Ultop 20mg, 14 capsule, KRKA

Indicatii 
Ultop capsule este indicat in:

Tratamentul ulcerelor duodenale

Preventia recidivei ulcerelor duodenale

Tratamentul ulcerelor gastrice

Preventia recidivei ulcerelor gastrice

Eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori) din ulcerele peptice, in asociere cu antibacteriene adecvate

Tratamentul ulcerelor gastrice si duodenale asociate utilizarii de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)

Preventia recidivei ulcerelor gastrice si duodenale asociate utilizarii de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) la pacientii cu risc crescut

Tratamentul esofagitei de reflux

Tratamentul de intretinere la pacientii cu esofagita de reflux vindecata

Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian

Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison

Utilizarea la copii si adolescenti

Copii cu varsta de peste 1 an si greutatea ≥ 10 kg

Tratamentul esofagitei de reflux

Tratamentul simptomatic al pirozisului si regurgitatiei acide din boala de reflux gastro-esofagian

Copii si adolescenti cu varsta de peste 4 ani

In asociere cu antibiotice in tratamentul ulcerului duodenal determinat de H. Pylori.

Dozaj
Doze

Adulti

Tratamentul ulcerelor duodenale

Doza recomandata pentru pacienti cu ulcer duodenal activ este Ultop 20 mg, o data pe zi. La majoritatea pacientilor, vindecarea apare dupa doua saptamani de tratament. Pentru pacientii care nu se vindeca complet in acest interval, este nevoie de obicei de inca doua saptamani de tratament. In cazul pacientilor cu ulcer duodenal refractar la tratament, se recomanda doza de Ultop 40 mg o data pe zi, iar vindecarea se obtine in interval de 4 saptamani.

Preventia recidivei ulcerelor duodenale

In preventia recidivei ulcerelor duodenale la pacienti cu H. pylori negativ sau cand eradicarea H. pylori nu este posibila, doza recomandata este de Ultop 20 mg o data pe zi. La unii pacienti poate fi suficienta doza zilnica de 10 mg. In caz de esec terapeutic, doza poate fi crescuta la 40 mg.

Tratamentul ulcerelor gastrice

Doza recomandata este Ultop 20 mg o data pe zi. La majoritatea pacientilor, videcarea apare in decurs de 4 saptamani. Pentru pacientii care nu se vindeca complet in acest interval, este nevoie de obicei de inca 4 saptamani de tratament. In cazul pacientilor cu ulcer gastric refractar la tratament, se recomanda doza de Ultop 40 mg o data pe zi, iar vindecarea se obtine in interval de 8 saptamani.

Preventia recidivei ulcerelor gastrice

Pentru preventia recidivei la pacientii cu ulcer gastric refractar la tratament, doza recomandata este Ultop 20 mg o data pe zi. In caz de necesitate, doza poate fi crescuta la Ultop 40 mg o data pe zi.

Eradicarea H. Pylori in ulcerul peptic

Pentru eradicarea H. pylori alegerea antibioticelor se face in functie de toleranta individuala la medicament, reglementarile oficiale locale privind rezistenta bacteriana si de ghidurile de tratament.

Ultop 20 mg + claritromicina 500 mg + amoxicilina 1000 mg, fiecare de doua ori pe zi, timp de 1 saptamana, sau

Ultop 20 mg + claritromicina 250 mg (sau 500 mg) + metronidazol 400 mg (sau 500 mg sau tinidazol 500 mg), fiecare de doua ori pe zi, timp de 1 saptamana, sau

Ultop 40 mg o data pe zi + amoxicilina 500 mg si metronidazol 400 mg (sau 500 mg sau tinidazol 500 mg) de cate trei ori pe zi, timp de 1 saptamana.

Indiferent de schema terapeutica, daca pacientul este in continuare H. pylori pozitiv, terapia se poate repeta.

Tratamentul ulcerelor gastrice si duodenale asociate utilizarii de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)

Pentru tratamentul ulcerelor gastrice si duodenale asociate utilizarii de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), doza recomandata este Ultop 20 mg o data pe zi. La majoritatea pacientilor videcarea

apare in decurs de 4 saptamani. Pentru pacientii care nu se vindeca complet in acest interval, este nevoie de obicei de inca 4 saptamani de tratament.

