Pediculoza la copii: cauze, simptome, tratament

Din pacate, ea poate afecta pe oricine, fara limite de varsta si fara a avea vreo legatura cu nivelul de igiena personala. Citeste in continuare pentru a descoperi mai multe despre pediculoza: simptome, tratament, preventie!

Ce este pediculoza

Parazitul care produce aceasta afectiune este Pediculis capitis si localizarea sa este la nivelul scalpului, pe firele de par. Pediculoza este deseori asociata cu igiena precara si tocmai de aceea exista inca in societate o reticenta a parintilor in a recunoaste si a se adresa specialistilor cu aceasta problema a copilului lor. Dar, este important de retinut ca acest parazit infesteaza parul indiferent ca este curat sau murdar! Insectele se localizeaza mai ales in zona cu par a capului, indeosebi la ceafa si dupa urechi si se inmultesc foarte repede. Adultii care locuiesc in aceeasi casa cu copiii infestati pot fi afectati de asemenea [1].

Cum se transmit paduchii?

Paduchii nu sar si nu zboara, dar se misca rapid si pot trece de la o gazda la alta prin contact direct. Acestia traiesc pe scalp si se hranesc cu sange, iar ouale sunt atasate de firul de par, aproape de radacina [2].

Paduchii se transmit prin contact direct si indirect. Cel mai adesea este vorba despre contactul direct, comun atunci cand copiii se joaca impreuna sau isi apropie capetele in timpul activitatilor zilnice. 

Utilizarea in comun a palariilor, sepcilor, castilor, pernelor, pieptenilor, periilor de par, prosoapelor si a altor obiecte personale poate duce la transmiterea paduchilor [3]. 

Dormitul in acelasi pat, folosirea acelorasi canapele si fotolii si chiar a jucariilor de plus poate facilita transmiterea paduchilor de la o persoana la alta. 

Mediile aglomerate de tipul scolilor si al gradinitelor, unde copiii petrec mult timp in contact, faciliteaza transmiterea paduchilor. De asemenea, contactul apropiat in transportul public, la evenimente sportive sau alte activitati sociale poate contribui la raspandirea paduchilor [4].

Simptomele pediculozei

Paduchii pot provoca o intreaga serie de simptome, cele mai comune dintre ele incluzand:

• Mancarime intensa: mancarimea este unul dintre cele mai comune simptome si apare din cauza reactiei alergice la saliva paduchilor, atunci and acestia musca pentru a se hrani cu sange. Mancarimea poate fi mai intensa in spatele urechilor si la baza gatului;
• Senzatie de miscare pe scalp: persoanele infestate pot simti o senzatie de miscare sau gadilare pe scalp, determinata de miscarea paduchilor;
• Iritatii si rani: scarpinatul intens din cauza mancarimii poate duce la iritatii si rani pe scalp. Aceste rani se pot infecta, ceea ce poate cauza durere si inflamatie;
• Puncte rosii: muscaturile puricilor pot lasa puncte rosii si mici umflaturi pe scalp, care devin vizibile la inspectia atenta;
• Lindini: lindinile sunt ouale de paduchi, ferm atasate de firul de par, in apropierea radacinii. Acestea sunt de obicei mici, de culoare alba sau galbuie si greu de indepartat. Spre deosebire de matreata, care se desprinde usor, lindinile raman atasate de firul de par;
• Paduchi adulti vizibili: paduchii adulti sunt mici, de marimea unei seminte de susan, de culoare cenusie sau maro. Acestia sunt mai greu de observat deoarece se misca rapid si se ascund printre firele de par;
• Iritabilitate, somn de proasta calitate: copiii infestati cu paduchi pot fi mai iritabili si pot avea dificultati de concentrare din cauza disconfortului creat de mancarime [5]. 

Tratamentul pediculozei

Pediculoza necesita tratament, nu se vindeca spontan in absenta tratamentului adecvat, iar pruritul poate sa persiste chiar si pana la doua saptamani dupa un tratament reusit.

Tratamentul fara prescriptie medicala pentru pediculoza se gaseste in farmacii, iar pentru primul pas este suficienta o discutie cu farmacistul care va indica cel mai bun tratament si care de regula, daca se urmeaza si toate regulile de igiena personala, este eficient. Ouale raman pe firele de par chiar si dupa ce au murit si este necesar sa fie indepartate cu un pieptan special [2].

Atunci cand tratamentele fara prescriptie medicala nu functioneaza, medicul poate recomanda produse pe baza de reteta, cum ar fi ivermectina orala [1]. 

Indepartarea mecanica a paduchilor si lindinilor poate fi realizata dupa finalizarea tratamentului, dar nu este eficienta sau suficienta in absenta acestuia. Utilizeaza un pieptene cu dinti fini, special conceput pentru indepartarea paduchilor si a lindinilor. Acesta poate fi folosit pe parul umed sau uscat, de preferinta dupa aplicarea unui balsam care sa faciliteze pieptanarea. Clatirea parului si a scalpului timp de cateva minute cu o solutie diluata de otet poate facilita desprinerea lindinilor [3]. 

Prevenirea reinfestarii

Prevenirea reinfestarii este un alt capitol delicat al pediculozei. De obicei, intreg mediul de viata al copilului ajunge sa fie contaminat cu micile insecte, inainte ca parintii sa observe existenta unei probleme, iar prevenirea reinfestarii impune igienizarea corecta a acestuia [4]. 

Lenjeria de pat, prosoapele, palariile, caciulile, sepcile, imbracamintea si alte obiecte personale care au fost ]n contact direct cu persoana infestata trebuie spalate in apa fierbinte, la minim 60 grade Celsius. Daca ai uscator automat de rufe, usuca-le la temperatura ridicata! [2] 

Aspira mobila tapitata, covoarele si scaunele de masina pentru a indeparta paduchii care ar fi putut cadea din par. 

In cazul obiectelor care nu pot fi spalate la temperaturi ridicate, introdu-le in mai multi saci bine legati la gura si depoziteaza-le timp de minim 3 saptamani, pana mor atat insectele, cat si ouale acestora [4]. 

O alta categorie de obiecte care nu pot fi spalate la temperaturi ridicate pot fi introduse in congelator timp de cateva zile, pentru a determina moartea insectelor si a oualor lor [5]. 

Pediculoza este o problema incomoda, care poate fi tratata prin metode specifice si respectand indicatiile medicului si ale farmacistului. Desi preventia nu este intotdeauna posibila, e util ca fiecare copil sa stie sa nu isi imparta obiectele personale cu altii. Pentru ajutor suplimentar, nu ezita sa consulti medicul!

Surse: