Xifia 400mg, 10 comprimate filmate, Inn-Farm

Indicatii
XIFIA este indicat pentru tratarea urmatoarelor infectii, cauzate de microorganisme sensibile (vezi pct. 4.4 si 5.1):

• Exacerbare acuta a bronsitei cronice
• Pneumonie comunitara
• Infectii de tract urinar inferior
• Pielonefrita

La tratamentul:

• Otitei medii
• Sinuzitei
• Faringitei

Trebuie luate in considerare ghidurile oficiale privind utilizarea corespunzatoare a medicamentelor antibacteriene.

Dozaj
Doze
Adulti: Doza recomandata la adulti este de 400 mg pe zi, administrata fie ca o doza unica fie in doua prize de cate 200 mg, la interval de 12 ore.

Varstnici
Pacientii varstnici pot utiliza aceeasi doza ca si cea recomandata pentru adulti. Este necesara evaluarea functiei renale, doza trebuie ajustata in caz de insuficienta renala severa (vezi „Dozele in insuficienta renala”) (vezi mai sus si pct. 4.4).

Adolescenti cu varsta mai mare de 12 ani
trebuie tratati cu doza recomandata la adulti (400 mg pe zi, administrata fie ca o doza unica fie in doua prize a cate 200 mg, la interval de 12 ore).

Copii cu varsta sub 12 ani
Forma farmaceutica de comprimat nu este adecvata pentru copiii cu varsta sub 12 ani.

Insuficienta renala
Cefixima poate fi administrata in prezenta unei insuficiente renale. Doza si schema de administrare normale pot fi utilizate la pacienti avand clearance-ul creatininei de 20 ml/min sau mai mare. La pacientii la care clearance-ul creatininei este mai mic de 20 ml/min, se recomanda ca doza de 200 mg o data pe zi sa nu fie depasita. Doza si schema de administrare in cazul pacientilor care efectueaza sedinte de dializa peritoneala ambulatorie cronica sau hemodializa trebuie sa urmeze aceleasi recomandari ca si in cazul pacientilor avand clearance-ul creatininei mai mic de 20 ml/min.

Datele referitoare la utilizarea cefiximei la grupe de varsta specifice copiilor si adolescentilor in prezenta insuficientei renale sunt insuficiente. Prin urmare, utilizarea cefiximei la pacientii din aceste grupe de varsta nu este recomandata.

Durata tratamentului
Durata unei scheme de tratament usuale este de 7 zile. In functie de severitatea infectiei, tratamentul poate fi continuat pana la cel mult 14 zile.
In cazul cistitei acute necomplicate la femei, perioada de tratament este de 1-3 zile.

Mod de administrare
XIFIA comprimate este numai pentru administrare orala. XIFIA trebuie administrat cu o cantitate suficienta de apa. XIFIA poate fi administrat cu sau fara alimente (vezi pct. 5.2).

Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa, alte antibiotice cefalosporinice sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.

Reactii in antecedente, imediate si/sau severe de hipersensibilitate la penicilina sau la orice antibiotic beta-lactamic.

Atentionari
Cefixima trebuie administrata cu precautie la pacientii care au prezentat hipersensibilitate la alte medicamente. Cefalosporinele trebuie administrate cu precautie la pacientii sensibili la penicilina, intrucat exista dovezi privind o alergenitate incrucisata partiala intre peniciline si cefalosporine.

Pacientii au prezentat reactii severe (inclusiv anafilaxie) la ambele clase de medicamente. Este indicat sa se acorde o atentie speciala pacientilor care au prezentat orice reactie alergica la peniciline sau la orice alte antibiotice beta-lactamice, intrucat pot aparea reactii incrucisate (pentru contraindicatii datorita reactiilor de hipersensibilitate, vezi pct. 4.3).

Daca apar reactii severe de hipersensibilitate sau reactii anafilactice dupa administrarea cefiximei, utilizarea acesteia trebuie intrerupta imediat si trebuie sa se instituie masurile de urgenta adecvate.

Insuficienta renala
Cefixima trebuie administrata cu precautie la pacientii cu un clearance al creatininei mai mica de 20 ml/min (vezi pct. 4.2 si 5.2). Datele referitoare la utilizarea cefiximei la grupe de varsta specifice copiilor si adolescentilor in prezenta insuficientei renale sunt insuficiente. Prin urmare, utilizarea cefiximei la pacientii din aceste grupe de varsta nu este recomandata.

Functia renala trebuie monitorizata in cazul administrarii unui tratament asociat care include medicamente pe baza de cefixima si antibiotice aminoglicozide, polimixina B, colistina sau diuretice de ansa in doze mari (de exemplu furosemid), datorita probabilitatii unei afectari renale suplimentare. Acest lucru este valabil in special in cazul pacientilor cu functie renala deja afectata (vezi pct. 4.5).

Tratamentul cu cefixima in doza recomandata (400 mg) poate afecta in mod semnificativ flora normala a colonului si poate duce la dezvoltarea excesiva a clostridiei. Studiile indica faptul ca o toxina produsa de Clostridium difficile reprezinta principala cauza de diaree asociata antibioterapiei. La pacientii care dezvolta diaree severa persistenta in cursul utilizarii cefiximei sau dupa aceea, trebuie luat in considerare riscul de colita pseudomembranoasa cu risc vital. Utilizarea cefiximei trebuie intrerupta si trebuie instituite masuri terapeutice adecvate. Este contraindicata utilizarea medicamentelor care inhiba peristaltismul intestinal (vezi pct. 4.8).

Utilizarea prelungita a cefiximei poate conduce la dezvoltarea excesiva a organismelor rezistente.

La pacientii tratati cu cefixima au fost raportate reactii cutanate severe, de exemplu sindromul hipersensibilitatii indusa de medicamente (DRESS) sau reactiile buloase la nivelul pielii (necroliza epidermica toxica, sindromul Stevens-Johnson) (vezi pct. 4.8). Daca apar asemenea reactii, tratamentul cu cefixima trebuie intrerupt imediat.

Interactiuni
Administrarea concomitenta cu substante cu potential nefrotoxic (cum sunt antibioticele aminoglicozide, colistina, polimixina si viomicina) si cu diuretice cu actiune intensa (de exemplu acidul etacrinic sau furosemidul) induce un risc crescut de afectare a functiei renale (vezi pct. 4.4).

Nifedipina, un blocant al canalelor de calciu, poate creste biodisponibilitatea cefiximei cu pana la 70%.

Cresterea timpilor de protrombina, un efect comun cu alte cefalosporine, a fost observata la un numar mic de pacienti. Prin urmare, trebuie acordata o atentie deosebita pacientilor carora li se administreaza tratament anticoagulant.

O reactie fals pozitiva la testarea glucozuriei poate sa apara in cazul utilizarii solutiilor Benedict sau Fehling sau in cazul utilizarii comprimatelor de test cu sulfat de cupru, dar nu si in cazul utilizarii testelor bazate pe reactiile enzimatice ale glucozo-oxidazei.

A fost raportata obtinerea unui rezultat fals pozitiv la testul Coombs direct in cursul tratamentului cu antibiotice cefalosporinice, prin urmare trebuie avut in vedere faptul ca rezultatul pozitiv obtinut la testul Coombs se poate datora medicamentului.

O reactie fals pozitiva pentru detectarea cetonelor in urina poate aparea in cazul utilizarii testelor care utilizeaza nitroprusiat, dar nu si in cazul utilizarii testelor care utilizeaza nitroferocianura.

Sarcina
Sarcina

Nu exista date adecvate privind utilizarea cefiximei la femeile gravide. Studiile la animale nu au evidentiat prezenta unor efecte daunatoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltarii embrionare/fetale, nasterii sau dezvoltarii postnatale (vezi pct. 5.3). Ca masura de precautie, XIFIA nu trebuie utilizat la femeile gravide cu exceptia cazului in care acest lucru este considerat esential de catre medic.

Alaptarea

Nu se cunoaste daca cefixima se excreta in laptele uman. Studiile non-clinice au indicat excretia cefiximei in laptele matern la animale. Trebuie luata decizia fie de a continua/intrerupe alaptarea, fie de a continua/intrerupe tratamentul cu cefixima avand in vedere beneficiul alaptarii pentru copil si beneficiului tratamentului cu cefixima pentru femeie. Totusi, pana cand experienta clinica se va imbogati, XIFIA nu trebuie prescris la femeile care alapteaza.

Fertilitatea

Studiile cu privire la reproducere efectuate la soarece si sobolan nu indica existenta unor efecte daunatoare asupra fertilitatii (vezi pct. 5.3).

Condus auto
XIFIA nu are nicio influenta asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reactii adverse
La acest punct a fost utilizata urmatoarea conventie pentru clasificarea reactiilor adverse din punct de vedere al frecventei: foarte frecvente (≥1/10) frecvente (≥1/100 si mai putin de 1/10) mai putin frecvente (≥1/1000 si mai putin de 1/100) rare (≥1/10000 si mai putin de 1/1000) foarte rare (mai putin de 1/10000) cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile)

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro

Supradozaj
Nu exista experienta privind supradozajul cu cefixima.

Reactiile adverse observate la doze de pana la 2 g de cefixima la subiectii normali nu au fost diferite fata de profilul observat la pacientii tratati cu dozele recomandate. In caz de supradozaj poate fi indicat lavajul gastric. Nu exista antidot specific. Cefixima nu este eliminata din circulatie in cantitati semnificative prin hemodializa sau dializa peritoneala.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: Cefalosporine de generatia a treia, codul ATC: J01DD08.

Mecanism de actiune
Cefixima este un medicament antibacterian din clasa cefalosporinelor. Similar altor cefalosporine, cefixima exercita o actiune antibacteriana prin legarea de proteinele care leaga penicilina, implicate in sinteza peretelui celulei bacteriene. Aceasta conduce la liza celulara bacteriana si moartea celulei.

Mecanisme de instalare a rezistentei
Rezistenta bacteriana la cefixima se poate datora unuia sau mai multora dintre urmatoarele mecanisme:

Hidroliza prin intermediul beta-lactamazelor cu spectru extins si/sau al enzimelor codate cromozomial (AmpC), a caror producere poate fi indusa sau dezinhibata la anumite specii de bacterii aerobe Gram-negativ

Afinitate redusa a proteinelor care leaga penicilina

Permeabilitate redusa a membranei externe a anumitor organisme Gram-negativ, care restrictioneaza accesul la proteinele care leaga penicilina

Pompe de eflux ale medicamentului

Este posibila coexistenta mai multor mecanisme de rezistenta dintre cele descrise, intr-o singura celula bacteriana. In functie de mecanismul(ele) de rezistenta prezent(e), bacteria poate exprima o rezistenta incrucisata la cateva sau la toate antibioticele beta-lactamice si/sau la medicamente antibacteriene din alte clase.

Valori critice
Valorile critice pentru concentratia minima inhibitorie (CMI), stabilite de catre EUCAST (ianuarie 2013) pentru cefixima, sunt:

H. influenzae: sensibil ≤ 0,12* mg/l, rezistent mai mare de 0,12 mg/l

M. catarrhalis: sensibil ≤ 0,5* mg/l, rezistent mai mare de 1,0 mg/l

Neisseria gonorrhoeae: sensibil ≤ 0,12 mg/l, rezistent mai mare de 0,12 mg/l

Enterobacteriaceae: sensibil ≤1,0 mg/l, rezistent mai mare de 1,0 mg/l (numai pentru infectii necomplicate de tract urinar)

Valori critice care nu au legatura cu specia: dovezi insuficiente

*Tulpinile izolate cu valori ale CMI mai mari decat valoarea critica de sensibilitate sunt foarte rare sau nu au fost inca raportate. Testele de identificare si cele de sensibilitate antimicrobiana pentru orice asemenea tulpini trebuie repetate si, daca rezultatul se confirma, tulpina respectiva trebuie trimisa la un laborator de referinta. Pana la aparitia unor dovezi privind existenta unui raspuns clinic pentru izolatele confirmate cu valori ale CMI mai mari decat limita curenta a rezistentei, acestea trebuie raportate ca rezistente.

Sensibilitate

Prevalenta rezistentei poate varia pe criterii geografice si temporale pentru anumite specii, informatiile privind rezistenta la antibiotice pe plan local fiind deosebit de utile, in special in cazul tratarii infectiilor severe. Daca prevalenta rezistentei este de asa natura incat utilitatea medicamentului antibiotic este discutabila in cel putin unele tipuri de infectii, trebuie solicitata opinia expertilor, dupa caz.

+ Cefixima are o activitate redusa impotriva stafilococilor (indiferent de gradul de sensibilitate la meticilina)

$ Sensibilitate intermediara naturala.

% Tulpinile care produc beta-lactamaza cu spectru extins (ESBL) sunt intotdeauna rezistente.

& Rata de rezistenta mai putin de 10% in tulpinile izolate de la pacienti de sex feminin cu cistita necomplicata, in caz contrar mai mult de 10%.

Proprietati farmacocinetice
Absorbtie

Biodisponibilitatea orala absoluta a cefiximei se incadreaza in intervalul 40-50%. Absorbtia nu este modificata semnificativ de prezenta alimentelor. Prin urmare, cefixima poate fi administrata indiferent de mese.

Distributie

Legarea pe proteinele serice se face intr-o proportie importanta la om si animale; cefixima se leaga aproape exclusiv de fractia albuminica, nivelul mediu al fractiei libere fiind de aproximativ 30%. In serul uman, legarea de proteine a cefiximei este dependenta de concentratie numai la concentratii foarte inalte, care nu se regasesc in cazul utilizarii dozelor clinice.

Din studiile in vitro, concentratiile in ser sau in urina de 1 mcg/ml sau mai mari au fost considerate ca fiind adecvate pentru majoritatea microorganismelor patogene impotriva carora cefixima este activa. De obicei, concentratiile serice maxime, obtinute prin administrarea dozelor recomandate la adulti sau la copii, sunt intre 1,5 si 3 mcg/ml. Acumularea rezultata prin administrarea de doze multiple de cefixima este mica sau absenta.

Metabolizare si eliminare

A fost comparata farmacocinetica cefiximei la varstnicii sanatosi (varsta mai mare de 64 ani) si la voluntarii tineri (11-35) in conditiile administrarii unei doze de 400 mg o data pe zi, timp de 5 zile. Valorile Cmax si ASC au fost putin mai mari la varstnici. Pacientii varstnici pot utiliza aceleasi doze ca si populatia generala (vezi pct. 4.2).

Cefixima este eliminata predominant in forma nemodificata, in urina. Filtrarea glomerulara este considerata ca fiind mecanismul predominant. Metabolitii cefiximei nu au fost izolati din ser sau urina, la om.

Transferul cefiximei radiomarcate cu 14C prin lapte, de la femelele de sobolan care alapteaza la puii alaptati, a fost scazut din punct de vedere cantitativ (se transfera puiului aproximativ 1,5% din cantitatea de cefixima aflata in corpul mamei). Nu sunt disponibile date privind secretia cefiximei in laptele uman.

Transferul placentar al cefiximei a fost redus la femelele de sobolan gestante carora li s-a administrat cefixima radiomarcata.

Relatia farmacocinetica/ farmacodinamie
In cadrul studiilor cu privire la farmacocinetica/ farmacodinamie, s-a constatat ca intervalul de timp in care concentratia plasmatica a cefiximei depaseste CMI a organismului infectant se coreleaza cel mai bine cu eficacitatea.

Date preclinice de siguranta
Studiile cu privire la toxicitatea cronica nu au furnizat dovezi care sa sugereze ca ar putea aparea la om reactii adverse care nu sunt cunoscute in prezent. In plus, studiile in vivo si in vitro nu au furnizat nicio indicatie privind existenta unui potential de mutagenitate. Nu au fost realizate studii pe termen lung privind carcinogenitatea. Au fost efectuate studii privind reproducerea la soarece si sobolan, utilizand doze de pana la 400 ori mai mari decat doza recomandata la om, fara a se obtine nicio dovada de afectare a fertilitatii sau de efecte nocive asupra fatului, datorita cefiximei. La iepure, la doze de pana la 4 ori mai mari decat doza recomandata la om, nu a aparut nicio dovada de efect teratogen; a existat o incidenta inalta a cazurilor de avort si deces matern, care reprezinta o consecinta previzibila a sensibilitatii cunoscute a iepurilor la modificarile induse de antibiotice la nivelul microflorei intestinale.