Preventia recidivei ulcerelor gastrice si duodenale asociate utilizarii de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) la pacientii cu risc crescut

Pentru preventia recidivei ulcerelor gastrice si duodenale asociate utilizarii de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) la pacientii cu risc crescut (varsta peste 60 ani, istoric de ulcere gastrice si duodenale, antecedente de hemoragii digestive superioare) doza recomandata este Ultop 20 mg o data pe zi.

Tratamentul esofagitei de reflux

Doza recomandata este Ultop 20 mg o data pe zi. La majoritatea pacientilor vindecarea apare in descurs de 4 saptamani. Pentru pacientii care nu se vindeca complet in acest interval, este nevoie de obicei de inca 4 saptamani de tratament.

Pentru pacientii cu esofagita severa, se recomanda Ultop 40 mg o data pe zi, timp de 8 saptamani.

Tratamentul de intretinere la pacientii cu esofagita de reflux vindecata

Pentru tratamentul de intretinere la pacientii cu esofagita de reflux vindecata, doza recomandata este Ultop 10 mg o data pe zi. La nevoie, doza poate fi crescuta la Ultop 20–40 mg o data pe zi.

Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian

Doza recomandata este Ultop 20 mg o data pe zi. Pacientii pot raspunde adecvat si la o doza de 10 mg pe zi, de aceea poate fi luata in considerare individualizarea dozei.

Daca nu a fost obtinut controlul simptomelor dupa 4 saptamani de tratament cu Ultop 20 mg pe zi, se recomanda investigatii suplimentare.

Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison

La pacientii cu sindrom Zollinger-Ellison, doza trebuie ajustata individual iar tratamentul continuat cat timp este necesar. Doza initiala uzuala este de Ultop 60 mg pe zi, care asigura controlul eficace al bolii la toti pacientii cu boala severa si raspuns inadecvat la alte tratamente, iar la peste 90% dintre pacienti doza de intretinere este de Ultop 20-120 mg pe zi. Pentru doze zilnice mai mari de Ultop 80 mg pe zi, doza trebuie divizata si administrata de doua ori pe zi.

Copii si adolescenti

Copii cu varsta de peste 1 an si greutatea corporala ≥10 kg Tratamentul esofagitei de reflux

Tratamentul simptomatic al pirozisului si regurgitatiei acide din boala de reflux gastro-esofagian

Dozele recomandate sunt urmatoarele:

Esofagita de reflux: Durata tratamentului este de 4–8 saptamani.

Tratamentul simptomatic al pirozisului si regurgitatiei acide din boala de reflux gastro-esofagian: Durata tratamentului este de 2–4 saptamani. Daca nu se obtine controlul simptomelor dupa 2–4 saptamani, pacientul trebuie investigat suplimentar.

Copii si adolescenti cu varsta peste 4 ani

Tratamentul ulcerului duodenal determinat de H. pylori

La selectarea asocierii terapeutice adecvate, trebuie luate in considerare reglementarile oficiale locale privind rezistenta bacteriana, durata tratamentului (cel mai frecvent 7 zile, insa uneori pana la 14 zile) si utilizarea corespunzatoare a medicamentelor antibacteriene.

Tratamentul trebuie monitorizat de catre un medic de specialitate. Dozele recomandate sunt urmatoarele:

Grupe speciale de pacienti

Insuficienta renala

Nu este necesara ajustarea dozei la pacientii cu insuficienta renala (vezi pct. 5.2).

Insuficienta hepatica

La pacientii cu insuficienta hepatica dozele trebuie reduse la 10–20 mg pe zi (vezi pct. 5.2).

Varstnici

Nu este necesara ajustarea dozei la varstnici (vezi pct. 5.2).

Mod de administrare

Se recomanda administrarea Ultop capsule dimineata, de preferat fara alimente, inghitite intregi cu un pahar cu apa. Capsulele nu trebuie mestecate sau sfaramate.

La pacientii cu dificultati de inghitire si la copiii care potbea sau inghiti alimente semi-solide

Pacientii pot desface capsula si inghiti continutul cu o jumatate de pahar cu apa sau dupa amestecarea acestuia cu un lichid usor acid, de exemplu suc de fructe sau piure de mere sau apa plata. Pacientii trebuie atentionati ca suspensia obtinuta trebuie luata imediat (sau in cel mult 30 minutes) si sa amestece intotdeauna amestecul inainte de administrare.

Alta metoda de administrare este sa suga capsulele si sa inghita peletele cu o jumatate de pahar cu apa. Peletele nu trebuie supte.

