Tratul Plus 50mg, 50 capsule gastrorezistente, Lannacher Heilmittel

Indicatii
Tratul Plus este indicat la adulti cu varsta de 18 ani si peste pentru:

• durere de etiologie non-inflamatorie;
• afectiuni reumatismale de etiologie inflamatorie cum sunt:

• Poliartrita reumatoida;
• Spodilita anchilozanta (boala Bechterew);
• Artroza;
• Spondilartrita;
• Nevralgii cum sunt sindromul cervical, lumbago, ischialgie.
• Reumatism abarticular.
• Atacurile acute de guta.

Dozaj
Reactiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurta perioada necesara controlarii simptomelor (vezi pct. 4.4).

Dozajul trebuie adaptat individual in functie de tabloul clinic. In general, doza zilnica totala, se divide in doua sau trei doze.

Doze

In functie de severitatea bolii, doza recomandata este de 1-3 capsule pe zi, echivalent la 50-150 mg diclofenac sodic.

Adulti si adolescenti cu varsta de 18 ani si peste

La initierea terapiei doza recomandata este de 100 - 150 mg diclofenac sodic (1 capsula de 2 - 3 ori pe zi). In general, doza de intretinere adecvata este de 1 capsula o data sau de doua ori pe zi.

Doza maxima de 3 capsule pe zi nu trebuie depasita.

Pacienti cu afectare a functiei renale

Nu exista studii privind recomandarea unei doze specifice. Diclofenacul nu trebuie utilizat de pacienti cu afectare severa a functiei renale.

Pacienti cu afectare a functiei hepatice

Nu exista studii privind recomandarea unei doze specifice. Diclofenacul nu trebuie utilizat de pacienti cu afectare severa a functiei hepatice.

Pacienti varstnici (cu varsta peste 65 de ani)

La persoanele varstnice trebuie acordata o atentie speciala datorita celorlalte boli asociate varstei sau datorita greutatii corporale scazute. In special, se recomada ca pacientii varstnici si persoanele subponderale sa utilizeze cea mai mica doza eficace (vezi pct. 4.4).

Copii si adolescenti

Tratul plus nu trebuie utilizat de copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani (vezi pct. 4.3).

Mod de administrare Administrare orala.

Capsulele trebuie inghitite intregi, cu o cantitate mare de lichid, de preferat inaintea meselor. Capsulele nu trebuie divizate sau mestecate.

Durata tratamentului

Durata tratamentului cu Tratul Plus va fi stabilita de medic.

Contraindicatii

• Hipersensibilitate la substantele active sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1;
• Ca si in cazul altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), diclofenacul este contraindicat la pacientii cu atacuri de astm nou dezvoltate sau exacerbate, cu urticarie sau cu rinita acuta, ca urmare a administrarii de acid acetilsalicilic sau alti AINS;
• ulcer gastric sau duodenal activ sau, hemoragie gastrointestinala sau, perforatie;
• ulcer peptic recurent/hemoragie (antecedente de doua sau mai multe episoade distincte de ulceratie sau hemoragie dovedita);
• antecedente de hemoragie sau perforatie gastrointestinala, legate de tratamentul anterior cu AINS;
• tulburari hematologice (de exemplu, tulburari de hematopoeza, afectare a maduvei osoase, porfirie, diateza hemoragica);
• insuficienta cardiaca congestiva stabilizata (clasificare NYHA II pana la IV);
• cardiopatie ischemica;
• boala arteriala periferica ocluziva si/sau boala cerebrovasculara;
• hemoragie cerebrovasculara;
• hemoragie acuta severa;
• insuficienta hepatica sau renala severa (vezi pct. 4.4);
• trimestrul III de sarcina (vezi pct. 4.6);
• copii si adolescenti cu varsta mai mica de 18 ani (din cauza continutului ridicat de vitamine B).

Atentionari
O atentie speciala trebuie acordata daca diclofenacul se utilizeaza in timpul primelor doua trimestre de sarcina; nu se recomanda utilizarea lui in timpul alaptarii (vezi pct. 4.6).

Utilizarea concomitenta de diclofenac cu AINS, inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenaza-2 trebuie evitata din cauza absentei dovezilor care sa demonstreze efectele sinergistice si potentialul pentru reactii adverse suplimentare.

Siguranta gastrointestinala

Hemoragia, ulceratia sau perforatia gastrointestinala, care poate fi letala, a fost raportata pentru toate AINS si in orice moment al tratamentului, cu sau fara simptome de alarmare sau antecedente de evenimente gastrointestinale grave. Aceste evenimente au de regula consecinte mai grave la pacientii varstnici.

Daca apare hemoragia gastrointestinala sau ulceratia la pacientii la care s-a administrat diclofenac, tratamentul trebuie intrerupt.

Ca si in cazul altor AINS, inclusiv diclofenac, este necesara o monitorizare medicala atenta si o atentie speciala in cazul pacientilor care prezinta simptome de tulburari gastrointestinale, sau cu antecedente de ulceratii, sangerari sau perforatii gastrice sau intestinale (vezi pct. 4.8).

Riscul de hemoragie, ulceratie sau perforatie gastrointestinala este mai mare odata cu cresterea dozelor de AINS, la pacientii cu antecedente de ulcer, in special daca a fost complicat cu hemoragie sau perforatie (vezi pct. 4.3) si la varstnici. La acesti pacienti, tratamentul trebuie initiat cu cea mai mica doza disponibila.

La acesti pacienti si, de asemenea, la pacientii care necesita administrarea concomitenta de doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot creste riscul de afectiuni gastrointestinale, trebuie luata in considerare terapia asociata cu protectoare gastrice (de exemplu, misoprostol sau inhibitori de pompa de protoni).

Pacientii cu antecedente de afectare gastrointestinala in urma administrarii AINS, in special varstnicii, trebuie sa raporteze orice simptome abdominale neobisnuite (in special hemoragia gastrointestinala), mai ales in stadiile initiale ale tratamentului.

Se recomanda precautie la pacientii carora li se administreaza tratament concomitent cu medicamente care pot creste riscul de ulceratie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizii sistemici, anticoagulantele de tipul warfarinei, inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei sau medicamente antiagregante plachetare, cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).

AINS trebuie administrate cu precautie la pacientii cu antecedente de afectiuni gastrointestinale (colita ulcerativa, boala Crohn), deoarece pot determina exacerbarea acestor afectiuni (vezi pct. 4.8).

Pacienti varstnici (cu varsta mai mare de 65 ani)

Pacientii varstnici au o frecventa crescuta de aparitie a reactiilor adverse la AINS, in special hemoragii si perforatii gastrointestinale, care pot fi letale.

La pacientii varstnici, datorita afectiunilor concomitente, se recomanda prudenta. In special, se recomanda utilizarea dozei minime eficace pacientilor slabiti si subponderali (vezi pct. 4.2).

Efecte cardiovasculare si cerebrovasculare

La pacientii cu antecedente de hipertensiune arteriala si/sau insuficienta cardiaca congestiva usoara pana la moderata, sunt necesare monitorizare si recomandari adecvate deoarece raportarile au aratat ca tratamentul cu AINS se asociaza cu retentie lichidiana si edem.

Studiile clinice si datele epidemiologice sugereaza ca utilizarea diclofenacului, in special in doze mari (150 mg zilnic) si in tratament de lunga durata, se poate asocia cu un risc usor crescut de aparitie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic si accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.3 si 4.4). Trebuie utilizata cea mai mica doza eficace, pe perioada de timp cea mai scurta posibila.

Pacientii care prezinta factori de risc crescut in ceea ce priveste aparitia unor evenimente cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arteriala, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat) trebuie tratati cu diclofenac numai dupa o evaluare atenta. Deoarece riscurile cardiovasculare induse de diclofenac pot creste odata cu doza si durata de expunere, trebuie utilizate durata de timp cea mai scurta posibila si cea mai mica doza zilnica eficace. Nevoia pacientului de ameliorare simptomatica si raspuns la tratament trebuie reevaluate periodic.

Efecte cutanate

Foarte rar au fost raportate urmatoarele reactii adverse asociate utililizarii de AINS: reactii cutanate grave, unele letale, inclusiv eritrodermia, sindromul Stevens-Johnson si necroliza epidermica toxica. Se pare ca pacientii sunt expusi riscului cel mai mare de aparitie a acestor reactii adverse in faza de initiere a tratamentului, instalarea reactiilor adverse avand loc in majoritatea cazurilor in timpul primei luni de tratament. Administrarea de diclofenac trebuie intrerupta la prima aparitie de eruptie cutanata tranzitorie, leziuni ale mucoasei bucale sau a oricarui alt semn de hipersensibilitate.

Efecte hepatice

Pacientii cu insuficienta hepatica trebuie supravegheati cu atentie atunci cand li se administreaza AINS deoarece poate apare o deteriorare a functiei hepatice.

Ca si in cazul altor AINS, inclusiv diclofenac, valorile uneia sau mai multor enzime hepatice pot sa creasca. In timpul tratamentului de lunga durata cu diclofenac, din prudenta, se recomanda monitorizarea functiei hepatice. Daca rezultatele testelor functionale hepatice inregistreaza valori anormale sau se agraveaza, daca apar semnele clinice sau simptome specifice afectarii hepatice sau daca apar alte manifestari (de exemplu, eozinofilia, eruptii cutanate tranzitorii), tratamentul cu diclofenac trebuie intrerupt. Hepatita poate sa apara fara simptome prodromale. La pacientii cu porfirie hepatica, se recomanda prudenta in administrarea de diclofenac, deoarece se poate declansa o criza.

Efecte circulatorii si renale, echilibrul hidroelectrolitic

Deoarece tratamentul cu AINS a fost asociat cu retentia de fluide si edeme, trebuie acordata o atentie speciala pacientilor cu insuficienta cardiaca sau renala, antecedente de hipertensiune arteriala, pacientilor varstanici, pacientilor carora li se administreaza concomitent diuretice sau alte medicamente cu impact important asupra functiei renale (vezi si “Efecte cardiovasculare si cerebrovasculare”).

In cazul pacientilor cu o depletie importanta a volumului extracelular de orice etiologie, de exemplu inainte sau dupa o interventie chirurgicala majora, este necesara acordarea unei atentii speciale datorita riscului de aparitie a complicatiilor ce implica hemoragie sau dezechilibru electrolitic.

Ca masura de precautie, se recomanda monitorizarea functiei renale atunci cand se utilizeaza diclofenac in astfel de cazuri.

Riscul de aparitie al reactiilor adverse la nivel renal creste daca diclofenacul este administrat concomitent cu inhibitori ai ECA (vezi pct. 4.5).

Efecte hematologice

In timpul tratamentului de lunga durata cu diclofenac, ca si in cazul altor AINS, se recomanda monitorizarea hemogramei.

La pacientii cu tulburari de coagulare si trombocitopenie este nevoie de o atentie speciala (monitorizare) (vezi si pct. 4.3). Ca si in cazul altor AINS, diclofenacul poate inhiba o etapa a agregarii plachetare la administrarea de doze mai mari.

Sistemul nervos central

La pacientii cu tulburari psihice grave, epilepsie sau parkinsonianism trebuie acordata o atentie speciala (vezi si pct. 4.8).

La administrarea de lunga durata (peste 6 pana la 12 luni) de doze zilnice mai mari de 50 mg vitamina B6 si administrarea pe termen scurt (peste 2 luni) de doze zilnice mai mari de 1 g vitamina B6 au fost observate neuropatii. Daca apar semne sau simptome de neuropatie senzoriala periferica (parestezie), dozajul trebuie reconsiderat si, daca este necesar, administrarea medicamentului trebuie intrerupta.

Astm bronsic pre-existent/hipersensibilitate/sistemul imunitar

La pacientii cu astm bronsic, rinita alergica sezoniera, umflarea mucoasei nazale (polipi nazali), boala pulmonara obstructiva cronica sau infectii respiratorii cronice (in special legate de simptome similare rinitei alergice), reactiile la AINS cum sunt exacerbarea astmului bronsic (asa numita intoleranta la analgezice/astm bronsic analgezic), edem Quincke sau urticarie sunt mult mai frecvente decat in cazul altor pacienti. Prin urmare, se recomada precautie speciala in cazul acestor pacienti (disponibilitate pentru situatii de urgenta). Acest lucru este valabil si in cazul pacientilor care sunt alergici la alte substante, de exemplu, cei cu reactii cutanate, prurit sau urticarie.

Ca si in cazul altor AINS, pot sa apara reactii alergice, inclusiv anafilactice/anafilactoide la pacienti care nu au fost expusi anterior la acest medicament. Daca apar reactii de hipersensibilitate cum sunt edem facial, umflare la nivelul tractului respirator (de exemplu umflare a gatului), dificultati la respiratie, astm bronsic, batai rapide ale inimii, reactii la nivelul pielii (eritem, exantem, urticarie, mancarimi) si/sau hipotensiune arteriala, pacientii trebuie sa opreasca administrarea/utilizarea agentului potential cauzator si sa solicite imediat asistenta medicala de urgenta.

In cazul pacientilor cu lupus sistemic eritematos sau boala a tesutului conjunctiv mixt este necesara precautie. La acesti pacienti, pe durata tratamentului cu diclofenac au fost raportate semne de meningita aseptica cum sunt redoare de ceafa, cefalee, greata, varsaturi, febra sau dezorientare (vezi pct. 4.8).

Generalitati

Datorita proprietatilor sale farmacodinamice, diclofenac – similar altor AINS - poate masca semnele si simptomele unei infectii (de exemplu durerea). Pacientii trebuie sfatuiti sa se adreseze imediat medicului daca in timpul tratamentului apare durerea sau daca alte semne ale inflamatiei persista sau se intensifica, de exemplu, agravarea starii generale de sanatate sau aparitia febrei.

Cefaleea indusa de analgezice

In tratamentul de lunga durata, la utilizarea de doze mari de analgezice sau la nerespectarea prescriptiei, poate sa apara cefaleea care nu trebuie tratata prin cresterea dozelor din aceste medicamente. Daca este cazul, pacientii trebuie informati despre aceasta posibilitate.

Nefropatia

Administrarea de rutina a analgezicelor, in special a asocierilor de mai multe substante analgezice diferite, poate determina leziuni renale permanente si risc de insuficienta renala (nefropatie determinata de analgezice). Daca este cazul, pacientii trebuie avertizati despre aceasta posibilitate.

Analizele de laborator

In functie de durata tratamentului cu diclofenac, pot fi recomandate urmatoarele teste de laborator: ionograma serica, balanta acido-bazica, balanta hidrolitica, concentratiile plasmatice ale enzimelor hepatice, functia renala, numaratoarea elementelor figurate sanguine, coagularea si hemocultura.

Daca se administreaza concomitent antidiabetice orale, trebuie monitorizat nivelul glucozei in sange.

Daca se administreaza concomitent diuretice care economisesc potasiul, trebuie monitorizate concentratiile plasmatice ale potasiului. Daca se administreaza concomitent anticoagulante, trebuie monitorizati parametrii de coagulare.

Utilizarea de produse ce contin vitamina B12 pot masca simptomatologia si examenele paraclinice pentru mieloza funiculara si anemia pernicioasa.

Pentru recomandari suplimentare vezi pct. 4.5.

Pentru informatii privind fertilitatea la femei, vezi pct. 4.6.

Sarcina
Sarcina

Diclofenac

Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate avea efecte negative asupra sarcinii si/sau dezvoltarii embrionare/fetale. Datele provenind din studii epidemiologice sugereaza o crestere a riscului de avort si, de asemenea, o incidenta crescuta de malformatii cardiace si gastroschizis dupa utilizarea de inhibitori ai prostaglandinei la inceputul sarcinii.

Riscul absolut de aparitie a malformatiilor cardiace a crescut de la mai putin de 1% la aproximativ 1,5%.

La animale, s-a demonstrat ca administrarea de inhibitori ai sintezei prostaglandinei a dus la cresterea riscului de pierdere a sarcinii pre si post-implantare si a riscului de morbiditate embrio-fetala. Suplimentar, la animalele la care s-a administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinei in perioada organogenezei, s-a raportat o crestere a incidentei diferitelor malformatii, inclusiv a celor cardiovasculare.

In primul si al doilea trimestru de sarcina, diclofenacul trebuie utilizat numai daca este absolut necesar. Daca este utilizat de catre o femeie care incearca sa conceapa sau este in primul sau al doilea trimestru de sarcina, diclofenacul trebuie administrat in cea mai mica doza eficace si pe o perioada cat mai scurta posibil.

In al treilea trimestru de sarcina, toti inhibitorii sintezei de prostaglandina pot expune:

fatul la urmatoarele riscuri:

• toxicitate cardiopulmonara (cu inchiderea prematura a canalului arterial si hipertensiune pulmonara);
• disfunctie renala, care poate evolua pana la insuficienta renala cu oligohidramnios;

mama si nou-nascutul, la sfarsitul perioadei de sarcina, la urmatoarele riscuri:

• o posibila prelungire a timpului de sangerare, un efect antiagregant plachetar care poate sa apara chiar si la doze foarte mici.
• inhibarea contractiilor uterine, cu intarzierea sau prelungirea travaliului. De aceea, diclofenacul sodic este contraindicat in ultimul trimestru de sarcina.

Vitaminele B1, B6 si B12

Continutul de vitamine din aceasta combinatie depasesc semnificativ dozele recomandate pentru utilizare in timpul sarcinii. Prin urmare, medicamentul nu trebuie utilizat in primele doua trimestre de sarcina.

Alaptarea

Vitaminele B1, B6 si B12 precum si cantitati mici de diclofenac sunt excretate in laptele matern. Prin urmare, Tratul Plus nu trebuie utilizat in timpul alaptarii pentru a evita afectarea sugarului.

Fertilitatea

Diclofenac

Prostaglandinele joaca un rol important in ovulatie, implantare si vascularizarea placentei. Similar altor AINS, diclofenacul poate afecta fertilitatea si nu este recomandat femeilor care incearca sa ramana gravide. La femeile care au dificultati in a ramane gravide sau care sunt investigate pentru infertilitate, trebuie luata in considerare intreruperea tratamentului cu diclofenac.

Vitaminele B1, B6 si B12

Nu exista date privind fertilitatea.

Condus auto
Tratul Plus are o influenta minora asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pacientii care prezinta reactii adverse cum sunt tulburari vizuale, ameteli, oboseala sau tulburari la nivelul sistemului nervos central nu trebuie sa conduca vehicule sau sa foloseasca utilaje.

Reactii adverse
Rezumatul profilului de siguranta

Cele mai frecvente reactii adverse observate la administrarea de diclofenac afecteaza tractul gastrointestinal. Au fost raportate ulcere peptice, perforatii sau hemoragii gastrointestinale – uneori cu efect letal, in special la pacientii varstnici. Dupa administrarea de AINS au fost raportate: greata, varsaturi, diaree, flatulenta, constipatie, dispepsie, dureri abdominale, melena, hematemeza, stomatita ulceroasa, agravarea colitei ulcerative si boala Crohn (vezi si pct. 4.4). Gastrita a fost raportata mai putin frecvent.

Edemul, hipertensiunea arteriala si insuficienta cardiaca au fost deasemenea raportate la administrarea de AINS.

Studiile clinice si datele epidemiologice sugereaza in mod invariabil un risc crescut de aparitie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu infarctul miocardic sau acidentul cerebral vascular) asociate utilizarii diclofenacului, in special in doze mari (150 mg pe zi) si tratamentul de lunga durata (vezi pct. 4.3 si 4.4).

Daca este cazul, pacientii trebuie sfatuiti sa nu mai utilizeze Tratul Plus si sa solicite sfaturi medicale imediat daca apar oricare dintre urmatoarele simptome de potentiale reactii adverse grave:

• tulburari gastrice, arsuri abdominale, dureri abdominale
• varsaturi sangvinolente, scaune negre, hematurie
• reactii cutanate cum sunt eritem cutanat tranzitoriu sau mancarimi
• dificultati la respiratie, dispnee, umflarea fetei sau a altor parti ale capului
• ingalbenirea pielii sau a ochilor
• oboseala pronuntata cu pierderea apetitului alimentar
• durere persistenta in gat, leziuni ale mucoasei bucale, epuizare sau febra
• singerari nazale, sangerari cutanate
• umflarea fetei, membrelor inferioare sau a picioarelor
• oligurie insotita de oboseala pronuntata
• cefalee severa sau redoare a cefei
• dureri toracice
• tulburari ale constientei
• Lista tabelara a reactiilor adverse
• Reactiile adverse sunt clasificate in functie de frecventa utilizand urmatoarea conventie:

Foarte frecvente: ≥ 1/10 Frecvente: ≥ 1/100 pana la mai mic de 1/10 Mai putin frecvente: ≥ 1/1000 pana la mai putin de 1/100 Rare: ≥ 1/10000 pana la mai putin de 1/1000 Foarte rare: mai putin de 1/10000 Cu frecventa necunoscuta: care nu pot fi estimate din datele disponibile
Urmatoarea lista de reactii adverse cuprinde reactiile raportate cu Tratul Plus sau alte forme de diclofenac, la administrarea de scurta sau lunga durata:

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator sanatescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro

Supradozaj
Simptome

Diclofenac

Nu exista un tablou clinic specific asociat supradozajului cu diclofenac. Supradozajul poate da simptome cum sunt varsaturi, hemoragii gastrointestinale, diaree, ameteli, tinitus si convulsii. In cazul unei intoxicatii acute cu diclofenac sunt posibile insuficienta renala acuta si afectare hepatica, precum si deprimarea respiratorie si cianoza.

Vitamina B1

Tiamina are o gama terapeutica larga. Dozele foarte mari (peste 10 g) au un efect de blocaj ganglionar si, similar curarei, suprima conducerea impulsului nervos.

Vitamina B6

Potentialul toxic al vitaminei B6 poate fi considerat ca fiind foarte scazut. Tratamentul pe termen lung (mai mult de 6 pana la 12 luni) la doze zilnice de peste 50 mg de vitamina B6 pot totusi sa determine aparitia neuropatiei senzoriale periferice. Administrarea continua de vitamina B6 intr-o doza zilnica de peste 1 g mai mult de doua luni poate produce efecte toxice.

Dupa administrarea de mai mult de 2 g zilnic au fost raportate neuropatii cu ataxie si tulburari senzitive, convulsii cerebrale cu modificari ale EEG si in cazuri foarte rare anemie hipocromica si dermatita seboreica.

Vitamina B12

Dupa administrarea parenterala de doze mari (in cazuri rare, deasemenea si dupa administrare orala) au fost observate reactii alergice, modificari cutanate eczematoase si o forma incipienta de acnee.

Tratament

Diclofenac

Nu exista antidot specific. Managementul supradozajului consta in tratament simptomatic si control al functiilor vitale. In caz de intoxicatie orala, inlaturarea resturilor de substanta activa din corp se face prin lavaj gastric, carbune activat si laxative. In cazul aparitiei complicatiilor cum sunt hipotensiune arteriala, insuficienta renala, convulsii, iritatie gastrointestinala si deprimare respiratorie, trebuie instituit tratament simptomatic si de sustinere.

Este putin probabil ca masurile specifice cum sunt diureza fortata, dializa sau hemoperfuzia sa fie utile in accelerarea eliminarii AINS, datorita legarii acestora in proportie mare de proteinele plasmatice si a metabolizarii extensive.

Dupa utilizarea unei doze mari cu potential toxic, pot fi luate in considerare administrarea de carbune activat precum si decontaminarea gastrica (varsaturi, lavaj gastric).

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: medicamente antiinflamatoare si antireumatice, nesteroidiene, diclofenac, combinatii cu alte medicamente, codul ATC: M01AB05.

Tratul Plus este o combinatie de diclofenac si vitamine neurotrope B1, B6, si B12. Efecte farmacodinamice

Diclofenacul, o substanta nesteroidiana, are proprietati antireumatice, analgezice, antiinflamatorii si antipiretice, in special datorita inhibarii biosintezei prostaglandinelor. La doze mari el inhiba tranzitoriu agregarea plachetara indusa experimental. La oameni, diclofenacul reduce durerea, inflamatia si febra cauzata de procesele inflamatorii. In plus, diclofenacul inhiba agregarea plachetara indusa de ADP si de colagen.

Vitaminele B1 (tiamina), B6 (piridoxina) si B12 (ciancobalamina) sunt coenzime implicate in procesul metabolic, cu importanta deosebita in metabolismul neuronal si efect de sustinere al actiunii analgetice a diclofenacului sodic.

Administrarea terapeutica a acestor vitamine in contextul unor afectiuni ale sistemului nervos este utilizata atat pentru a contracara afectiunile care insotesc deficienta de vitamine (probabil datorita unui necesar crescut in legatura cu tulburarea) cat si pentru a stimula mecanismele de refacere naturala.

Proprietati farmacocinetice
Diclofenac

Absorbtie
Diclofenacul este complet absorbit.

Concentratiile plasmatice terapeutice sunt cuprinse intre 0,7 pana la 2,0 μg/ml.

Valoarea medie a concentratiilor plasmatice de 1,5 μg/ml este atinsa la 2 ore dupa administrarea unei doze de 50 mg diclofenac. Exista o relatie lineara intre doza administrata si doza absorbita. Tracerea prin stomac este incetinita daca capsulele sunt administrate in timpul sau dupa mese, decat daca sunt administrate inainte de mese, insa cantitatea de diclofenac absorbita ramane aceeasi.

Deoarece aproximativ jumatate din cantitatea de diclofenac este metabolizata la primul pasaj hepatic („efectul primului pasaj”), aria de sub curba concentratiei plasmatice in functie de timp (ASC) dupa administrare orala sau rectala este aproximativ jumatate din cea de dupa administrarea intravenoasa a unei doze echivalente.

Dupa administrari repetate, profilul farmacocinetic nu se modifica. In cazul respectarii intervalelor de timp recomandate dintre doze, nu se produce acumularea medicamentului.

Distributie
99,7% din diclofenac se leaga de proteinele plasmatice, in principal de albumina. Volumul aparent de distributie calculat este de 0,12 pana la 0,17 l/kg.

Diclofenacul trece in lichidul sinovial, unde concentratiile maxime se ating dupa 2 pana la 4 ore dupa ce s-au atins concentratiile plasmatice maxime. Timpul aparent de injumatatire pentru eliminarea din lichidul sinovial este de 3 pana la 6 ore. La 2 ore dupa atingerea concentratiilor plasmatice maxime, concentratiile substantei active sunt deja mai mari in lichidul sinoval decat in plasma si ele se mentin pana la 11 ore.

Metabolizare
Biotransformarea diclofenacului are loc partial prin glucuronidarea moleculei intacte, dar, in principal, prin hidroxilare simpla si multipla si metoxilare, rezultand mai multi metaboliti fenolici, din care majoritatea sunt transformati in conjugati glucuronici. Doi dintre acesti metaboliti fenolici sunt biologic activi, dar intr-o proportie mult mai mica decat diclofenacul.

Eliminare
Clearance-ul total sistemic al diclofenacului plasmatic este 263 ± 56 ml/min (valoare medie ± DS). Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare este 1 pana la 2 ore. Patru dintre metaboliti, inclusiv cei doi activi, au, de asemenea, timp scurt de injumatatire plasmatica, de 1 pana la 3 ore. Metabolitul practic inactiv 3' - hidroxi-4' -metoxi-diclofenac are timpul de injumatatire plasmatica mai lung.

Aproximativ 60% din doza administrata se elimina in urina sub forma de glucuronoconjugat al moleculei nemetabolizate si sub forma de metaboliti, din care majoritatea sunt, de asemenea, transformati in conjugati glucuronici. Mai putin de 1% se elimina sub forma nemetabolizata. Restul dozei se elimina sub forma de metaboliti, prin bila, in materiile fecale.

Tiamina

Dupa administrarea orala, tiamina are un mecanism de transport dual, dependent de doza:

Absorbtie activa pana la concentratii de 2 μmol si difuzie pasiva la concentratii mai mari de 2 μmol. Timpul de eliminare este de aproximativ 4 ore.

Aproximativ 30 mg de tiamina pot fi stocate in corpul uman. Datorita metabolizarii rapide a tiaminei, capacitatea de rezerva este oarecum limitata (4 pana la 10 zile).

Piridoxina

Piridoxina este absorbita rapid, in special in tractul gastrointestinal superior si se excreta cu un maxim situat intre 2 si 5 ore.

