Indicatii
Azitromicina Rompharm este indicata la adulti pentru tratamentul infectiilor provocate de microorganisme sensibile la azitromicina (vezi pct. 5.1), in afectiunile enumerate mai jos:
pneumonie dobandita in comunitate cauzata de Chlamydia pneumoniae, Haemophilus influenzae, Legionella pneumophila, Moraxella catarrhalis, Mycoplasma pneumoniae, Staphylococcus aureus sau Streptococcus pneumoniae la pacientii care necesita initial terapie intravenoasa;
boala inflamatorie pelvina (PID) cauzata de Chlamydia trachomatis, Neisseria gonorrhoeae sau
Mycoplasma hominis, la pacientii care necesita initial terapie intravenoasa.
Trebuie avute in vedere ghidurile terapeutice oficiale cu privire la utilizarea adecvata a antibioticelor.
Dozaj
Doze
Adulti
Pneumonie dobandita in comunitate: 500 mg azitromicina in perfuzie intravenoasa o data pe zi timp de cel putin doua zile; urmata de 500 mg azitromicina pe cale orala o data pe zi. Intregul tratament dureaza intre sapte si zece zile.
Boala inflamatorie pelvina (PID), inclusiv infectiile urogenitale, cum ar fi endometrita si salpingita: 500 mg azitromicina in perfuzie intravenoasa o data pe zi, timp de una pana la doua zile; urmata de 250 mg azitromicina pe zi, o data pe zi, timp de cinci pana la sase zile. Tratamentul dureaza sapte zile.
Trebuie sa se urmeze ghidurile clinice adecvate atunci cand se planifica schimbarea tratamentului de la terapia intravenoasa la cea orala (vezi pct. 4.4 si 5.1).
Varstnici
Nu este necesara ajustarea dozei la pacientii varstnici care necesita tratament cu azitromicina. Deoarece la varstnici pot aparea afectiuni proaritmice, se recomanda o atentie deosebita datorita riscului de aritmii cardiace si de torsada a varfurilor (vezi pct. 4.4).
Insuficienta renala
Nu se recomanda ajustarea dozei la pacientii cu insuficienta renala usoara pana la moderata (RFG 10 - 80 ml/minut). Este necesara prudenta atunci cand azitromicina este administrata la pacientii cu insuficienta renala severa (RFG mai mic 10 ml/minut) (vezi pct. 4.4 si pct. 5.2).
Insuficienta hepatica
Nu se recomanda ajustarea dozei la pacientii cu insuficienta hepatica usoara pana la moderata, dar medicamentul trebuie utilizat cu prudenta la pacientii cu afectiuni hepatice semnificative (vezi pct. 4.4).
Copii si adolescenti
Eficacitatea si siguranta azitromicinei ca pulbere pentru solutie perfuzabila pentru tratamentul infectiilor la copii si adolescenti nu au fost stabilite.
Mod de administrare
Odata ce Azitromicina Rompharm 500 mg pulbere este reconstituita si diluata se va administra prin perfuzie intravenoasa.
Azitromicina Rompharm 500 mg pulbere pentru solutie perfuzabila trebuie administrat dupa cum urmeaza: intravenos timp de 3 ore la o concentratie de 1 mg/ml sau timp de 1 ora la o concentratie de 2 mg/ml. Concentratiile mai mari trebuie evitate deoarece reactiile locale la locul perfuziei au aparut la toti pacientii care au primit concentratii mai mari de 2 mg/ml.
Se recomanda ca o doza de 500 mg de azitromicina sub forma de pulbere pentru solutie perfuzabila, preparata in conformitate cu instructiunile de reconstituire si diluare, sa fie administrate ca perfuzie intravenoasa, timp de cel putin 60 de minute. Azitromicina Rompharm 500 mg pulbere pentru solutie perfuzabila nu trebuie administrat sub forma de bolus intravenos sau ca injectie intramusculara, vezi pct. 4.4.
Pentru instructiuni privind reconstituirea si diluarea medicamentului inainte de administrare, vezi pct. 6.6.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la azitromicina, eritromicina sau la oricare dintre antibioticele macrolide sau ketolide sau la oricare dintre excipientii medicamentului enumerati la pct. 6.1.
Atentionari
Hipersensibilitate
La fel ca in cazul eritromicinei si al altor macrolide, au fost raportate reactii alergice grave rare, inclusiv angioedem si anafilaxie (rareori letala), reactii dermatologice, inclusiv pustuloza exantematica generalizata acuta (PEGA), sindromul Stevens-Johnson (SJS), necroliza epidermica toxica (NET) (rareori letala) si reactii adverse la medicament cu eozinofilie si simptome sistemice (DRESS). Unele dintre aceste reactii asociate cu azitromicina au determinat simptome recurente si au necesitat o perioada de observatie si tratament mai indelungata.