Contraindicatii 
Hipersensibilitate la omeprazol, benzimidazoli substituiti sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.

Similar altor inhibitori ai pompei de protoni (IPP), omeprazolul nu trebuie utilizat concomitent cu nelfinavir (vezi pct. 4.5).

Atentionari
In prezenta oricarui simptom alarmant (de ex. o scadere semnificativa si neintentionata in greutate, varsaturi recurente, disfagie, hematemeza sau melena) si in cazul unui ulcer gastric suspectat sau existent, trebuie exclusa posibilitatea caracterului malign inaintea inceperii tratamentului cu omeprazol, deoarece tratamentul poate masca simptomele si intarzia diagnosticul.

Administrarea concomitenta de atazanavir si inhibitori de pompa de protoni nu este recomandata (vezi pct. 4.5). Daca asocierea atazanavir si un inhibitor de pompa de protoni nu poate fi evitata, se recomanda monitorizare clinica atenta (de exemplu, incarcarea virala), precum si cresterea dozei de atazanavir la 400 mg, sau de ritonavir la 100 mg; doza maxima de omeprazol este de 20 mg.

Omeprazol, ca toate medicamentele care reduc aciditatea gastric, poate scadea absorbtia de vitamina B12 (cianocobalamina) datorita hipo- sau aclorhidriei. Acest lucru trebuie luat in considerare la pacientii cu depozite reduse sau factori de risc de reducere a absorbtiei de vitamina B12 in cadrul unui tratament indelungat.

Omeprazolul este un inhibitor al enzimei CYP2C19. La initierea sau intreruperea tratamentului cu omeprazol, trebuie luat in considerare potentialul de interactiune cu medicamente metabolizate prin intermediul CYP2C19. A fost observata o interactiune intre clopidogrel si omeprazol (vezi pct. 4.5). Importanta clinica a acestei interactiuni este necunoscuta. Ca precautie, nu se recomanda utilizarea concomitenta a omeprazolului si clopidogrelului.

La pacientii tratati cu IPP, cum este omeprazolul, timp de cel putin 3 luni si, in cele mai multe cazuri, timp de 1 an, a fost raportata aparitia unei hipomagnezemii severe. In cazul hipomagnezemiei pot aparea simptome severe, cum sunt fatigabilitate, tetanie, delir, convulsii, ameteli si artimie ventriculara, insa acestea pot debuta insidios si pot fi trecute cu vederea. La cei mai multi dintre pacientii afectati, hipomagnezemia s-a ameliorat dupa administrarea magneziului si intreruperea tratamentului cu IPP.

La pacientii la care este necesar tratamentul prelungit cu IPP sau care iau IPP in asociere cu digoxina sau medicamente care determina hipomagnezemie (de exemplu, diuretice), personalul medical trebuie sa ia in considerare determinarea concentratiilor magneziului inainte de initierea tratamentului cu IPP si, ulterior, periodic in timpul tratamentului.

Inhibitorii pompei de protoni, in special utilizati in doze mari si pentru o perioada indelungata (peste 1 an), pot creste usor riscul fracturilor de sold, ale articulatiei radiocarpiene si a coloanei vertebrale, predominant la varstnici sau in prezenta altor factori de risc cunoscuti. Studiile observationale sugereaza ca inhibitorii pompei de protoni pot creste riscul total de fractura cu 10–40%. O parte a acestei cresteri se poate datora altor factori de risc. Pacientii cu risc de osteoporoza trebuie sa primeasca tratament conform ghidurilor curente de tratament si trebuie sa primeasca cantitati adecvate de vitamina D si calciu.

Interferente cu testele de laborator

Cresterea valorilor concentratiilor plasmatice ale cromograninei A (CgA) poate interfera cu investigatiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita aceasta interferenta, tratamentul cu Ultop trebuie oprit temporar, pentru cel putin cinci zile inainte de evaluarea CgA (vezi pct. 5.1). Daca, dupa evaluarea initiala, valorile concentratiilor plasmatice ale CgA si gastrinei nu revin la valorile din intervalul de referinta, trebuie repetate evaluarile la 14 zile de la intreruperea tratamentului cu inhibitor de pompa de protoni.

Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)

Utilizarea inhibitorilor de pompa de protoni (IPP) este asociata cu cazuri foarte rare de lupus eritematos cutanat subacut (LECS). Daca apar leziuni, in special in zonele expuse razelor solare, si sunt insotite de artralgie, pacientul trebuie sa se adreseze medicului, care trebuie sa ia in considerare intreruperea tratamentuluicu Nolpaza. Aparitia LECS dupa un tratament anterior cu un PPI, poate creste riscul aparitiei LECS si cu alti IPP.

Anumiti copii cu afectiuni cronice pot necesita tratament pe termen lung, desi acest lucru nu este recomandat.

Tratamentul cu inhibitori de pompa de protoni poate duce la cresterea usoara a riscului de infectii gastrointestinale, cum sunt cele cu Salmonella si Campylobacter (vezi pct. 5.1).

Similar oricaror tratamente indelungate, in special daca depasesc perioada de 1 an, trebuie facute evaluari regulate ale tratamentului.

Ultop contine zahar. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la fructoza, sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza sau insuficienta de sucraza-isomaltaza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

Interactiuni
Efectele omeprazolului asupra farmacocineticii altor medicamente

Medicamente a caror absorbtie depinde de pH

Aciditatea gastrica scazuta din timpul tratamentului cu omeprazol poate determina cresterea sau scaderea absorbtiei medicamentelor a caror absorbtie depinde de pH.

Nelfinavir, atazanavir

Nivelele plasmatice de nelfinavir si atazanavir scad in cazul administrarii concomitente de omeprazol.

Administrarea concomitenta de omeprazol si nelfinavir este contraindicata (vezi pct. 4.3). Administrarea concomitenta de omeprazol (40 mg o data pe zi) determina scaderea concentratiei medii de nelvinavir cu aproximativ 40% si caderea concentratiei medii a metabolitului activ M8 cu aproximativ 75–90%.

Interactiunea poate include si inhibarea CYP2C19.

Administrarea concomitenta de omeprazol si atazanavir nu este recomandata (vezi pct. 4.4). Administrarea concomitenta de omeprazol (40 mg o data pe zi) si atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg la voluntari sanatosi a determinat scaderea cu 75% a concentratiilor plasmatice de atazanavir. Cresterea dozei de atazanavir la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra concentratiei plasmatice de atazanavir. Administrarea concomitenta de omeprazol (20 mg o data pe zi) si atazanavir 400 mg/ritonavir 100 mg la voluntari sanatosi a determinat scaderea cu aproximativ 30% a concentratiilor plasmatice de atazanavir, in comparatie cu atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg o data pe zi.

Digoxina

Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg pe zi) si digoxina, la indivizi sanatosi, a dus la o crestere cu 10% a biodisponibilitatii digoxinei. Toxicitatea digoxinei a fost rar raportata. Totusi, este necesara precautie la administrare de doze mari de omeprazol la varstnici. Este necesara monitorizarea terapeutica a digoxinei.

Clopidogrel

Rezultatele studiilor la subiecti sanatosi au demonstrat o interactiune farmacocinetica (FC)/farmacodinamica (FD) dintre clopidogrel (300 mg doza de incarcare/75 mg doza de intretinere zilnica) si omeprazol (80 mg

p.o. zilnic), ceea ce a dus la o scaderea a concentratiei plasmatice a metabolitul activ al clopidogrelului, cu o valoare medie de 46% si la o scadere a inhibarii maxime a agregarii plachetare (indusa de ADP), cu o valoare medie de 16%.

In cadrul studiilor observationale si al studiilor clinice au fost raportate date inconsecvente privind implicatiile clinice ale acestei interactiuni farmacocinetice/farmacodinamice asupra evenimentelor cardiovasculare majore. Ca precautie, utilizarea concomitenta de omeprazol si clopidogrel trebuie descurajata (vezi pct. 4.4).

Alte medicamente

Absorbtia posaconazolului, erlotinibului, ketoconazolului si itraconazolului este scazuta semnificativ, astfel incat eficacitatea lor clinica poate fi modificata. Se recomanda evitarea utilizarii concomitente a posaconazolului si erlotinibului.

Medicamente metabolizate de CYP2C19

Omeprazol este un inhibitor moderat al enzimei CYP2C19, care metabolizeaza in principal omeprazolul. Astfel, scade metabolizarea medicamentelor asupra carora actioneaza, de asemenea, enzima CYP2C19, iar concentratia plasmatica a acestor medicamente creste; de exemplu, R-warfarina si alti antagonisti ai vitaminei K, cilostazol, diazepam si fenitoina.

Cilostazol

Omeprazolul administrat in doza de 40 mg la voluntari sanatosi in cadrul unui studiu incrucisat, a determinat cresterea Cmax Si ASC pentru cilostazol cu 18% si, respectiv, 26%, iar a unuia dintre metabolitii activi, cu 29% si, respectiv, 69%.

Fenitoina

In primele doua saptamani de la initierea tratamentului cu omeprazol, la ajustarea dozelor de fenitoina si la intreruperea tratamentului cu omeprazol, se recomanda monitorizarea concentratiei plasmatice a fenitoinei si ajustarea in continuare a dozelor.

Mecanism necunoscut

Saquinavir

Administrarea concomitenta de omeprazol sih saquinavir/ritonavir a determinat cresterea nivelelor plasmatice de pana la aproximativ 70% pentru saquinavir, precum si o toleranta buna la pacientii infectati cu HIV.

Tacrolimus

Omeprazolul, administrat concomitent, a determinat cresterea nivelelor plasmatice ale tacrolimus. Se recomanda monitorizarea atenta a concentratiilor plasmatice ale tacrolimus, a functiei renale (clearance-ul creatininei) si, la nevoie, ajustarea dozei de tacrolimus.

Metotrexat

La administrare concomitenta de metotrexat si IPP, la unii pacienti au fost raportate concentratii plasmatice crescute de metotrexat. La administrarea de metotrexat in doze mari, poate fi luata in considerare intreruperea temporara a tratamentului cu omeprazol.

Efectele altor medicamente asupra farmacocineticii omeprazolului

Inhibitorii CYP2C19 si/sau CYP3A4

Deoarece omeprazolul este metabolizat de enzimele CYP2C19 si CYP3A4, medicamentele cu efect inhibitor cunoscut asupra enzimelor CYP2C19 sau CYP3A4 (cum sunt claritromicina si voriconazolul) pot determina cresterea nivelelor plasmatice ale omeprazolului, prin scaderea metabolizarii acestuia. Tratamentul concomitent cu voriconazol a determinat cresterea de peste doua ori a concentratiei plasmatice a omeprazolului. Deparece dozele mari de omeprazol sunt bine tolerate, in general nu este necesara ajustarea dozelor. Totusi, ajustarea dozelor trebuie luata in considerare la pacientii cu insuficienta hepatica severa sau in cazul unui tratament indelungat.

Inductorii CYP2C19 si/sau CYP3A4

Medicamentele cunoscute ca inductori ai enzimelor CYP2C19 sau CYP3A4 sau ai ambelor (cum este rifampicina sau sunatoarea) pot determina scaderea concentratiilor plasmatice de omeprazol, prin cresterea metabolizarii acestuia.

Sarcina
Sarcina

Rezultele a trei studii epidemiologice prospective (cu peste 1000 subiecti expusi) nu au aratat efecte adverse ale administrarii omeprazolului in timpul sarcinii sau asupra sanatatii fatului/nou-nascutului. Omeprazolul poate fi administrat in timpul sarcinii.

Alaptarea

Omeprazolul este excretat in laptele matern, dar, la doze terapeutice, este putin probabil sa determine efecte adverse la copil.

Fertilitatea

Studiile la animale cu amestec racemic de omeprazol administrat pe cale orala, nu au indicat efecte in ceea ce priveste fertilitatea.

Condus auto
Este putin probabil ca administrarea Ultop sa afecteze capacitatea de a conduce vehicule si de a folosi utilaje. Pot aparea reactii adverse, cum sunt ameteli si tulburari vizuale (vezi pct. 4.8). In acest caz, pacientii nu trebuie sa conduca vehicule sau sa foloseasca utilaje.

Reactii adverse
Rezumat al profilului de siguranta

Reactiile adverse cele mai frecvente (1–10% dintre pacienti) sunt cefaleea, durerea abdominala, constipatia, diareea, flatulenta si greata/varsaturi.

Lista reactiilor adverse sub forma de tabel

Din studiile clinice si din experienta de dupa punerea pe piata a medicamentului au rezultat urmatoarele reactii adverse ale omeprazolului. Acestea nu sunt dependente de doza.

Reactiile adverse se clasifica in urmatoarele grupe, in functie de frecventa:

Foarte frecvente (≥1/10)

- Frecvente (≥1/100 la sub 1/10)

Mai putin frecvente (≥1/1000 la sub 1/100)

- Rare (≥1/10000 la sub 1/1000)

- Foarte rare (sub 1/10000),

Cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).

Copii

Siguranta administrarii omeprazolului a fost evaluata la un total de 310 copii cu virsta de la 0 la 16 ani, cu afectiuni legate de aciditatea gastrica. Mai exista date limitate de siguranta dintr-un studiu cu 46 copii cu esofagita eroziva severa, care au primit tratament de intretinere cu omeprazol pe termen indelungat, de pana la 749 zile. Profilul reactiilor adverse a fost, in general, aceeasi ca si pentru adulti atat in cazul tratamentelor scurte, cat si al celor pe termen lung. Nu exista date pe termen lung cu privire la efectele tratamentului cu omeprazol asupra pubertatii si cresterii.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Supradozaj
Nu exista date privind efectele supradozajului cu omeprazol la om. In literatura sunt citate doze de pana la 560 mg si, ocazional, a fost raportata utilizarea unei doze unice de pana la 2400 mg omeprazol (de 120 ori mai mare decat doza recomnadata). A aparut greata, varsaturi, ameteli, durere abdominala, diaree si cefalee. In cazuri izolate a aparut apatie, depresie si confuzie.

Simptomele descrise au fost tranzitorii, fara efecte severe. La cresterea dozelor, viteza de eliminare a ramas nemodificata (cinetica de prim ordin). In caz de necesitate, tratamentul este simptomatic.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: Inhibitori de pompa de protoni, codul ATC: A02BC01. Mecanism de actiune

Omeprazolul este un amestec racemic a doi enantiomeri care inhiba secretia gastrica de acid clorhidric printr- un mecanism foarte specific de actiune asupra pompei de protoni de la nivelul celulelor parietale. Efectul asupra secretiei acide este rapid si reversibil, prin administrarea unei doze zilnice unice.

Omeprazolul este o baza slaba, care este concentrata si convertita in forma activa in mediul acid al celulei parietale, unde inhiba enzima H+ K+-ATPase – pompa de protoni. Efectul asupra etapei finale a secretiei acidului gastric este dependent de doza si afecteaza atat secretia de acid bazala cat si pe cea stimulata, indiferent de tipul stimularii.

Efecte farmacodinamice

Toate efectele farmacodinamice observate pot fi explicate prin efectul omeprazolului asupra secretiei acidului gastric.

Efectul asupra secretiei acidului gastric

Administrarea orala de omeprazol o data pe zi asigura o inhibare rapida si eficace a secretiei acide diurne si nocturne, cu un efect maxim dupa 4 zile de tratament. Dupa administrarea omeprazol 20 mg are loc o scadere medie de cel putin 80% a secretiei acide gastrice la pacientii cu ulcer duodenal, care se mentine pentru o perioada de 24 ore, cu o scadere medie a secretiei maxime stimulate cu pentagastrina de aproximativ 70% pentru o perioada de 24 ore dupa administrare.

Administrarea orala de omeprazol 20 mg mentine un pH intragastric de ≥3 pentru o perioada medie de 17 ore din 24, la pacientii cu ulcer duodenal.

Ca o consecinta a scaderii secretiei de acid gastric si a aciditatii intragastrice, in functie de doza, omeprazolul reduce/normalizeaza expunerea la acid a esofagului la pacientii cu boala de reflux gastro-esofagian.

Inhibarea secretiei acide este dependenta de aria de sub curba concentratiei plasmatice in functie de timp (ASC) a omeprazolului si nu de concentratia plasmatica la un moment dat.

In timpul tratamentului cu omeprazol nu a fost observata aparitia tahifilaxiei.

Efectul asupra H. pylori

Prezenta H. pylori este asociata cu ulcerul peptic duodenal si gastric. H. pylori reprezinta un factor major in aparitia gastritei. Impreuna cu acidul gastric, H. pylori reprezinta factorul major al dezvoltarii bolii ulceroase.

H. pylori reprezinta un factor major in dezvoltarea gastritei atrofice, care este asociata cu un risc crescut de aparitie al cancerului gastric.

Eradicarea H. pylori cu omeprazol si antibiotice este asociata cu rate inalte de vindecare si remisiune pe timp indelungat a ulcerelor peptice.

Au fost testate si terapii duale, care s-au dovedit mai putin eficace decat terapiile triple. Terapiile duale pot fi utilizate in cazul in care exista fenomene de hipersensibilitate care contraindica asocierile triple.

Alte efecte dependente de inhibarea secretiei acide

In tratamentul de lunga durata, frecventa aparitiei chisturilor glandulare gastrice a fost usor crescuta. Aceste modificari reprezinta consecinta fiziologica a inhibarii pronuntate a secretiei acide, sunt benigne si par a fi reversibile.

Scaderea aciditatii gastrice prin orice mijloace, inclusiv prinj utilizarea inhibitorilor pompei de protoni, determina cresterea numarului bacteriilor prezente iin mod normal in tractul gastrointestinal. Tratamentul cu medicamente care reduc aciditatea gastrica poate duce la cresterea usoara a riscului de infectii gastrointestinale, cu este aceea cu Salmonella si Campylobacter.

Pe durata tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentratia plasmatica a gastrinei creste, ca reactie la secretia scazuta de acid. Valorile concentratiilor plasmatice ale CgA cresc si ca urmare a aciditatii gastrice scazute. Valoarea crescuta a concentratiilor plasmatice ale CgA poate interfera cu investigatiile pentru tumorile neuroendocrine.

Dovezile publicate disponibile sugereaza ca tratamentul cu inhibitori de pompa de protoni trebuie intrerupt cu 5 zile pana la 2 saptamani inainte de evaluarile CgA. Astfel, valorile CgA fals crescute ca urmare a tratamentului cu IPP au posibilitatea sa revina la valorile din intervalul de referinta.

Copii si adolescenti

In cadrul unui studiu necontrolat care a cuprins copii (cu varsta intre 1 pana la 16 ani) cu esofagita de reflux severa, omeprazolul in doze cuprinse intre 0,7 pana la 1.4 mg/kg a ameliorat esofagita in 90% din cazuri si a redus semnificativ simptomele de reflux. Intr-un studiu simplu-orb, copii cu varsta intre 0 si 24 de luni diagnosticati cu boala de reflux gastro-esofagian au fost tratati cu omeprazol in doze de 0,5, 1,0 sau 1,5 mg/kg. Frecventa episoadelor de varsaturi/regurgitare a scazut cu 50% dupa 8 saptamani de tratament indiferent de doza.

Eradicarea Helicobacter pylori la copii

Un studiu clinic de tip dublu-orb randomizat (studiul Héliot) a concluzionat asupra eficacitatii si a unei sigurante acceptabile a omeprazolului in asociere cu doua antibiotice (amoxicilina si claritromicina), in tratamentul infectiei cu H. pylori la copiii cu varsta de 4 ani si peste cu gastrita: rata de eradicare a Helicobacter pylori: 74,2% (23/31 pacienti) in cazul asocierii omeprazol + amoxicilina + claritromicina comparativ cu 9,4% (3/32 pacienti) in cazul asocierii amoxicilina + claritromicina. Cu toate acestea, nu au fost demonstrate beneficiile clinice privind simptomele dispeptice. Acest studiul nu a prezentat nicio informatie privind copiii cu varsta sub 4 ani.

In timpul tratamentului cu medicamente antisecretorii, gastrina creste ca reactie la reducerea secretiei acide. De asemenea, CgA creste datorita reducerii secretiei gastrice acide. Valorile mari de CgA pot interfera cu investigatiile pentru tumori neuroendocrine. In literatura de specialitate se indica faptul ca tratamentul cu inhibitorii pompei de protoni trebuie oprit cu cel putin 5 zile inainte de masurarea CgA. Daca valorile CgA si gastrina nu s-au normalizat dupa 5 zile, masuratorile trebuie repetate la 14 zile dupa intreruperea tratamentului cu omeprazol.

Un numar sporit de celule ECL, care poate fi asociat cu valori mari ale gastrinei, a fost observat la unii pacienti (atat copii, cat si adulti) pe parcursul tratamentului pe termen lung cu omeprazol. Se considera ca aceste rezultate nu au semnificatie clinica.

Proprietati farmacocinetice
Absorbtia

Omeprazolul si omeprazol sare de magneziu sunt instabile in mediul acid si se administreaza pe cale orala sub forma unor granule cu invelis gastrorezistent. Absorbtia omeprazolului este rapida, cu atingerea concentratiei plasmatice maxime la aproximativ 1-2 ore dupa administrare. Absorbtia are loc la nivelul intestinului subtire si de obicei devine completa in 3–6 ore. Administrarea concomitenta de alimente nu are efect asupra biodisponibilitatii. Dupa administrarea unei doze unice orale de omeprazol, biodisponibilitatea este de aproximativ 40%. Dupa administrarea repetata a unei doze unice zilnice, biodisponibilitatea creste la aproximativ 60%.

Distributie

Volumul aparent de distributie la starea de echilibru in cazul subiectilor sanatosi este de aproximativ 0,3 l/kg greutate corporala. Omeprazolul se leaga de proteinele plasmatice in procent de 97%.

Metabolizare

Omeprazol este metabolizat complet de catre sistemul enzimatic al citocromului P450 (CYP). Partea principala a metabolizarii omeprazolului este dependenta de polimorfismul CYP2C19, responsabil cu formarea metabolitului principal din plasma, hidroxiomeprazol. Partea care ramane este dependenta de alta izoenzima specifica, CYP3A4, responsabila cu formarea derivatului sulfonic de omeprazol. Ca o consecinta a afinitatii inalte a omeprazolului pentru CYP2C19, apare potentialul de inhibare competitiva si de interactiuni metabolice medicament-medicament cu alte substraturi ale CYP2C19. Totusi, datorita afinitatii scazute pentru CYP3A4, omeprazolul nu determina inhibarea metabolizarii altor substraturi ale CYP3A4. In plus, omeprazolul nu prezinta efect inhibitor asupra enzimelor principale CYP.

Aproximativ 3% din populatia de rasa alba si 15–20% dintre populatiile rasei galbene nu prezinta o enzima CYP2C19 functionala, de aceea sunt denumite metabolizatori lenti. La asemenea persoane metabolizarea omeprazolului este probabil catalizata in principal de CYP3A4. Dupa administrarea repetata a unei doze unice zilnice de 20 mg omeprazol, valoarea medie a ASC AUC a fost de 5 pana la 10 ori mai mare la metabolizatorii lenti, comparativ cu persoanele cu o enzima CYP2C19 functionala (metabolizatori rapizi). Valoarea medie a concentratiilor plasmatice a fost de asemenea, mai mare de 3 pana la 5 ori. Aceste date nu au implicatii asupra dozei de omeprazol.

Eliminare

Timpul de injumatatire plasmatica in faza de eliminare este de obicei sub o ora, atat dupa administrarea unei doze unice, cat si dupa administrarea repetata a unei doze unice pe zi. Omeprazolul este eliminat complet din plasma in intervalul dintre doze, fara tendinta de acumulare, in cazul unei singure doze pe zi. Aproximativ 80% din metaboliti omeprazolului sunt excretati in urina iar restul in materiile fecale, in special prin secretie biliara.

Liniaritate/Non-liniaritate

ASC a omeprazolului creste dupa administrare repetata. Aceasta crestere este dependenta de doza, dupa o relatie non-liniara intre doza si ASC. Dependenta de doza si timp se datoreaza unei scaderi a metabolismului de prim pas si clearance-ului sistemic, determinata probabil de inhibarea enzimei CYP2C19 de catre omeprazol si/sau metabolitii sai (de exemplu, de derivatul sulfonic).

Nici unul dintre metaboliti nu prezinta activitate antisecretorie gastrica.

Grupe speciale de pacienti Insuficienta hepatica

La pacientii cu disfunctie hepatica, metabolizarea omeprazolului este diminuata, rezultand o ASC crescuta. In administrare zilnica unica, omeprazolul nu prezinta tendinta de acumulare.

Insuficienta renala

La pacientii cu insuficienta renala farmacocinetica omeprazolului este nemodificata, incluzand biodisponibilitatea sistemica si viteza de eliminare.

Varstnici

Viteza de metabolizare a omeprazolului este usor redusa la varstnici (75–79 ani).

Copii

In decursul tratamentului copiilor cu varsta peste 1 an, cu dozele recomandate, concentratiile plasmatice masurate au fost similare cu cele de la adulti. La copiii mai mici de 6 luni, clearance-ul omeprazolului este mai scazut, datorita capacitatii reduse de a metaboliza omeprazolul.

Date preclinice de siguranta
Hiperplazia celulelor ECL gastrice si tumori carcinoide au fost observate in studii pe toata durla sobolani tratati cu omeprazol. Aceste modificari sunt rezultatul hipergastrinemiei sustinute, secundare inhibarii secretiei acide. Date similare au fost obtinute dupa tratament cu antagonisti ai recetorilor H2, inhibitori de pompa de protoni si dupa fundectomie partiala. Astfel aceste modificari nu reprezinta un efect direct al nici unuia dintre aceste medicamente.