Intrarea copilului in colectivitate: sfaturi utile si etapele adaptarii

Intrarea copilului in colectivitate, fie ca este vorba de cresa, gradinita sau scoala, reprezinta o etapa importanta atat in viata lui cat si a familiei. Tranzitia poate fi emotionanta si provocatoare pentru toti, pentru copil si pentru parintii lui deopotriva.

Pentru copil este un loc nou, personaje noi si poate chiar reguli noi. Daca acasa mama avea toata rabdarea din lume pana cand puiul ei termina de mancat un iaurt, sa zicem, sau daca se plimba prin casa cu lingurita dupa el implorandu-l sa mai ia macar o inghititura, la cresa si gradinita lucrurile nu mai stau chiar asa. Daca acasa parintii erau exclusiv la dispozitia lui, la cresa si gradinita nu mai este singurul care are nevoie de atentia unui adult.

Poate ca acesta este si principalul motiv de ingrijorare al mamelor atunci cand puii lor intra in colectivitate, iar colectivitatea nu este sub controlul lor. Poate de aceea, in primele saptamani, pana cand se conving si ele, si copilul, ca in colectivitate poate fi chiar distractiv, ca acolo invata lucruri noi si isi fac prieteni, mamele sufera in fiecare zi. Iar daca dimineata, cand ii duc pe cei mici la cresa sau gradinta, acestia plang, totul capata dimensiuni si mai dramatice.

Cand pregatesti intrarea copilului in colectivitate, pentru a-ti spulbera multe dintre temerile pe care le vei avea (nu vei reusi sa faci acest lucru chiar cu toate, iti vor mai ramane destule, oricate asigurari vei primi ca totul va fi in regula si ca nu este copilul tau primul care face aceasta tranzitie!) este important sa aduni cat mai multe informatii generale, dar esentiale. Pune intrebari si cere raspunsuri pentru ca este dreptul tau sa stii cat mai multe lucruri despre locul in care iti vei lasa copilul cateva ore in fiecare zi.

Sfaturi utile legate de intrarea in colectivitate a copilului

• informeaza-te cu privire la programul de functionare al cresei/gradinitei;
• informeaza-te asupra politicilor si regulilor respectivei institutii, cum sunt de exemplu regulile de siguranta, politica de alimentatie, procedurile de comunicare cu parintii etc.;
• intereseaza-te despre echipamentul pe care trebuie sa il aduci de acasa pentru copil, cum ar fi scutece, articole de imbracaminte de schimb, o sticla cu apa, o jucarie preferata etc. Verifica si daca exista reguli speciale referitoare la imbracaminte si incaltaminte;
• discuta cu personalul cresei despre rutina zilnica a copilului, inclusiv programul de mese, perioadele de somn, activitatile de invatare si de joaca. Intelegerea rutinei ii poate ajuta pe parinti sa ofere sprijin continuu in dezvoltarea si adaptarea copilului in colectivitate;
• informeaza personalul institutiei despre posibilele intolerante alimentare ale copilului sau despre eventualele tratamente pe care acesta le urmeaza;
• asigura-te ca ai numerele de telefon si adresele email ale personalului cresei pentru a avea o comunicare regulata cu acesta;
• pune la dispozitie numarul tau de telefon si/sau adresa email pentru a putea fi contactata in caz de urgenta sau pentru a primi actualizari despre copilul tau;
• stabileste cu personalul cresei/gradinitei o comunicare deschisa. Fii receptiva la discutii cu privire la progresele copilului tau, la schimbarile din rutina lui sau la orice alte subiecte care sunt in interesul celui mic;
• daca ai informatii importante despre copil, impartaseste-le cu sinceritate cu personalul cresei pentru ca in acest fel i se va putea oferi ingrijire personalizata, daca este cazul.

Niciun parinte nu are siguranta ca adaptarea copilului la colectivitate va fi una usoara. Chiar dimpotriva, majoritatea stau cu inima stransa si se asteapta de regula la ce-i mai rau. Nimeni nu poate sti dinainte cum va fi, cum va reactiona copilul, dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa faca nimic inainte de „momentul zero”, ci doar sa astepte sa vada ce se va intampla. Este totusi nevoie de o pregatire a copilului in vederea evenimentului din viata lui. Pentru ca intrarea in colectivitate este pentru el un eveniment.

Inainte de a incepe cresa sau gradinita, este important sa discuti deschis cu copilul despre ceea ce va urma. Explica-i pe intelesul lui ce inseamna sa mearga la cresa sau la gradinita, ce activitati va avea acolo si cum va interactiona cu ceilalti copii. Daca are intrebari sau nelamuriri, raspunde-i la ele si asigura-l ca il vei sprjini si vei fi mereu acolo, pentru el.

De asemenea, este ideal sa programezi o vizita cu copilul la cresa sau la gradinita pentru a-i oferi ocazia sa se familiarizeze cu mediul, sa vada cum arata o sala de clasa, sa vada jucariile si sa cunoasca educatorii. Daca este permis, ar fi foarte bine sa petreceti cateva momente cu grupul de copii, ca sa se poata cunoaste reciproc.

Copiii se simt in siguranta atunci cand stiu la ce sa se astepte. Stabileste o rutina zilnica clara, care sa includa trezirea de dimineata, mesele, perioadele de joaca si cele de odihna. Discutati acasa despre aceasta rutina inainte de intrarea in colectivitate si explica-i ca acelasi program il va avea si acolo.

Pe masura ce copilul incepe sa se adapteze, incurajeaza-l sa-si dezvolte independenta. Invata-l sa se imbrace singur, sa-si organizeze jucariile si sa participe activ la activitatile colectivitatii.

Inarmeaza-te cu rabdare. Perioada de adaptare este diferita pentru fiecare copil, pentru ca fiecare are ritmul sau si reactioneaza in moduri diferite. Fii intelegatoare si ofera-i sprijinul de care are nevoie atat la cresa sau gradinita cat si acasa.

Nu il certa daca plange cand il lasi dimineata si nici cand il iei, dupa-amiaza sau seara, chiar daca esti informata ca a facut boacane. Cel putin nu il certa de fata cu colegii si educatorii lui, pentru ca acest lucru este foarte daunator pentru stima de sine. Lectiile de educatie nu se fac cu public, si in niciun caz cu unul strain. Lucrurile acestea se discuta cu calm, acasa. Incearca sa intelegi ca aceasta noua experienta sociala, intrarea in colectivitate, este o provocare si un moment de rascruce pentru copil. Atunci cand este expus la un mediu necunoscut lui, copilul experimenteaza un mare stres. Ii este deja mai mult decat suficient, nu are nevoie de stres suplimentar si din partea familiei.

Si nu uita un lucru: niciun copil nu este in competitie cu ceilalti, atunci cand se afla intr-o colectivitate. Nu sunt deloc binevenite comparatiile cu alti copii, cu ce stiu sa faca ceilalti, cu cat au invatat si evoluat ei. Acest lucru s-ar putea intoarce impotriva ta, copilul poate intra in regresie si poate avea accese de furie, ceea ce il poate transforma intr-un neadaptat.

Ce este adaptarea si care sunt etapele acesteia

Psihologii sustin ca atunci cand un copil intra in colectivitate, unele procese se schimba: are loc o regresie a abilitatilor deja dobandite, calitatea somnului sufera o deteriorare, scade pofta de mancare, cresc atacurile de furie, iar copilul pare deprimat si lipsit de putere. Parintii nu trebuie sa se teama de aceste schimbari, pentru ca ele reprezinta modul in care copilul lupta impotriva stresului si se adapteaza la noile conditii. Unii rapid, fara nicio dificultate, altii mai greu. Rapid insa nu inseamna de a doua zi! Chiar si un copil usor adaptabil tot va avea nevoie de doua pana la patru saptamani.

Atentie! Si cu o adaptare usoara, un copil poate avea initial probleme de somn si de apetit. O adaptare mai dificila dureaza mai mult de o luna.

Elementele de comportament caracteristice unui copil care se confrunta cu o adaptare mai dificila sunt acelea ca el este adesea bolnav, are somnul agitat, apetitul scazut, plange adesea si este trist, se distreaza prin joaca, dar nu pentru mult timp. De asemenea, se desparte greu de parinti, nu manifesta interes pentru comunicare si intreaba cand vor veni parintii sa il ia. Perioada de adaptare se sfarseste atunci cand toate aceste aspecte s-au stabilizat.

Procesul de adaptare are loc in mai multe etape:

• Prima etapa este „perioada de neadaptare”. Indiferent de modul in care parintii il pregatesc pentru intrarea in colectivitate, la inceput va experimenta stresul si tensiunea constanta, ii va fi greu sa se desparta de parinti si adesea va plange.
• A doua etapa este „perioada de adaptare”. Mecanismele mentale de protectie sunt in asteptare, copilul incepe sa interactioneze cu educatoarea si cu ceilalti copii in timp ce participa la jocuri, dar inca tanjeste dupa parinti si adesea intreaba de ei. In aceasta etapa copilul abia incepe sa se obisnuiasca cu noile reguli, asa ca le poate incalca si poate refuza sa se conformeze unora dintre solicitarile educatoarei.
• A treia etapa, „etapa de compensare”, este cea in care procesul de adaptare se incheie, copilul se obisnuieste cu colegii si educatorii, cu noul sau program, merge in colectivitate linistit si asa este toata ziua. Starea sa emotionala devine mai stabila, iar indicatorii fiziologici devin normali.