Zanocin 200mg, 10 comprimate, Ranbaxy

Indicatii
Urmatoarele indicatii se limiteaza la adulti.

Ofloxacina este indicata in:

Exacerbari acute ale bolii pulmonare obstructive cronice, inclusiv a bronsitei cronice. In exacerbari acute ale bolii pulmonare obstructive cronice, inclusiv a bronsitei cronice, Zanocin trebuie utilizat numai atunci cand se considera inadecvata utilizarea altor medicamente antibacteriene care sunt recomandate frecvent pentru tratamentul infectiilor respective.

Pneumonie comunitara. In pneumonie comunitara, Zanocin trebuie utilizat numai atunci cand se considera inadecvata utilizarea altor medicamente antibacteriene care sunt recomandate frecvent pentru tratamentul infectiilor respective.

Sinuzita bacteriana acuta. In sinuzita bacteriana acuta, Zanocin trebuie utilizat numai atunci cand se considera inadecvata utilizarea altor medicamente antibacteriene care sunt recomandate frecvent pentru tratamentul infectiilor respective.

Sinuzita bacteriana cronica

Cistita acuta necomplicata. In cistita acuta necomplicata, Zanocin trebuie utilizat numai atunci cand se considera inadecvata utilizarea altor medicamente antibacteriene care sunt recomandate frecvent pentru tratamentul infectiilor respective.

Pielonefrita acuta

Infectii complicate la nivelul tractului urinar

Uretrita gonococica si cervicita gonococica determinate de Neisseria gonorrhoeae susceptibila la tratament

Uretrita si cervicita non-gonococice

Prostatita cu etiologie bacteriana, epididimo-orhita cu etiologie bacteriana

Infectii complicate cutanate si ale tesuturilor moi. In infectii complicate cutanate si ale tesuturilor moi, Zanocin trebuie utilizat numai atunci cand se considera inadecvata utilizarea altor medicamente antibacteriene care sunt recomandate frecvent pentru tratamentul infectiilor respective.

Infectii osoase si articulare. In infectii osoase si articulare, Zanocin trebuie utilizat numai atunci cand se considera inadecvata utilizarea altor medicamente antibacteriene care sunt recomandate frecvent pentru tratamentul infectiilor respective.

Infectii intraabdominale complicate

Se recomanda administrarea medicamentului in sectiile de spital specializate la adultii cu

infectii severe cu bacili Gram negativ si stafilococi sensibili la ofloxacina, mai ales in afectiuni cronice respiratorii, ORL, renale, prostatice, ginecologice, hepatice, osoase, articulare, cutanate, abdominale.

Streptococii si pneumococii sunt de regula moderat sensibili si de aceea indicatia tratamentului cu ofloxacina nu este de prima intentie in cazul in care se suspicioneaza o infectie cu acest tip de agenti patogeni.

In cazul infectiilor cu Stafilococ auriu sau cu Pseudomonas aeruginosa, s-a raportat aparitia de tulpini rezistente la tratament, de aceea se indica tratament combinat cu alte clase de antibiotice. Nu este indicata administrarea de ofloxacina in cazul bacteriemiei cu Pseudomonas aeruginosa.

Trebuie luate in considerare recomandarile oficiale privind utilizarea adecvata a medicamentelor antibacteriene.

Dozaj
Recomandari generale

Doza recomandata de ofloxacina este determinata de tipul si severitatea infectiei.

Doza recomandata pentru adulti este intre 200 si 800 mg pe zi. Pentru doze de pana la 400 mg se recomanda administrarea intr-o singura priza preferabil dimineata, pentru doze mai mari, se recomanda administrarea in doua prize. In general, dozele individuale se recomanda a fi luate la intervale aproximativ egale de timp.

Zanocin 200 mg comprimate trebuie administrat cu apa. Zanocin 200 mg comprimate nu se administreaza la un interval mai mic de 2 ore dupa administrarea antiacizilor care contin magneziu/aluminiu, sucralfat sau preparate cu fier sau zinc deoarece poate apare reducerea absorbtiei de ofloxacina.

Infectii ale tractul urinar inferior: doza recomandata este de 200-400 mg pe zi.

Infectii ale tractului urinar superior: doza recomandata este de 200-400 mg pe zi, care poate creste daca este necesar pana la 400 mg de doua ori pe zi.

Prostatite: doza recomandata este de 600 mg pe zi in doze divizate timp de 6 saptamani.

Infectii ale tractului respirator inferior: doza recomandata este de 400 mg pe zi, iar daca este nevoie se creste pana la 400 mg de doua ori pe zi.

Uretrite si cervicite gonococice necomplicate: se recomanda o singura doza de 400 mg pe zi.

Uretrite si cervicite non-gonococice: doza recomandata este de 400 mg pe zi intr-o singura priza sau in prize divizate.

Infectii cutanate si ale tesuturilor moi: doza recomandata este de 400 mg de doua ori pe zi.

Insuficienta renala

La pacientii cu insuficienta renala, se recomanda urmatoarele doze orale sau intravenoase:

* Conform indicatiei sau intervalului dintre doze.

** Concentratia serica a ofloxacinei trebuie monitorizata la pacientii cu insuficienta renala severa si la pacientii hemodializati.

Atunci cand clearance-ul creatininei nu poate fi masurat se poate estima nivelul creatininei serice, utilizand urmatoarea formula Cockcroft pentru adulti:

Greutatea (kg) x (140 – varsta ȋn ani) Barbati: ClCr (ml/min) = ---------------------------------------

72 x creatinina serica (mg/dl)

Sau

Greutatea (kg) x (140 - varsta ȋn ani) ClCr (ml/min) = -------------------------------------

0,814 x creatinina serica (µmol/l)

Femei: ClCr (ml/min) = 0,85 x (valoarea de mai sus)

Insuficienta hepatica (de exemplu ciroza cu ascita)

Se recomanda ca doza maxima zilnica de 400 mg ofloxacina nu fie depasita, din cauza unei posibile reduceri a excretiei.

Varstnici

Varsta in sine nu impune adaptarea dozei de ofloxacin. Cu toate acestea, trebuie sa se acorde o atentie deosebita functiei renale la pacientii varstnici, iar doza trebuie adaptata in consecinta (vezi pct. 4.4 prelungirea intervalului QT).

Copii si adolescenti

Nu este indicata administrarea de ofloxacina la copii si adolescenti.

Mod de administrare

O doza zilnica de pana la 400 mg ofloxacina poate fi administrata ca doza unica. In acest caz, este de preferat sa se administreze ofloxacina dimineata.

Dozele zilnice de peste 400 mg trebuie sa fie impartite in doua doze separate, la intervale de timp aproximativ egale.

Comprimatele se inghit cu o cantitate suficienta de lichid. Ele pot fi luate dupa sau ȋnainte de ingestia de alimente. Administrarea concomitenta cu medicamente antiacide trebuie evitata (vezi pct. 4.5).

Durata tratamentului

Durata tratamentului cu ofloxacina depinde de severitatea infectiei si de raspunsul la tratament. Tratamentul obisnuit se face pe o perioada de 5-10 zile exceptand cazurile de gonoree necomplicata, cand este recomandata o singura doza.

Tratamentul cu ofloxacina nu trebuie sa depaseasca 2 luni.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la ofloxacina, la alte antibiotice din grupul chinolonelor sau la oricare dintre excipientii medicamentului enumerati la pct.6.1.

Antecedente de tendinopatie asociate administrarii de fluorochinolone. Antecedente de epilepsie sau un prag convulsivant cerebral redus.

Copii si adolescenti in perioada de crestere, in sarcina si alaptare deoarece experimentele pe animale nu au exclus in totalitate riscul de deteriorare a cartilajului la organismul in crestere.

Pacienti cu deficit latent sau manifest de activitate a glucozo-6-fosfatdehidrogenazei deoarece pot fi predispusi la reactii hemolitice sub tratament cu antibiotice chinolone.

Atentionari
Utilizarea ofloxacinei trebuie evitata la pacientii care au prezentat in trecut reactii adverse grave la utilizarea medicamentelor care contin chinolone sau fluorochinolone (vezi pct. 4.8). Tratamentul acestor pacienti cu ofloxacina trebuie initiat numai in absenta unor optiuni alternative de tratament si dupa evaluarea atenta a raportului beneficiu/risc (vezi si pct. 4.3).

Ofloxacina nu este medicamentul de prima alegere pentru pneumonia determinata de Pneumococi sau Mycoplama, sau pentru angina acuta determinata de streptococi β-hemolitici.

Hipersensibilitate si reactii alergice au fost raportate pentru fluorochinolone dupa prima administrare. Reactiile anafilactice si anafilactoide pot progresa la soc ce poate pune viata in pericol, chiar dupa prima administrare. In aceste cazuri, ofloxacina trebuie intrerupta si trebuie initiat tratament adecvat (de exemplu, tratament pentru soc).

S. aureus meticilino-rezistent (SAMR) este foarte probabil sa prezinte co-rezistenta la fluorochinolone, inclusiv la ofloxacina. Prin urmare, ofloxacina nu este recomandata pentru tratamentul infectiilor cunoscute sau suspectate cu SAMR cu exceptia cazului in care rezultatele de laborator au confirmat sensibilitatea organismului la ofloxacina (si tratamentul recomandat de obicei cu medicamente antibacteriene pentru tratamentul infectiilor SAMR este considerat necorespunzator).

Rezistenta la fluorochinolone a E. coli - cei mai obisnuiti agenti patogeni implicati in infectii ale tractului urinar - variaza in Uniunea Europeana. Medicii care prescriu sunt sfatuiti sa tina cont de prevalenta locala a rezistentei E. coli la fluorochinolone.

Reactii buloase severe, cazuri de reactii cutanate buloase severe, cum sunt sindromul Stevens-Johnson sau necroliza epidermica toxica, au fost raportate cu ofloxacina (vezi pct. 4.8). Pacientii trebuie sfatuiti sa se adreseze imediat medicului lor inainte de continuarea tratamentului daca apar reactii cutanate si/sau pe mucoase.

Reactii adverse grave la medicament, prelungite, invalidante si posibil ireversibile

La pacientii carora li s-au administrat chinolone si fluorochinolone, indiferent de varsta acestora si de factorii de risc preexistenti, au fost raportate cazuri foarte rare de reactii adverse grave la medicament, prelungite (care persista timp de luni sau ani), invalidante si posibil ireversibile, care afecteaza diferite sisteme din organism, uneori fiind implicate mai multe sisteme (musculo-scheletic, nervos, psihic si senzitiv). Administrarea ofloxacinei trebuie oprita imediat, la primele semne sau simptome ale unei reactii adverse grave, iar pacientii trebuie sfatuiti sa se adreseze medicului curant pentru recomandari.

Boala asociata cu Clostridium difficile (BACD)

Diareea, mai ales daca este severa, persistenta si/sau sanguinolenta, in timpul sau dupa tratamentul cu ofloxacina (inclusiv cateva saptamani dupa tratament), poate fi simptom de colita pseudomembranoasa. BACD poate varia in severitate de la usoara pana la a pune viata in pericol, forma cea mai severa care este colita pseudomembranoasa (vezi pct. 4.8). Prin urmare, este important sa se ia in considerare acest diagnostic la pacientii care prezinta diaree severa in timpul sau dupa tratamentul cu ofloxacina. Daca colita pseudomembranoasa este suspectata, ofloxacina trebuie oprita imediat.

Trebuie inceput fara intarziere tratament adecvat cu antibiotice specifice (de exemplu vancomicina cu administrare orala, teicoplanin cu administrare orala sau metronidazol). Sunt contraindicate in aceasta situatie clinica medicamente care inhiba peristaltismul.

Pacientii predispusi la convulsii

Chinolonele pot sa scada pragul convulsivant si pot declansa convulsii. Ofloxacina este contraindicata la pacientii cu antecedente de epilepsie (vezi pct. 4.3) si, ca si alte chinolone, ofloxacina trebuie utilizata cu extrema prudenta la pacientii predispusi la crize convulsive.

Acesti pacienti pot fi pacienti cu leziuni pre-existente ale sistemului nervos central, cu tratament concomitent cu fenbufen si cu alte medicamente similare antiinflamatorii nesteroidiene sau cu medicamente care scad pragul convulsivant cerebral, cum este teofilina (vezi pct. 4.5).

In caz de crize convulsive, tratamentul cu ofloxacina trebuie intrerupt. Tulburari cardiace

Cazuri foarte rare de prelungire a intervalului QT au fost raportate la pacientii care au luat

fluorochinolone.

Sunt necesare precautii cand se administreaza fluorochinolone, inclusiv ofloxacin, la pacientii cu factori de risc cunoscuti pentru prelungirea intervalului QT, cum sunt de exemplu:

-sindrom QT prelungit congenital

-administrarea concomitenta a medicamentelor cunoscute pentru prelungirea intervalului QT (de exemplu antiaritmice clasa IA si III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice)

-dezechilibru electrolitic necorectat (de exemplu hipopotasemie, hipomagnezinemie)

-boli cardiace (de exemplu insuficienta cardiaca, infarct miocardic, bradicardie)

Pacientii varstnici si femeile pot fi mai sensibili la medicamente care prelungesc intervalul QT. Prin urmare, se recomanda prudenta atunci cand se utilizeaza fluorochinolone, inclusiv ofloxacina, la aceste grupe de pacienti.

(Vezi pct. 4.2 Varstnici, pct. 4.5, pct. 4.8, pct. 4.9).

Profilaxia fotosensibilitatii

Fotosensibilizarea a fost raportata cu ofloxacin (vezi pct. 4.8). Se recomanda ca pacientii sa nu se expuna inutil la lumina solara puternica sau la raze UV artificiale (de exemplu, lampa de ultraviolete, solar), in timpul tratamentului si timp de 48 de ore de la intreruperea tratamentului, in scopul de a preveni fotosensibilizarea.

Pacientii cu antecedente de tulburari psihotice

Reactiile psihotice au fost raportate la pacientii tratati cu fluorochinolone, inclusiv ofloxacina. In unele cazuri, acestea au progresat la ganduri de sinucidere sau comportament de auto-vatamare inclusiv tentativa de suicid, uneori dupa o singura doza (vezi pct. 4.8). In cazul in care un pacient prezinta aceste reactii, ofloxacina trebuie intrerupta si se vor institui masuri adecvate.

Ofloxacina trebuie utilizata cu precautie la pacientii cu antecedente de tulburari psihotice sau la pacientii cu boli psihice.

Tendinita si ruptura de tendon

Tendinita si ruptura de tendon (mai ales la nivelul tendonului lui Ahile, fara a se limita la acesta), uneori bilaterala, poate surveni in primele 48 ore de la initierea tratamentului cu chinolone si fluorochinolone, aparitia acestora fiind raportata chiar si timp de pana la cateva luni de la oprirea tratamentului. Riscul de tendinita si ruptura de tendon este crescut la pacientii varstnici, la pacientii cu insuficienta renala, la pacientii cu transplant de organ solid si la cei tratati concomitent cu corticosteroizi. Prin urmare, utilizarea concomitenta de corticosteroizi trebuie evitata.

La primul semn de tendinita (de exemplu umflare insotita de durere, inflamatie), tratamentul cu ofloxacina trebuie oprit si trebuie avut in vedere un tratament alternativ. Membrul (membrele) afectat(e) trebuie tratat(e) in mod corespunzator (de exemplu prin imobilizare). Nu trebuie utilizati corticosteroizi daca apar semne de tendinopatie.

Pacienti cu insuficienta renala

Deoarece ofloxacina este in principal eliminata prin rinichi, doza de ofloxacina trebuie ajustata la pacientii cu insuficienta renala (vezi pct. 4.2).

Pacientii cu insuficienta hepatica

Ofloxacina trebuie utilizata cu precautie la pacientii cu insuficienta hepatica, pentru ca afectarea ficatului poate fi agravata. Cazuri de hepatita fulminanta ce pot duce la insuficienta hepatica (inclusiv cazuri letale) au fost raportate cu fluorochinolone. Pacientii trebuie sfatuiti sa intrerupa tratamentul si sa se adreseze medicului lor daca apar semne si simptome ale bolii hepatice, cum sunt anorexie, icter, urina inchisa la culoare, prurit sau sensibilitate abdominala (vezi pct. 4.8).

Pacientii tratati cu antagonisti de vitamina K

Avand in vedere o posibila crestere a testelor de coagulare (PT/INR) si/sau sangerare la pacientii tratati cu fluorochinolone, inclusiv ofloxacina, in combinatie cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu warfarina) trebuie efectuate teste de coagulare atunci cand aceste medicamente se administreaza concomitent (vezi pct. 4.5).

Miastenia gravis

Fluorochinolonele, inclusiv ofloxacina, au activitate de blocare neuromusculara si pot exacerba slabiciunea musculara la pacientii cu miastenia gravis. Au fost asociate cu utilizarea de fluorochinolone la pacientii cu miastenia gravis reactii adverse grave aparute dupa punerea pe piata, inclusiv de decese si necesitatea de suport respirator. Ofloxacina nu este recomandata la pacientii cu antecedente cunoscute de miastenia gravis.

Infectii secundare

Similar altor antibiotice, utilizarea ofloxacinei mai ales pe perioada indelungata poate produce proliferarea microorganismelor rezistente. Evaluarea repetata a starii pacientilor este esentiala. Daca se depisteaza o infectie secundara se vor lua masurile adecvate de tratament.

Tulburari ale glicemiei

Ca in cazul tuturor chinolonelor, tulburari ale glicemiei inclusiv hipo si hiperglicemie au fost raportate, de obicei la pacientii cu diabet zaharat care primesc tratament concomitent cu un agenti hipoglicemici orali (de exemplu glibenclamida) sau cu insulina. Au fost raportate cazuri de coma hipoglicemica. La acesti pacienti cu diabet zaharat, este recomandata monitorizarea atenta a glicemiei (vezi pct. 4.8).

Neuropatie periferica

La pacientii tratati cu chinolone si fluorochinolone au fost raportate cazuri de polineuropatie senzoriala sau senzorial-motorie care determina parestezie, hipoestezie, disestezie sau slabiciune. Pacientii tratati cu ofloxacina trebuie sfatuiti sa informeze medicul, inainte de a continua tratamentul, in cazul in care apar simptome de neuropatie, cum sunt durere, senzatie de arsura, furnicaturi, amorteala, slabiciune, in scopul de a preveni aparitia unei afectiuni potential ireversibile (vezi pct.

4.8).

Pacientii cu deficienta de glucoza -6-fosfat-dehidrogenaza

Pacientii cu deficit de glucoza -6-fosfat-dehidrogenaza latent sau diagnosticat pot fi predispusi la reactii hemolitice daca sunt tratati cu chinolone. Prin urmare, daca ofloxacina trebuie utilizata la acesti pacienti, trebuie monitorizata posibila aparitie a hemolizei.

Tulburari de vedere

In cazul afectarii vederii sau al aparitiei oricaror reactii la nivelul ochilor, trebuie imediat solicitat consultul unui medic oftalmolog (vezi pct. 4.7 si 4.8).

Interferenta cu testele de laborator

La pacientii tratati cu ofloxacina, determinarea opiaceelor in urina poate da rezultate fals-pozitive. Poate fi necesara confirmarea rezultatelor pozitive prin metode mai specifice.

Disectie si anevrisme de aorta, requrgitare la nivelul valvei cardiace/incompetenta a valvei cardiace

Conform studiilor epidemiologice se raporteaza un risc crescut de disectie si anevrisme de aorta, mai ales la pacientii varstnici, si de regurgitare la nivelul valvei aortice si valvei mitrale dupa administrarea de fluorochinolone. S-au raportat cazuri de disectie si anevrisme de aorta, uneori complicate de ruptura (inclusiv cazuri letale), precum si cazuri de regurgitare la nivelul unei valve cardiace/incompetenta a uneia dintre valvele cardiace la pacientii carora li s-au administrat fluorochinolone (vezi pct. 4.8).

De aceea, fluorochinolonele trebuie utilizate numai dupa o atenta evaluare beneficiu-risc si dupa evaluarea altor optiuni terapeutice la pacientii cu antecedente heredocolaterale de anevrism ori de boala congenitala de valva cardiaca sau la cei cu antecedente de diagnostic de anevrism si/sau disectie de aorta ori boala valvulara cardiaca sau in prezenta altor factori de risc sau afectiuni care determina predispozitie pentru aparitia

atat a unui anevrism si a unei disectii de aorta, cat si a regurgitarii la nivelul unei valve cardiace/incompetentei unei valve cardiace (de exemplu, tulburari ale tesutului conjunctiv, precum sindrom Marfan sau sindrom Ehlers-Danlos, sindrom Turner, boala Behcet, hipertensiune arteriala, poliartrita reumatoida) sau, in plus,

anevrism si disectie de aorta (de exemplu, tulburari vasculare, precum arterita Takayasu sau arterita cu celule gigante, ateroscleroza diagnosticata sau sindrom Sjögren) sau, in plus,

regurgitarii la nivelul unei valve cardiace/incompetentei unei valve cardiace (de exemplu, endocardita infectioasa).

De asemenea, riscul de disectie si anevrisme de aorta, precum si de ruptura, poate fi crescut la pacientii tratati concomitent cu corticosteroizi cu administrare sistemica.

Pacientii trebuie instruiti sa se adreseze imediat unui medic din departamentul de urgenta in cazul aparitiei bruste a unei dureri abdominale, toracice sau de spate.

Pacientii trebuie instruiti sa solicite imediat asistenta medicala in caz de dispnee acuta, palpitatii cardiace nou aparute sau aparitie a unui edem la nivelul abdomenului sau al extremitatilor inferioare.

Zanocin 200 mg contine lactoza. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

Interactiuni
Medicamente cunoscute pentru prelungirea intervalului QT

Ofloxacina, similar altor fluorochinolone, trebuie utilizata cu precautie la pacientii carora li se administreaza medicamente cunoscute ca prelungesc intervalul QT (de exemplu antiaritmice clasa IA si III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice) (vezi pct.4.4).

Antiacide, sucralfat, cationi de metale

Administrarea concomitenta a antiacidelor care contin aluminiu si magneziu, sucralfat, zinc sau fier poate sa scada absorbtia ofloxacinei. De aceea ofloxacina trebuie administrata la aproximativ 2 ore distanta de antiacide.

Anticoagulante

Prelungirea timpului de sangerare a fost raportata in cazul administrarii concomitente de ofloxacina cu anticoagulante.

Teofilina, fenbufen, alte antiinflamatoare nesteroidiene

Din studii clinice, ofloxacina, spre deosebire de alte fluorochinolone, nu pare sa determine interactiuni farmacocinetice cu teofilina. Cu toate acestea, o scadere pronuntata a pragului convulsivant cerebral poate sa apara atunci cand chinolonele sunt administrate concomitent cu teofilina, medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, sau cu alte medicamente care reduc acest prag.

Glibenclamida

Ofloxacina poate determina o usoara crestere a concentratiilor serice ale glibenclamidei administrata concomitent. Prin urmare, este recomandat ca pacientii tratati concomitent cu ofloxacina si glibenclamida sa fie monitorizati deosebit de atent.

Probenecid, cimetidina, furosemid sau metotrexat

Probenecidul scade clearance-ul total de ofloxacina cu 24% si creste ASC cu 16%. Mecanismul propus este o competitie sau o inhibare a transportului activ ȋn excretia tubulara renala. Este necesara prudenta atunci cand ofloxacina este administrata concomitent cu medicamente care afecteaza secretia tubulara renala, cum sunt probenecid, cimetidina, furosemid si metotrexat.

Interactiuni cu testele de laborator

Determinarea de opiacee sau porfirine in urina poate da rezultate fals-pozitive in timpul tratamentului cu ofloxacina. Ar putea fi necesare metode mai specifice pentru a confirma testele pozitive pentru opiacee sau porfirina.

Antagonisti ai vitaminei K

Cresterea valorilor testelor de coagulare (PT/INR) si/sau sangerare, care pot fi severe, au fost raportate la pacientii tratati cu ofloxacina in combinatie cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu warfarina). De aceea, trebuie monitorizate testele de coagulare la pacientii tratati cu antagonisti de vitamina K (vezi pct. 4.4).

Sarcina
Sarcina

Utilizarea fluorochinolonelor in primul trimestru de sarcina nu a fost asociata cu un risc crescut de malformatii majore sau alte efecte adverse asupra rezultatului sarcinii, bazat pe un numar limitat de date la om. Studiile la animale au aratat deteriorarea cartilajului articular la animalele imature, dar nu au aratat efecte teratogene. Prin urmare, ofloxacina nu trebuie utilizata in timpul sarcinii (vezi pct. 4.3)

Alaptarea

Ofloxacina se excreta in laptele matern in cantitati mici. Datorita potentialului de aparitie a artropatiei sau a unor reactii adverse grave de toxicitate la copii, alaptarea trebuie intrerupta in timpul tratamentului cu ofloxacina (vezi pct. 4.3).

Condus auto
Unele rectii adverse (de exemplu ameteli/vertij, stari de somnolenta, tulburari de vedere) pot scadea capacitatea de concentrare si de reactie a pacientului, si, ca urmare, pot constitui un risc in situatiile in care aceste abilitati sunt de importanta deosebita (de exemplu conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor).

Reactii adverse
Urmatoarele reactii adverse au fost identificate din studiile clinice si din experienta de dupa punerea pe piata a medicamentului.

*Din experienta de dupa punerea pe piata

**Au fost raportate cazuri foarte rare de reactii adverse grave la medicament, prelungite (pana la luni sau ani), invalidante si posibil ireversibile, care afecteaza cateva, uneori mai multe aparate, sisteme si organe si simturi, (inclusiv reactii precum tendinita, ruptura de tendon, artralgie, durere la nivelul extremitatilor, tulburari ale mersului, neuropatii asociate cu parestezie, depresie, oboseala, afectare a memoriei, tulburari ale somnului si afectare a auzului, vederii, gustului si mirosului), in asociere cu utilizarea chinolonelor si fluorochinolonelor, in unele cazuri indiferent de factorii de risc preexistenti (vezi pct. 4.4).

*** S-au raportat cazuri de disectie si anevrisme de aorta, uneori complicate de ruptura (inclusiv cazuri letale), precum si cazuri de regurgitare la nivelul unei valve cardiace /incompetenta a uneia dintre valvele cardiace la pacientii carora li s-au administrat fluorochinolone (vezi pct. 4.4).

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Supradozaj
Semnele cele mai importante care pot fi asteptate in urma supradozajului acut sunt simptomele SNC, cum sunt confuzie, ameteli, tulburari de constienta, convulsii, prelungirea intervalului QT precum si reactii gastrointestinale cum sunt greata si eroziuni ale mucoasei.

Simptomele la nivelul sistemului nervos central, inclusiv confuzie, convulsii, halucinatii si tremor, au fost observate ȋn experienta de dupa punerea pe piata.

Daca supradozajul este depistat in primele 30 minute de la producere, indepartarea ofloxacinei se poate face prin lavaj gastric, absorbanti si sulfat de sodiu. In cazul supradozajului, se instituie tratament simptomatic. Pacientul trebuie monitorizat ECG, datorita posibilitatii de prelungire a intervalului QT.

Este recomandata, de asemenea, administrarea de antiacide pentru a preveni eroziunile mucoasei gastrice.

O fractiune a ofloxacinei poate fi eliminata din organism prin hemodializa. Dializa peritoneala si CAPD nu sunt eficiente in indepartarea ofloxacinei din organism. Nu exista nici un antidot specific.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: chinolone antibacteriene, fluorochinolone, codul ATC: J01MA01.

Ofloxacina este un derivat de acid carboxilic-chinolona, cu un spectru larg de activitate antibacteriana impotriva organismelor gram-pozitive si gram negative. Este activa dupa administrare orala. Aceasta inhiba replicarea ADN-ului bacterian prin blocarea ADN topoizomerazelor, in special a ADN-girazei.

Dozele terapeutice ale ofloxacinei sunt lipsite de efecte farmacologice asupra sistemului nervos autonom sau voluntar.

Rezultatele microbiologice indica faptul ca urmatorii patogeni pot fi considerati ca fiind sensibili:

Staphylococcus aureus (inclusiv tulpini meticilin - rezistente)

Staphylococcus epidermidis Neisseria specii Escherichia coli Citrobacter

Klebsiella Enterobacter Hafnia

Proteus (tulpini indol-negative si indol-pozitive)

Salmonella Shigella Acinetobacter

Yersinia enterocolitica Campylobacter jejuni Aeromonas Plesiomonas

Vibrio cholera

Vibrio parahaemolyticus Haemophilus influenzae Chlamydia

Legionella Gardnerella

Sensibilitate variabila este prezentata de Streptococci, Serratia marcescens, Pseudomonas aeruginosa, Clostridium specii si Mycoplasma.

Bacteriile anaerobe (de exemplu Fusobacterium specii, Bacteroides specii, Eubacterium specii, Peptococci, Peptostreptococci sunt in mod obisnuit rezistente la ofloxacina.

Ofloxacina nu este activa impotriva Treponema pallidum.

Proprietati farmacocinetice
Dupa administrare orala, ofloxacina se absoarbe aproape complet.

Dupa administrarea unei doze orale concentratiile plasmatice maxime au fost atinse la 1-3 ore de la administrare.

Legarea ofloxacinei de proteinele plasmatice este de aproximativ 31% si timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare este de aproximativ 4-6 ore. Ofloxacina se distribuie larg in tesuturile si fluidele organismului cum sunt: plaman, piele, cervix, lichidul din leziuni pustuloase, ovare, lichidul prostatic, tesutul prostatic si sputa.

Ofloxacina se elimina in principal prin rinichi. Aproximativ 65–80 % din doza orala se excreta nemodificata in urina si mai putin de 55 % sub forma de metaboliti: metabolit demetil sau N-oxid.

La pacientii cu insuficienta renala (clearance-ul creatininei ≤ 50 ml/minut), clearance-ul plasmatic al ofloxacinei este scazut si este necesara ajustarea dozelor.

Date preclinice de siguranta
Carcinogenitate

Nu au fost efectuate studii pe termen lung privind efectul carcinogen al ofloxacinei.

Mutagenitate

Ofloxacina a produs efecte mutagene in testele efectuate.

Teratogenitate

In cazul administrarii orale, DL50 este de 5290 mg/kg pentru soarece, 3590 mg/kg pentru sobolan si 500 mg/kg pentru maimuta. Dupa administrarea orala a unor doze de 810 mg/kg si zi la femele gestante de sobolan si a unor doze de 160 mg/kg si zi la femele gestante de iepure, ofloxacina nu a prezentat efecte teratogene. In studii complementare efectuate pe femele de sobolan, la care s-au administrat doze de pana la 360 mg/kg si zi, nu s-au observat efecte nedorite asupra dezvoltarii ulterioare a fatului, nasterii, alaptarii, viabilitatii si cresterii descendentilor. In cazul administrarii la femele de sobolan si iepure a unor doze de 50, respectiv de 10 ori mai mari decat dozele maxime recomandate la om, s-au observat efecte toxice asupra fatului (inhibarea cresterii in greutate si cresterea mortalitatii fetale). Modificari minore ale scheletului au fost observate la sobolani la care s- au administrat doze de 810 mg/kg si zi.

In experimentele pe animale, s-a observat o afectare a dezvoltarii cartilajelor la fat; acest mecanism nu a fost demonstrat inca la om.