Corpul uman poate stoca intre 40 si 150 mg piridoxina. Excretia prin urina este intre 1,7 si 3,6 mg pe zi.

Ciancobalamina

Absorbtia din tractul gastrointestinal are loc prin doua mecanisme:

• eliberare prin acidul gastric si legarea imediata de factorul intrinsec
• fluxul pasiv in sange independent de factorul intrinsec

La doze mai mari de 1,5 μg cel de-al doilea mecanism devine mai important.

La pacientii cu anemie pernicioasa, au fost observate rate de absorbtie de aproximativ 1%, dupa administrarea de doze orale de 100 μg si peste.

Vitamina B12 este in principal depozitata in ficat, necesarul zilnic fiind de aproximativ 1 μg. Rata de turnover este de 2,5 μg B12 pe zi sau de 0,05% din cantitatea totala depozitata in corp.

Vitamina B12 este in principal secretata de bila si, in cea mai mare parte reabsorbita prin circulatia enterohepatica.

Date preclinice de siguranta
Diclofenacul

Datele preclinice nu au evidentiat nici un risc special pentru om, pe baza studiilor conventionale privind siguranta farmacologica, genotoxicitatea si potentialul carcinogen, cu exceptia celor prezentate in acest Rezumat al caracteristicilor produsului. Toxicitatea cronica a diclofenacului s-a manifestat in cadrul studiilor non-clinice sub forma de leziuni si ulcere ale tractului gastrointestinal. Intr-un studiu de toxicitate cu durata de 2 ani efectuat la sobolani tratati cu diclofenac s-a observat o crestere dependenta de doza a efectelor trombotice vasculare ocluzive cardiace.

In studiile la animale privind toxicitatea la reproducere, diclofenacul a cauzat inhibarea ovulatiei la iepure si tulburari ale implantarii si dezvoltarii embrionare timpurii la sobolan. Diclofenacul a determinat prelungirea duratei gestatiei si nasterii. Potentialul embriotoxic al diclofenacului a fost investigat la 2 specii de animale (sobolan si iepure). La doze corespunzatoare toxicitatii materne s-au produs moarte fetala si intarziere a cresterii. Pe baza datelor disponibile, diclofenacul nu este considerat teratogen. Doze sub nivelul toxicitatii materne nu au afectat dezvoltarea postnatala a puilor.

Efectul minim al diclofenacului asupra parametrilor de reproducere si nasterii, precum si ingustarea in utero a ductului Botallo reprezinta efecte farmacologice ale acestei clase de inhibitori ai sintezei prostaglandinelor.

Vitaminele B1, B6 si B12

Datele preclinice nu au evidentiat nici un risc special pentru om, pe baza studiilor conventionale privind siguranta farmacologica, genotoxicitatea si potentialul carcinogen.

Toxicitatea cronica

Baza de date referitoare la toxicitatea vitaminei B1 la animale este limitata. Nu exista date cronice si subcronice pentru expunerea la doze mari de derivati de tiamina solubili in apa.

La caine, administrarea orala a 150 mg vitamina B6 per kg greutate corporala pe zi timp de aproximativ 100 zile a cauzat ataxie, mistenia gravis, tulburari de echilibru, precum si modificari degenerative ale tecii de mielina a axonilor. Suplimentar, in studiile la animale, dupa doze mari de vitamina B6 in general au aparut neuropatii senzoriale si modificari in functia sistemului nervos central.

Datele referitoare la toxicitatea vitaminei B12 in studiile experimentale la animale sunt limitate, insa acestea au demonstrat ca in general B12 are toxicitate redusa.

Toxicitatea asupra functiei de reproducere: administrarea de vitamina B1 la femelele gastante afecteaza indicii terapeutici ai tiaminei si metabolismul tiaminei la pui.

Vitamina B6 nu a fost suficient investigata in studiile la animale. Un studiu privind embriotoxicitatea la sobolani nu a indicat un potential teratogenic. La masculii sobolani administrarea de doze foarte mari de vitamina B6 au determinat afectarea spermatogenezei.

Nu exista raportari de reactii adverse la administrarea de vitamina B12 privind fertilitatea la masculi si femele sau dezvoltarea pre- si postnatala.