Tiroidita autoimuna (Hashimoto): Cauze, manifestari si optiuni de tratament

Tiroida autoimuna este una dintre cele mai raspandite afectiuni endocrine la nivel mondial, aceasta avand o prevalenta mai mare in randul femeilor decat al barbatilor. Boala are o incidenta de 3,5 la 1000/an in cazul femeilor, comparativ cu sexul opus care este afectat doar 0,8 la 1000/an.

Din fericire, tiroida Hashimoto poate fi tinuta sub control cu usurinta, fara sa afecteze calitatea vietii, atat timp cat este descoperita timpuriu si tratata corespunzator. Veti afla in randurile urmatoare care sunt cele mai frecvente manifestari si ce cauze determina aparitia sa. 

Ce este tiroidita autoimuna?

Tiroida este o glanda de dimensiuni mici care se afla in partea inferioara a gatului, sub ceea ce se denumeste popular drept ”Marul lui Adam”.

Aceasta are ca scop principal secretia de hormoni tiroidieni, responsabili cu energia pe care o primesc  celulele corpului. In anumite situatii, glanda nu produce o cantitate suficienta de hormoni, moment in care apar dezechilibre si disfunctii, care pot pune in pericol buna functionare a organismului.

Tiroidita Hashimoto  reprezinta o disfunctie care determina sistemul imun sa produca anticorpi care distrug glanda tiroida intr-o maniera ireversibila. Aceasta se manifesta vizibil printr-o inflamatie care este cunoscuta sub numele de  „tiroida”. Deoarece este o boala autoimuna, Hashimoto nu poate fi tratata niciodata permanent. 

In foarte multe cazuri, tiroida autoimuna poate conduce la hiposecretia de hormoni tiroidieni, numita si hipotiroidism. Afectiunea poate fi regasita in articolele de specialitate si sub numele de tiroidita autoimuna, tiroidita limfocitara cronica sau boala lui Hashimoto.

Cauze de aparitie

In ceea ce priveste cauzele care determina aparitia bolii, acestea nu au fost descoperite cu exactitate. Afectiunea este declansata de regula un cumul de factori favorizanti. 

Printre acestia sunt amintiti:

• Genul - sunt afectate in mod special femeile (motivele sunt inca necunoscute, iar raportul este de 1/10 pentru barbati);
• Ereditatea - este mult mai probabil ca boala lui Hashimoto sa apara in cazul persoanelor care au in familie cazuri de tiroida autoimuna;
• Varsta - desi tiroida limfocitara cronica poate sa se manifeste la orice varsta, cel mai adesea sunt afectate femeile fertile (la varsta a doua);
• Radiatiile - conform studiilor realizate de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), radiatiile din mediu si poluarea accentuata pot declansa tiroidita Hashimoto;
• Afectiunile asociate - Tiroida autoimuna poate fi declansata de alte afectiuni, printre care: diabet de tip 1, lupus, boli de tesut conjunctiv, vitiligo, afectiuni cromozomiale (sindromul Turner, sindromul Down); 
• Consumul de anumite medicamente - in special cele care contin litiu, interleukina-2,  interferon alfa;
• Excesul de iod - (amiodarona).

De asemenea, exista o serie de teorii potrivit carora si existenta unei bacterii specifice ar putea duce la declansarea raspunsului imun. 

Simptome

Manifestarile bolii lui Hashimoto nu sunt specifice. Din acest motiv, in aproximativ 80% dintre cazuri pacientul are functie tiroidiana normala si este asimptomatic.

In anumite situatii, persoanele afectate pot prezenta gusa ori un volum diminuat al glandei tiroide, crestere ponderala brusca, lentoare in miscari, in gandire sau tulburari de memorie sau de concentrare.

De asemenea, evolutia tiroidei autoimune este una lenta, care se poate intinde de-a lungul unei perioade de mai multi ani. Astfel, cele mai intalnite simptome ale tiroiditei Hashimoto sunt asemanatoare cu cele ale hipotiroidismului. 

Printre manifestarile frecvente ale tiroiditei autoimune se pot regasi:

• Culoarea palida a pielii sau uscaciunea acesteia;
• Oboseala accentuata si depresia;
• Limba umflata;
• Constipatia;
• Sensibilitatea crescuta la temperaturi joase;
• Caderea excesiva a parului si unghiile casante (care se rup usor);
• Durerea musculara sau slabiciunea musculara;
• Menstruatia abundenta sau neregulata;

Diagnosticarea precoce a acestei afectiuni autoimune este foarte importanta, deoarece intarzierea urmarii tratamentului poate face ca boala sa degenereze in tulburari mentale si probleme cardiace. Mai mult, tiroidita Hashimoto in sarcina poate afecta fatul (inclusiv malformatii congenitale), motiv pentru care aceasta trebuie descoperita din timp. 

Complicatii

Daca suferiti de tiroida autoimuna, trebuie sa urmati cu strictete schema de tratament recomandata de medic. In caz contrar, gusile voluminoase pot determina fenomenul de compresie la nivelul gatului (se manifesta adesea prin dificultati la inghitire). 

Cele mai des intalnite complicatii ale bolii lui Hashimoto sunt:

• Senzatia de constrictie la nivelul lojei cervicale anterioare;
• Disfonia si dispneea;
• Hipotiroidia;
• Boala cardiaca sau insuficienta cardiaca;
• Infertilitatea;
• Neuropatia periferica;
• Coma mixedematoasa (este cauzata de hipotiroidia de lunga durata netratata si poate fi fatala pentru pacient)

Diagnostic

In trecut, diagnosticarea bolii Hashimoto nu putea fi realizata de catre medicii decat in stadii foarte tarziu. Atunci, simptomele erau deja in stadii avansate si masurile de tratament erau limitate. 

In prezent, aceasta problema a fost rezolvata prin intermediul unui consult de specialitate si al unui set complet de investigatii. In functie de suspiciunile existente, poate fi indicata si necesitatea efectuarii unor analize de laborator cu rol esential in diagnosticarea exacta si corecta a acestei afectiuni.  

Testul TSH

Are ca scop principal determinarea valorilor TSH (un hormon hipofizar). Este, de regula, primul test la care apeleaza medicii in diagnosticul disfunctiilor tiroidiene. TSH este un parametru specific si sensibil pentru controlul functiei tiroidiene, valoarea sa fiind corelata invers proportional cu nivelul hormonilor tiroidieni.

Mai exact, un nivel crescut de TSH este echivalent cu valori anormal de mici ale hormonilor tiroidieni (T4 si T3). Daca acestia sunt scazuti, glanda tiroida poate fi intr-un stadiu hipoactiv. Analiza TSH poate fi folosita si pentru monitorizarea hipotiroidismuluisau stabilirea unui tratament corespunzator, care sa se plieze pe nevoile pacientului.

Testul TPO

Acesta reprezinta testarea anticorpilor tiroidieni si este necesar deoarece tiroidita Hashimoto este o boala autoimuna. In urma rezultatelor primite, medicul poate concluziona prezenta in sange a anticorpilor impotriva peroxidazei tiroidiene.

De asemenea, in timpul consultului, specialistul endocrinolog va poate intreba:

• Momentul ininitial in care ati observat aparitia simptomelor;
• Care sunt manifestarile si daca au survenit schimbari ale acestora pana in momentul in care ati ajuns la control;
• Daca exista modificari ale vocii;
• Daca au survenit cresteri in greutate rapide si inexplicabile;
• Daca suferiti de pierderi de memorie;
• Daca aveti libidoul scazut sau crescut in ultima perioada;
• Daca ati suferit de modificari ale tranzitului intestinal (constipatie, diaree);
• Daca aveti cazuri in familie ale persoanelor care sufera de deficiente ale glandei tiroide si care sunt acestea. 

Metode de tratament

In anumite cazuri, hipotiroidismul este un stadiu trecator, insa de cele mai multe ori pacientii au nevoie de un tratament pe termen lung cu hormoni. Acesta poate fi util in reducerea inflamatiei glandei sau a unei glande tiroide marite.

Tiroidita autoimuna care se manifesta in sarcina trebuie monitorizata in permanenta in paralel cu nivelul hormonilor tiroidieni. Astfel tratamentul poate fi ajustat rapid, iar riscul punerii in pericol al mamei sau fatului sa fie diminuat.

Schema de tratament impotriva bolii lui Hashimoto poate include si administrarea de medicamente (de regula, pe tot parcursul vietii). Administrarea unui tratament medicamentos pentru boala Hashimoto poate reduce considerabil simptomele hipotiroidisumul.

De asemenea, terapia cu hormoni este una dintre cele mai eficiente metode de tratament pentru tiroidita Hashimoto. Aceasta presupune substitutia hormonala prin administrarea zilnica a hormonului levotiroxina.

Desi tiroida autoimuna Hashimoto nu poate fi vindecata pe deplin, deoarece procesul de distrugere a glandei tiroide este ireversibil, exista o serie de solutii de tratament. Este esential ca deficienta sa fie depistata in stadii incipiente, pentru a preveni aparitia simptomelor sau dezvoltarea de noi afectiuni.