Indicatii
Ventolin 100 Inhaler CFC-Free este un agonist selectiv al receptorilor β2-adrenergici indicat in tratamentul sau profilaxia bronhospasmului. In obstructia reversibila a cailor respiratorii datorata astmului bronsic, bronsitei cronice si emfizemului, salbutamolul determina bronhodilatatie cu durata scurta de actiune (4 ore).
Salbutamolul poate fi folosit pentru ameliorarea simptomelor cand acestea sunt prezente si pentru profilaxia acestora in situatiile pe care pacientul le recunoaste ca fiind precipitante ale unei crize de astm bronsic (de exemplu inainte de efort sau de o expunere inevitabilǎ la un alergen).
Bronhodilatatoarele nu trebuie sa reprezinte singurul tratament de intretinere in cazul pacientilor cu astm bronsic persistent. In cazul pacientilor ce prezinta astm bronsic persistent ce nu raspund la tratamentul cu salbutamol, este recomandat tratament cu corticosteroizi inhalatori pentru obtinerea si mentinerea controlului afectiunii. In conditiile absentei unui raspuns prompt sau complet la administrarea salbutamolului, este necesara solicitarea unui consult sau tratament medical de urgenta.
Ventolin Inhaler CFC-Free este indicat la adulti, adolescenti si copii, incepand cu varsta de 4 ani. Pentru copiii cu varste sub 4 ani, a se vedea pct. 4.2 si 5.1.
Dozaj
Ventolin Inhaler CFC-Free se administreaza numai pe cale inhalatorie. Inhalarea se va realiza prin intermediul cavitatii bucale.
Cresterea utilizarii agonistilor β2-adrenergici poate reprezenta un semn de agravare a astmului bronsic. In acest caz sunt necesare reevaluarea schemei terapeutice si luarea in considerare a asocierii de glucocorticoizi.
Avand in vedere reactiile adverse ce pot sa apara in cazul depasirii dozei recomandate, doza si frecventa administrarii vor fi crescute numai la recomandarea medicului.
In cazul pacientilor care considera dificila folosirea flaconului presurizat dozat, pentru administrarea Ventolin Inhaler CFC-Free poate fi utilizat un spacer/dispozitiv de inhalare.
La copii, pentru usurarea administrarii se poate utiliza un spacer/dispozitiv de inhalare special pentru copii cu o masca faciala (de exemplu BABYHALERTM).
La majoritatea pacientilor, salbutamolul are o durata de actiune de 4-6 ore. Tratamentul bronhospasmului acut
Adulti
Doza initiala recomandata este de 100 micrograme salbutamol (o inhalare). Daca este necesar poate fi marita la 200 micrograme salbutamol (doua inhalari).
Copii si adolescenti
Doza uzuala pentru copii cu varsta cuprinsa intre 4 si 12 ani: 100 micrograme salbutamol (o inhalare). Daca este necesar poate fi marita la 200 micrograme salbutamol (doua inhalari).
Copii cu varsta de 12 ani si peste: Aceeasi doza ca in cazul adultilor.
Utilizarea la nevoie a salbutamolului nu trebuie sa depaseasca patru administrari in cursul unei zile. Necesitatea cresterii numarului de administrari sau cresterea brusca a dozei, indica agravarea astmului bronsic (vezi pct. 4.4).
Preventia bronhospasmului indus de efort fizic sau de alergeni
Adulti
Doza recomandata este de 200 micrograme salbutamol, inainte de expunerea la alergen sau inainte de efortul fizic.
Copii si adolescenti
Doza uzuala pentru copii cu varsta cuprinsa intre 4 si 12 ani: 100 micrograme salbutamol, inainte de expunerea la alergen sau inainte de efortul fizic. Doza poate fi crescuta, daca este necesar, la 200 micrograme.
Copii cu varsta de 12 ani si peste: Aceeasi doza ca in cazul adultilor.
Tratamentul astmului bronsic cronic
Adulti
Se recomanda administrarea unei doze de pana la 200 micrograme salbutamol, de 4 ori pe zi.
Copii si adolescenti
Doza uzuala pentru copii cu varsta cuprinsa intre 4 si 12 ani: Pana la 200 micrograme de 4 ori pe zi.
Copii cu varsta de 12 ani si peste: Aceeasi doza ca in cazul adultilor.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.
Formele farmaceutice de salbutamol cu o alta administrare decat cea intravenoasa, nu trebuie utilizate pentru a opri travaliul prematur necomplicat sau iminenta de avort.
Atentionari
Tratamentul astmului bronsic trebuie realizat treptat, iar raspunsul pacientului trebuie monitorizat clinic si prin probe functionale respiratorii.
Trebuie verificata tehnica de inhalare a pacientului, pentru a ne asigura ca administrarea suspensiei inhalatorii este sincrona cu inspiratia, asigurand astfel o eliberare optima a medicamentului in caile respiratorii.
Cresterea frecventei de utilizare a bronhodilatatoarelor cu durata de actiune scurta, si, in special a β2- agonistilor, pentru controlul simptomatologiei astmului bronsic, indica deteriorarea controlului afectiunii. In acest caz, schema terapeutica a pacientului trebuie reevaluata.
Deteriorarea brusca si progresiva a controlului astmului bronsic constituie o situatie care poate pune viata in pericol si trebuie avuta in vedere initierea tratamentului cu/sau cresterea dozei de glucocorticoizi. La pacientii considerati cu risc, trebuie instituita monitorizarea zilnica a fluxului respirator maxim.
Tratamentul cu agonisti β2-adrenergici poate produce hipokaliemie potential severa, mai ales in cazul administrarii parenterale sau prin nebulizare.
Este necesara prudenta, in special in cazul astmului bronsic acut sever, deoarece hipokaliemia poate fi potentata prin administrarea concomitenta de derivati xantinici, glucocorticoizi, diuretice si prin hipoxie. In aceste cazuri se recomanda monitorizarea kaliemiei.
Pacientii trebuie instruiti sa solicite consult medical daca doza de salbutamol recomandata anterior nu mai are efectul terapeutic scontat, in cel mult trei ore de la administrare, pentru a beneficia de suplimentarea tratamentului.
Salbutamolul trebuie administrat cu prudenta la pacientii cu tireotoxicoza.
Similar altor tratamente inhalatorii, poate sa apara bronhospasm paradoxal, cu amplificarea imediata a wheezing-ului, dupa administrarea dozei. Acesta trebuie tratat imediat cu un alt medicament inhalator sau un alt bronhodilatator inhalator cu actiune rapida. Tratamentul cu salbutamol inhalator trebuie intrerupt imediat si daca este necesar se va institui un alt tip de tratament bronhodilatator cu actiune rapida.
La medicamentele simpatomimetice, inclusiv salbutamol, pot fi observate efecte cardiovasculare. Exista unele dovezi provenite din datele post-autorizare si din literatura de specialitate cu privire la ischemia miocardica asociata cu administrarea de salbutamol. Pacientii cu boala cardiaca de fond severa (de exemplu BCI, aritmie sau insuficienta cardiaca severa) care primesc salbutamol trebuie avertizati sa solicite consult medical daca prezinta dureri precordiale sau alte manifestari de agravare a bolii cardiace. Trebuie acordata atentie evaluarii simptomelor cum ar fi dispnee, dureri precordiale, ele putand avea origine cardiaca sau respiratorie.
Interactiuni
Nu se recomanda asocierea salbutamolului cu β-blocante neselective, cum este propranololul. Salbutamolul nu este contraindicat la pacientii tratati cu inhibitori de monoaminooxidaza (IMAO).
Sarcina
Sarcina
In general, administrarea medicamentelor in timpul sarcinii trebuie luata in considerare numai atunci cand beneficiul potential matern depaseste orice risc posibil la fat.
Dupa punerea pe piata a medicamentului s-au raportat foarte putine cazuri de malformatii congenitale variate, incluzand palatoschizis si defecte ale membrelor, la nou-nascutii ale caror mame au fost tratate cu salbutamol in timpul sarcinii. La o parte dintre mame se administrase medicatie multipla, in timpul sarcinii. Deoarece nu s-a putut evidentia un tipar de malformatii congenitale in aceasta situatie, iar rata de malformatii congenitale in populatia generala este de 2-3%, nu s-a putut stabili o legatura a acestor malformatii congenitale cu salbutamolul.
Alaptarea
Deoarece salbutamolul este, probabil, excretat in laptele matern, utilizarea acestuia de catre femeile care alapteaza, nu se recomanda decat daca beneficiul terapeutic matern depaseste riscul potential la sugar. Nu se cunoaste daca salbutamolul excretat in laptele matern are un efect nociv asupra nou- nascutului.
Fertilitatea
Nu exista date cu privire la efectul salbutamolului asupra fertilitatii la oameni. Nu au fost inregistrate efecte adverse asupra fertilitatii la animale.
Condus auto
Nu s-au raportat efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje.
Reactii adverse
Evenimentele adverse sunt enumerate mai jos, clasificate pe aparate, sisteme, organe si in functie de frecventa. Frecventele sunt definite in felul urmator: foarte frecvente (1/10), frecvente (1/100 si mai putin de 1/10), mai putin frecvente (1/1000 si mai putin de 1/100), rare (1/10000 si mai putin de 1/1000), foarte rare (mai putin de 1/10000), incluzand si raportarile izolate. Evenimentele foarte frecvente, frecvente si mai putin frecvente sunt, in general, rezultate din datele furnizate din studiile clinice. Evenimentele rare si foarte rare au reiesit, in general, din raportari spontane.
Tulburari ale sistemului imunitar
Foarte rare: reactii de hipersensibilitate incluzand edem angioneurotic, urticarie, bronhospasm, hipotensiune arteriala si colaps
Tulburari metabolice si de nutritie
Rare: hipokaliemie
Tratamentul cu agonisti β2-adrenergici poate determina hipokaliemie potential grava
Tulburari ale sistemului nervos Frecvente: tremor, cefalee Foarte rare: hiperactivitate
Tulburari cardiace
Frecvente: tahicardie
Mai putin frecvente: palpitatii
Foarte rare: aritmii cardiace incluzand fibrilatie atriala, tahicardie supraventriculara, extrasistole Cu frecventa necunoscuta*: ischemie miocardica (vezi pct. 4.4).
* raportari spontane din datele de dupa punerea pe piata, in consecinta, frecventa nu poate fi cunoscuta
Tulburari vasculare
Rare: vasodilatatie periferica
Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale
Foarte rare: bronhospasm paradoxal
Tulburari gastro-intestinale
Mai putin frecvente: iritatie la nivelul cavitatii bucale si a gatului
Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv
Mai putin frecvente: crampe musculare.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Supradozaj
Cele mai frecvente semne si simptome ale supradozajului cu salbutamol sunt reactii tranzitorii, mediate farmacologic de catre beta-agonisti (vezi pct. 4.4 si 4.8).
Dupa un supradozaj cu salbutamol poate sa apara hipokaliemie. In consecinta, trebuie monitorizata potasemia.
Acidoza lactica a fost raportata in asociere cu doze terapeutice ridicate, cat si cu supradozaj cu beta- agonisti cu durata scurta de actiune. Asadar, monitorizarea acidului lactic seric precum si a acidozei lactice consecutive ar trebui indicate in stabilirea diagnosticului de supradozaj (in mod particular daca exista persistenta tahipneei sau inrautatirea acesteia in ciuda imbunatatirii simptomelor de branhospasm, precum wheezing).
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: antiastmatice, adrenergice inhalante, β2-adrenergice selective, codul ATC: R03AC02.
Mecanism de actiune
Salbutamolul este un agonist β2-adrenergic selectiv. La doze terapeutice, actioneaza asupra receptorilor β2-adrenergici de la nivelul musculaturii bronsice.
Efecte farmacodinamice
La doze terapeutice actioneaza asupra receptorilor beta2-adrenergici din fibrele musculare de la nivelul bronhiilor, determinand bronhodilatatie cu durata scurta de actiune (de la 4 la 6 ore) cu un debut rapid (in 5 minute) in caile respiratorii obstructionate.
Studii clinice
Grupe speciale de pacienti
Copii cu varsta sub 4 ani
Studiile clinice pediatrice, conduse cu dozele recomandate (SB020001, SB030001, SB030002), la pacienti cu varsta sub 4 ani cu bronhospasm asociat unei boli obstructive reversibile a cailor respiratorii, au aratat ca Ventolin Inhaler are un profil de siguranta asemanator cu cel demonstrat la copiii peste 4 ani, adolescenti si adulti.
Proprietati farmacocinetice
Absorbtie
Dupa administrarea pe cale inhalatorie, un procent intre 10-20% din doza ajunge in caile respiratorii inferioare. Restul este retinut in dispozitivul inhalator sau se depoziteaza in orofaringe de unde se ingera. Fractiunea depozitata la nivelul cailor aeriene este absorbita in tesutul pulmonar si in circulatie, dar nu este metabolizata la nivel pulmonar.
Distributie
Salbutamol se leaga de proteinele plasmatice in proportie de pana la 10%.
Metabolizare
Fractiunea dintr-o doza inhalata ajunsa in circulatia sistemica, se metabolizeaza la nivel hepatic si se excreta, in principal prin urina, sub forma nemodificata si ca sulfat fenolic.
Fractiunea dintr-o doza inhalata ingerata se absoarbe din tractul gastro-intestinal si se metabolizeaza la nivelul primului pasaj hepatic pana la sulfat fenolic. Atat partea nemodificata cat si cea conjugata sunt excretate, in principal, prin urina.
Eliminare
Dupa administrare pe cale intravenoasa, salbutamolul are un timp de injumatatire plasmatica de 4-6 ore si este eliminat partial renal si partial prin metabolizare in forma inactiva 4'-O- sulfat (sulfat fenolic), care este excretata in principal prin urina. Se excreta in proportie mica prin materiile fecale. Cea mai mare parte dintr-o doza de salbutamol administrata intravenos, oral sau prin inhalare se excreta in 72 ore.
Date preclinice de siguranta
In cazul administrarii subcutanate, la fel ca in cazul celorlalti agonisti β2-selectivi potenti, salbutamolul a dovedit efect teratogen la soarece. Intr-un studiu privind toxicitatea asupra functiei de reproducere, 9,3% dintre fetusi au prezentat palatoschizis la o doza de 2,5 mg/kg, de 4 ori mai mare decat doza maxima orala la om. La sobolan, administrarea orala a dozelor de 0,5 mg/kg, 2,32 mg/kg, 10,75 mg/kg si 50 mg/kg si pe zi in timpul sarcinii, nu a determinat anomalii fetale semnificative. Singura reactie toxica a constat in cresterea mortalitatii neo-natale la administrarea celei mai mari doze, ca rezultat al lipsei de ingrijire materna.
La iepure, un studiu privind toxicitatea asupra functiei de reproducere a evidentiat malformatii craniene la 37% dintre fetusi, in cazul administrarii unei doze de 50 mg/kg si pe zi, de 78 ori mai mare decat doza maxima orala la om.
La un numar mare de specii de animale expuse zilnic, timp de 2 ani, s-a aratat ca HFA 134 a nu este toxic la concentratii foarte mari de vapori, mult mai mari decat cele utilizate de pacienti.
Intr-un studiu pe sobolani asupra fertilitatii si performantei generale reproductive cu doze de 2 si 50 mg/kg/zi oral nu au fost inregistrate efecte adverse asupra fertilitatii, dezvoltarii embriofetale, greutatii la nastere sau ratei de crestere, cu exceptia unei scaderi a numarului de supravietuitori in ziua 21 post partum la o doza de 50 mg/kg/zi.