Vasopresina si rolul ei in reglarea echilibrului hidric: ce trebuie sa stii

Ce este vasopresina?

Vasopresina, cunoscuta si sub denumirile de hormon antidiuretic, ADH sau AVP, este un neuropeptid sintetizat in hipotalamus si stocat si eliberat de catre glanda pituitara. Indeplineste mai multe roluri importante in organism, inclusiv reglarea echilibrului hidric si reglarea ritmului circadian, adica a perioadelor de somnolenta si veghe intr-un ciclu de 24 de ore. In plus, vasopresina contribuie la mentinerea temperaturii interne a corpului, la stabilizarea volumului sanguin si la reglarea fluxului adecvat de urina din rinichi.[1][2]

Atat barbatii, cat si femeile produc in mod natural vasopresina, dar efectele acesteia pot fi mai puternic resimtite de barbati din cauza interactiunii cu hormonul sexual masculin, testosteronul.[2]

Rolul vasopresinei in mentinerea echilibrului hidric

Cand organismul detecteaza o scadere a volumului sanguin sau o crestere a concentratiei de saruri in sange (osmolaritate), hipotalamusul este stimulat sa secrete vasopresina. Acest hormon ajunge la rinichi si le semnaleaza acestora sa reabsoarba apa si sa o reintroduca in circulatie.[1][2][3]

Mecanismul prin care vasopresina intervine este legat de cresterea permeabilitatii tubilor renali. Rinichii contin milioane de tuburi minuscule care au rolul de a filtra nutrientii, fluidele si alte substante esentiale din sange. Prin cresterea permeabilitatii acestor tuburi, vasopresina permite reabsorbtia apei. Astfel, se reduce cantitatea de apa pierduta prin urina si se mentine volumul sanguin.[1][2][3]

Reabsorbtia apei are un impact semnificativ asupra functionarii organismului. Contribuie la diluarea sangelui, scaderea osmolaritatii sangelui, cresterea volumului de sange si, implicit, cresterea tensiunii arteriale. Daca aceste mecanisme nu sunt suficiente pentru a restabili echilibrul hidric, creierul semnaleaza senzatia de sete, ceea ce te va face sa consumi apa.[1][2][3]

Dezechilibre ale nivelului de vasopresina si consecintele lor

Atat deficitul, cat si excesul de vasopresina pot avea consecinte semnificative asupra echilibrului hidric al organismului.

Deficitul de vasopresina

Nivelurile scazute de hormon anti-diuretic vor face ca rinichii sa excrete prea multa apa, cauzand deshidratare si scaderea tensiunii arteriale. Acest lucru poate fi cauzat de leziuni ale hipotalamusului sau glandei pituitare sau de polidipsia primara (o nevoie compulsiva sau excesiva de a bea apa). In cazul polidipsiei primare, nivelul scazut de vasopresina este un mecanism prin care organismul incearca sa se debaraseze de excesul de apa pentru a preveni diluarea excesiva a sangelui.[1][2][3][4]

Atat producerea unor cantitati mari de urina diluata, cat si setea excesiva sunt caracteristici ale diabetului insipid. Acesta poate fi de doua tipuri: central si nefrogenic. Diabetul insipid central este cauzat de o productie insuficienta de vasopresina, in timp ce in diabetul insipid nefrogenic, rinichii nu raspund adecvat la vasopresina, chiar daca aceasta este produsa in cantitati normale. Ambele forme pot duce la eliminarea excesiva de urina, ceea ce poate duce la hipernatremie, o afectiune caracterizata prin niveluri anormal de ridicate de sodiu in sange. Simptomele pot include greata, varsaturi, sete excesiva, agitatie, contractii musculare, spasme, confuzie si, in cazuri severe, sangerari intracraniene.[1][2][3][4]

Excesul de vasopresina

Cand corpul produce si elibereaza prea multa vasopresina, vorbim despre o afectiune numita sindromul de secretie inadecvata de hormon antidiuretic (SIADH). Aceasta poate fi cauzata de o serie de probleme, inclusiv leziuni ale creierului, interventii chirurgicale la nivelul hipotalamusului, anestezia generala, diverse boli (ex: tuberculoza, cancerul si HIV) si anumite medicamente.[1][2][3][4]

Acest exces de vasopresina determina retentia excesiva de apa de catre rinichi, ceea ce poate dilua nivelurile de sodiu din sange si duce la hiponatremie. Simptomele pot include greata, varsaturi, dureri de cap, pierderea poftei de mancare, probleme de echilibru si, in cazuri severe, convulsii si coma. Nivelurile crescute persistente de vasopresina pot, de asemenea, sa stimuleze productia de insulina, ceea ce poate duce in timp la intoleranta la glucoza si diabet de tip 2.[1][2][3][4]

Factori care pot influenta nivelul de vasopresina

Unul dintre factorii semnificativi care pot influenta nivelul de vasopresina este afectarea hipotalamusului sau a glandei pituitare. Aceste doua structuri ale creierului sunt responsabile pentru producerea si eliberarea de vasopresina. Leziunile acestor zone, fie ca sunt cauzate de tumori, infectii sau alte boli, pot duce la o productie insuficienta a acestui hormon. Un alt factor care poate duce la un nivel scazut de vasopresina este consumul excesiv de apa.[1][2][3][4]

Pe de alta parte, exista si factori care pot cauza un nivel crescut de vasopresina. Anumite medicamente, de exemplu, pot avea ca efect secundar cresterea productiei de vasopresina. De asemenea, anumite afectiuni medicale, inclusiv bolile pulmonare si tumorile, in special cele canceroase, pot stimula eliberarea de vasopresina.[1][2][3][4]

Stresul, fie ca este fizic sau emotional, este de asemenea un factor cunoscut care poate stimula eliberarea de vasopresina. Durerea acuta poate de asemenea determina o crestere a nivelului de vasopresina.[1][2][3][4]

Cum poate fi masurat nivelul de vasopresina?

Nivelul de vasopresina poate fi masurat prin intermediul unui test de sange. Acest test este recomandat in anumite situatii in care medicul suspecteaza o tulburare care afecteaza nivelul ADH. Printre acestea se numara acumularea de lichide in organism care provoaca umflaturi sau edeme, cantitati excesive de urina, un nivel scazut de sodiu in sange sau o sete intensa sau incontrolabila. De asemenea, anumite boli pot afecta eliberarea normala de ADH, iar testarea nivelului sanguin al acestui hormon poate ajuta la determinarea cauzei bolii. Pentru a efectua testul, se recolteaza o proba de sange, prelevata de obicei dintr-o vena a bratului. Procedura este simpla, rapida si sigura, cu un risc minim de complicatii.[5]

Rezultatele testului pot fi influentate insa de mai multi factori. Printre acestia se numara consumul de alcool, utilizarea diureticelor sau a medicamentelor pentru tensiunea arteriala, insulina, medicamentele pentru tulburari psihice, nicotina sau steroizii. Este important ca toate aceste aspecte sa fie discutate cu medicul inainte de a efectua testul.[5]

Valorile de referinta pentru vasopresina sunt cuprinse intre 0 si 5,9 pg/mL (0 pana la 5,4 pmol/L), dar pot varia in functie de laborator sau de metoda de testare folosita. Daca nivelul vasopresinei este prea mare sau prea scazut, acest lucru poate indica o varietate de probleme de sanatate, de la diabet insipid la sindromul secretiei inadecvate de hormon antidiuretic (SIADH).[5]

Vasopresina joaca un rol esential in mentinerea echilibrului hidric, iar dezechilibrele acesteia pot avea consecinte semnificative asupra sanatatii noastre. Recunoasterea simptomelor asociate cu aceste dezechilibre si consultarea medicului la timp sunt esentiale pentru un diagnostic si tratament adecvate. 

Disclaimer: Acest articol are un rol strict informativ, iar informatiile prezentate nu inlocuiesc controlul si diagnosticul de specialitate. Daca te confrunti cu simptome neplacute, adreseaza-te cat mai curand unui medic. Numai specialistul este in masura sa iti evalueze starea de sanatate si sa recomande testele necesare sau masurile de tratament adecvate pentru ameliorarea simptomelor!

Bibliografie: