Anticorpi antinucleari (ANA): ce sunt, recomandari, afectiuni indicate

Ce sunt anticorpii antinucleari (ANA)?

Anticorpii antinucleari (ANA) sunt proteine produse de sistemul imunitar, cel mai complex si sofisticat mecanism de aparare al organismului. Rolul principal al acestui sistem este recunoasterea si combaterea agentilor patogeni precum bacteriile si virusurile.[1][2][3]

In mod normal, el produce anticorpi care ataca si neutralizeaza agentii patogeni. Cu toate acestea, anticorpii antinucleari sunt diferiti. Acestia reprezinta un grup de autoanticorpi care, in loc sa atace invadatorii straini, se indreapta impotriva nucleului propriilor celule ale organismului. Nucleul celular contine materialul genetic (ADN) si alte proteine esentiale pentru functionarea celulei, asadar atacul asupra acestuia poate avea consecinte grave. Prezenta anticorpilor antinucleari in organism indica, de obicei, o reactie autoimuna.[1][2][3]

Cand este recomandata determinarea anticorpilor antinucleari?

Determinarea anticorpilor antinucleari (ANA) este recomandata in special atunci cand o persoana manifesta simptome care ar putea indica prezenta unei boli autoimune.

Aceste simptome includ, de obicei:

• febra;
• eruptiile cutanate;
• oboseala;
• durerile articulare;
• durerile musculare;
• durerea abdominala;
• inflamatia ganglionilor limfatici;
• sensibilitatea la lumina;
• amorteala si furnicaturile in maini sau picioare.[1][2]

Este important de retinut ca nu toate persoanele cu aceste simptome vor avea neaparat o boala autoimuna, insa prezenta lor ar trebui sa incurajeze consultarea unui medic pentru un control amanuntit. De asemenea, trebuie sa stii ca simptomele unei boli autoimune pot varia de la o persoana la alta, in functie si de zona corpului afectata. Medicul este cel care decide cand este indicata determinarea anticorpilor antinucleari.[1][2]

Afectiuni indicate de anticorpii antinucleari (ANA)

Exista foarte multe afectiuni la a caror depistare poate ajuta determinarea anticorpilor antinucleari. Lista acestora include:

• lupusul eritematos sistemic - o boala cronica autoimuna care poate afecta orice parte a corpului, inclusiv pielea, articulatiile, rinichii, inima, plamanii, vasele de sange, creierul si celulele sanguine;
• sindromul Sjögren - o boala autoimuna care afecteaza glandele exocrine, in special pe cele lacrimare si salivare, si ale carei simptome comune includ ochii uscati sau gura uscata;
• sclerodermia - o boala autoimuna care afecteaza pielea si organele interne;
• artrita reumatoida - o afectiune inflamatorie ce afecteaza in special articulatiile;
• polimiozita - o alta boala inflamatorie, una ce provoaca slabiciune musculara;
• boala mixta a tesutului conjunctiv - o afectiune autoimuna complexa care afecteaza in principal tesutul conjunctiv; denumirea de „mixta” provine din faptul ca aceasta boala prezinta caracteristici care se suprapun cu cele ale altor boli autoimune, cum ar fi lupusul eritematos sistemic, sclerodermia si polimiozita;
• artrita cronica juvenila - un tip de artrita ce afecteaza copiii;
• dermatomiozita - o boala autoimuna rara care afecteaza muschii si pielea, putand provoca slabiciune musculara si eruptii cutanate;
• poliarterita nodoasa - o afectiune autoimuna rara care afecteaza vasele de sange.[2]

Alte afectiuni a caror prezenta poate fi indicata de valorile crescute ale anticorpilor antinucleari in organism sunt:

• hepatita autoimuna;
• sindromul Raynaud;
• diverse boli tiroidiene si hepatice;
• boala inflamatorie intestinala;
• bolile pulmonare precum fibroza pulmonara idiopatica;
• cancerul;
• infectiile virale.[1][2]

Cum se detecteaza anticorpii antinucleari (ANA)?

Masurarea nivelurilor anticorpilor antinucleari se face printr-un simplu test de sange. Acesta nu necesita pregatire speciala din partea pacientului si poate fi efectuat in cadrul oricarui laborator medical autorizat. Exista mai multe metode de a masura nivelurile ANA, dar cea mai frecvent folosita este imunofluorescenta indirecta. Aceasta tehnica se bazeaza pe reactia dintre anticorpii din serul pacientului si antigenele nucleare prezente pe un substrat. Daca exista anticorpi ANA in ser, acestia se vor lega de antigenele nucleare, formand complexe vizibile la microscop cu ajutorul unui colorant fluorescent.[1][2][3]

Rezultatele ANA se exprima sub forma de titru (concentratia maxima la care se mai observa reactia dintre anticorpii din serul pacientului si antigenii nucleari). Cu cat titrul este mai mare, cu atat concentratia de anticorpi este mai mare in sange. De asemenea, rezultatul va mentiona si tiparul sau aspectul de fluorescenta - exista diferite pattern-uri de fluorescenta, iar fiecare poate sugera o anumita boala autoimuna.[1][2][3]

Interpretarea rezultatelor

Un rezultat pozitiv al testului ANA indica prezenta anticorpilor antinucleari in sange, dar nu stabileste un diagnostic definitiv. Medicul va avea nevoie de alte informatii, precum istoricul medical, examenul fizic si alte teste de laborator, pentru a pune un diagnostic corect.[1][2][3]

Un rezultat negativ la testul ANA indica faptul ca nu s-au gasit anticorpi antinucleari, ceea ce face mai putin probabila prezenta unei boli autoimune. Totusi, este important de inteles ca un rezultat negativ nu exclude complet posibilitatea unei astfel de boli.[1][2][3]

Care sunt limitele testului ANA?

Testul pentru anticorpii antinucleari (ANA) este esential in diagnosticarea bolilor autoimune, insa are si anumite limitari.

Una dintre ele ar fi aceea ca, dupa cum mentionam mai sus, testul ANA poate indica doar prezenta unei posibile boli autoimune, nu poate „spune” exact care este aceasta. Pentru a determina tipul bolii autoimune, medicul poate fi nevoit sa realizeze teste suplimentare pentru detectarea anticorpilor specifici anumitor boli.[1][2][3] Exemple in acest sens sunt:

• anticorpii anti-centromer - pentru sclerodermie;
• anticorpii anti-ADN dublu catenar - pentru lupus;
• anticorpii anti histone - pentru lupusul indus de medicamente;
• panelul ENA - poate ajuta medicul sa identifice exact boala autoimuna.[2]

Este important de mentionat ca aproximativ 20% dintre persoanele sanatoase pot avea un test ANA pozitiv, chiar daca nu au o boala autoimuna. Aceste rezultate fals pozitive sunt mai frecvente in cazul femeilor de 65 de ani sau mai mult, persoanelor cu anumite infectii, precum mononucleoza sau tuberculoza, sau celor care iau medicamente pentru tensiune arteriala sau anticonvulsivante (antiepileptice).[2]

Un rezultat negativ la testul ANA exclude in marea majoritate a cazurilor prezenta unei boli autoimune asociate cu acesti anticorpi. Cu toate acestea, nu este de neglijat faptul ca nu toate persoanele cu boli autoimune au anticorpi antinucleari pozitivi. Exista si alte tipuri de autoanticorpi care pot fi implicati in bolile autoimune, astfel ca un rezultat negativ nu exclude complet posibilitatea unei astfel de boli.[1][2][3]

Desi este un instrument valoros, testul ANA nu este suficient pentru a diagnostica o boala autoimuna, ci reprezinta doar o parte a unui proces de diagnostic complex si cuprinzator.

Recomandari

Rezultatele testului ANA pot fi influentate de o serie de factori, inclusiv de medicamentele, vitaminele si suplimentele pe care le iei. Prin urmare, este esential sa-ti informezi medicul daca iei anumite suplimente alimentare ori daca urmezi un tratament medicamentos inainte de a efectua testul.[2]

In cazul in care ai primit un rezultat pozitiv la testul ANA, discuta cu medicul tau despre semnificatia acestuia si despre investigatiile suplimentare necesare. Ofera medicului cat mai multe informatii despre simptomele tale si despre istoricul medical, personal si familial. Discuta deschis cu acesta despre toate ingrijorarile tale si urmeaza intotdeauna recomandarile sale.[1][2][3]

Anticorpii antinucleari sunt un instrument util in diagnosticarea si monitorizarea bolilor autoimune. Cu toate acestea, este important sa retii ca un rezultat pozitiv al testului ANA nu este singurul criteriu pentru diagnostic. Daca ai intrebari sau preocupari legate de acest test, discuta cu un medic!

Disclaimer: Acest articol are un rol strict informativ, iar informatiile prezentate nu inlocuiesc controlul si diagnosticul de specialitate. Daca te confrunti cu simptome neplacute, adreseaza-te cat mai curand unui medic. Numai specialistul este in masura sa iti evalueze starea de sanatate si sa recomande testele necesare sau masurile de tratament adecvate pentru ameliorarea simptomelor!

Bibliografie: 

1. „ANA (Antinuclear Antibody) Test”, MedlinePlus, 2022, medlineplus.gov/lab-tests/ana-antinuclear-antibody-test/. (Accesat la 24 Oct. 2024)
2. „Antinuclear Antibody Test”, WebMD, 15 Mar. 2017, www.webmd.com/a-to-z-guides/what-is-an-antinuclear-antibody-test. (Accesat la 24 Oct. 2024)
3. Bloch, Donald B. „Patient Education: Antinuclear Antibodies (ANA) (beyond the Basics)”, Uptodate.com, 2024, www.uptodate.com/contents/antinuclear-antibodies-ana-beyond-the-basics/print. (Accesat la 24 Oct. 2024)