Sindromul Guillain-Barre: cauze, simptome, tratament

Ce este sindromului Guillain-Barre? 

Sindromul Guillain-Barre este o afectiune neurologica grava in care sistemul imun al organismului ataca in mod eronat nervii periferici. Acesti nervi sunt esentiali pentru functionarea normala a corpului, deoarece conecteaza creierul si maduva spinarii la restul organismului, transmitand semnalele necesare miscarii si senzatiei. Atacarea acestor nervi perturba semnalele normale, provocand simptome precum slabiciune si paralizie [1].

Exista mai multe tipuri de sindrom Guillain-Barre, fiecare cu propriile sale caracteristici. Printre acestea se numara poliradiculoneurita acuta inflamatorie (PAID), care este forma cea mai comuna a bolii, Sindromul Miller Fisher, caracterizat prin probleme de coordonare si echilibru si neuropatia motorie acuta axonala, care afecteaza in primul rand nervii motori [2].

In ciuda gravitatii sale, sindromul Guillain-Barre este o afectiune rara. Statisticile arata ca afecteaza aproximativ una din 100.000 de persoane. Poate debuta la orice varsta, dar incidenta sa creste odata cu inaintarea in varsta. Barbatii sunt usor mai predispusi la a dezvolta sindromul decat femeile [3].

Cauzele sindromului Guillain-Barre

Sindromul Guillain-Barre este o tulburare neurologica rara si grava, a carei origine exacta ramane un mister pentru comunitatea medicala. Desi cauza precisa este inca necunoscuta, sindromul este adesea asociat cu o infectie virala sau bacteriana recenta. S-a observat ca 30% din cazurile de sindrom Guillain-Barre au fost precedate de o infectie cu Campylobacter jejuni, o bacterie obisnuita in toxiinfectiile alimentare. Alte infectii asociate cu declansarea sindromului includ virusul Zika, virusul Epstein-Barr si virusul gripal [1].

Un aspect crucial al sindromului Guillain-Barre este raspunsul anormal al sistemului imunitar. In mod normal, sistemul imunitar al organismului protejeaza corpul de microorganismele daunatoare, cum ar fi bacteriile si virusurile. Insa in cazul sindromului Guillain-Barre, acesta incepe sa atace mielina, un strat protector al nervilor. Acest atac duce la inflamatie si deteriorare, impiedicand transmiterea eficienta a semnalelor de la nervi la muschi, ceea ce poate duce la slabiciune musculara sau paralizie [4].

Factorii de risc pentru dezvoltarea sindromului Guillain-Barre sunt variabili. Desi oricine poate dezvolta aceasta afectiune, anumite grupuri par sa fie mai susceptibile. Barbatii si persoanele de varsta mijlocie sau mai inaintata sunt mai susceptibile sa dezvolte sindromul. Persoanele care au avut recent o interventie chirurgicala pot fi, de asemenea, mai predispuse la a dezvolta acest sindrom [5].

In ciuda incertitudinii privind cauza exacta a sindromului Guillain-Barre, studiile sugereaza ca poate fi declansat de o reactie autoimuna la o infectie. In aceasta situatie, sistemul imunitar, care obisnuieste sa protejeze corpul de infectii si boli, incepe sa atace propriile tesuturi si organe.

Simptomele sindromului Guillain-Barre

Simptomele sindromului Guillain-Barre pot varia de la usoare la severe, incepand adesea cu senzatii de furnicaturi si slabiciune in picioare. Acestea pot evolua rapid in doar cateva ore, zile sau saptamani, afectand intregul corp si provocand paralizie. In functie de severitatea afectiunii, pacientii pot avea dificultati de respiratie, probleme de inghitire sau vorbire sau chiar paralizie [2]. 

In general, simptomele se dezvolta in etape. Initial, pacientii pot simti dureri la nivelul spatelui sau al picioarelor, oboseala sau disconfort. Acestea pot fi urmate de simptome mai severe precum slabiciune musculara, probleme de coordonare, dificultati de respiratie, probleme de inghitire sau vorbire sau paralizie [4]. 

In cazurile severe, sindromul Guillain-Barre poate duce la probleme respiratorii, batai neregulate ale inimii, tensiune arteriala instabila sau alte probleme medicale grave care necesita ingrijire de urgenta. Aproximativ 30% dintre cei cu sindromul Guillain-Barre au nevoie de asistenta respiratorie la un moment dat [1]. 

Simptomele sindromului Guillain-Barre pot dura saptamani sau luni, iar recuperarea poate necesita perioade lungi de timp. Desi majoritatea pacientilor se recupereaza complet sau aproape complet, unii pot ramane cu o anumita forma de slabiciune pe termen lung. Aproximativ 30% dintre pacienti raman cu o slabiciune moderata la 3 ani dupa debutul bolii.

Diagnosticarea sindromului Guillain-Barre

Diagnosticarea sindromului Guillain-Barre poate fi o provocare in fazele timpurii ale bolii, deoarece simptomele sale pot fi similare cu cele ale altor afectiuni neurologice. In ciuda acestui fapt, exista o serie de teste care pot ajuta la identificarea bolii, dintre care unele sunt analiza lichidului cefalorahidian, electromiografia si examinarea clinica obisnuita [3].

Analiza lichidului cefalorahidian este un proces in care se colecteaza o mostra de lichid care inconjoara creierul si maduva spinarii, prin intermediul unei proceduri numite punctie lombara. In cazul sindromului Guillain-Barre, acest lichid poate avea un nivel ridicat de proteine, ceea ce poate sugera prezenta bolii.

Electromiografia este o alta procedura de diagnosticare folosita pentru masurarea activitatii electrice a muschilor si a nervilor. Aceasta procedura poate dezvalui anomalii specifice sindromului Guillain-Barre, cum ar fi o incetinire a vitezei de conducere nervoasa [4]. 

Identificarea rapida a sindromului Guillain-Barre este de o importanta cruciala. Diagnosticul timpuriu permite inceperea tratamentului cat mai curand posibil, prevenind astfel complicatiile severe. Majoritatea persoanelor cu sindrom Guillain-Barre incep sa se recupereze in termen de 2-4 saptamani de la debutul simptomelor, atunci cand tratamentul este inceput cat mai curand posibil dupa diagnostic [4].

Pacientii cu simptome suspecte de sindrom Guillain-Barre ar trebui sa se adreseze unui medic cat mai curand posibil. Cand se prezinta la medic, este important sa fie cat mai deschisi cu privire la simptomele pe care le experimenteaza, pentru a ajuta la stabilirea unui diagnostic precis si rapid.

Tratamentul sindromului Guillain-Barre

Tratamentul pentru sindromul Guillain-Barre variaza in functie de severitatea simptomelor. Pentru cazurile usoare, monitorizarea simptomelor ar putea fi suficienta. In cazurile mai severe, terapia cu imunoglobulina intravenoasa (IVIG) sau plasmafereza sunt adesea utilizate. Aceste tratamente functioneaza prin reducerea raspunsului imun al organismului, care este responsabil pentru deteriorarea nervilor. Aproximativ 70% dintre pacientii cu sindromul Guillain-Barre incep sa se recupereze dupa ce primesc tratamentul [3].

In timpul stadiilor acute ale bolii, pacientii pot necesita ingrijire intensiva. Acest lucru poate include asistenta pentru respiratie si monitorizarea functiilor vitale. Ingrijirea suportiva este esentiala pentru gestionarea complicatiilor potentiale si a masurilor preventive. De exemplu, pacientii pot necesita terapie fizica pentru a preveni tromboza venoasa profunda, o complicatie comuna in cazul imobilitatii prelungite [5].

Dupa ce starea pacientului se stabilizeaza, incepe etapa de reabilitare. Aceasta poate include terapie fizica si ocupationala pentru a ajuta la refacerea fortei musculare si la recuperarea abilitatilor motrice. Pana la 80% dintre pacientii cu sindromul Guillain-Barre pot sa mearga independent la 6 luni dupa debutul bolii, cu ajutorul terapiei fizice [2].

Pe langa aspectele fizice, tratamentul sindromului Guillain-Barre trebuie sa cuprinda si aspectele emotionale si psihologice. Suportul psihologic si consilierea pot ajuta pacientii si familiile lor sa faca fata schimbarilor aduse de boala. Aproximativ 60% dintre supravietuitori se confrunta cu anxietate, depresie sau alte tulburari psihologice.

Viata cu sindromul Guillain-Barre

Viata cu sindromul Guillain-Barre poate fi o provocare, dat fiind ca acest sindrom poate determina aparitia unor limitari fizice. Adaptarea la acestea este esentiala pentru a mentine calitatea vietii. Modificarea locuintei pentru a facilita mobilitatea, inclusiv instalarea de bare de sustinere in baie sau folosirea unui scaun cu rotile poate fi de ajutor. De asemenea, este important sa se solicite asistenta atunci cand este necesar.

Ingrijirea medicala continua este o alta componenta esentiala a gestionarii sindromului Guillain-Barre. Vizitele regulate la medic, terapia fizica si ocupationala precum si monitorizarea simptomelor sunt aspecte care contribuie la imbunatatirea starii de sanatate a persoanei afectate. De asemenea, este necesar sa se mentina o comunicare deschisa cu echipa medicala si sa se respecte cu strictete recomandarile acesteia [3].

Sprijinul emotional joaca, de asemenea, un rol important in gestionarea sindromului Guillain-Barre. Impactul emotional al diagnosticului si al simptomelor poate fi semnificativ. Consilierea psihologica, terapia si grupurile de sprijin pot fi de mare ajutor. De asemenea, mentinerea legaturilor sociale si comunicarea cu familia si prietenii pot aduce beneficii emotionale importante.

Impactul sindromului Guillain-Barre asupra vietii de zi cu zi poate varia considerabil de la o persoana la alta. Pot aparea dificultati in realizarea unor activitati zilnice cum ar fi mersul, gatitul sau imbracatul. Pot exista si provocari la locul de munca, in special daca activitatea presupune efort fizic [4].

Sindromul Guillain-Barre este o boala autoimuna rara, dar grava, care poate provoca slabiciune musculara severa si paralizie. Cauzele nu sunt pe deplin intelese, dar este cunoscut faptul ca apare adesea dupa o infectie. Diagnosticarea timpurie si tratamentul adecvat sunt esentiale pentru a imbunatati prognosticul.

Disclaimer: Acest articol are un rol strict informativ, iar informatiile prezentate nu inlocuiesc controlul si diagnosticul de specialitate. Daca te confrunti cu simptome neplacute, adreseaza-te cat mai curand unui medic. Numai specialistul este in masura sa iti evalueze starea de sanatate si sa recomande testele necesare sau masurile de tratament adecvate pentru ameliorarea simptomelor! 

Surse: