Decalotarea la bebelusi: ce trebuie sa stii

Decalotarea la bebelusi este un subiect important pentru parintii aflati la inceput de drum, deoarece implica sanatatea si confortul micutilor. In cadrul acestui articol, vei descoperi informatii esentiale despre anatomia si functia preputului, cauzele si simptomele care pot indica necesitatea decalotarii, precum si riscurile si complicatiile asociate cu decalotarea. 

Nu ezita sa explorezi situl nostru web pentru a obtine mai multe informatii si a descoperi produse relevante in domeniul ingrijirii bebelusilor. Acest articol iti va oferi cunostintele necesare pentru a aborda aceasta tema cu incredere si responsabilitate.

Anatomia si functia preputului la bebelusi

Preputul este o structura importanta care protejeaza glandul penisului si indeplineste functii esentiale precum mentinerea lubrifierii si facilitarea miscarii penisului in timpul actului sexual, atunci cand va fi cazul, in viitor. Acesta reprezinta un dublu pliu de piele si mucoasa care acopera glandul penisului la bebelusi si poate varia in forma, dimensiune si elasticitate de la un bebelus la altul. Este important sa intelegem ca dezvoltarea preputului poate dura pana la adolescenta si ca acest proces nu trebuie fortat. [1, 2]

Preputul este adesea lipit de gland la nastere si se desprinde treptat pe masura ce copilul creste. In medie, preputul se dezlipseste complet de gland la varsta de 10 ani, dar acest proces poate varia de la un copil la altul. [1]

In timpul primei luni de viata a bebelusului, preputul poate parea larg si adanc, dar se va ingusta si se va apropia de gland pe masura ce copilul creste. Daca preputul nu se desprinde de gland pana la varsta de 3-5 ani, aceasta poate fi o problema si ar trebui sa discuti cu medicul pediatru. [2]

Este important sa stim ca fortarea decalotarii poate duce la leziuni ale preputului si glandului penisului si poate cauza durere si infectii. De aceea, decalotarea trebuie realizata cu grija si nu trebuie fortata. 

Cauzele si simptomele care ar putea necesita decalotare

Fimoza este cea mai comuna cauza care necesita decalotarea la bebelusi. Aceasta se refera la imposibilitatea retragerii preputului peste gland si poate fi fiziologica sau patologica, in functie de cauzele care o determina. Potrivit unui studiu publicat in revista Pediatric Surgery International, fimoza apare la 8-10% dintre baietii de varsta prescolara si la 1-2% dintre adolescenti. [3]

Infectiile preputului sunt o alta cauza frecventa care poate necesita decalotarea la bebelusi. Balanita si postita sunt cele mai comune infectii, provocand umflaturi, roseata, mancarimi si secretii. Un articol publicat in revista American Family Physician arata ca balanita apare la 3-11% dintre baietii cu varsta sub 5 ani si la aproximativ 1% dintre barbatii adulti. [2, 4]

Parafimoza este o urgenta medicala rara, dar grava, care poate necesita decalotarea la bebelusi. Aceasta apare atunci cand preputul strans ramane retractat in spatele glandului si blocheaza circulatia sanguina. Potrivit unui articol publicat in revista Canadian Family Physician, parafimoza apare la aproximativ 1% dintre baietii cu varsta sub 16 ani. [5]

Simptomele care pot indica necesitatea decalotarii includ dificultatea de a urina, durerea la atingerea preputului, umflarea si roseata preputului, secretiile neplacute, mancarimi si, in cazuri grave, incapacitatea de a urina. Este important sa consulti medicul pediatru daca observi aceste simptome la copilul tau. [2]

Riscurile si complicatiile asociate cu decalotarea

Riscurile si complicatiile asociate cu decalotarea la bebelusi sunt reale si pot avea consecinte grave. Decalotarea necorespunzatoare sau fortata poate cauza leziuni si iritatii la nivelul preputului si glandului penisului, creand un mediu propice pentru infectii bacteriene sau fungice, precum balanita. Potrivit unui studiu publicat in jurnalul Pediatric Dermatology, balanita este una dintre cele mai frecvente complicatii ale decalotarii premature la bebelusi. [3, 4]

Daca decalotarea se realizeaza in mod repetat si brutal, preputul poate sa devina cicatrizat si ingrosat, determinand fimoza secundara. Aceasta inseamna ca preputul nu se va putea retrage in mod normal, ceea ce ar putea necesita interventie medicala sau chiar chirurgicala. Conform unui articol publicat in jurnalul European Urology, fimoza secundara este o complicatie frecventa a decalotarii premature sau fortate la copiii sub 3 ani. [1, 4]

In cazul unei decalotari executate incorect, preputul poate ramane prins sub gland, fara a reveni la pozitia initiala. Aceasta afectiune se numeste parafimoza si reprezinta o urgenta medicala, deoarece poate provoca durere intensa, edem si, in cazuri extreme, necroza tisulara. Conform unui articol publicat in jurnalul Canadian Urological Association Journal, parafimoza este o complicatie rara, dar grava, a decalotarii la bebelusi. [5]

Decalotarea fortata, dureroasa sau care provoaca disconfort la bebelusi poate genera anxietate si teama in relatia cu viitoarele examinari medicale sau ingrijirea personala in zona genitala, avand efecte negative pe termen lung asupra sanatatii emotionale a copilului. [3]

Este important sa retinem ca preputul la bebelusi este o structura normala si sanatoasa care nu necesita decalotare. Conform Academiei Americane de Pediatrie, in majoritatea cazurilor, preputul se va retrage natural in timp, fara a necesita interventie medicala sau decalotare. In cazul in care sunt semne de inflamatie sau infectie, medicul pediatru ar trebui sa fie consultat pentru a determina cel mai bun curs de actiune. [2, 4]

Asadar, decalotarea la bebelusi este un subiect important si delicat care necesita informare corecta si atentie din partea parintilor. Acest articol a abordat aspecte esentiale precum anatomia preputului, cauzele si simptomele care pot implica necesitatea decalotarii, dar si, riscurile si complicatiile asociate. Te incurajam sa explorezi in continuare situl nostru web pentru a gasi informatii suplimentare si produse relevante legate de acest subiect.

Surse:

1. Shahid, Sukhbir Kaur. “Phimosis in children.” ISRN urology vol. 2012 (2012): 707329. Accesat pe 23 mai 2023, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3329654/ 
2. Cooblal, A S, and B Rampersad. “About the Foreskin: Parents' Perceptions and Misconceptions.” The West Indian medical journal vol. 63,5 (2014): 484-9. Accesat pe 23 mai 2023, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4655674/ 
3. Cui, Xu et al. “A modified fixation technique for the treatment of buried penis in children.” Asian journal of andrology vol. 25,1 (2023): 78-81. Accesat pe 23 mai 2023, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9933969/ 
4. Eroğlu, Egemen et al. “Buried penis after newborn circumcision.” The Journal of urology vol. 181,4 (2009): 1841-3. Accesat pe 23 mai 2023, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/19233400/ 
5. McLarty, Ryan, and Darcie Kiddoo. “Foreskin care in childhood.” CMAJ : Canadian Medical Association journal = journal de l'Association medicale canadienne vol. 191,13 (2019): E365. Accesat pe 23 mai 2023, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6443529/