Unasyn pulbere pentru suspensie orala 250mg/5ml, 60ml, Pfizer

Indicatii

Sultamicilina este indicata pentru infectiile determinate de microorganisme sensibile la acest antibiotic. Indicatiile uzuale sunt:

infectii ale tractului respirator superior, incluzand sinuzita, otita medie si amigdalita;

infectii ale tractului respirator inferior, incluzand pneumonie bacteriana si bronsita;

infectii ale tractului urinar si pielonefrita;

infectii cutanate si ale tesuturilor moi si infectii gonococice.

Sultamicilina poate fi indicata si pacientilor care necesita tratament in asociere sulbactam-ampicilina in continuarea tratamentului initial intramuscular sau intravenos cu aceasta asociere.

Dozaj

Doze

Doza de sultamicilina recomandata la adulti (inclusiv varstnici) este de 375 mg-750 mg, de doua ori pe zi.

In general, atat la adulti, cat si la copii, tratamentul trebuie continuat inca 48 de ore de la remisia pirexiei si a altor simptome clinice de infectie.

Durata uzuala a tratamentului este de 5-14 zile, dar aceasta poate fi extinsa daca se considera necesar.

In tratamentul gonoreei necomplicate, sultamicilina poate fi administrata oral ca doza unica de 2,25 g. Concomitent, trebuie administrat probenecid 1 g, pentru a mentine pe o durata mai lunga concentratiile plasmatice de sulbactam si ampicilina.

Gonoreea insotita de suspiciune de leziuni sifilitice necesita examen la microscopul cu camp intunecat inainte de administrarea de sultamicilina si efectuarea lunara de teste serologice timp de minimum 4 luni.

In cazul infectiilor cu streptococ beta-hemolitic, se recomanda cel putin 10 zile de tratament, pentru a preveni instalarea reumatismului articular acut sau a glomerulonefritei.

Copii si adolescenti

Utilizarea la copii si sugari

La copiii cu greutatea corporala mai mica de 30 kg doza de sultamicilina in cazul majoritatii infectiilor este de 25-50 mg/kg si zi, divizat in doua prize, in functie de severitatea infectiei si de recomandarea medicului. La copiii cu greutatea corporala de minimum 30 kg se administreaza aceleasi doze ca si la adulti.

Urmatoarele doze trebuie administrate in functie de greutatea corporala:

Pacienti cu insuficienta renala

La pacientii cu insuficienta renala severa (clearance al creatininei mai mare 30 ml/min), cinetica eliminarii sulbactamului si ampicilinei sunt similar afectate, de aceea raportul plasmatic al celor doua antibiotice ramane constant. Doza de sultamicilina la acesti pacienti trebuie administrata mai rar, la fel ca si in cazul tratamentului uzual cu ampicilina.

Mod de administrare

Administrarea orala a medicamentului se face numai dupa prepararea suspensiei.

Pentru aceasta, flaconul care contine pulberea pentru suspensia orala se umple cu apa pana la semnul de pe flacon. Imediat, flaconul se agita bine pana cand continutul sau devine omogen. Ulterior, se umple din nou cu apa pana la aceeasi linie de marcare si se agitadin nou. Suspensia obtinuta este acum gata pentru a fi utilizata si poate fi utilizata timp de maximum 14 zile, daca se pastreaza in frigider.

Se agita inaintea fiecarei administrari.

Contraindicatii

Hipersensibilitate la sultamicilina, la alte peniciline sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1; Antecedente de reactii alergice la orice penicilina.

Sarcina si alaptare.

Mononucleoza infectioasa.

Atentionari

La pacientii carora li s-au administrat peniciline, incluzand sultamicilina, au fost raportate reactii de hipersensibilitate (anafilactice) grave si, ocazional, cu potential letal. Aceste reactii sunt mai probabile la pacientii cu antecedente de hipersensibilitate la peniciline si/sau la multipli alergeni. Au fost raportate cazuri de reactii severe la cefalosporine la pacientii cu antecedente de hipersensibilitate la peniciline. Inaintea oricarui tratament cu peniciline, anamneza trebuie efectuata cu atentie pentru a decela eventuale reactii de hipersensibilitate la peniciline, cefalosporine sau alti alergeni in antecedentele personale. Daca se produce o reactie alergica, tratamentul trebuie intrerupt si trebuie luate masuri medicale adecvate.

Reactiile anafilactice grave necesita tratament de urgenta cu adrenalina. In functie de imprejurari, poate fi instituita oxigenoterapie, administrarea intravenoasa de corticosteroizi si sustinerea functiei respiratorii, mergand pana la intubare.

La pacientii tratati cu ampicilina/sulbactam (IM/IV) au fost raportate reactii cutanate severe, precum necroliza epidermica toxica (NET), sindromul Stevens-Johnson (SSJ), dermatita exfoliativa si eritem multiform. Daca se produce o reactie cutanata severa, administrarea medicamentului trebuie intrerupta si trebuie luate masuri medicale adecvate.

Similar tuturor antibioticelor, monitorizarea constanta in vederea decelarii eventualelor semne de suprainfectie cu microorganisme rezistente, inclusiv cu fungi, este foarte importanta. In cazul suprainfectiei, tratamentul trebuie intrerupt si/sau trebuie luate masurile medicale adecvate.

In aproape toate cazurile cand s-au utilizat antibiotice, incluzand sultamicilina, a fost raportata aparitia diareei asociata cu Clostridium difficile (DACD), care poate varia ca severitate de la forme usoare pana la colita cu potential letal. Tratamentul cu antibiotice afecteaza flora normala a colonului determinand dezvoltarea in exces a C difficile.

C dificile produce toxine A si B care contribuie la aparitia DACD. Tulpinile de C difficile generatoare de hipertoxine determina cresterea morbiditatii si a mortalitatii, deoarece aceste infectii pot fi refractare la terapia cu antibiotice si pot necesita colectomie. DACD trebuie avuta in vedere in cazul tuturor pacientilor care prezinta diaree dupa administrarea de antibiotice. Se recomanda prudenta la pacientii cu antecedente deoarece s-a observat ca DACD apare si dupa doua luni de la administrarea antibioticelor.

Leziunile hepatice induse medicamentos, precum hepatita colestatica si icterul, au fost asociate utilizarii ampicilinei/sulbactamului. Pacientii trebuie instruiti sa isi contacteze medicul in eventualitatea in care apar semne si simptome de afectiuni hepatice (vezi pct. 4.8).

Deoarece mononucleoza infectioasa este de natura virala, ampicilina nu trebuie folosita in tratament. Un procent ridicat de pacienti cu mononucleoza infectioasa si carora li s-a administrat ampicilina au dezvoltat eruptie cutanata tranzitorie.

In cazul tratamentului pe o perioada mai lunga, se recomanda monitorizarea periodica a functiei organelor, incluzand functiile renala, hepatica si hematopoietica.

Ampicilina si sulbactamul administrate pe cale orala se excreta in principal prin urina. Acest aspect trebuie avut in vedere la nou-nascuti deoarece la acestia functia renala nu este pe deplin dezvoltata.

Unasyn contine zahar. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la fructoza, sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza sau deficit de sucraza-izomaltaza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

Unasyn contine 26,22 mg sodiu per fiecare 5 ml de suspensie orala, echivalent cu 1,3 % din doza maxima zilnica recomandata (DZR) de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.”

Interactiuni

Alopurinol: administrarea alopurinolului in asociere cu ampicilina creste substantial incidenta eritemului cutanat tranzitor, comparativ cu pacientii carora li s-a administrat numai ampicilina.

Anticoagulante: penicilinele pot induce modificari ale agregarii plachetare si testelor de coagulare. Aceste efecte pot fi aditive in cazul administrarii in asociere cu anticoagulante.

Bacteriostatice (cloramfenicol, eritromicina, sulfonamide si tetracicline): bacteriostaticele pot interfera cu efectul bactericid al penicilinelor, de aceea, se recomanda evitarea administrarii in asociere.

Contraceptive orale cu estrogeni: au fost raportate cazuri de diminuare a eficacitatii contraceptivelor orale la femeile carora li s-a administrat ampicilina, avand ca rezultat instalarea sarcinii neplanificate. Desi aceasta asociere este neconvingatoare, in timpul tratamentului cu ampicilina, pacientele trebuie sfatuite sa opteze pentru mijloace contraceptive alternative sau masuri suplimentare de contraceptie.

Metotrexat: administrarea in asociere cu peniciline a determinat scaderea clearance-ului metotrexatului si cresterea consecutiva a toxicitatii metotrexatului. Pacientii trebuie monitorizati cu atentie. Dozele de leucovorin trebuie crescute si administrate pe o perioada mai lunga.

Medicamentele antiinflamatoare non-steroidiene (acid acetilsalicilic, indometacina si fenilbutazona):

Acidul acetilsalicilic, indometacina si fenilbutazona pot prelungi timpul de eliminare a penicilinelor, asa cum este demonstrat de cresterea timpului de injumatatire plasmatica a penicilinelor.

Probenecid: administrat in asociere, probenecidul diminueaza secretia tubulara renala de ampicilina si sulbactam; acest fapt duce la concentratii plasmatice crescute si prelungite, cresterea timpului de injumatatire plasmatica si cresterea riscului de toxicitate.

Afectarea testelor de laborator: in cadrul testelor urinare cu reactiv Benedict, Fehling sau ClinitestTM au fost raportate glicozurii fals-pozitive. In cazul administrarii ampicilinei la gravide, a fost observata scaderea tranzitorie a concentratiei plasmatice a estriolului, estriol-glucuronidului, estronei conjugate si estradiolului. Acest efect este posibil si in cazul administrarii intramusculare sau intravenoase a asocierii sulbactam sodic- ampicilina sodica.

Sarcina

Fertilitatea

Studiile asupra functiei de reproducere la animale nu au relevat afectarea fertilitatii sau leziuni ale fatului cauzate de sultamicilina.

Sarcina

Sulbactamul si ampicilina traverseaza bariera fetoplacentara. Cu toate acestea, nu a fost determinata siguranta administrarii la gravide. De aceea, in timpul sarcinii, sultamicilina trebuie administrata numai daca beneficiul preconizat depaseste riscul potential.

Alaptarea

Nu se recomanda administrarea sultamicilinei la femeile care alapteaza. Concentratii mici de ampicilina si sulbactam sunt excretate in laptele matern. Administrarea sultamicilinei la femeile care alapteaza poate determina sensibilizare, diaree, candidoze si eritem cutanat la sugar.

Condus auto

Trebuie luata in considerare posibilitatea aparitiei ocazionale a ametelilor.

Reactii adverse

In general, sultamicilina este bine tolerata. Majoritatea reactiilor adverse observate au fost usoare sau moderate si tolerate bine pe masura avansarii tratamentului.

In tabelul urmator sunt prezentate toate reactiile adverse care au aparut in studiile clinice multidoza efectuate cu sultamicilina administrata la adulti, in functie de aparate, sisteme si organe si frecventa (foarte frecvente (≥1/10), frecvente (mai putin de 1/100 si mai mult de 1/10), mai putin frecvente (mai putin sau egal cu 1/1000 si mai mult de 1/100), rare (mai putin sau egal cu 1/10000 si mai mult de 1/1000) si cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Supradozaj

La om, nu sunt suficiente date privind toxicitatea acuta a ampicilinei sare de sodiu si a sulbactamului sare de sodiu. Teoretic, supradozajul medicamentului determina manifestari care reprezinta, in principal, extensia reactiilor adverse la medicament. Trebuie avut in vedere faptul ca acumularea de antibiotice beta-lactamice in concentratii mari la nivelul SNC poate produce efecte neurologice, incluzand convulsii. In cazul aparitiei convulsiilor, se recomanda sedarea cu diazepam. Excretia sultamicilinei poate fi accelerata prin hemodializa.

Proprietati farmacologice

Proprietati farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutica: combinatie de peniciline, inclusiv inhibitori de beta-lactamaze, codul ATC: J01CR04.

Studiile biochimice intreprinse in culturi bacteriene pure au demonstrat ca sulbactamul este un inhibitor ireversibil al celor mai importante beta-lactamaze produse de microorganismele penicilino-rezistente. In timp ce activitatea antibacteriana a sulbactamului se limiteaza in principal la Neisseriaceae, capacitatea sulbactamului sodic de a impiedica distrugerea penicilinelor si cefalosporinelor de catre microorganismele rezistente a fost a confirmata prin studii care au folosit tulpini rezistente si in care sulbactamul sodic a prezentat efecte sinergice cu penicilinele si cefalosporinele. Deoarece sulbactamul se leaga si de unele proteine care fixeaza penicilinele, unele tulpini sensibile devin mai susceptibile la asociere decat la antibioticul beta-lactamic singur.

Componentul bactericid al acestui medicament este ampicilina, o aminopenicilina, care, ca si benzilpenicilina, actioneaza impotriva microorganismelor sensibile, in timpul stadiului de multiplicare activa, prin inhibarea biosintezei mucopeptidelor peretelui celular.

Sultamicilina este eficace fata de o gama larga de bacterii gram-pozitive si gram-negative cuprinzand: Staphylococcus aureus si epidermidis (incluzand tulpini penicilino-rezistente si unele tulpini meticilino- rezistente), Streptococcus pneumoniae, Streptococcus faecalis si alte specii de Streptococcus, Haemophilus influenzae si parainfluenzae (tulpini beta-lactamazo pozitive si negative), Moraxella catarrhalis, anaerobi incluzand Bacteroides fragilis si specii inrudite, Escherichia coli; specii de Klebsiella, specii de Proteus (indol-pozitive si indol-negative), specii de Enterobacter; Morganella morganii, specii de Citrobacter; Neisseria meningitidis si Neisseria gonorrhoeae.

Proprietati farmacocinetice

La om, dupa administrare orala, in timpul absorbtiei sultamicilina este hidrolizata in sulbactam si ampicilina intr-un raport molar de 1:1. Biodisponibilitatea unei doze orale este 80% dintr-o doza egala de sulbactam si ampicilina administrata intravenos. Administrarea postprandiala nu afecteaza biodisponibilitatea sistemica a sultamicilinei. Concentratiile plasmatice maxime ale ampicilinei administrata ca sultamicilina sunt de aproximativ doua ori mai mari decat acelea ale unei doze egale de ampicilina administrata pe cale orala. La voluntari sanatosi timpii de injumatatire sunt de circa 0,75 si 1 ora pentru sulbactam, respectiv ampicilina, 50-75% din fiecare substanta fiind excretate nemetabolizate in urina. Timpii de injumatatire sunt crescuti la varstnici si la pacientii cu insuficienta renala.

Probenecidul scade secretia tubulara renala a ampicilinei si sulbactamului. Administrarea in asociere de probenecid si sultamicilina determina cresterea si prelungirea concentratiilor plasmatice de ampicilina si sulbactam (vezi pct. 4.5).

5.3 Date preclinice de siguranta

La animalele de laborator a fost observata glicogeneza. La om, acest fenomen este dependent de doza si de timp si nu este de asteptat sa apara la doze terapeutice si in tratament de scurta durata.

La animale nu au fost efectuate studii pe termen lung care sa evalueze efectul carcinogen. Componenetele individuale ale sultamicinei (ampicilina/sulbactam) nu au demonstrat efect mutagen.

Studiile asupra functiei de reproducere efectuate la soarece si la sobolan cu doze mai mari decat cele terapeutice la om, nu au demonstrat afectarea fertilitatii si nici a fatului.