Infectiile cutanate: cauze, simptome si ce trebuie sa faci

Ce inseamna infectii cutanate

Infectiile cutanate sunt infectii ale pielii si pot fi acute sau cronice. Sunt cauzate de diversi agenti patogeni:

• bacterieni;
• virali;
• fungici;
• parazitari.

O infectie cutanata presupune aparitia pe suprafata pielii a unor leziuni care pot avea diverse forme (papule, pustule, vezicule). Pot aparea oriunde pe corp si pot fi mai extinse sau mai restranse. Toate aceste eruptii sunt de fapt inflamatii sau iritatii cutanate. Unele pot fi determinate de boli infectioase sau contagioase, altele pot fi cauzate de boli dermatologice, acestea nefiind contagioase.

Cele mai multe infectii cutanate nu ridica probleme deosebite, sunt tratabile. Exista insa si cazuri de infectii cutanate care persista in ciuda tratamentului. Este important ca pacientul sa se adreseze medicului dermatolog de indata ce apar aceste infectii/eruptii/leziuni, pentru un diagnostic si un tratament adecvat.

Tipuri de infectii cutanate

Eruptiile care apar pe piele pot fi cauzate de mai multi factori:

• infectii;
• caldura;
• alergii;
• medicamente;
• boli autoimune.

Infectii cutanate virale

Infectiile virale pot fi cauzate de virusuri herpetice (herpes simplu, herpes zoster), de HPV (veruci, papiloame), dar si de alti agenti virali.

Herpesul

Herpesul presupune Herpes Simplex Virus (HSV 1), cel care provoaca herpesul oral, si Herpes Simplex Virus 2 (HSV 2), cel care provoaca herpesul genital.

Herpesul oral

Daca la nivelul uneia dintre buze simtim o intepatura sau durere, iar zona se inflameaza usor, este posibil ca in cateva zile in acea zona sa apara vezicule virale mici, pline de un lichid galbui, specifice herpesului oral. Acestea pot persista chiar si 2 saptamani si sunt foarte dureroase.

Simptomele herpesului oral sunt:

• inflamarea gingiilor;
• inrosirea gingiilor;
• aparitia sangerarilor;
• inflamarea ganglionilor din zona;
• dureri musculare;
• alimentatia se face cu dificultate.

Tratamentul herpesului oral

Nu exista tratament pentru acest virus. Tratamentul herpesului oral presupune eliminarea leziunilor/focarelor, dar si ameliorarea disconfortului. Astfel incat, tratamentul poate include:

• medicamente pentru combaterea febrei;
• medicamente pentru vindecarea ranilor usoare;
• acetaminofen (panadol, ibuprofen, advil);
• consum ridicat de apa;
• crema antivirala topica;
• tratament injectabil (daca medicul considera ca este un caz mai sever).

Herpesul genital

Daca zona genitala este intretinuta corect din punct de vedere igienic, atunci leziunea provocata de herpesul genital se vindeca in cel mult 3 saptamani, dar trebuie spus ca virusul nu dispare din organism odata cu terminarea infectiei. Virusul ramane in stare latenta, iar atunci cand organismul este slabit va ataca din nou. In unele cazuri severe infectia se poate manifesta si de cateva ori pe an, iar acest lucru se intampla daca pacientul:

• are un sistem imunitar slabit;
• sufera de oboseala cronica;
• a suferit o interventie chirurgicala;
• sufera de stres sau a trecut recent printr-o trauma majora;
• schimba des partenerii sexuali.

Herpesul genital poate fi declansat de

• stres;
• dieta nepotrivita;
• menstruatie;
• afectiuni care scad imunitatea organismului.

Simptomele herpesului genital:

• usturimi la urinare;
• dureri musculare;
• mancarimi;
• stare generala proasta;
• inflamarea ganglionilor inghinali;
• febra.

Tratamentul herpesului genital presupune tratarea simptomelor si reducerea contagiozitatii. De asemenea, ajuta foarte mult igiena zonei genitale si mentinerea unui sistem imunitar sanatos. Tratamentul pentru herpesul genital cuprinde in principal analgezice, crema cu lidocaina (reduce durerea la urinare), dar si medicamente care ajuta la combaterea simptomelor pacientului. Exista si alte tipuri de recomandari pentru pacientii cu herpes genital:

• durerea poate fi ameliorata cu gheata invelita intr-un pansament steril (pe perioade foarte scurte de timp);
• renuntarea la lenjerie intima stramta, pentru a nu irita veziculele;
• renuntarea la sex pana trece iritatia.

Papiloamele

Papiloamele sunt tumori cutanate benigne, cu aspect pediculat care nu trebuie confundate cu alunitele. Nu sunt dureroase, se prind de piele printr-un piciorus, apar in general pe gat, umeri, axile, fata, zona genunchilor, sau in zona inghinala. Pot aparea si pe mucoasa genitala, in acest caz se numesc condiloma acuminata si vorbim despre o boala cu transmitere sexuala. Papiloamele pot sa creasca sau nu, pot sa se inflameze, sa doara, sa sangereze. Se pot rupe, irita, sau infecta si pentru ca se freaca de haine sau de bijuterii. Scarpinarea unui asemenea papilom poate duce la infectii suplimentare. In general, se inmultesc din cauza scaderii imunitatii sau in cazul expunerilor prelungite la soare. Chiar daca nu sunt in mod normal agresive, este bine ca pacientul sa consulte un medic pentru a preveni eventualele complicatii. Papiloamele pot fi contagioase pentru ca virusul se poate raspandi prin atingeri directe, sau prin intermediul obiectelor folosite in comun.

Cauzele aparitiei papiloamelor

Papilomavirusul uman (HPV): poate provoca multe papiloame

• eczeme: este afectata bariera cutanata;
• unele tratamente medicamentoase;
• existenta unei infectii HIV/SIDA in organism.

Simptomele papiloamelor
Se manifesta sub forma unor formatiuni alungite, care nu depasesc 5 mm. Pot fi de culoare galbena, maro sau gri.

Tratamentul papiloamelor
Tratamentul depinde de locatia papilomului. In cele mai multe cazuri, papiloamele nu provoaca probleme si nu necesita tratament. Ele trebuie insa indepartate atunci cand cauzeaza jena, durere, daca se formeaza clustere de papiloame, cand se infecteaza, in urma frecarii de haine, sau cand apar dupa un tratament. Papiloamele se pot indeparta prin urmatoarele proceduri:

• cauterizare: tesutul este ars si apoi se cauterizeaza;
• excizie: papilomul este indepartat chirurgical;
• cu ajutorul laserului: este vorba de o lumina cu energie foarte mare;
• crioterapie: tesutul este inghetat;
• aplicarea de azot: se aplica direct pe papilom sau se injecteaza papilomul.

Verucile

Se mai numesc si negi. Sunt mici excrescente aparute pe piele si sunt cauzate de o infectie a stratului superior al pielii cu virusul papiloma uman (HPV). Negii comuni apar pe maini si brate, negii plantari apar la nivelul talpilor, negii genitali apar in apropierea organelor genitale sau al sanilor. Virusul se poate transmite prin contact direct sau indirect (cand atingem aceleasi suprafete comune, infectate). Gradul de contagiozitate este in functie de agresivitatea virusului care provoaca infectia. Pot aparea la orice varsta, dar mai ales la cei tineri. Apar adesea si la persoanele cu un sistem imunitar slabit. Cei mai multi negi dispar dupa un timp (poate dura insa si 1-2 ani), dar este posibil sa reapara in timp. Negii care continua sa creasca sau persista in ciuda tratamentului trebuie examinati de medicul dermatolog, pentru ca exista unele tipuri de cancer de piele care se manifesta sub forma de negi.

Simptomele verucilor

Se manifesta sub forma unor excrescente rotunde sau ovale, au aproximativ marimea unui bob de mazare sau sunt mai mici.

• Au culoare gri deschis, culoarea pielii , galben, maro.
• Sunt cel mai adesea localizati la nivelul degetelor, mainilor, genunchilor si coatelor.
• Uneori pot fi durerosi, atunci cand apar pe talpa.
• Se pot manifesta prin mancarime, disconfort, sau sangerari, mai ales daca apar in apropierea organelor genitale (anus, vagin, col uterin).

Tratamentul verucilor
Tratamentul verucilor presupune:

• crioterapia;
• chiuretajul: eliminarea negului cu o lama dupa ce in prealabil a anesteziat pielea;
• creme topice (cu imiquimod si podofilox). Pot aparea iritatii si dureri locale, trebuie folosite doar la recomandarea medicului;
• acid tricloracetic (se administreaza numai de catre medicul specialist);
• tratament cu laser: pentru negii mai mari sau mai persistenti la tratament.
• vaccinul Gardasil: previne tulpinile HPV care cauzeaza negii genitali. Folosirea prezervativului ramane varianta de protectie cea mai la indemana. Vaccinul se poate face pana la o anumita varsta (26 de ani, dar numai pentru anumite categorii de persoane).

Infectii cutanate bacteriene

Cele mai multe boli bacteriene ale pielii sunt cauzate de stafilococi. Stafilococii se gasesc pe pielea oamenilor, in mod normal, dar nu toti oamenii sunt purtatori de stafilococi care pot cauza boli. Infectiile cutanate bacteriene apar atunci cand bacteriile intra printr-o crapatura a pielii (rana poate fi muinuscula). Exista si alte conditii care pot face ca pacientul sa fie mai sensibil la infectii: diabet zaharat sau dermatita atopica.

O parte dintre bolile cutanate bacteriene au simptome minore, altele pot pune viata in pericol. Pielea poate suferi eruptii cutanate, cosuri, furunculi, alte tipuri de leziuni.

Impetigo

Impetigo (sau bube dulci) este o boala de piele infectioasa, foarte contagioasa, care se manifesta mai ales la bebelusi si la copii (mai ales baietii). Poate afecta si adultii care au o imunitate mai scazuta. Afecteaza stratul superior al pielii, epiderma si afecteaza mai ales fata, mainile si picioarele.

Cauza infectiei impetigo

Este cauzata mai ales de stafilococul auriu sau de streptococ. Copii pot sa dezvolte impetigo dupa o afectiune respiratorie, sau o alergie care irita pielea din zona nasului.

Simptomele impetigo

In general, simptomele impetigo presupun:

• febra usoara;
• stare de sanatate afectata;
• prezenta unor vezicule cu continut tulbure. Continutul veziculelor se usuca, iar dupa indepartarea lor pielea apare umeda si inrosita.

Tratamentul pentru impetigo
Tratamentul consta in antibiotice, unguente calmante si o serie de masuri stricte de igiena personala:

• leziunile se spala de 2-3 ori pe zi, dupa care se aplica unguentul;
• daca veziculele au crusta, acestea sunt tinute in apa calduta vreme de 15 minute dupa care sunt indepartate cu o carpa curata si moale;
• se evita folosirea acelorasi prosoape, lenjerie, haine, sau jucarii;
• obiectele folosite trebuie spalate in apa fiarta inainte de utilizare.

Trebuie anuntat medicul daca dupa 3-4 zile de tratament impetigo nu s-a ameliorat, sau daca apar alte semne de manifestare precum: febra, durere, roseata, puroi in zona infectata.

Celulita infectioasa

Celulita infectioasa este o infectie acuta sau cronica a pielii.

Cauza celulitei infectioase
Celulita infectioasa este cauzata de bacterii precum streptococul sau stafilococul. Atunci cand bacteria intra in organism, sistemul imunitar incearca sa o contracareze. Afectiunea apare in urma unor leziuni care pot fi plagi chirurgicale, muscaturi de animale, arsuri. Uneori este nevoie de un sistem imunitar slabit. Prin urmare, preventia presupune mentinerea unei bune stari de sanatate, dar si o buna igiena a leziunilor.

Simptomele celulitei infectioase

• se manifesta ca o iritatie;
• inrosirea zonei afectate;
• durere;
• senzatie de caldura locala;
• febra;
• tahicardie;
• cefalee;
• frisoane;
• hipotensiune;
• stare de confuzie.

Daca nu este tratata, afectiunea poate pune viata in pericol.

Tratamentul celulitei infectioase
In principal, se trateaza cu antibiotice orale, vreme de 10-21 de zile. Se poate asocia cu unguent betadine, dar numai la recomandarea medicului. In forme severe, pacientul este internat iar antibioticele se administreaza intravenos.

Foliculita

Foliculita este o afectiune dermatologica. Afecteaza femei si barbati deopotriva, indiferent de varsta. Afectiunea nu pune viata in pericol, dar poate fi neplacuta. Mai mult, in fazele severe, poate duce la aparitia de cicatrici si la pierderea parului. Poate aparea in orice zona a corpului acoperita de par, dar cel mai adesea apare pe fata, picioare, la nivelul scalpului si in zona inghinala.

Cauza foliculitei
De cele mai multe ori, cauza o reprezinta infectia foliculilor pilosi.

Simptomele foliculitei
La inceput, pot sa apara umflaturi rosii sau pustule. Ulterior insa infectia se raspandeste si pot aparea umflaturi dureroase acoperite de cruste. Alte simptome sunt:

• senzatia de mancarime;
• piele sensibila;
• dureri.

Tratamentul foliculitei
Foliculita trece fara tratament, in cateva zile. Se pot lua masuri pentru ca afectiunea sa treaca mai repede:

• zona infectata trebuie spalata de cateva ori pe zi cu apa si sapun antibacterian.
• trebuie folosite de fiecare data prosoape curate.
• crema cu hidrocortizon poate calma pielea iritata.
• este recomandat si crema Fucidin. Trebuie citit cu atentie prospectul inainte de utilizare.
• trebuie evitat barbieritul, epilatul, scarpinatul si purtatul hainelor stramte peste zonele infectate.

Furuncul

Furunculul este o infectie bacteriana (poate fi si fungica) a foliculului de par. Furunculul este rezultatul vizibil al luptei leucocitelor in incercarea lor de a elimina infectia din organism.

Cauzele furunculului
Furunculul poate fi cauzat de o infectie bacteriana cu stafilococul auriu.

Simptomele furunculului
Furunculul se prezinta ca o umflatura benigna. In timp, infectia poate deveni tare si dureroasa. In timp, bacteriile se acumuleaza sub piele, ceea ce duce la formarea puroiului. Daca se dezvolta mai multe furuncule intr-o anume zona a corpului atunci termenul medical este carbuncul, iar simptomele se pot complica prin febra si frisoane.

Tratamentul furunculului
In general, pacientul nu are nevoie de tratament. Exceptie fac cazurile in care furunculul ramane de dimensiuni mari, nu se sparge sau este dureros, iar simptomele nu cedeaza dupa 1-2 saptamani. Compresele calde aplicate de mai multe ori pe zi pot grabi spargerea furunculului si eliminarea puroiului.

Infectii cutanate fungice

Agentii fungici cauzeaza si ei afectiuni ale pielii/mucoaselor/unghiilor. Manifestarile pot fi diferite. Cel mai adesea poate fi vorba despre afectiuni precum scabia sau pediculozele. Infectiile fungice se pot trata cu diverse produse (crema Canespor, crema clotrimazol).

Tratamente pentru infectiile cutanate

In cazul infectiilor cutanate, tratamentul presupune ameliorarea simptomelor, dar si tratarea cauzei infectiei.

Tratamentele cu antibiotice

In cele mai multe cazuri, infectiile cutanate se trateaza cu antibiotice. Pericolul il reprezinta faptul ca unii stafilococi pot deveni rezistenti la antibiotice si atunci trebuie identificate alte strategii terapeutice. In general, medicii nu recomanda foarte repede antibiotice, acesta fiind motivul pentru care nu o fac.

Tratamente locale cu creme/unguente

Tratamentele locale au rolul de a ameliora durerile, mancarimile sau inflamatiile locale care apar.

Atunci cand zona infectata nu raspunde la tratament, se poate recurge la proceduri chirurgicale.

Important de retinut!
Informatiile din acest articol nu tin loc de consult medical specializat. Recomandarile medicale (daca exista) au scop informativ. Concluziile si referintele pot varia de la un pacient la altul si depind de stilul de viata al fiecaruia, de starea de sanatate si de alti factori. Tocmai de aceea, aceste informatii nu trebuie sa inlocuiasca un diagnostic avizat. Nu ezita sa mergi la medic pentru consult si indrumare, ori de cate ori ai o problema de sanatate.

Surse suplimentare de informare

On Health, „Skin infections: types, causes, and symptoms”: https://www.onhealth.com/content/1/symptoms_skin_infections_treatment

Very Well Health, „9 common bacterial skin infections”: https://www.verywellhealth.com/bacterial-skin-infections-1069439

American Family Physician, „Common Bacterial Skin Infections”: https://www.aafp.org/afp/2002/0701/p119.html

Medical News Today, „What do skin infections look like?”: https://www.medicalnewstoday.com/articles/324654