Difterie: cauze, simptome, tratament

Difteria este o boala infectioasa care, in ciuda progreselor medicale, continua sa reprezinte o preocupare in domeniul sanatatii publice. Prin intermediul acestui articol, vei afla informatii detaliate despre cauzele, simptomele si tratamentul difteriei. In plus, vei intelege complicatiile si metodele de diagnosticare ale acestei afectiuni, precum si importanta prevenirii prin vaccinare. 

Ce este difteria?

Difteria este o infectie bacteriana acuta si contagioasa, cauzata de bacteria Corynebacterium diphtheriae, care afecteaza in principal sistemul respirator si produce o toxina ce poate provoca leziuni ale organelor vitale. Aceasta boala se manifesta prin inflamatia mucoasei nazale, gatului si amigdalelor si poate afecta si pielea, sub forma de leziuni cutanate. Difteria se transmite de la persoana la persoana, prin picaturi de saliva sau secretii nazale, in urma contactului direct, stranutului, tusei sau vorbirii cu o persoana infectata. De asemenea, poate fi transmisa si prin contactul cu obiecte contaminate [1].

Difteria a fost, cândva, o cauza majora de mortalitate in copilarie, dar datorita vaccinarii, numarul de cazuri a scazut semnificativ. In prezent, majoritatea cazurilor de difterie apar in tarile cu cadru sanitar precar si caracterizat prin lipsa accesului la vaccinare. Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii, in anul 2018, au fost raportate 16.651 de cazuri de difterie in intreaga lume, dar numarul real al cazurilor ar putea fi mult mai mare [2].

Cauzele difteriei

Difteria este cauzata de o bacterie numita Corynebacterium diphtheriae, care produce o toxina daunatoare pentru organism. Aceasta toxina afecteaza in principal mucoasa nazala și pe cea a gatului si, uneori, pielea, generand inflamatie si dificultati respiratorii. Difteria se raspandeste de la o persoana la alta prin picaturile de saliva eliminate in timpul tusei sau stranutului. De asemenea, poate fi transmisa prin contactul direct cu obiecte sau suprafete contaminate cu secretiile unui pacient infectat, precum jucarii, prosoape sau tacamuri. Persoanele care nu au fost imunizate impotriva difteriei sau ale caror imunizari sunt incomplete sunt mai susceptibile a contracta boala. Alte grupuri cu risc crescut includ persoanele cu sistemul imunitar slabit, cei care traiesc in conditii insalubre sau aglomerate si calatorii in zone cu incidenta crescuta a difteriei [3].

Simptomele difteriei

Simptomele initiale ale difteriei pot fi confundate cu cele ale unei raceli sau gripe obisnuite, dar evolutia infectiei poate fi rapida si periculoasa. Pot aparea dureri in gat, febra usoara, oboseala, pierderea poftei de mancare si dureri de cap in primele 1-5 zile de la expunerea la bacteria cauzatoare. Odata ce infectia evolueaza, apare un simptom distinctiv al difteriei: formarea unei pseudomembrane gri-albastrui in zona amigdalelor, faringelui sau nazofaringelui. Aceasta poate provoca dificultati de respiratie si inghitire si poate duce la obstructia cailor respiratorii [4].

Difteria poate provoca, de asemenea, simptome sistemice, cum ar fi palpitatii, slabiciune musculara si umflarea ganglionilor limfatici in zona gatului. Aceste manifestari sunt cauzate de toxina difterica, ce afecteaza functionarea organelor interne si a sistemului nervos. In cazurile severe, difteria poate duce la insuficienta cardiaca si insuficienta respiratorie [2].

Exista si forme specifice ale difteriei, cum ar fi difteria cutanata si difteria sistemica. Simptomele difteriei cutanate includ leziuni cutanate, ulceratii si formarea de cruste. In cazul difteriei sistemice, simptomele sunt legate de organele afectate si pot varia in functie de gravitatea infectiei [5].

Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii, simptomele difteriei sunt mai severe la copiii cu varsta sub 5 ani si la adultii cu varsta peste 40 de ani. De asemenea, difteria este mai frecventa in tarile in curs de dezvoltare, unde accesul la vaccinuri si tratament este limitat [1]. 

Complicatiile difteriei

Complicatiile difteriei pot fi grave si pot pune viata in pericol. Printre cele mai comune complicatii se numara miocardita, neuropatia periferica, obstructia cailor respiratorii si infectiile secundare.

Miocardita este o inflamatie a muschiului cardiac care poate afecta functionarea inimii si poate duce la insuficienta cardiaca, aritmii sau chiar moartea pacientului. Miocardita este o complicatie rara, dar grava a difteriei, care poate aparea la aproximativ 10% din cazurile de difterie [6].

Neuropatia periferica este o alta complicatie care poate aparea in cazul difteriei. Aceasta poate provoca slabiciune musculara, paralizie si tulburari de coordonare. In cazurile severe, pacientii pot dezvolta paralizia muschilor respiratori, ceea ce poate necesita ventilatie mecanica si poate pune viata pacientului in pericol [7].

Obstructia cailor respiratorii poate fi o complicatie grava si poate aparea in cazurile de difterie faringiana sau laringiana. Inflamatia si formarea de pseudomembrane pot obstrua caile respiratorii, îngreunând respiratia si putand duce la asfixiere. Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii, obstructia cailor respiratorii poate fi fatala in aproximativ 5-10% din cazurile de difterie [4].

Infectiile secundare sunt o alta complicatie a difteriei si pot fi cauzate de bacterii oportuniste. Aceste infectii pot agrava starea pacientului si pot duce la complicatii suplimentare sau deces.

Diagnosticul difteriei

Diagnosticul difteriei implica mai multe etape importante pentru a confirma prezenta bacteriei Corynebacterium diphtheriae si a toxinei produse de aceasta. Identificarea simptomelor si examinarea fizica sunt primele etape ale procesului de diagnosticare a difteriei. Un medic va evalua simptomele pacientului, observând membranele alb-gri care se formeaza in gat, dificultatea de a respira si de a inghiti.

Dupa examinarea fizica, medicul va recolta o proba de secretie faringiana sau nazala de la pacient, folosind un tampon special. Aceasta proba va fi trimisa la laborator pentru a fi analizata si a confirma sau infirma prezenta toxinei difterice. Laboratorul va realiza teste, cum ar fi cultura bacteriologica sau testul imunoenzimatic, pentru a identifica prezenta bacteriei Corynebacterium diphtheriae si a toxinei produse de aceasta [3].

Tratamentul difteriei

Tratamentul difteriei implica administrarea antitoxinei difterice cat mai curand posibil, pentru a preveni agravarea simptomelor si aparitia complicatiilor. Antitoxina difterica este un tratament esential, care neutralizeaza toxina produsa de bacteria responsabila de difterie. In plus, antibioticele sunt utilizate pentru a eradica bacteria si pentru a preveni transmiterea bolii catre alte persoane. Tratamentul antibiotic poate, de asemenea, sa ajute la reducerea duratei simptomelor si la prevenirea complicatiilor [2]. 

In cazurile severe de difterie, pacientii pot necesita terapie de sustinere, care poate include oxigen suplimentar, lichide intravenoase pentru a preveni deshidratarea si monitorizarea functiilor vitale. In cazul dificultatilor de respiratie cauzate de formarea pseudomembranelor, pacientul poate necesita intubatie sau o traheostomie temporara pentru a mentine caile respiratorii deschise. Dupa tratamentul initial, pacientii cu difterie trebuie monitorizati indeaproape si revaccinati impotriva difteriei pentru a preveni reaparitia bolii [5].

Prevenirea difteriei

Prevenirea difteriei este foarte importanta pentru a reduce raspandirea bolii. Vaccinarea este cea mai eficienta metoda de prevenire, iar vaccinul DTaP si Td trebuie administrat conform programului national de imunizare, la copii si adulti, pentru a mentine imunitatea. 

In plus, igiena personala si masurile de protectie pot ajuta la reducerea riscului de a contracta difteria. Spalarea mainilor in mod regulat cu apa si sapun, evitarea contactului direct cu persoanele bolnave si mentinerea unei igiene adecvate a gurii si gatului sunt importante.

Educatia si informarea populatiei sunt, de asemenea, esentiale in prevenirea difteriei. Este important ca populatia sa fie informata despre simptomele, tratamentul si prevenirea difteriei, pentru a putea identifica rapid eventualele cazuri si a limita raspandirea bolii [7].

In concluzie, difteria este o afectiune grava si contagioasa, cauzata de bacteria Corynebacterium diphtheriae. Simptomele pot varia de la usoare pana la severe, iar complicatiile pot fi fatale in unele cazuri. Vaccinarea este cea mai eficienta metoda de prevenire a bolii. 

Bibliografie: