Indicatii
Xibimer este indicat numai in cazul migrenei cu diagnostic cert.
Se utilizeaza pentru tratamentul atacurilor de migrena acuta cu sau fara aura. Nu este indicat in scop profilactic.
Dozaj
Administrare orala.
Comprimatele se inghit intregi, cu un pahar cu apa. Medicamentul este destinat administrarii numai la adulti.
In caz de atac migrenos este recomandat sa se administreze cat mai devreme cu putinta, dar administrarea Xibimer este eficienta in orice moment.
Doze
Adulti
Doza initiala recomandata este de 50 mg sau 100 mg sumatriptan, in functie de raspunsul clinic.
Varstnici (peste 65 ani)
Experienta privind utilizarea sumatriptan la pacienti varstnici (cu varsta peste 65 de ani) este limitata. Farmacocinetica nu difera semnificativ fata de populatia mai tanara. Totusi, pana cand noi date clinice vor fi disponibile, nu se recomanda administrarea Xibimer la pacienti cu varsta peste 65 de ani.
Copii (cu varsta sub 18 ani)
Nu se recomanda administrarea de sumatriptan, deoarece nu exista dovezi clinice suficiente privind siguranta sau eficacitatea.
Pacienti cu disfunctie renala
Doza initiala recomandata este ca si in cazul adultilor de 50 mg sau 100 mg sumatriptan, in functie de raspunsul clinic.
Pacienti cu disfunctie hepatica
Se recomanda o doza initiala de 50 mg de sumatriptan.
La pacientii care raspund la prima doza dar la care simptomele reapar, se poate administra o noua doza in interval de 24 ore cu conditia ca diferenta intre momentele de administrare sa fie de minim 2 ore si sa nu se utilizeze mai mult de 300 mg sumatriptan in 24 de ore.
La pacientii care nu raspund la doza recomandata de sumatriptan, nu se va administra o noua doza, desi Xibimer poate fi utilizat in cazul atacurilor de migrena ulterioare.
La pacientii care nu raspund la tratament, in scopul eliminarii durerii, se poate utiliza acid acetilsalicilic sau alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).
Contraindicatii
Hipersensibilitate la sumatriptan sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1. Antecedente de infarct miocardic, boala cardiaca ischemica, vasospasm coronarian (angina Prinzmetal), boala vasculara periferica sau pacientilor care prezinta semne si simptome caracteristice bolii cardiace ischemice.
Antecedente de accident vascular cerebral (AVC) sau atac ischemic tranzitor (AIT). Insuficienta hepatica severa.
Hipertensiune arteriala moderata si severa si hipertensiune arteriala usoara necontrolata. Administrarea concomitenta a ergotaminei sau a derivatilor de ergotamina (inclusiv metisergida) sau a oricarui triptan sau agonist al receptorilor serotoninergici de tip 5-hidroxitriptamina 1 (5-HT1) (vezi pct. 4.5).
Administrarea concomitenta sau in interval de 2 saptamani de la incetarea tramatentului cu medicamente din categoria inhibitorilor de monoaminooxidaza (IMAO).
Varstnici (cu varsta peste 65 de ani). Copii (cu varsta sub 18 ani).
Atentionari
Xibimer nu este indicat pentru tratamentul migrenei hemiplegice, bazilare sau oftalmoplegice si trebuie utilizat numai in cazul diagnosticului cert de migrena.
Ca si in cazul altor tratamente pentru migrena, inaintea tratarii cefaleei la pacientii nediagnosticati anterior ca fiind migrenosi, precum si a pacientilor migrenosi care prezinta simptome atipice, trebuie luate masuri de precautie pentru excluderea altor conditii neurologice severe.
Trebuie notat ca pacientii migrenosi pot prezenta risc de anumite evenimente vasculare cerebrale (de exemplu accident vascular cerebral, atac ischemic tranzitor).
Utilizarea indelungata a oricarui tip de analgezic poate exacerba cefaleea. In astfel de cazuri, confirmate sau suspicionate, tratamentul trebuie intrerupt si se recomanda efectuarea unui consult de specialitate.
Administrarea Xibimer poate fi urmata de simptome tranzitorii cum ar fi dureri si senzatie de presiune la nivelul toracelui, care pot fi severe sau se pot extinde la nivelul gatului.
Atunci cand aceste simptome pot fi puse pe seama cardiopatiei ischemice, nu se administreaza doze ulterioare de Xibimer.
Doza recomandata de Xibimer nu trebuie depasita.
Inaintea evaluarii cardiovasculare, Xibimer nu trebuie administrat la pacientii cu factori de risc pentru boala cardiaca ischemica (vezi pct 4.3).
Sunt necesare precautii speciale la femeile in perioada de postmenopauza si la barbatii peste 40 ani cu acesti factori de risc.
Totusi, este posibil ca aceste evaluari sa nu identifice fiecare pacient care are o afectiune cardiaca iar, in cazuri foarte rare, la pacienti fara boala cardiovasculara de fond au aparut evenimente cardiace severe.
Xibimer trebuie administrat cu precautie la pacientii cu hipertensiune arteriala controlata, avand in vedere ca la un mic procent din acestia s-au observat cresteri tranzitorii ale tensiunii arteriale si ale rezistentei vasculare periferice.
Au existat cazuri rare, raportate dupa punerea pe piata, in care pacientii au prezentat stare de slabiciune, hiperreflexie si incoordonare ca urmare a utilizarii inhibitorilor selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS) si sumatriptanului. De asemenea, sindromul serotoninergic a aparut si ca urmare a administrarii concomitente de triptani si inhibitori ai recaptarii serotoninei si noradrenalinei (IRSN). Daca tratamentul concomitent cu Xibimer si ISRS/IRSN este justificat din punct de vedere clinic, se recomanda mentinerea sub observatie corespunzatoare a pacientului. Nu este recomandata administrarea concomitenta a triptanilor/agonisti ai 5-HT1 cu sumatriptan.
Xibimer trebuie administrat cu precautie la pacientii cu afectiuni care pot influenta semnificativ absorbtia, metabolizarea sau excretia medicamentului, de exemplu insuficienta hepatica sau renala. La pacientii cu insuficienta hepatica trebuie luata in considerare doza de 50 mg sumatriptan.
Pacientii cu hipersensibilitate cunoscuta la sulfonamide pot dezvolta o reactie alergica dupa administrarea de sumatriptan. Reactiile pot merge de la hipersensibilitate cutanata pana la anafilaxie. Evidentierea sensibilitatii incrucisate este limitata, totusi, trebuie luate precautii inainte de administrarea sumatriptan la acesti pacienti.
Reactiile adverse pot fi mai frecvente in timpul utilizarii in asociatie a triptanilor si produselor continand sunatoare (Hypericum perforatum).
Sumatriptanul trebuie administrat cu precautie la pacienti cu antecedente de epilepsie sau care prezinta factori de risc care scad pragul convulsivant, deoarece a fost raportata aparitia convulsiilor, ca urmare a administrarii sumatriptan.
Excipienti
Lactoza
Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit total de lactaza sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
Sodiu
Acest medicament contine sodiu mai putin de 1 mmol (23 mg) per comprimat filmat, adica practic „nu contine sodiu”.
Interactiuni
Nu au fost evidentiate interactiuni medicamentoase cu propranololul, flunarizina, pizotifenul sau alcoolul etilic.
Xibimer nu se administreaza concomitent cu ergotamina sau compusi similari (inclusiv metisergida), datorita riscului de reactii vasospastice. Trebuie sa treaca un interval de minim 24 ore dupa terapia cu preparate continand ergotamina, inainte ca Xibimer sa fie administrat si invers, preparatele cu ergotamina pot fi administrate dupa minim 6 ore de la ingerarea dozei de sumatriptan. Xibimer prezinta un potential de interactiune cu litiul si cu IMAO.
Exista date limitate privind interactiunile cu medicamente continand ergotamina sau alti triptani/agonisti ai receptorilor serotoninergici de tip 5-HT1. Deoarece poate creste riscul producerii spasmului coronarian, administrarea acestor medicamente concomitent cu sumatriptanul este contraindicata (vezi pct. 4.3).
Deoarece efectele administrarii concomitente a sumatriptanului cu medicamente continand ergotamina sau alti triptani/agonisti ai receptorilor serotoninergici de tip 5-HT1 pot fi cumulative, se recomanda administrarea sumatriptanului la un interval de 24 de ore, daca administrarea concomitenta este absolut necesara. Invers, se recomanda ca administrarea medicamentelor continand ergotamina sa se faca la minim 6 ore ulterior administrarii sumatriptanului. In cazul triptanilor/agonistilor receptorilor serotoninergici de tip 5-HT1 intervalul trebuie sa fie de minim 24 de ore.
Au fost raportate, rar, cazuri de sindrom serotoninergic (incluzand simptome precum status mental modificat, tulburari vegetative si neuromusculare) ca urmare a utilizarii concomitente a inhibitorilor selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS) si a sumatriptanului. De asemenea, sindromul serotoninergic a aparut si ca urmare a administrarii concomitente de triptani si inhibitori ai recaptarii serotoninei si noradrenalinei (IRSN) (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitenta a remediilor naturiste continand sunatoare (Hypericum perforatum) poate creste incidenta reactiilor adverse.
Pacientii cu hipersensibilitate cunoscuta la sulfonamide pot dezvolta reactii alergice dupa administrarea sumatriptanului. Reactiile se pot manifesta de la hipersensibilitate cutanata pana la anafilaxie. Dovezile privind sensibilitatea incrucisata sunt limitate.
Sarcina
Sunt disponibile date privind administrarea sumatriptanului la peste 1000 de gravide in primul trimestru de sarcina. Totusi, aceste date contin informatii insuficiente pentru a putea fi trase concluzii definitive, insa constatarile efectuate nu au aratat o crestere a riscului de aparitie a malformatiilor congenitale. Experienta privind utilizarea sumatriptanului in timpul trimestrului 2 si 3 de sarcina este limitata.
Evaluarea experimentelor la animale nu a indicat efecte teratogene sau efecte daunatoare asupra dezvoltarii perinatale si postnatale. Totusi, viabilitatea produsilor de conceptie poate fi afectata la iepuri (vezi pct. 5.3).
Ca urmare, sumatriptanul poate fi administrat numai daca beneficiul asteptat pentru mama depaseste riscul potential pentru fat.
Xibimer este excretat in laptele matern si prin urmare, pentru minimalizarea riscului, este recomandata inainte de alaptare o pauza de 24 ore dupa administrarea sumatriptan, timp in care laptele secretat trebuie exprimat si aruncat.
Condus auto
Deoarece Xibimer, precum si criza migrenoasa pot provoca somnolenta si ameteli, se recomanda evitarea conducerii vehiculelor sau a folosirii utilajelor in timpul tratamentului si al atacului migrenos.
Reactii adverse
Reactiile adverse sunt clasificate in functie de frecventa, folosind urmatoarea conventie: foarte frecvente (mai mult sau egal fata de 1/10), frecvente (mai mult sau egal fata de 1/100 si mai putin de 1/10), mai putin frecvente (mai mult sau egal fata de 1/1000 si mai putin de 1/100), rare(mai mult sau egal fata de 1/10000 si mai putin de 1/1000), foarte rare (mai putin de 1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).
Tulburari ale sistemului nervos
Frecvente: ameteala, eruptie tranzitorie a fetei si gatului, slabiciune/fatigabilitate si somnolenta.
Rare: convulsii, simptome nervoase centrale incluzand hemipareza, AVC, hemoragie intracerebrala si uneori, pierderea cunostintei.
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
Cu frecventa necunoscuta: reactii cutanate precum angioedemul si urticaria.
Tulburari oculare
Rare: tremor al pleoapelor si diplopie, nistagmus, scotoame si scaderea acuitatii vizuale. Foarte rare: pierderea vederii care este de obicei tranzitorie.
Totusi, tulburarile vizuale pot fi determinate chiar de atacul migrenos.
Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv
Foarte rare: senzatia de obicei tranzitorie, de greutate la miscare, redoare, mai ales la nivelul gatului si toracelui.
Tulburari gastro-intestinale Frecvente: greata si varsaturi. Foarte rare: colita ischemica severa.
Cu frecventa necunoscuta: ischemie mezenterica si constrictie esofagiana sau senzatie de constrictie esofagiana, disfagie.
Tulburari cardiace
Frecvente: dureri sau senzatie de usturime, greutate, caldura, presiune sau senzatie de apasare care pot afecta orice parte a corpului, inclusiv gatul si pieptul si pot fi intense. Aceste simptome pot fi generate de vasospasm, vasoconstrictie, care in rare ocazii a evoluat catre evenimente cardiovasculare, inclusiv aritmie cardiaca (fibrilatie atriala si fibrilatie ventriculara), modificari ECG tranzitorii, angina instabila, angina Prinzmetal, ischemie cardiaca, sau infarct miocardic.
Foarte rare: bradicardie sau tahicardie si palpitatii.
Tulburari vasculare
Foarte rare: hipotensiune arteriala.
Cu frecventa necunoscuta: hipertensiune arteriala.
Tulburari ale sistemului imunitar
Foarte rare: reactii de hipersensibilizare variind de la eruptii cutanate pana la, mai rar, anafilaxie.
Investigatii diagnostice
Foarte rare: modificari minore ale testelor functiei hepatice.
Tulburari generale si la nivelul locului de administrare
Frecventa necunoscuta : activare a durerii post-traumatice, activare a durerii asociate cu inflamatia.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la
Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania
Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
Supradozaj
Raportarile de supradozaj se limiteaza la cateva cazuri in care au fost ingerate doze mai mari de 400 mg, fara a se observa alte efecte secundare decat cele mentionate.
Poate sa apara o senzatie de arsura la nivelul fruntii. Nu exista antidot pentru sumatriptan.
In cazul supradozarii semnificative, se aplica tratament de sustinere standard, cu monitorizare ECG si a tensiunii arteriale pentru cel putin 10 ore dupa momentul supradozajului. Poate fi necesara terapie vasodilatatoare.
Nu se cunoaste efectul hemodializei sau al dializei peritoneale asupra concentratiei plasmatice de sumatriptan.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: agonisti selectivi ai receptorilor 5-HT1, codul ATC: N02CC01. Sumatriptanul este un agonist al receptorilor 5-HT1, utilizat in tratamentul migrenei.
Sumatriptanul stimuleaza in mod selectiv un subtip al receptorilor 5-HT, probabil pe cei din vasele sanguine de la nivelul craniului, determinand vasoconstrictie si descresterea fluxului sanguin in tesuturile intracraniene si extracraniene.
Studiile cu radioliganzi au demonstrat ca sumatriptanul prezinta un grad inalt de selctivitate pentru locusurile de legatura 5-HT1D din tesutul cerebral (17 nmol.l-l) dar virtual nu au afinitate (mai mare fata de 10000) pentru siturile de legare 5-HT, 5-HT2, 5-HT3, adrenergice, dopaminergice, muscarinice sau benzodiazepinice.
Studii ulterioare pe preparate de tesuturi izolate demonstreaza actiunea inalt selectiva a sumatriptanului asupra receptorilor 5-HT1, mediind constrictia asupra arterei bazilare izolate de la om, vaselor piale de la om si tesutului dura mater perfuzat, de origine umana. Ultimul experiment mentionat sugereaza posibilitatea implicarii vasoconstrictiei de la nivelul tesutului meningeal destins in mecanismul de actiune antimigrenoasa.
Studiile au demonstrat ca actiunea vasoconstrictoare selectiva asupra arterelor de la nivelul craniului este proportionala cu doza la caine, pisica si porc, fara a afecta fluxul sanguin la nivelul altor organe. Masuratorile fluxului sanguin la nivel local, cu ajutorul microsferelor radioactive la pisica si porc au demonstrat ca reducerea fluxului sanguin la nivelul arterei carotide, determinata de sumatriptan, este cu certitudine o scadere a fluxului sanguin prin anastomozele arterio-venoase carotidiene.
Prin asimilare, aceasta ar putea constitui o explicatie a mecanismului de actiune la om.
O retea extinsa de anastomoze arteriovenoase a fost identificata la nivelul meningelui, existand astfel posibilitatea ca actiunea sumatriptanului sa depinda de modificarea locala a fluxului sanguin la acel nivel.
Proprietati farmacocinetice
Absorbtie
Sumatriptanul se absoarbe rapid dupa administrare orala.
Are un timp de injumatatire plasmatica prin eliminare de aproximativ 2 ore si aproximativ 41% biodisponibilitate orala.
Sumatriptanul se elimina in principal dupa metabolizare si are un profil farmacocinetic similar la subiecti sanatosi tineri, subiecti sanatosi varstnici si la pacienti cu migrena.
Sumatriptanul prezinta frecvent mai mult de un pic plasmatic. Aceste picuri multiple sugereaza o variabilitate intre pacienti in timp, cu un Cmax (0,5 - 5,0 ore).
Totusi, trebuie amintit ca valori medii intre 70% si 80% fata de Cmax se obtin la 30 - 45 minute dupa dozare.
Cmax dupa administrarea unei doze orale de 300 mg este de aproximativ 125 mg/l. Cmax dupa 100mg este de 74 mg/l.
Alimentele si alcoolul nu influenteaza absorbtia sumatriptanului.
Biodisponibilitatea orala absoluta medie a sumatriptanului este de 14%, cu un interval de 10 - 26%. Aceasta mica disponibilitate sistemica se datoreaza in principal metabolismului presistemic, dar si absorbtiei incomplete.
Facand abstractie de rata de absorbtie, farmacocinetica sumatriptanului este liniara in functie de doza orala, in intervalul 25 – 400 mg.
Distributie
Legarea de proteinele plasmatice este mica in cazul sumatriptanului (14 - 21%) si, ca urmare, este putin probabil sa apara competitia cu alte medicamente la acest nivel (interactiune de inlocuire). Dupa administrare parenterala, concentratiile de sumatriptan scad initial rapid in plasma, cu un timp mediu de injumatatire prin distributie de aproximativ 5 minute.
Sumatriptanul are un volum aparent mediu de distributie, odata ce echilibrul de distributie a fost atins, de 170 l, ceea ce sugereaza ca substanta are o afinitate mai mare pentru tesuturi decat pentru plasma. Studiile la animal releva faptul ca pasajul sumatriptanului la nivelul barierei cerebrale este foarte limitat, desi o parte din medicament a fost detectat in CSF dupa doze intravenoase mari.
Timpul de injumatatire final prin eliminare de la nivel plasmatic este de aproximativ 2 ore.
Metabolizare
Metabolitul major, analogul acidului indol acetic al sumatriptanului, este excretat in principal prin urina, unde este prezent sub forma de acid liber si glucuronoconjugat. Nu se cunoaste o actiune a acestui metabolit asupra receptorilor serotoninergici de tip 5-HT1 sau 5-HT2. Nu au fost identificati alti metaboliti.
Eliminare
Pana la 12 ore de la administrarea unei doze orale, timpul mediu de injumatatire plasmatica prin eliminare a sumatriptanului este de aproximativ 2 ore.
Totusi, la momente ulterioare, se evidentiaza un timp de injumatatire mai lung, cu o valoare medie de 7,3 ore. Acest timp de injumatatire mai lung are numai o contributie minora la profilul medicamentului.
Clearance-ul plasmatic total mediu al sumatriptanului este de aproximativ 1160 ml/minut si clearence- ul renal mediu este de aproximativ 260 ml/minut (aproximativ 20% din total).
Clearance-ul renal al sumatriptanului este considerabil mai mare decat rata de filtrare glomerulara (120 ml/minut), indicand faptul ca sumatriptanul este supus secretiei tubulare renale active.
Clearance-ul non-renal reprezinta 80% din clearence-ul total, ceea ce sugereaza ca sumatriptanul se elimina in principal dupa metabolizare.
Metabolitii sunt excretati prin urina.
Grupe speciale de pacienti
Pacienti cu insuficienta hepatica: Dupa administrarea orala, clearance-ul pre-sistemic este redus la pacientii cu afectare hepatica rezultand concentratii plasmatice crescute de sumatriptan.
Date preclinice de siguranta
Sumatriptanul este lipsit de activitate genotoxica si carcinogena in vitro si in studiile la animal.
Intr-un studiu privind fertilitatea efectuat la sobolani, administrarea pe cale orala a unor doze de sumatriptan care au determinat concentratii plasmatice de aproximativ 200 de ori mai mari decat cele obtinute la om dupa administrarea unei doze de 100 mg, a fost asociata cu scaderea ratei fecundarilor.
Acest efect nu a fost observat intr-un studiu in care sumatriptanul administrat subcutanat a determinat concentratii plasmatice de aproximativ 150 de ori mai mari decat cele obtinute la om in cazul administrarii orale.
In cazul administrarii sumatriptanului la femele gestante de iepure s-a constatat un efect embrioletal ocazional in timpul organogenezei la doze suficient de mari pentru a produce toxicitate materna