Scarlatina: ce este, cauze, simptome, tratament
Daca copilul tau are o eruptie cutanata, febra si dureri in gat, s-ar putea sa aiba scarlatina. In acest articol iti vom spune tot ce trebuie sa stii despre aceasta boala a copilariei, de la modul de manifestare pana la optiuni de tratament si prevenire.
Ce este scarlatina?
Scarlatina este o boala infectioasa bacteriana determinata de streptococul beta-hemolitic de grup A. Pentru scarlatina simptome caracteristice sunt considerate eruptia cutanata distinctiva care acopera cea mai mare parte a corpului. Aceasta boala afecteaza, cel mai adesea, copiii, dar pot aparea cazuri de scarlatina si la adulti.
In trecut, aceasta era considerata o boala grava a copilariei.[3] Si in prezent, desi este usor de tratat, toate cazurile de scarlatina sunt supravegheate la nivel national si trebuie raportate, in mod obligatoriu, de catre furnizorii de servicii medicale. Potrivit Centrului National de Supraveghere si Control al Bolilor Transmisibile, daca apar cel putin 3 cazuri (confirmate/ probabile) de scarlatina intr-o colectivitate (scoala, gradinita etc.) raportate la distanta de maximum 10 zile unul fata de celalalt si cu legatura epidemiologica intre ele, se considera ca exista un focar.[1]
Transmitere
Scarlatina se transmite cu usurinta, in principal pe cale respiratorie, prin intermediul picaturilor emise atunci cand o persoana infectata tuseste, stranuta, vorbeste sau rade. De exemplu, te poti imbolnavi daca:
- Inspiri acele picaturi;
- Atingi un obiect sau o suprafata contaminata, iar apoi iti duci mainile la gura sau la nas;
- Folosesti acelasi pahar, farfurie sau tacamuri ca si o persoana infectata.
In cazuri rare, se poate transmite si pe cale digestiva, prin consumul de alimente contaminate.[4]
Perioada de incubatie
In general, la scarlatina perioada de incubatie, adica intervalul de timp dintre contractarea infectiei si aparitia primelor simptome de scarlatina, poate varia intre 2 si 4 zile.[3]
Contagiozitate
Este important de retinut ca o persoana infectata poate transmite aceasta boala si altora chiar si cu pana la 6 zile inainte de aparitia primelor simptome. Scarlatina, la inceput, este extrem de contagioasa. Dupa inceperea tratamentului, pacientul continua sa fie contagios timp de 24 de ore de la administrarea primei doze de antibiotic. In lipsa tratamentului, perioada de contagiozitate se prelungeste pana la 2 sau 3 saptamani de la aparitia primelor simptome.[2]
Cauze de aparitie
Scarlatina este cauzata de infectia cu streptococul beta hemolitic de grup A (Streptococcus pyogenes), acelasi tip de bacterie care provoaca faringita streptococica. Aceasta se gaseste la nivelul nasului si al gatului si produce uneori o toxina responsabila de aparitia eruptiei cutanate caracteristica scarlatinei.[4]
Factori de risc
Desi oricine poate face scarlatina, cele mai multe cazuri apar in randul copiilor, in special a celor cu varste cuprinse intre 5 si 15 ani. Din randul adultilor, cei mai expusi la riscul de a se imbolnavi sunt cei care au copii de varsta scolara sau care se afla adesea in contact cu acestia.
Ca toate bolile contagioase, scarlatina tinde sa se raspandeasca mai repede in colectivitati. De aceea, elevii si prescolarii sunt adesea cei mai afectati. De asemenea, o persoana bolnava poate transmite boala si membrilor familiei sale, precum si celor cu care au intrat in contact direct.[4]
Simptome
Fie ca este vorba de un adult sau de un copil, simptomele scarlatinei sunt aceleasi. Unul dintre cele mai cunoscute este eruptie cutanata rosie specifica. Descrisa, popular, cu denumirea de bube scarlatina si asemanata cu o arsura solara, este aspra la pipait si apare, de obicei, mai intai pe fata sau pe gat, urmand ca ulterior sa se extinda pe trunchi, brate si picioare; daca se aplica presiune pe pielea inrosita, aceasta va deveni palida.
Eruptia este mai pronuntata in zona inghinala, a subratului, genunchiului, cotului si a gatului. Fata pare imbujorata, cu o zona mai palida in jurul gurii (aspect de obraji palmuiti). Aceste simptome persista, de obicei, o saptamana, dupa care eruptia este inlocuita cu descuamarea pielii.
Alte simptome ale scarlatinei la copii si adulti sunt:
- Limba zmeurie (apare ca urmare a descuamarii straturilor superficiale ale mucoasei linguale);
- Febra mare, insotita adesea de frisoane;
- Gat rosu si dureros;
- Dificultati la inghitire;
- Ganglioni limfatici mariti, sensibili la atingere;
- Greata;
- Varsaturi;
- Dureri de cap, abdominale sau musculare.[3][4]
Scarlatina la copii
Scarlatina este, de cele mai multe ori, diagnosticata in randul copiilor. Incidenta cea mai mare a bolii este inregistrata in intervalul de varsta 5 - 15 ani. Desi simptomele pot fi destul de violente, in special din cauza febrei mari si a durerilor acute din gat, scarlatina nu este considerata, in prezent, o afectiune grava. Este important ca diagnosticul sa fie facut rapid, pentru a se incepe un tratament adecvat cu antibiotice, astfel incat sa fie prevenite complicatiile.
La fel de importanta ca tratamentul antibiotic este conduita micului pacient pana la recuperare. Desi activitatile scolare pot fi reluate, teoretic, incepand cu 24 ore dupa administrarea primei doze de antibiotic, pacientul nemaifiind contagios, comunitatea medicala ii sfatuieste pe parinti sa incurajeze o convalescenta relaxata, cu multa odihna, in care organismul sa se recupereze cat mai bine.
Scarlatina la adulti
Suntem obisnuiti sa discutam despre scarlatina preponderent la copii, dar si adultii pot face scarlatina. In majoritatea cazurilor, scarlatina la adulti nu se asociaza cu nici un fel de complicatii, mai ales daca afectiunea este tratata in mod adecvat. Totusi, exista un risc minim ca infectia sa se raspandeasca si la alte organe, determinand probleme de sanatate ceva mai grave: otita, abcese faringiene etc.
Respectand tabloul clinic general, la adulti primele simptome de scarlatina sunt asemanatoare gripei: temperatura mare, gat extrem de dureros, cresterea adenopatie cervicala. La 12 - 48 ore de la debutul simptomelor apare eruptia cutanata, cu aspectul caracteristic.
Desi mai frecventa la copii in intervalul de varsta 5 - 15 ani, scarlatina te poate afecta si in viata de adult si impune acelasi protocol terapeutic hotarat pentru prevenirea complicatiilor.
Complicatii
Sunt rare, dar pot aparea atunci cand, in lipsa tratamentului, toxina se raspandeste la alte organe. Printre posibilele complicatii ale scarlatinei se numara:
- Abcese in jurul amigdalelor;
- Infectii ale urechii, sinusurilor ori pielii;
- Pneumonie;
- Febra reumatica;
- Artrita;
- Glomerulonefrita poststreptococica.[4]
Diagnostic
Medicul va stabili diagnosticul in urma anamnezei si a examinarii copilului. Confirmarea suspiciunii de diagnostic se realizeaza prin efectuarea examenelor de laborator:
- Testul rapid de depistare a antigenului streptococului beta-heolitic de grup A este, cel mai adesea, folosit in cabinetele de pediatrie. Rezultatele testului sunt disponibile in doar cateva minute, cu mentiunea ca rezultatele fals-negative sunt o realitate care nu poate fi ignorata. Cu alte cuvinte, daca un copil simptomatic are un rezultat pozitiv, se poate incepe imediat tratamentul cu antibiotic; dacă un copil simptomatic are un rezultat negativ, acesta va fi indrumat sa efectueze un exsudat faringian.
- Exsudatul faringian reprezinta proba standard pentru diagnosticul infectiei streptococice. Recoltarea corecta a probelor garanteaza o precizie de pana la 95% a rezultatului obtinut. Intotdeauna, exsudatul faringian se recolteaza la prima ora dimineata, inainte ca pacientul sa fi baut sau sa fi mancat si obligatoriu inainte de inceperea unui tratament cu antibiotice. Durata testului este ceva mai mare, de 24 - 72 ore, ceea ce inseamna ca poate fi necesara amanarea inceperii tratamentului. Antibiograma nu este considerata necesara in cazul anginei streptococice, avand in vedere ca miroorganismul si-a pastrat sensibilitatea naturala fata de peniciline. In cazul pacientilor cu alergie la peniciline, se recomanda efectuarea antibiogramei si identificarea unei alte solutii.
Este important de precizat ca masurile de sanatate publica recomanda ca, la depistarea unui focar de scarlatina, toate persoanele care au venit in contact cu pacientul sa efectueze un exsudat faringian pentru identificarea purtatorilor sanatosi. Este vorba despre membrii familiei, colegii de clasa sau de grupa de la gradinita, colegii de birou etc.
Metode de tratament
Tratamentul scarlatinei consta in administrarea de antibiotice. Acestea grabesc vindecarea, amelioreaza simptomele, limiteaza raspandirea bolii la alte persoane si previn aparitia unor complicatii grave. Activitatile normale, cum ar fi mersul la scoala sau gradinita, pot fi reluate la 24 de ore de la administrarea primei doze de antibiotic si dupa disparitia febrei. Este foarte important ca tratamentul sa fie administrat exact asa cum a recomandat medicul, fara a-l intrerupe, chiar daca simptomele se amelioreaza.
Remedii naturiste
Pentru reducerea durerii si disconfortului, se poate apela si la cateva remedii naturiste care, desi nu reprezinta un tratament pentru scarlatina, contribuie la ameliorarea starii generale:
- Gargara cu apa sarata - aceste este un remediu folosit adesea pentru a calma durerile in gat si usor de preparat; trebuie doar sa dizolvi o lingurita de sare intr-un pahar cu apa calduta; nu-l oferi unui copil decat daca acesta stie sa faca gargara;
- Umidificarea aerului din camera - aerul uscat poate irita si mai mult gatul;
- Evitarea iritantilor - daca in casa se afla o persoana bolnava, incearca sa nu fumezi si sa nu folosesti produse de curatare puternice; acestea pot irita si mai rau gatul.
- Lichide calde si reci - o supa calda de pui sau o portie mica de inghetata pot ajuta la calmarea durerilor in gat.
Desi nu exista, propriu-zis, un regim pentru scarlatina, se recomanda consumul de lichide din abundenta, pentru a mentine gatul umed si a preveni deshidratarea. Pe langa apa, ceaiurile si sucurile de fructe si legume, bogate in vitamine, sunt alternative bune. Copiilor mai mari le pot fi oferite si pastile pentru dureri in gat.[3]
Preventie
Doar pentru ca o persoana a avut o data scarlatina nu inseamna ca a dobandit imunitate completa. Nu exista un vaccin pentru scarlatina, dar exista cateva recomandari general valabile pentru prevenirea infectiilor, pe care si copiii pot fi invatati sa le respecte:
- Spalarea frecventa si corecta a mainilor (in special dupa tuse sau stranut si inainte de a gati sau de a manca), cu sapun si apa calda, timp de cel putin 20 de secunde; in lipsa apei si a sapunului, poate fi folosita o solutie dezinfectanta;
- Acoperirea gurii si a nasului in caz de stranut si tuse; se recomanda folosirea unui servetel sau a cotului;
- Aruncarea servetelelor folosite in cosul de gunoi;
- Spalarea paharelor, tacamurilor si a farfuriilor folosite de o persoana infectata; fiind vorba de copii, este indicata si spalarea jucariilor acestora.[4]
In trecut, scarlatina obisnuia sa fie considerata o boala grava, insa acum poate fi tratata cu usurinta. Chiar si fara tratament, copilul ar trebui sa-si revina dupa o saptamana.[2] Dupa cum am vazut insa, antibioticele grabesc vindecarea, limiteaza transmiterea bolii si previn aparitia unor complicatii grave. In orice caz, o vizita la medic este necesara atunci cand copilul tau are o eruptie cutanata, insotita de febra, dureri in gat si alterarea starii generale de sanatate. Acesta este singurul in masura sa stabileasca un diagnostic si un plan de tratament.
Bibliografie:
- Metodologie de Supraveghere a Scarlatinei in Romania, www.cnscbt.ro. Accessed 20 Apr. 2022
- NHS Choices. Scarlet Fever. 2022, www.nhs.uk/conditions/scarlet-fever/. Accessed 20 Apr. 2022.
- “Scarlet Fever - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2019, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/scarlet-fever/symptoms-causes/syc-20377406. Accessed 20 Apr. 2022.
- Scarlet Fever: All You Need to Know. 2022, www.cdc.gov/groupastrep/diseases-public/scarlet-fever.html. Accessed 20 Apr. 2022.
