor.

Medicamente beta-blocante (cu exceptia esmololului, sotalolului si a beta-blocantelor utilizate in insuficienta cardiaca): efect vasodilatator si risc de hipotensiune arteriala, in special de hipotensiune arteriala ortostatica (efect aditiv). Derivati nitrati si medicamente inrudite.

Sarcina
Sarcina

Daca este necesar tratamentul medicamentos pentru a mentine un bun echilibru mintal si pentru a evita decompensarea, acesta trebuie initiat sau continuat in doze eficace pe toata durata sarcinii.

Sunt disponibile date clinice limitate privind utilizarea tiparidei la gravide. Studiile la animale nu au evidentiat efecte daunatoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltarii embrionare/fetale, nasterii sau dezvoltarii postnatale.

Neurolepticele administrate injectabil, utilizate in situatii de urgenta, pot determina hipotensiune arteriala la mama.

Nou-nascutii expusi la antipsihotice, inclusiv la Tiapridal, in timpul celui de-al treilea trimestru de sarcina, prezinta un risc de reactii adverse, inclusiv de simptome extrapiramidale si/sau de abstinenta, care pot varia in severitate si durata dupa nastere (vezi pct. 4.8). Au fost raportate agitatie, hipertonie, hipotonie, tremor, somnolenta, detresa respiratorie sau tulburarea aportului alimentar. In consecinta, nou-nascutii trebuie monitorizati cu atentie.

Alaptarea

Studiile la animale au aratat excretia tiapridei in lapte.

Nu se cunoaste daca tiaprida se excreta in laptele uman. In absenta datelor cu privire la excretia tiapridei in laptele uman, alaptarea nu este recomandata in timpul tratamentului cu tiaprida.

Fertilitatea

La animale tratate cu tiaprida, s-a observat scaderea fertilitatii.

La om, din cauza interactiunii cu receptorii dopaminergici, tiaprida poate determina hiperprolactinemie, care poate fi asociata cu amenoree, anovulatie si afectarea fertilitatii (vezi pct. 4.8).

Condus auto
Tiaprida poate determina sedare chiar si atunci cand este utilizata conform recomandarii, astfel incat capacitatea de a conduce vehicule si de a folosi utilaje pot fi afectate (vezi pct. 4.8). Conducatorii de vehicule si cei care folosesc utilaje trebuie atentionati asupra riscului de somnolenta asociat cu utilizarea acestui medicament.

Reactii adverse
Reactiile adverse au fost clasificate folosind urmatoarea conventie: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 si mai putin de 1/10); mai putin frecvente (≥1/1000 si mai putin de 1/100); rare (≥1/10000 si mai putin de 1/1000); foarte rare (mai putin de 1/10000); cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile). In cadrul fiecarei grupe de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a gravitatii.

Date din studiile clinice
Urmatoarele reactii adverse au fost raportate in cadrul studiilor clinice controlate. Trebuie mentionat faptul ca, in unele circumstante, reactiile adverse pot fi dificil de diferentiat de simptomele bolii subiacente.

Tulburari endocrine:
Frecvente: hiperprolactinemie.

In unele cazuri, hiperprolactinemia poate determina galactoree, amenoree, ginecomastie, marirea sanilor si dureri mamare, tulburari ale menstruatiei, disfunctie orgasmica si disfunctie erectila.

Tulburari psihice:
Frecvente: letargie/somnolenta, insomnie, agitatie, indiferenta.

Tulburari ale sistemului nervos:
Frecvente: ameteli/vertij, cefalee.

Sindrom parkinsonian si simptome asociate: tremor, hipertonie, hipokinezie si hipersalivatie. Aceste simptome sunt, in general, reversibile la administrarea de medicatie antiparkinsoniana.

Mai putin frecvente: acatisie, distonie (spasm, torticolis, crize oculogire si trismus). Aceste simptome sunt, in general, reversibile la administrarea de medicatie antiparkinsoniana.

Rare: dischinezie acuta. Acest simptom este, in general, reversibil la administrarea de medicatie antiparkinsoniana.

Tulburari ale aparatului genital si sanului:
Mai putin frecvente: galactoree, amenoree, marirea sanilor, dureri mamare, impotenta si tulburari ale orgasmului.

Tulburari generale si la nivelul locului de administrare:
Frecvente: astenie/fatigabilitate.

Mai putin frecvente: crestere in greutate.

Date dupa punerea pe piata a Tiapridal
Suplimentar, au fost raportate urmatoarele reactii adverse (numai prin raportari spontane):

Tulburari hematologice si limfatice
Cu frecventa necunoscuta:

Leucopenie, neutropenie si agranulocitoza (vezi pct. 4.4).

Tulburari metabolice si de nutritie
Cu frecventa necunoscuta:

Hiponatremie, sindrom de secretie inadecvata a hormonului antidiuretic (SSIAD)

Tulburari psihice:
Cu frecventa necunoscuta: confuzie, halucinatii

Tulburari ale sistemului nervos:
Cu frecventa necunoscuta:

A fost raportata diskinezie tardiva (caracterizata prin miscari ritmice, involuntare, in special ale limbii si/sau ale fetei), similar tuturor neurolepticelor, dupa o administrare de peste 3 luni. In aceste cazuri, medicatia antiparkinsoniana este ineficace sau poate provoca o agravare a simptomelor.

Similar tuturor neurolepticelor, poate sa apara sindromul neuroleptic malign, care este o complicatie potential letala (vezi pct. 4.4).

Pierderea constientei/sincopa, convulsii.

Tulburari cardiace:
Cu frecventa necunoscuta:

Prelungirea intervalului QT, aritmii ventriculare cum sunt torsada varfurilor, tahicardia ventriculara, care pot duce la fibrilatie ventriculara sau stop cardiac si moarte subita (vezi pct. 4.4).

Tulburari vasculare:
Cu frecventa necunoscuta:

Hipotensiune arteriala, de obicei ortostatica.

Trombembolism venos, incluzand trombembolism pulmonar, uneori letal, si tromboza venoasa profunda (vezi pct. 4.4).

Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale:
Cu frecventa necunoscuta:

Pneumonie de aspiratie

Tulburari gastrointestinale:
Cu frecventa necunoscuta:

Constipatie, obstructie intestinala, ileus

Tulburari hepatobiliare:
Cu frecventa necunoscuta:

Cresterea nivelului enzimelor hepatice

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat:
Cu frecventa necunoscuta:

Eruptii cutanate inclusiv eruptii eritematoase, eruptii cutanate maculopapulare si urticarie

Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv:
Cu frecventa necunoscuta:

Cresterea nivelului creatinfosfochinazei din sange, rabdomioliza

Conditii in legatura cu sarcina, perioada puerperala si perinatala:
Cu frecventa necunoscuta:

Sindrom de abstinenta la nou-nascut (vezi pct. 4.6).

Leziuni, intoxicatii si complicatii legate de procedurile utilizate:
Cu frecventa necunoscuta: Cadere.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Supradozaj
Simptomatologie
Pana in prezent, datele privind supradozajul acut cu tiaprida sunt limitate. Semnele si simptomele care au fost raportate sunt, in general, rezultatul intensificarii efectelor farmacologice ale medicamentului si se manifesta clinic prin: somnolenta, sedare, coma, hipotensiune arteriala si simptome extrapiramidale.

Au fost raportate cazuri cu evolutie letala, mai ales la asocierea tiapridei cu alte medicamente psihotrope.

Abordare terapeutica
In caz de supradozaj acut, trebuie luata in considerare posibilitatea asocierii altor medicamente.

Hemodializa nu trebuie utilizata pentru a elimina medicamentul, deoarece tiaprida este dializata in proportie mica.

Nu se cunoaste un antidot specific pentru tiaprida. Prin urmare, trebuie instituite masuri suportive adecvate, supraveghere atenta a functiilor vitale si monitorizare cardiaca (risc de prelungire a intervalului QT si aritmii ventriculare secundare), care trebuie mentinuta pana la insanatosirea pacientului.

Daca apar simptome extrapiramidale severe, trebuie sa se administreze medicamente anticolinergice.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: neuroleptice (antipsihotice), benzamide, codul ATC: N05AL03.

Tiaprida este un neuroleptic atipic; in studiile efectuate in vitro prezinta selectivitate pentru subtipurile D2 si D3 ale receptorilor dopaminergici, fara a avea afinitate pentru subtipurile de receptori ai principalilor neurotransmitatori centrali (inclusiv receptorii serotoninergici, noradrenergici, histaminergici). Studiile efectuate in vivo, neuro-chimice si comportamentale, confirma aceasta selectivitate, demonstrand existenta proprietatilor antidopaminergice, in absenta sedarii, catalepsiei si tulburarilor cognitive.

Tiaprida este activa mai ales pe receptorii sensibilizati anterior la dopamina si acest fapt este considerat responsabil pentru efectele sale anti-diskinetice.

Activitatea anxiolitica demonstrata pe cateva modele animale de stress, inclusiv pe cele care implica sindromul de abstinenta la etanol, a fost confirmata la soarece si primate.

Tiaprida nu pare sa produca dependenta fizica sau psihica.

Proprietati farmacocinetice
Absorbtie

Dupa administrarea orala a dozei de 200 mg de tiaprida, concentratia plasmatica maxima, de 1,3 μg/ml, se atinge la o ora.

Biodisponibilitatea absoluta a comprimatelor este de 75%. Daca administrarea se efectueaza chiar inaintea mesei, biodisponibilitatea creste cu 20%, iar concentratia plasmatica maxima creste cu 40%. La varstnici, absorbtia este mai lenta.

Distributie

Distributia tiapridei este rapida (mai putin de o ora). Tiaprida traverseaza bariera hemato-encefalica si bariera feto-placentara, fara sa se acumuleze la fat.

Excretia in laptele matern a fost observata la animale, concentratia in lapte fiind de 1,2 ori mai mare decat cea plasmatica.

Tiaprida nu se leaga de proteinele plasmatice si se leaga in proportie foarte mica de eritrocite. Metabolizare

La om, tiaprida este metabolizata in proportie foarte mica; 70% din doza administrata se regaseste sub forma

nemodificata, in urina. Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare este de 2,9 ore la femei si de 3,6 ore la barbati.

Eliminare

Eliminarea este predominant urinara, clearance-ul renal fiind de 330 ml/min.

La pacientii cu insuficienta renala, eliminarea este concordanta cu clearance-ul creatininei. Daca clearance-ul creatininei este mai mic de 20 ml/min, dozele zilnice trebuie scazute in functie de gravitatea insuficientei renale: la o jumatate din doza, in cazul unui clearance al creatininei cuprins intre 11 si 20 ml/min, si la un sfert din doza, in cazul unui clearance al creatininei sub 10 ml/min.

Date preclinice de siguranta
Studiile efectuate la animale nu au pus in evidenta niciun efect teratogen.