Sindrom Stevens-Johnson: cauze, simptome, tratament

Ce este Sindromul Stevens-Johnson? 

Sindromul Stevens-Johnson este o afectiune medicala grava caracterizata prin inflamarea si deteriorarea severa a pielii si a membranelor mucoase. Este o reactie, de cele mai multe ori, la un medicament sau la o infectie si poate fi mortala. Potrivit Centrului pentru Controlul si Prevenirea Bolilor (CDC) acest sindrom este foarte rar, afectand intre 1 si 3 persoane dintr-un milion in fiecare an [1]. 

Sindromul poate afecta pe oricine, indiferent de varsta, dar exista o incidenta mai mare la persoanele cu sistem imunitar slabit, la cele cu boli autoimune si la cele cu anumite infectii virale. Nu exista o predispozitie clara intre sexe, dar se discuta despre o usoara prevalenta la femei.

Sindromul Stevens-Johnson este rezultatul unei reactii anormale a sistemului imunitar. In loc sa protejeze organismul, acesta ataca in mod gresit celulele pielii si ale mucoasei. Rezultatul acestui proces este moartea celulelor, ceea ce duce la desprinderea pielii si a mucoasei, dand nastere unor leziuni asemanatoare arsurilor grave [2].

Aceasta afectiune este considerata o urgenta medicala. Necesita ingrijire imediata intr-un spital sau o unitate de arsi. Fara tratament, poate duce la complicatii severe, inclusiv infectii, sepsis, insuficienta a organelor si moarte. Rata de mortalitate pentru sindromul Stevens-Johnson este de aproximativ 10-15% [3].

Cauzele Sindromului Stevens-Johnson

Una dintre cele mai frecvente cauze ale sindromului Stevens-Johnson este reactia adversa la anumite medicamente. Exista o varietate de medicamente pot provoca acest sindrom, inclusiv unele tipuri de antibiotice, medicamente pentru guta, medicamente antipsihotice, medicamente anticonvulsivante si unele tipuri de analgezice.

Infectiile, de asemenea, pot provoca sindrom Stevens-Johnson. Unele infectii virale si bacteriene precum HIV, herpes simplex si pneumonia pot duce la aceasta afectiune. Centrul pentru Controlul si Prevenirea Bolilor (CDC) sugereaza ca persoanele cu HIV au un risc mai mare de a dezvolta sindromul Stevens-Johnson, ca raspuns la anumite medicamente [4].

Factorii genetici pot, de asemenea, creste riscul de sindrom Stevens-Johnson. Persoanele cu anumite tipuri de gene HLA sunt mai predispuse la dezvoltarea sindromului.

Unii experti cred ca sindromul Stevens-Johnson poate fi cauzat de o reactie imuna anormala la un medicament sau la o infectie. Acest lucru poate duce la deteriorarea si moartea celulelor pielii, ceea ce duce la simptomele caracteristice ale sindromului [5].

Simptomele Sindromului Stevens-Johnson

Simptomele sindromului Stevens-Johnson apar brusc, ceea ce poate duce la confuzia lor cu simptomele gripei sau ale altor boli comune. Aceasta este prima etapa a bolii, in care pacientul poate prezenta febra, durere in gat, tuse, varsaturi, diaree si o senzatie generala de indispozitie. Aceste simptome, desi pot parea usoare, nu trebuie ignorate deoarece pot fi prevestitoarele unei afectiuni mult mai grave.

A doua etapa este caracterizata de aparitia eruptiilor cutanate, unul dintre cele mai evidente simptome ale sindromului Stevens-Johnson. Eruptia poate incepe ca niste pete rosii mici, dar se poate extinde rapid, conducand la formarea de vezicule si ulcere. Este important de mentionat ca eruptia se poate raspandi pe tot corpul, inclusiv in interiorul gurii, nasului si pe organele genitale [2]. 

In plus fata de aceste simptome, pacientii cu sindrom Stevens-Johnson pot avea si probleme oculare. Acestea pot include ochi rosii, umflati si durerosi, sensibilitate la lumina si vedere incetosata. In unele cazuri, afectarea ochilor poate fi atat de grava incat poate duce la orbire.

Consecintele pe termen lung ale Sindromului Stevens-Johnson sunt deosebit de grave. Daca sindromul nu este tratat la timp poate duce la complicatii extreme, inclusiv la insuficienta organica si deces [3].

Diagnosticul Sindromului Stevens-Johnson

Diagnosticul sindromului Stevens-Johnson incepe cu identificarea simptomelor. Ulterior, medicul va efectua o examinare fizica pentru a evalua severitatea starii pacientului si a confirma diagnosticul. Examinarea poate include evaluarea pielii si a mucoaselor, precum si a organelor interne daca este necesar.

In unele cazuri, teste de laborator pot fi necesare pentru a confirma diagnosticul de sindrom Stevens-Johnson. Acestea pot include teste de sange, teste cutanate sau biopsii pentru a verifica prezenta inflamatiei si a celulelor moarte [4]. 

Daca boala este severa sau daca medicul suspecteaza sindromul Stevens-Johnson poate fi necesara consultarea unui specialist cum ar fi un dermatolog, oftalmolog sau un medic specialist in boli infectioase. Specialistii pot ajuta la confirmarea diagnosticului si la planificarea tratamentului.

Tratamentul Sindromului Stevens-Johnson

Tratamentul Sindromului Stevens-Johnson (SSJ) necesita interventie medicala de urgenta si incepe, in general, cu spitalizarea imediata a pacientului. In cazuri severe, pacientii pot fi internati in unitati de mari arsi sau de terapie intensiva pentru a primi ingrijiri specializate. Aceste ingrijiri includ hidratare adecvata, nutritie si controlul durerii, cat si monitorizarea atenta a semnelor vitale [3].

In cazul in care sindromul este provocat de o anumita substanta sau un medicament, este esential ca acesta sa fie intrerupt imediat.

Sindromul Stevens-Johnson poate provoca o serie de simptome dureroase. Tratamentul implica deseori medicamente pentru ameliorarea durerii, creme pentru arsuri si medicamente pentru prevenirea infectiilor. Tratamentele pentru ochi sunt, de asemenea, necesare pentru a preveni leziunile oculare permanente.

Recuperarea si reabilitarea sunt parti esentiale ale tratamentului. Dupa ce afectiunea s-a stabilizat, pacientii pot necesita ingrijiri cu scop de reabilitare pe termen lung. Terapia fizica si ocupationala pot fi utile. 

Sindromul Stevens-Johnson este o afectiune grava care necesita intelegere detaliata si tratament prompt. Sanatatea este prioritara, asadar nu ezita sa contactezi medicul inca de la primele simptome pe care le observi; uneori, promptitudinea interventiei poate face diferenta intre viata si moarte!

Disclaimer: Acest articol are un rol strict informativ, iar informatiile prezentate nu inlocuiesc controlul si diagnosticul de specialitate. Daca te confrunti cu simptome neplacute, adreseaza-te cat mai curand unui medic. Numai specialistul este in masura sa iti evalueze starea de sanatate si sa recomande testele necesare sau masurile de tratament adecvate pentru ameliorarea simptomelor!

Surse: