Depersonalizare: cauze, simptome, recomandari

Ti s-a intamplat vreodata sa ai senzatia ca traiesti intr-un vis, ca esti pur si simplu un observator extern al propriilor ganduri, sentimente sau comportamente? Daca da, este posibil sa fi experimentat ceea ce se numeste un episod de depersonalizare, o tulburare care poate avea un impact semnificativ asupra vietii tale, afectandu-ti relatiile cu alte persoane, activitatea profesionala si viata de zi cu zi. In acest articol vom discuta despre cauzele si simptomele acestei tulburari, precum si despre solutiile la care se poate apela in astfel de cazuri.

Ce este depersonalizarea?

Depersonalizarea face parte din categoria tulburarilor disociative si este definita ca o detasare continua de propriile actiuni, sentimente, ganduri si senzatii, ca si cum ai privi din perspectiva altei persoane. Multi dintre cei care s-au confruntat cu astfel de episoade au descris experienta ca fiind similara cu cea a vizionarii unui film in care tu esti personajul principal. Stii ca ceea ce se intampla pe ecran nu este real, ca nu este normal sa fie asa, dar, in acelasi timp, nu stii cum sa faci aceasta senzatie sa dispara. Uneori, mai apare si senzatia ca oamenii si obiectele din jurul tau nu sunt reale, tulburare numita derealizare. 

Un astfel de episod poate dura de la cateva minute pana la (in cazuri rare) cativa ani. De regula, simptomele incep sa apara in jurul varstei de 16 ani, desi exista si posibilitatea ca acest lucru sa se intample inca din copilarie sau, mai rar, dupa varsta de 20 de ani. 

Indiferent cand apar, simptomele par, in cel mai bun caz, bizare si sunt dificil de descris altor persoane, starnind celor afectati o stare de ingrijorare, chiar panica, cu privire la sanatatea lor mintala. In functie de cat de intense sunt episoadele de acest tip, cat dureaza si cat de des se repeta, ele pot interfera cu activitatea profesionala si activitatile de rutina, pot crea probleme in relatiile cu familia si prietenii, te pot impiedica sa te concentrezi asupra anumitor sarcini sau sa-ti amintesti unele lucruri. Anxietatea, depresia si aparitia unui sentiment de lipsa de speranta sunt, de asemenea, complicatii frecvent asociate cu aceasta tulburare.[1][2]

Care sunt cauzele principale ale depersonalizarii?

Nu se stie exact ce anume cauzeaza aceasta tulburare de depersonalizare. Ceea ce stie insa este ca stresul sau frica pot duce la declansarea unui episod. Traumele din copilarie sau alte experiente ori evenimentele care provoaca stres emotional sau traume severe au mai fost si ele asociate cu simptomele specifice depersonalizarii. De asemenea, au fost identificati o serie de factori care cresc riscul unei astfel de tulburari. Lista acestora include: 

• anumite trasaturi de personalitate, ca tendinta de a evita sau nega situatiile dificile sau dificultatea de adaptare la astfel de situatii; 
• traumele severe, ca experimentarea unui eveniment traumatic sau a unui abuz, indiferent de modul de participare, directa sau indirecta; 
• stresul sever; 
• depresia severa si prelungita; 
• anxietatea cu atacuri de panica; 
• consumul de droguri recreationale.[1]

Cum se manifesta depersonalizarea?

Simptomele depersonalizarii pot varia de la o persoana la alta, dar, de obicei, includ: 

• senzatia ca observi din exterior propriile ganduri, sentimente sau chiar parti ale corpului; 
• senzatia ca nu esti cel care controleaza vorbirea sau miscarile tale;
• senzatia ca bratele, picioarele sau intreg corpul sunt distorsionate, prea mari sau prea mici; 
• o amorteala a simturilor sau reactiilor la lumea din jur;
• senzatia ca propriile amintiri ori emotiile asociate cu acestea nu sunt de fapt ale tale.

Uneori, aceste simptome dispar destul de repede. In unele cazuri insa, dureaza ani in sir sau reapar frecvent.[1]

Cum se trateaza depersonalizarea?

In multe cazuri, simptome precum cele descrise mai sus dispar de la sine, in timp. Tratamentul este necesar atunci cand este vorba de episoade recurente, cu durata lunga, sau cand simptomele sunt deosebit de suparatoare pentru persoana afectata. In astfel de cazuri, principalul tratament al depersonalizarii este psihoterapia. 

Un psihoterapeut o poate ajuta pe persoana care experimenteaza episoade de depersonalizare (si, uneori, derealizare) sa inteleaga cauza lor si sa dezvolte anumite strategii pentru gestiona simptomele cu care se confrunta, precum si factorii declansatori ai acestora.

Nu exista tratament medicamentos sau remedii naturiste pentru depersonalizare. Totusi, exista medicamente care pot ameliora anumite simptome ale acestei tulburari sau, atunci cand este asociata cu anxietatea si depresia, trata cauza sa.[1]

Oricare dintre noi se poate confrunta la un moment dat cu un episod de depersonalizare, fara ca acest lucru sa reprezinte neaparat un motiv de ingrijorare. Totusi, atunci cand simptomele sunt severe si apar frecvent, este cazul sa ceri ajutor de specialitate. Un psihoterapeut te poate ajuta sa afli de ce apar aceste episoade in care ai impresia ca esti un spectator la un film in care rolul principal este jucat de un strain cu propriul chip, de ce experimentezi aceste simptome bizare, dar si ce poti face pentru a le gestiona. Important este sa ceri ajutor atunci cand ai nevoie. Depersonalizarea poate avea un puternic impact negativ asupra vietii tale, afectandu-ti atat relatiile personale, cat si pe cele profesionale. Cand stii ce anume provoaca sau declanseaza aceste sentimente este mai usor sa le faci fata. 

Atentie! Acest articol are rol strict informativ. Nu reprezinta o sursa suficienta de autodiagnosticare si nu poate inlocui consultul medical de specialitate. Daca te confrunti cu simptome ingrijoratoare, indiferent de natura acestora, cere ajutorul unui specialist. El este singurul care poate stabili un diagnostic si recomanda tratamentul necesar. 

Bibliografie: