Iridociclita: cauze, simptome, tratament

Ce este iridociclita?

Iridociclita reprezinta inflamatia simultana a irisului (partea colorata a ochiului) si a corpului ciliar (structura responsabila cu producerea umoarea apoasa si cu schimbarea formei cristalinului pentru focalizare). Aceasta patologie poate afecta unul sau ambii ochi si poate duce la disconfort semnificativ, durere oculara, sensibilitate la lumina (fotofobie) si tulburari ale vederii. 

Iridociclita poate fi cauzata de o varietate de factori, inclusiv infectii, boli autoimune, traume sau afectiuni sistemice. Printre bolile care pot favoriza dezvoltarea iridociclitei se numara artrita reumatoida, lupusul eritematos sistemic, spondilita anchilozanta si alte tulburari inflamatorii cronice [1].

Inflamatia poate determina o serie de schimbari la nivel ocular, precum dilatarea neregulata a pupilei, scaderea presiunii intraoculare si opacifierea structurilor interne ale ochiului, ceea ce poate afecta vederea. 

Desi iridociclita poate aparea la orice varsta, aceasta este mai frecvent intalnita la persoanele tinere si adulte de varsta mijlocie, fiind o afectiune care necesita interventie rapida si tratament pentru a preveni complicatiile pe termen lung. Tratamentul adecvat poate reduce inflamatia si poate preveni leziunile permanente ale ochiului [2].

Cauzele iridociclitei

Iridociclita poate avea multiple cauze, fiind o afectiune care poate aparea din diverse motive. In general, aceasta este considerata o inflamatie a ochiului, care poate fi declansata de factori infectiosi, autoimuni, traumatisme sau afectiuni sistemice. 

Infectii

Infectiile oculare sau infectiile sistemice pot duce la dezvoltarea iridociclitei. Printre agentii infectiosi care pot determina aceasta afectiune se numara:

• Virusuri: virusuri precum herpes simplex (HSV), varicela-zoster (VZV), citomegalovirus (CMV), si virusul HIV pot fi implicate in aparitia iridociclitei.
• Bacterii: infectiile bacteriene, cum ar fi tuberculoza, bruceloza sau sifilisul, pot fi cauze ale iridociclitei.
• Paraziti: anumiti paraziti, cum ar fi Toxoplasma gondii (care cauzeaza toxoplasmoza), pot afecta ochiul si pot provoca inflamatii ale irisului si corpului ciliar [3].

Boli autoimune si inflamatorii

Iridociclita poate fi declansata de diverse afectiuni autoimune, in care sistemul imunitar al organismului ataca tesuturile proprii, inclusiv ochii:

• Artrita reumatoida: o boala autoimuna care poate cauza inflamatii la nivelul articulatiilor si poate afecta si ochii.
• Lupusul eritematos sistemic: o alta afectiune autoimuna care poate duce la inflamatii ale ochilor, inclusiv iridociclita.
• Spondilita anchilozanta: o boala inflamatorie care afecteaza coloana vertebrala si poate provoca iridociclita.
• Boala Behcet: o afectiune rara care poate afecta mai multe parti ale corpului, inclusiv ochii, si poate cauza inflamatii oculare [4].

Traume si interventii chirurgicale

Traumatismele oculare, fie din accidente, fie din cauza unor proceduri chirurgicale, pot duce la iridociclita. Un ochi lovit sau care a suferit o interventie chirurgicala, cum ar fi o operatie de cataracta, poate dezvolta inflamatii care implica irisul si corpul ciliar.

Afectiuni sistemice

Diverse afectiuni sistemice pot contribui la aparitia iridociclitei, in special cele care afecteaza imunitatea sau cauzeaza inflamatii cronice. Printre acestea se numara:

• Sarcina: unele femei insarcinate pot dezvolta iridociclita din cauza modificarilor hormonale sau ale sistemului imunitar.
• Boala Crohn si colita ulcerativa: aceste afectiuni inflamatorii intestinale pot fi asociate cu inflamatii oculare [5].

Factori genetici

Exista dovezi ca anumite predispozitii genetice pot juca un rol important in dezvoltarea iridociclitei. De exemplu, persoanele cu genele HLA-B27 pot fi mai susceptibile la dezvoltarea iridociclitei asociate cu spondilita anchilozanta sau alte afectiuni inflamatorii [6].

Medicamente

Anumite medicamente pot induce iridociclita ca reactie adversa. De exemplu, medicamentele care afecteaza sistemul imunitar, cum sunt cele utilizate in tratamentul unor afectiuni autoimune, pot duce la aparitia inflamatiilor oculare.

Factori necunoscuti

In unele cazuri, iridociclita poate aparea fara o cauza evidenta, fiind considerata idiopatica. Aceste cazuri sunt mai rare si pot fi greu de tratat sau prevenit.

Simptomele iridociclitei

Iridociclita poate provoca o gama larga de simptome, variind de la usoare la severe. Semnele si simptomele pot diferi in functie de cauza subiacenta si de severitatea inflamatiei.

Durere oculara

Durerea oculara este unul dintre cele mai frecvente si evidente simptome ale iridociclitei. Aceasta poate fi severa si poate fi localizata in jurul ochiului sau chiar in interiorul globului ocular. Durerea se agraveaza de obicei in timpul miscarilor ochilor si este intensificata de expunerea la lumina puternica. De asemenea, durerea poate fi resimtita si la atingerea ochiului [7].

Sensibilitate la lumina (fotofobie)

Un alt simptom frecvent al iridociclitei este fotofobia, care reprezinta sensibilitatea crescuta la lumina. Persoanele afectate de iridociclita pot experimenta disconfort sau durere atunci cand sunt expuse la lumina naturala sau artificiala. Aceasta sensibilitate poate fi severa si poate face ca pacientul sa prefere sa stea in locuri intunecate [8].

Vedere incetosata

Vederea incetosata poate aparea din cauza inflamatiei la nivelul irisului si corpului ciliar, ceea ce afecteaza forma si functionarea normala a lentilei ochiului. Inflamatia poate provoca si acumularea de fluid in camera anterioara a ochiului, determinand un efect de „vedere estompata” sau o perceptie vizuala mai putin clara [3].

Roseata oculara

Injectarea conjunctivala (roseata ochilor) apare adesea datorita inflamatiei vaselor de sange de la nivelul conjunctivei (membrana care acopera partea alba a ochiului). Ochiul devine rosu si poate parea inflamat, ceea ce poate indica o iritatie severa [2].

Lacrimare excesiva

O alta manifestare comuna este lacrimarea excesiva, cunoscuta si sub numele de epifora. Inflamatia si disconfortul ocular pot determina o secretie excesiva de lacrimi, care este adesea un raspuns al organismului la iritatia produsa de inflamatie [1].

Pupila neregulata

In cazul iridociclitei, pupila poate deveni neregulata ca forma si dimensiune. Acest fenomen apare din cauza inflamarii irisului, care afecteaza capacitatea acestuia de a raspunde corect la lumina ambianta. In unele cazuri, pupila poate deveni fixa si nu se va mai contracta sau dilata corespunzator [4].

Scaderea acuitatii vizuale

In cazurile severe de iridociclita, pot aparea pierderi temporare ale acuitatii vizuale. Aceasta poate fi cauzata de diverse mecanisme, precum inflamarea corpului ciliar sau acumularea de celule inflamatorii in camera anterioara a ochiului, care pot afecta procesul de focalizare al ochiului [6].

Sensibilitate oculara la atingere

La pacientii cu iridociclita, poate aparea o sensibilitate crescuta la atingerea oculara. Ochii pot deveni durerosi chiar si la usoara apasare asupra pleoapelor [7].

Edem cornean (umflarea corneei)

Uneori, inflamatia severa a irisului si a corpului ciliar poate duce la edem cornean, adica umflarea corneei. Acest lucru poate duce la tulburari ale vederii, precum o vedere incetosata sau viziune dubla [3].

Semne sistemice asociate

In functie de cauza subiacenta a iridociclitei, pot aparea si simptome sistemice, cum ar fi febra, oboseala sau dureri de cap. In cazurile de iridociclita asociata cu boli autoimune sau infectioase, aceste simptome pot fi mai pronuntate.

Inflamatia sau edemul pleoapelor

In unele cazuri de iridociclita, pleoapele pot deveni umflate si inflamate, adesea insotite de roseata. Aceasta inflamatie poate adauga la disconfortul ocular si poate face miscarile ochilor mai dificile [2].

Modificari ale presiunii intraoculare

Inflamatia poate influenta si presiunea intraoculara, provocand cresterea acesteia in anumite cazuri. Aceasta poate duce la glaucom secundar, o afectiune grava care poate afecta vederea pe termen lung [1].

Diagnosticul iridociclitei

Diagnosticul iridociclitei presupune o evaluare atenta a simptomelor si a istoricului medical al pacientului, precum si o serie de investigatii oftalmologice pentru a confirma prezenta inflamatiei si a identifica cauza subiacenta. In cazul unei suspiciuni de iridociclita, procesul de diagnosticare este esential pentru a preveni complicatiile pe termen lung si pentru a initia un tratament corespunzator. 

Examenul clinic

• Istoricul medical: medicul oftalmolog va incepe prin a obtine un istoric detaliat al pacientului, inclusiv simptomele actuale, durata acestora si orice afectiuni anterioare care ar putea contribui la aparitia iridociclitei. De asemenea, se vor cere informatii despre istoricul familial de afectiuni autoimune, infectioase sau alte boli care ar putea predispune pacientul la iridociclita.
• Simptomele raportate: medicul va discuta cu pacientul despre simptomele sale, cum ar fi durerea oculara, sensibilitatea la lumina (fotofobie), vederea incetosata sau roseata oculara. Aceste informatii ajuta la directionarea investigatiilor ulterioare [3].

Examinarea oftalmologica detaliata

• Inspectia oculara: medicul va examina cu atentie ochiul pentru semne vizibile de inflamatie, inclusiv roseata conjunctivala si umflarea pleoapelor. Aceasta poate oferi indicatii initiale cu privire la prezenta iridociclitei.
• Testarea acuitatii vizuale: acuitatea vizuala va fi masurata pentru a evalua gradul de afectare al vederii. Acest test poate ajuta la identificarea unor complicatii, cum ar fi edemul cornean sau alte tulburari vizuale.
• Testul de sensibilitate la lumina: testarea fotofobiei ajuta la evaluarea sensibilitatii ochiului la lumina si poate indica prezenta unei inflamatii intraoculare. Pacientii cu iridociclita sunt de obicei extrem de sensibili la expunerea la lumina.
• Examinarea fundului de ochi: prin utilizarea unui oftalmoscop, medicul poate vizualiza structurile interne ale ochiului, cum ar fi retina si nervul optic. Desi iridociclita afecteaza in principal irisul si corpul ciliar, examinarea fundului de ochi este esentiala pentru a detecta alte anomalii sau complicatii asociate [2].

Examinarea cu biomicroscopul (lampa cu fanta)

• Biomicroscopie cu fanta: este o metoda esentiala in diagnosticarea iridociclitei, care permite examinarea detaliata a irisului, a camerei anterioare a ochiului si a corneei. Medicul poate observa semnele caracteristice ale inflamatiei, cum ar fi prezenta de celule inflamatorii in camera anterioara si modificari ale irisului.
• Examinarea pupilei: un semn comun al iridociclitei este dilatarea neregulata a pupilei si dificultatea acesteia de a se contracta sau dilata normal. Acest lucru poate fi observat in timpul examenului cu lampa cu fanta, iar neregularitatea pupilara este un semn important de inflamatie a irisului [6].

Masurarea presiunii intraoculare (tonometrie)

Presiunea intraoculara (PIO) poate fi masurata pentru a detecta eventuale cresteri ale presiunii oculare, care pot fi cauzate de iridociclita, in special in contextul unui glaucom secundar. Cresterea PIO poate fi un semn de inflamatie severa sau de sinereza intre iris si cristalin (sinechii), ceea ce poate duce la obstructionarea drenajului fluidului ocular [4].

Teste suplimentare pentru identificarea cauzei

• Teste de laborator: daca se suspecteaza o cauza infectioasa, cum ar fi o infectie virala sau bacteriana (de exemplu, herpes zoster sau tuberculoza), se pot efectua teste de sange pentru a detecta infectii sau markeri inflamatori. De asemenea, in cazul in care exista suspiciunea unei boli autoimune (precum artrita reumatoida sau spondilita anchilozanta), medicul poate recomanda teste specifice pentru aceste afectiuni.
• Examinarea CT sau RMN: in cazuri rare, cand diagnosticul este incert sau exista suspiciunea unei complicatii severe, cum ar fi o leziune la nivelul nervului optic sau o inflamatie extensiva, se pot efectua imagistica prin tomografie computerizata (CT) sau rezonanta magnetica (RMN). Aceste tehnici pot ajuta la identificarea unor procese inflamatorii sau leziuni adiacente ochiului [5].

Excluderea altor afectiuni oftalmologice

Medicul oftalmolog trebuie sa excluda alte afectiuni care pot prezenta simptome similare, cum ar fi uveita (inflamatia generalizata a uveei, care include irisul, coroida si corpul ciliar) sau glaucomul acut cu unghi inchis, care pot cauza dureri si vedere incetosata. Diagnosticarea diferentiala este esentiala pentru un tratament corect.

Tratamentul iridociclitei

Tratamentul iridociclitei depinde de severitatea inflamatiei, cauzele subiacente si de eventualele complicatii care pot aparea. In general, tratamentul vizeaza reducerea inflamatiei, ameliorarea simptomelor si prevenirea leziunilor permanente ale structurilor oculare. Abordarea terapeutica poate include medicatie sistemica si topica, precum si interventii suplimentare in cazurile complicate.

Tratament medicamentos

• Corticosteroizi (medicamente antiinflamatorii): corticosteroizii reprezinta tratamentul de baza pentru iridociclita inflamatorie, fiind eficienti in reducerea inflamatiei. Acestia pot fi administrati sub forma de picaturi oftalmice (pentru a actiona direct asupra zonei afectate) sau medicamente orale (in cazurile severe). In functie de intensitatea inflamatiei, medicul poate decide administrarea orala a corticosteroizilor sau un tratament local pe termen lung.
• Midriatice: aceste medicamente sunt administrate pentru a dilata pupila si a preveni aparitia sinechiilor (aderente anormale intre iris si cristalin), o complicatie frecventa a iridociclitei. Prin dilatarea pupilei, midriaticele reduc spasmul muscular al irisului, ameliorand durerea si prevenind formarea aderentelor.
• Imunomodulatoare (in cazuri severe sau cauzate de boli autoimune): daca iridociclita este determinata de o afectiune autoimuna, pot fi necesare medicamente care regleaza raspunsul imunitar al organismului. Acestea includ medicamente imunosupresoare sau medicamente biologice, care inhiba activitatea sistemului imunitar si reduc inflamatia oculara [4].

Tratament pentru cauzele subiacente

• In cazurile in care iridociclita este asociata cu o infectie virala, bacteriana sau fungica, tratamentul va include medicamente specifice pentru a combate cauza infectioasa. De exemplu:

• Daca iridociclita este cauzata de infectia cu herpes simplex sau herpes zoster, antiviralele vor fi administrate pentru a reduce incarcatura virala si a preveni recidivele.
• Daca este suspectata o infectie bacteriana, antibioticele vor fi administrate sistemic sau topic, in functie de gravitatea infectiei.
• In cazurile de iridociclita cauzata de infectii fungice, medicamente antifungice vor fi utilizate local sau sistemic [8].

Tratament chirurgical (in cazuri severe)

In cazuri rare, cand tratamentele medicamentoase nu sunt suficiente pentru a controla inflamatia sau pentru a preveni complicatiile grave, poate fi necesar un tratament chirurgical. Aceste interventii sunt de obicei rezervate pentru cazurile de iridociclita care duc la formarea de sinereza severa sau care provoaca pierderi de viziune.

• Tratamentul chirurgical al sinerechiilor poate include tehnici de separare a aderentelor dintre iris si cristalin sau chiar interventii pentru a preveni formarea de cicatrici permanente.
• In cazurile de glaucom (cauzat de inflamatia cronica), poate fi necesar un tratament chirurgical pentru reducerea presiunii intraoculare, cum ar fi procedurile de drenaj [5].

Tratament pentru managementul simptomatic

• Analgice si antiinflamatoare: in plus fata de tratamentele de mai sus, medicul poate recomanda administrarea de analgezice pentru a controla durerea oculara si a reduce disconfortul. 
• Masuri de protectie a ochiului: in timpul tratamentului pentru iridociclita, este important ca pacientul sa evite expunerea la lumina intensa (fotofobie). Utilizarea unor ochelari de soare cu protectie UV poate ajuta la reducerea disconfortului cauzat de sensibilitatea oculara [4].

Cum sa previi iridociclita?

Prevenirea iridociclitei este esentiala, in special pentru pacientii cu risc crescut de a dezvolta aceasta afectiune. Desi nu exista intotdeauna masuri directe care sa previna complet aparitia bolii, exista mai multe strategii care pot reduce riscurile si pot ajuta la mentinerea sanatatii oculare. 

• Controlul afectiunilor subiacente; multe cazuri de iridociclita sunt cauzate de boli autoimune sau infectii sistemice. Astfel, prevenirea acestora poate reduce riscul de a dezvolta iridociclita;
• Monitorizarea periodica a sanatatii oculare: persoanele cu afectiuni care predispun la iridociclita trebuie sa efectueze examinari oftalmologice periodice pentru depistarea precoce a simptomelor. Diagnosticul precoce poate duce la un tratament mai eficient si poate preveni complicatiile severe;
• Prevenirea expunerii la factori de risc infectiosi: iridociclita poate fi provocata de anumite infectii virale sau bacteriene care se pot raspandi la nivel ocular. Prevenirea expunerii la agenti patogeni este importanta;
• Reducerea stresului si mentinerea unui sistem imunitar sanatos: stresul poate influenta negativ sistemul imunitar, iar un sistem imunitar slabit poate contribui la dezvoltarea bolilor autoimune, care pot duce la iridociclita. Prin urmare, mentinerea unui stil de viata echilibrat poate ajuta la prevenirea afectiunii;
• Evitarea leziunilor oculare: leziunile oculare pot declansa inflamatii care pot duce la dezvoltarea iridociclita. Protejarea ochilor este esentiala;
• Tratament precoce al simptomelor oculare: este esential ca orice simptom ocular sa fie tratat imediat pentru a preveni complicatiile grave. Daca se observa simptome precum durere oculara, vedere incetosata, sensibilitate la lumina sau inrosirea ochilor, este necesar un consult oftalmologic prompt:
• Evitarea automedicatiei: automedicatia cu medicamente pentru ochi poate agrava simptomele iridociclitei si poate duce la efecte adverse grave. Este important sa se evite utilizarea de picaturi oftalmice sau alte medicamente fara recomandarea unui specialist [3, 6].

Iridociclita reprezinta o afectiune oculara grava ce poate compromite sanatatea ochilor si poate afecta semnificativ vederea, daca nu este diagnosticata si tratata corespunzator. Prevenirea acestei afectiuni se bazeaza pe identificarea factorilor de risc, monitorizarea atenta a sanatatii oculare, tratamentele rapide ale afectiunilor subiacente si protejarea ochilor de leziuni sau infectii. Consultarea unui specialist oftalmolog la primele semne de inflamatie oculara este esentiala pentru prevenirea complicatiilor si pentru asigurarea unei vederi clare si sanatoase pe termen lung. 

Disclaimer: Acest articol are un rol strict informativ, iar informatiile prezentate nu inlocuiesc controlul si diagnosticul de specialitate. Daca te confrunti cu simptome neplacute, adreseaza-te cat mai curand unui medic. Numai specialistul este in masura sa iti evalueze starea de sanatate si sa recomande testele necesare sau masurile de tratament adecvate pentru ameliorarea simptomelor!

Surse: