Emaciere: ce este si ce trebuie sa stii despre ea

Ce este emacierea?

Termenul de emaciere este folosit pentru a descrie o pierdere extrema in greutate (peste 20%), cu reducerea semnificativa a masei musculare si a tesutului adipos. Pierderea in greutate rezulta de obicei din catabolismul grasimilor corporale si proteinelor in exces fata de aportul caloric. Factori precum metabolismul crescut (hipermetabolic), consumul sau asimilarea necorespunzatoare a nutrientilor ori pierderea excesiva de nutrienti contribuie la aceasta pierdere in greutate semnificativa.[1]

Emaciere vs. pierdere in greutate

Diferenta intre emaciere si pierderea in greutate normala este una esentiala. In timp ce pierderea in greutate poate fi rezultatul unor diete sau al exercitiilor fizice, emacierea este de obicei un simptom al unei boli subiacente. Emacierea nu este rezultatul unor eforturi constiente de a pierde in greutate, ci este mai degraba o consecinta a unei afectiuni.[1][2]

Care sunt cauzele emacierii?

Cauzele emacierii sunt variate si pot include:

• tulburarile de alimentatie - printre cele mai frecvente cauze ale emacierii se numara tulburarile alimentare, cum ar fi anorexia nervoasa si bulimia nervoasa; persoanele care sufera de anorexie au o frica intensa de ingrasare si, de obicei, reduc drastic aportul de calorii, ceea ce poate duce la emaciere severa; bulimia nervoasa este caracterizata prin episoade de mancat excesiv urmate de comportamente de purjare, care pot duce si ele la pierderea in greutate si, implicit, la emaciere; 
• boli cronice - unele afectiuni cronice, cum ar fi cancerul, HIV/SIDA, bolile cardiovasculare, bolile hepatice sau renale, pot provoca emaciere; aceste boli pot duce la pierderea poftei de mancare, dificultati in absorbtia nutrientilor sau la o crestere a metabolismului, toate acestea contribuind la pierderea in greutate; de exemplu, insuficienta renala cronica poate reduce dorinta de a manca din cauza acumularii de toxine in organism care afecteaza sistemul digestiv; afectiunile pulmonare cronice (precum boala pulmonara obstructiva cronica) pot face respiratia mai dificila, iar acest lucru poate diminua pofta de mancare;
• afectiuni digestive - bolile precum boala Crohn ori boala celiaca afecteaza capacitatea organismului de a absorbi vitaminele, mineralele si grasimile esentiale, ceea ce duce la subnutritie;
• infectii severe si prelungite - tuberculoza, pneumonia cronica sau alte infectii sistemice pot induce un raspuns inflamator sistemic, crescand consumul de energie si conducand la catabolism muscular;
• hipertiroidismul - cand glanda tiroida produce o cantitate excesiva de hormoni tiroidieni, metabolismul organismului este accelerat, ceea ce poate duce la pierdere in greutate, chiar si in conditiile unui aport alimentar normal sau chiar crescut;
• anxietatea sau depresia severa - persoanele care sufera de anxietate sau depresie severa pot experimenta tulburari ale apetitului ori o pierdere a interesului pentru mancare, ceea ce duce la un consum insuficient de calorii;
• anumite tratamente - tratamentele pentru diverse afectiuni pot contribui semnificativ la pierderea in greutate, in special atunci cand acestea induc efecte secundare care afecteaza apetitul sau capacitatea de a digera alimentele; chimioterapia, de exemplu, este adesea insotita de efecte secundare, cum ar fi greata, varsaturile si pierderea apetitului, care pot duce la scaderea semnificativa in greutate.[1][2][3][4]

Simptomele si semnele emacierii

Emacierea se manifesta printr-o serie de simptome care afecteaza atat aspectul fizic, cat si functiile organismului. Intensitatea si varietatea acestor simptome pot varia in functie de cauza de baza si de severitatea afectiunii.

O pierdere evidenta in greutate este primul semn major care indica prezenta emacierii. Pierderea in greutate este rapida si neintentionata, depasind adesea limitele normale. Masa musculara se diminueaza considerabil, ducand la slabiciune generalizata. Activitatile de zi cu zi devin din ce in ce mai dificile, iar efortul fizic minim provoaca oboseala extrema. Fata capata un aspect scheletic, cu pometi proeminenti, ochi adanciti si piele lasata. Zonele cu depozite de grasime, cum ar fi abdomenul si fesele, se subtiaza semnificativ.[1][2][3][4]

Apar, de asemenea, modificari ale parului, pielii si unghiilor. Pielea devine uscata, subtire si fragila, cu un aspect imbatranit. Parul devine subtire, fragil si cade in cantitati mari. Unghiile devin friabile, se rup usor si pot prezenta modificari de culoare si forma. Persoanele cu emaciere se simt constant obosite, chiar si dupa perioade de odihna. La femei, emacierea poate duce la tulburari ale ciclului menstrual, inclusiv amenoree (absenta ciclurilor menstruale). Pot aparea si alte tulburari endocrine, afectand metabolismul si functiile reproductive.[1][2][3][4]

Deficientele nutritionale si slabirea generala a organismului duc la o scadere a imunitatii, crescand susceptibilitatea la infectii. Infectiile recurente sau prelungite devin o problema frecventa. Anemia, deficitul de vitamine si minerale pot fi, de asemenea, prezente in cazul persoanelor care sufera de emaciere. Depresia, anxietatea, iritabilitatea si apatia sunt si ele manifestari frecvente.[1][2][3][4] 

Care sunt complicatiile emacierii?

Emacierea severa poate declansa o serie de complicatii fizice si psihologice grave, cum ar fi:

• atrofie musculara severa;
• disfunctii ale organelor vitale (inima, plamani, rinichi, sistem digestiv);
• dezechilibre electrolitice periculoase;
• imunitate extrem de slabita, cu risc crescut de infectii severe;
• scaderea densitatii osoase (osteoporoza);
• dezechilibre hormonale majore;
• in cazuri extreme, decesul.[3][4][5]

Este esential sa se solicite ajutor medical la timp, pentru a preveni aceste complicatii severe.

Cum se trateaza emacierea?

Tratamentul emacierii este complex si individualizat, avand ca scop principal abordarea cauzei de baza, restabilirea echilibrului nutritional si sustinerea cresterii in greutate. Abordarea terapeutica implica adesea o echipa multidisciplinara, incluzand medici, dieteticieni, psihologi si asistenti sociali. 

Planul de tratament poate include:

• tratarea cauzei de baza - este esential sa se identifice si sa se trateze orice afectiune care poate cauza emacierea; 
• suport nutritional - in cazuri severe, cand pacientul nu poate manca sau absorbi nutrientii în mod adecvat, poate fi necesara hranirea prin sonda (enterala) sau nutritia intravenoasa (parenterala); 
• suplimente nutritionale - persoanele emaciate pot beneficia de suplimente alimentare pentru a sprijini recuperarea nutritionala; acestea pot include oligoelemente vitale, vitamine, proteine si minerale care sprijina refacerea masei musculare si a rezervelor de grasimi;
• terapia psihologica - daca emacierea este cauzata de tulburari alimentare sau stres, terapia psihologica este esentiala; terapia cognitiv-comportamentala este adesea folosita pentru a ajuta persoanele sa isi gestioneze relatia cu mancarea si sa inteleaga mecanismele care stau la baza comportamentului lor alimentar;
• dieta controlata - o dieta echilibrata si controlata, care include alimente bogate in calorii, proteine si nutrienti esentiali, poate ajuta la recuperarea in greutate si la refacerea sanatatii generale; acest plan alimentar trebuie sa fie adaptat nevoilor individuale si sa fie monitorizat de un nutritionist.[1][2][3][4]

Emacierea este o afectiune complexa care necesita o abordare multidisciplinara. Diagnosticarea si tratamentul precoce sunt esentiale pentru a preveni complicatiile grave si a imbunatati calitatea vietii pacientilor. Daca tu sau cineva pe care il cunosti prezentati simptome de emaciere, este important sa solicitati ajutor medical imediat. 

Disclaimer: Acest articol are un rol strict informativ, iar informatiile prezentate nu inlocuiesc controlul si diagnosticul de specialitate. Daca te confrunti cu simptome neplacute, adreseaza-te cat mai curand unui medic. Numai specialistul este in masura sa iti evalueze starea de sanatate si sa recomande testele necesare sau masurile de tratament adecvate pentru ameliorarea simptomelor!

Surse: