Miere cu catina: beneficii, proprietati, utilizari

Inca din cele mai vechi timpuri, atat mierea, cat si catina sunt cunoscute pentru proprietatile si efectele lor pozitive asupra sanatatii. Nu este deci o surpriza faptul ca prin combinarea celor doua s-a obtinut un produs alimentar considerat de multi drept un adevar elixir al sanatatii. Consumul sau este recomandat tuturor, mici sau mari, fie ca solutie pentru ameliorarea a diverse simptome neplacute, fie, pur si simplu, ca metoda de mentinere a unei stari de sanatate bune. Continua sa citesti pentru a descoperi cateva dintre secretele mierii cu catina si a afla mai multe despre proprietatile si utilizarile acestui produs natural minunat.

Ce este mierea cu catina

Mierea este un produs apicol obtinut prin prelucrarea nectarului de catre albine, foarte apreciat atat pentru gustul si aroma, cat si pentru valoarea sa nutritionala si proprietatile terapeutice. Catina sau Hippophae rhamnoides este o planta cu bogata istorie de utilizare in medicina traditionala, ca supliment alimentar, dar si in alte scopuri.[1][3]

Mierea cu catina se obtine simplu, prin combinarea mierii de albine cu fructele de catina. Se obtine astfel un produs alimentar sanatos, dulce, agreat chiar si de catre cei care nu gasesc gustul natural acrisor al catinei prea placut. Aspectul si consistenta mierii cu catina depind de proportia dintre miere si catina, dar si de calitatea ingredientelor folosite. 

Proprietatile mierii cu catina 

Mierea este constituita in principal din zaharuri (in special fructoza si glucoza) si, in cantitati mult mai mici, din aminoacizi, proteine, enzime, acizi organici, vitamine, minerale, substante volatile si polifenoli. Daca ne referim strict la continutul de vitamine si minerale al mierii, acesta include tiamina (vitamina B1), riboflavina (vitamina B2), acid nicotinic (vitamina B3), acid pantotenic (vitamina B5), piridoxina (vitamina B6), biotina (vitamina B8 sau H), acid folic (vitamina B9) si vitamina C, dar si minerale precum potasiul, magneziul, calciul, fierul, fosforul, sodiul, manganul, iodul sau zincul.[1]

Catina, la randul sau, contine aproape 200 de nutrienti si componente bioactive, multe dintre ele cunoscute pentru beneficiile lor pentru sanatate. Continutul de vitamina C al fructelor de catina, de exemplu, este mai mare decat al portocalelor, variind intre 52,86 si 896 mg/100 g. In plus, boabele de catina mai contin vitamina A, vitamina E, riboflavina, niacina, acid pantotenic, vitamina B6 si vitamina B12, precum si fosfor, fier, magneziu, bor, calciu, aluminiu, potasiu si alte minerale, glucoza, fructoza, acizi organici si aminoacizi, caretonoide (responsabile si de culoarea caracteristica a acestora), polifenoli, acizi grasi si fitosteroli.[3]

Date fiind informatiile de sus, mierea cu catina poate fi descrisa, fara prea mare dificultate, ca un amestec nutritiv si benefic pentru sanatate, cu proprietati antioxidante, antiinflamatorii, antimicrobiene, anticanceroase, neuroprotectoare si hepatoprotectoare, pentru a mentiona doar o parte dintre ele.[1][3]

Beneficii ale mierii cu catina

Consumul de miere cu catina este asociat cu o multitudine de beneficii pentru sanatate, iar in continuare iti vom vorbi despre cateva dintre acestea:

• are un puternic efect antioxidant - mierea si catina sunt cunoscute pentru efectele lor antioxidante, ceea ce face mierea cu catina un aliat pretios cand vine vorba de protejarea organismul impotriva stresului oxidativ si limitarea daunelor produse de radicalii liberi;[1][3]
• contribuie la mentinerea sanatatii sistemului cardiovascular - datorita compusilor activi pe care ii contin cele doua ingrediente ale mierii cu catina, aceasta poate ajuta la prevenirea bolilor cardiovasculare, prin reducerea colesterolului si tensiunii arteriale, precum si prin activitatea anticoagulanta si antiplachetara;[1][3]
• ajuta la intarirea imunitatii - mierea cu catina este un adevarat cocktail de nutrienti ce pot contribui la intarirea sistemului imunitar prin efectele antioxidante, antiinflamatorii, antibacteriene si antivirale;[1][3]
• sustine vindecarea ranilor - atat mierea, cat si catina sunt folosite adesea ca leac naturist pentru arsuri sau alte leziuni ale pielii;[1][3]
• contribuie la mentinerea sanatatii gastrointestinale - mierea poate actiona ca un prebiotic si este adesea utilizata ca adjuvant in tratamentul a diverse tulburari gastrointestinale.[2]

Pe langa cele de mai sus, ca potentiale beneficii ale mierii cu catina se mai pot mentiona efectele sale neuroprotectoare, hepatoprotectoare si anticancerigene.[1][3] Retine totusi ca nu exista deocamdata suficiente studii pentru a confirma toate beneficiile mentionate si ca sunt necesare date suplimentare pentru a evalua efectul mierii cu catina asupra organismului uman.

Utilizari ale mierii cu catina

Mierea cu catina poate fi consumata ca atare, in cantitati mici (1-2 lingurite pe zi), pentru a beneficia de proprietatile sale nutritive si pentru a intari sistemul imunitar. De asemenea, mai poate fi adaugata in diverse preparate pentru micul dejun, cum ar fi iaurt, fulgi de ovaz, smoothie-uri, sau folosita ca topping pentru clatite si gofre. O mai poti folosi si ca indulcitor natural pentru ceai, lapte sau alte bauturi calde (atentie la temperatura acestora). 

Atentie! Consumul de miere cu catina este contraindicat copiilor cu varsta sub 1 an, precum si persoanelor alergice la miere sau alte produse apicole si la catina. Femeile insarcinate si care alapteaza si persoanele diagnosticate cu anumite afectiuni ori care urmeaza un tratament medicamentos ar trebui sa consulte intotdeauna un specialist inainte de a adauga mierea cu catina in dieta lor.

In concluzie, mierea cu catina reprezinta un amestec cu multiple beneficii si proprietati valoroase, ce, ca parte a unei diete sanatoase si echilibrate, poate contribui la mentinerea sanatatii organismului. Nu uita totusi sa ceri intotdeauna sfatul unui medic inainte de a o utiliza si sa te asiguri ca o achizitionezi intotdeauna de la o sursa de incredere. 

Atentie! Acest articol are caracter strict informativ si nu poate inlocui opinia unui specialist.

Bibliografie: