Virolex 250mg, 5 fiole, KRKA

Indicatii

Infectii cu virusul Herpes simplex:

herpes genital primar

encefalita herpetica si infectii generalizate

herpes cutaneomucos la pacientii imunodeficitari

herpes neonatal

alte infectii (eczema herpetica, hepatita, proctita, esofagita, pneumonia)

preventia infectiilor cu virusul Herpes simplex (dupa transplant de maduva osoasa sau rinichi, in aplazia maduvei osoase dupa tratament cu citostatice; herpes genital recurent (de 6 ori sau mai mult pe an), infectii frecvente ce apar la pacientii imunocompetenti, infectii la pacientii imunodeficitari.

Infectii cu virusul Varicella-zoster:

varicela la pacientii imunodeficitari

forme severe sau prelungite de varicela la pacientii imunocompetenti

complicatiile varicelei prin efectul direct al virusului Varicella-zoster

herpes zoster la pacientii imunodeficitari

complicatiile herpes zoster produse prin efectul direct al virusului Varicella-zoster

herpes zoster oftalmic, herpes zoster otic, herpes zoster in special la pacientii peste 50 ani.

AUTORIZATIE DE PUNERE PE PIATA NR. 7550/2006/01
Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

Dozaj

Nou-nascuti si copii cu varsta mai mica de 3 luni

Doza se calculeaza in functie de greutate.

Doza recomandata la copii suspectaticu herpes neonatal este 20 mg/kg greutate corporala i.v. la fiecare 8 ore, timp de 21 de zile, pentru boala diseminata la nivelul sistemului nervos central sau 14 zile pentru boala limitata la piele si mucoase.

Copii cu functie renala alterata necesita modificarea dozei in functie de gradul de afectare renala (vezi ”Insuficienta renala”).

Persoane varstnice

La varstnici trebuie luata in considerare afectarea functiei renale. Eliminarea aciclovirului la varstnici scade in paralel cu clearance-ul creatininei. Prin urmare, doza trebuie ajustata in functie de clearance-ul creatininei.

Este recomandata o hidratare adecvata a pacientilor pe durata tratamentului.

Insuficienta renala

Ajustarea dozei se face in functie de clearance-ul creatininei, exprimat in ml/min, pentru adulti si adolescenti, si in functie de suprafata corporala (ml/min/1,73 mp) la copii cu varsta mai mica de 3 ani.

Se recomanda urmatoarele ajustari:

Mod de administrare

Administrarea intravenoasa de aciclovir va fi intotdeauna lenta; durata perfuziei trebuie sa fie de cel putin 1 ora.

Pentru instructiuni privind dilutia medicamantului inainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Contraindicatii

Hipersensibilitate la aciclovir, valaciclovir sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.

Atentionari
Pacientii la care se administreaza solutie perfuzabila sau doze mari de aciclovir pe cale orala, trebuie hidratati adecvat.

Pentru evitarea precipitarii aciclovirului la nivel renal, durata administrarii perfuziei trebuie sa fie de peste o ora; trebuie evitata administrarea rapida sau in bolus.

Riscul insuficientei renale creste odata cu utilizarea altor medicamente nefrotoxice. Se recomanda precautie la administrarea i.v. a aciclovirului concomitent cu alte medicamente nefrotoxice.

Utilizare la pacientii cu insuficienta renala si la persoane varstnice

Aciclovir este eliminat prin clearance renal, de aceea doza trebuie ajustata la pacientii cu disfunctie renala (vezi pct. 4.2). Este posibil ca pacientii varstnici sa prezinte o reducere a functiei renale si astfel necesita ajustarea dozei. persoanele varstnice cat si pacientii cu insuficienta renala prezinta un risc crescut de dezvoltare a unor reactii adverse neurologice, de aceea trebuie monitorizati. In cazurile raportate, aceste reactii au fost, in general, reversibile la intreruperea tratamentului (vezi pct. 4.8).

Administrarea prelungita sau repetata a aciclovir la pacientii cu imunodeficienta severa poate determina selectia tulpinilor virale cu sensibilitate scazuta, care pot sa nu mai raspunda la tratamentul continuuu cu aciclovir (vezi pct. 5.1).

La pacientii in tratament cu aciclovir solutie perfuzabila in doze mari (de exemplu, pentru encefalita herpetica), este necesara o atentie specifica privind functia renala, mai ales in cazul in care pacientii sunt deshidratati sau prezinta insuficienta renala de orice grad.

A se evita contactul solutiei cu zona oftalmica sau bucala.

Informatii importante privind unele componente ale Virolex

Virolex contine 1,01 mmol (23,3 mg) sodiu per fiola si trebuie luat in considerare de catre pacientii cu regim hiposodat.

Interactiuni

Aciclovirul se elimina sub forma nemodificata pe cale urinara, prin secretie renala tubulara activa. Orice alt medicament care se elimina prin acelasi mecanism poate determina cresterea concentratiilor plasmatice ale aciclovirului. Probenecidul si cimetidina cresc ASC a aciclovirului prin acest mecanism si scad clearance-ul renal al aciclovirului. Totusi, datorita indexului terapeutic larg al aciclovirului, nu este necesara ajustarea dozelor.

La pacientii in tratament i.v. cu aciclovir, este necesara precautie in cazul administrarii concomitente de medicamente care prezinta acceasi cale de eliminare cu aciclovirul, datorita potentialului de crestere a concentratiilor plasmatice ale unuia sau ambelor medicamente sau ale metabolitilor acestora. In cazul administrarii concomitente, s-au observat cresteri ale ASC pentru aciclovir si pentru metabolitul inactiv al micofenolatului de mofetil, un imunodepresiv utilizat la pacientii cu transplant de organ,

De asemenea, este necesara precautie (cu monitorizarea functiei renale) la administrarea aciclovirului in perfuzie, concomitent cu medicamente care afecteaza alte aspecte fiziologice renale (de exemplu, ciclosporina, tacrolimus).

In cazul administrarii concomitente a litiului si unor doze mari de aciclovir solutie perfuzabila, trebuie monitorizata atent litemia, din cauza riscului de toxicitate a litiului.

Un studiu clinic experimental la 5 pacienti barbati a aratat ca tratamentul concomitent cu aciclovir creste ASC a teofilinei cu aproximativ 50%. De aceea, se recomanda determinarea concentratiilor plasmatice ale teofilinei in cazul unui tratament concomitent cu aciclovir.

Sarcina

Sarcina

Utilizarea aciclovirului trebuie luata in considerare numai daca beneficiile potentiale depasesc posibilitatea aparitiei unor riscuri necunoscute. In perioada de dupa punerea pe piata au fost inregistrate efecte asupra sarcinii in cazul femeilor gravide in tratament cu orice formulare de aciclovir. Datele inregistrate nu au aratat cresterea numarului de efecte negative la nastere in randul persoanelor expuse la aciclovir, comparativ cu populatia generala si nici unul dintre efectele negative la nastere nu a aratat un comportament unic si consecvent, sugestiv pentru a sugera o cauza comuna.

Alaptarea

Dupa administrarea orala de 200 mg acilovir de 5 ori pe zi, aciclovirul a fost detectat in lapte in concentratii de 0,6 pana la 4,1 ori mai mari decat concentratiile plasmatice. Aceste nivele pot expune sugarii la concentratii potentiale de pana la 0,3 mg pe kg greutate corporala si zi. De aceea, se recomanda precautie la administrarea aciclovirului la femeile care alapteaza.

Fertilitatea

Vezi pct. 5.3.

Condus auto

Aciclovir i.v. in solutie perfuzaila este utilizat in general la pacientii spitalizati si datele asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje nu sunt, de obicei, relevante.

Nu au fost efectuate studii pentru evaluarea efectului aciclovirului asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Totusi, aciclovir poate genera reactii neurologice reversibile precum confuzie, halucinatii, agitatie, tremor, somnolenta, psihoze si coma.

Reactii adverse

Categoriile de frecventa asociate cu evenimentele adverse de mai jos sunt estimative. Pentru cele mai multe dintre aceste evenimente nu exista date adecvate pentru evaluarea incidentei. In plus, incidenta evenimentelor adverse poate varia in functie de indicatie.

Foarte frecvente (mai putin sau egal 1/10)

- Frecvente (mai putin sau egal 1/100 la mai mult 1/10)

Mai putin frecvente (mai putin sau egal 1/1000 la mai mult 1/100)

- Rare (mai putin sau egal 1/10000 la mai mult 1/1000)

- Foarte rare (mai putin 1/10000),

Cu frecventa necunoscuta (frecventa nu poate fi estimata din datele disponibile)

1 Reactiile sunt in general reversibile si de obicei apar la pacientii cu disfunctie renala sau alti facotri de risc (vezi pct. 4.4).

2 Cresterea rapida a uremiei si creatininemiei se crede ca este asociata nivelelor maxime ale concentratiilor plasmatice si starii de hidratare a pacientului. Pentru evitarea acestor efecte, medicamentul nu trebuie administrat sub forma de bolus injectabil, ci sub forma unei perfuzii lente, intr-o perioada de 1 ora.

3 Se recomanda hidratare adecvata. De obicei, disfunctia renala raspunde rapid la rehidratarea pacientului si/sau la reducerea dozei sau intreruperea tratamentului. Numai in cazuri exceptionale apare insuficienta renala acuta. Insuficienta renala poate fi asociata cu durere in loja renala.

4 In cazul in care substanta perfuzata patrunde paravenos, apar reactii inflamatorii locale severe, uneori ducand pana la leziuni cutanate.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului.

Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Supradozaj

Simptome

Supradozajul aciclovirului administrat i.v. determina cresterea creatininemiei, uremiei si insuficienta renala ulterioara. In caz de supradozaj, au fost descrise efecte neurologice, incluzand confuzie, halucinatii, agitatie, convulsii si coma.

Tratament

Pacientii trebuie monitorizati atent pentru semne de toxicitate. Hemodializa determina cresterea semnificativa a eliminarii din circulatie a aciclovirului si de aceea, poate fi considerata o optiune de tratament in cazul supradozajului simptomatic.

Proprietati farmacologice

Proprietati farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutica: antivirale cu actiune directa, nucleozide si nucleotide exclusiv inhibitori de reverstranscriptaza, codul ATC: J05AB01

Aciclovir este agent antiviral cu efecte locale si sistemice. Exercita actiune virustatica si este eficient impotriva virusului Herpes simplex, tip 1 si 2 (HSV-1 si HSV-2), si virusului Varicella-zoster (VZV).

In celulele infectate cu virusuri, aciclovirul este fosforilat in monofosfat de aciclovir. Reactia este catalizata de enzima timidin kinaza, care este codata de virus mai bine decat de o celula neinfectata. Kinazele celulare fosforileaza monofosfatul de aciclovir in di si trifosfat. Trifosfatul de aciclovir este o forma activa si actioneaza ca inhibitor si substrat pentru polimerazele ADN viral. Previne sinteza ADN viral, fara sa afecteze procesele normale celulare.

Proprietati farmacocinetice

Distributie

Aciclovir penetreaza bine in tesuturi, organe si fluide: creier, rinichi, plamani, ficat, muschi, splina, uter, mucoasa vaginala, secretiile vaginale, lichidul cefalorahidian si fluidul vezicular herpetic. 15,4% din aciclovir se leaga de proteinele plasmatice.

Metabolizare si eliminare

Aciclovirul nu sufera metabolism de prima trecere.

T1/2 biologic al formei orale de administrare, la adultii cu functie renala normala, este de aproximativ 3 ore.

La subiectii sanatosi, aciclovirul este excretat in forma nemodificata prin urina (80%); procesele principale de eliminare sunt secretie tubulara si filtrare glomerulara. 8,5 - 14% din aciclovir se excreta sub forma de metabolit carboximetoximetil guanina; in insuficienta renala, aproape toata substanta activa se prezinta sub aceasta forma.

Aciclovirul este prezent si in fecale intr-un procent de sub 2% si in aerul expirat, in cantitati neglijabile. Parmacocinetica aciclovirului la copiii de peste 1 an este similara farmacocineticii adultilor.

Date preclinice de siguranta
Valorile DL50 la sobolan sunt: p.o. mai putin 20000 mg/kg.; i.v. mai putin 600 mg/kg; i.p. = 1210-1305 mg/kg. Valorile DL50 la soarece sunt putin mai scazute: p.o. >10000 mg/kg; i.v. = 405 mg/kg; i.p. = 999-1454 mg/kg.

In studiile de toxicitate subacuta la soarece, la care s-a administrat per os aciclovir in doze de 50, 150 si

450 mg/kg/zi, nu s-au observat semne de toxicitate. La sobolanii care au primit 20, 40 si 80 mg aciclovir/kg in injectare rapida i.v., timp de 3 saptamani, a aparut nefropatia obstructiva. Dozele de 5 - 10 mg aciclovir/kg nu au avut aceste efect. Leziunile renale aparute la sobolani datorita cristalelor de substanta activa prin precipitarea aciclovirului in tubulii renali a fost reversibila si a disparut dupa 2 saptamani; ingredientul activ a fost administrat prin injectie rapida intravenoasa. Cainilor Beagle li s-au administrat doze de 10, 20, 25, 50 si 100 mg aciclovir/kg prin injectie rapida intravenoasa administrata de 2 ori pe zi, timp de 1 luna. Cainii care au primit 100 mg/kg, de 2 ori pe zi au murit in ziua a 8-a de tratament; cainii care au primit 50 mg/kg, de 2 ori pe zi, au murit in perioada 21-31 de tratament.

Semnele clinice de toxicitate au fost numeroase si au rezultat in principal din modificarile morfologice si functionale: hipoplazia mucoasei esofagiene si gastrointestinale, a tesutului limfatic si maduvei oasoase. La 20 si 25 mg/kg, de 2 ori pe zi, leziunile de organ s-au manifestat la nivelul rinichilor. Principalele semne ale leziunilor renale au fost acumularea de apa si hipostenuria. Dozele de 10 mg aciclovir/kg, administrate de 2 ori pe zi, nu au avut efecte la cainii Beagle tratati i.v..

Intr-un studiu de fertilitate, aciclovirul administrat prin gavaj la 2 generatii de soareci F0 in doze de 50, 150 si 450 mg aciclovir/kg/zi nu au produs reactii adverse; unii soareci au fost evaluati pentru efecte teratogenice, iar altii pentru efecte asupra dezvoltarii postnatale, inclusiv tulburari de comportament. Aciclovirul nu a fost embriotoxic si nu a produs malformatii fetale administrat la femelele gestante de soareci si sobolani, in doze de 12, 25 si 50 mg/kg/zi, in timpul perioadei de organogeneza majora. Aciclovirul, injectat subcutan la puii de sobolan nou-nascuti, in doze de 5, 20 si 80 mg/kg/zi, timp de 19 zile, a produs o scadere semnificativa a greutatii corporale numai la dozele cele mai mari. La aceste doze s-au observat leziuni usoare renale, dar nu si alte reactii adverse asupra altor sisteme de organe. Conform unor studii de toxicologie preclinica, aciclovirul nu produce tulburari in dezvoltarea mamiferelor.

Sobolanii si soarecii la care s-au administrat 50, 150 si 450 mg aciclovir/kg prin gavaj, nu au prezentat semne de carcinogenicitate.

Studiile in vitro de transformare celulara nu au avut rezultate clare, deoarece dozele foarte mari de aciclovir au produs modificari evidente numai intr-unul dintre sisteme.

In unele studii pe animale, aciclovirul a avut efecte mutagenice la doze foarte mari.