In cazul in care apare o reactie alergica, administrarea medicamentului trebuie intrerupta si trebuie instituit tratamentul corespunzator. Medicii trebuie sa fie constienti ca simptomele alergice pot sa reapara la intreruperea tratamentului simptomatic.
Hepatotoxicitate
Deoarece calea principala de eliminare a azitromicinei este cea hepatica, azitromicina trebuie utilizata cu precautie la pacientii cu afectiuni hepatice semnificative. Cazuri de hepatita fulminanta au fost raportate in timpul utilizarii azitromicinei, cu potential de insuficienta hepatica cu risc vital (vezi pct. 4.8). S-ar putea ca unii pacienti sa fi avut boli hepatice pre-existente sau sa fi luat alte medicamente hepatotoxice.
In cazul unor semne si simptome de disfunctie hepatica, cum sunt astenia rapid instalata asociata cu icter, urina inchisa la culoare, tendinta la sangerari sau encefalopatie hepatica, trebuie efectuate imediat investigatiile/ testele functiei hepatice. Administrarea azitromicinei trebuie oprita daca apare disfunctia hepatica.
Derivati de ergot
La pacientii tratati cu derivati de ergot, ergotismul a fost precipitat prin administrarea concomitenta a unor antibiotice macrolide. Nu exista date cu privire la posibilitatea unei interactiuni intre azitromicina si ergot. Cu toate acestea, din cauza posibilitatii teoretice a aparitiei ergotismului, azitromicina si derivatii de ergot nu trebuie administrate concomitent (vezi pct. 4.5).
Prelungirea repolarizarii cardiace si a intervalului QT
Prelungirea repolarizarii cardiace si a intervalului QT, conferind un risc de a dezvolta aritmii cardiace si torsada varfurilor, au fost observate in timpul tratamentului cu alte macrolide. Un efect similar al azitromicinei nu poate fi exclus in totalitate la pacientii cu risc crescut de repolarizare cardiaca (vezi pct. 4.8); prin urmare, este necesara prudenta la tratarea pacientilor:
Cu prelungirea intervalului QT, congenitala sau diagnosticata;
Carora li se administreaza tratament cu alte substante active care prelungesc intervalul QT, cum sunt antiaritmice din clasa IA (chinidina si procainamida) si clasa III (dofetilid, amiodarona si sotalol), cisaprida si terfenadina; medicamente antipsihotice cum este pimozida; antidepresive cum este citalopramul; fluorochinolone cum sunt moxifloxacina si levofloxacina;
Cu tulburari ale echilibrului electrolitic, in special hipopotasemie si hipomagneziemie;
Cu bradicardie relevanta din punct de vedere clinic, aritmie cardiaca sau insuficienta cardiaca severa.
Suprainfectie
Similar administrarii altor antibiotice, se recomanda observarea semnelor de aparitie a suprainfectiei cu microorganisme rezistente, inclusiv fungi.
Diareea asociata cu Clostridium difficile
Diareea asociata cu Clostridium difficile (DACD) a fost raportata la utilizarea aproape a tuturor medicamentelor antibacteriene, inclusiv azitromicina, si poate evolua in severitate de la diaree usoara la colita letala. Tulpinile de C. difficile produc hipertoxinele A si B care contribuie la dezvoltarea DACD. Tulpinile de C. difficile care produc hipertoxina determina cresterea morbiditatii si mortalitatii, pentru ca aceste infectii pot fi rezistente la terapia antimicrobiana si pot necesita colectomie. De aceea, DACD trebuie avuta in vedere la toti pacientii care prezinta diaree in timpul sau dupa administrarea oricaror antibiotice. O anamneza atenta este necesara atunci cand DACD a fost raportata la mai mult de 2 luni dupa administrarea medicamentelor antibacteriene. Intreruperea tratamentului cu azitromicina si administrarea unui tratament specific pentru C. difficile trebuie luate in considerare.
Insuficienta renala
La pacientii cu insuficienta renala severa (RFG mai mic 10 ml/minut) s-a observat o crestere de 33% a expunerii sistemice la azitromicina (vezi pct. 5.2).
Miastenia gravis
Exacerbarea simptomelor de miastenia gravis sau declansarea unui sindrom de miastenia au fost raportate la pacienti in tratament cu azitromicina (vezi pct. 4.8).
Copii si adolescenti
Siguranta si eficacitatea azitromicinei administrata in perfuzie intravenoasa pentru tratamentul infectiilor la copii nu au fost stabilite.
Siguranta si eficacitatea pentru prevenirea sau tratamentul Complexului Mycobacterium avium la copii si adolescenti nu au fost stabilite.
Azitromicina (azitromicina sub forma de pulbere pentru solutie perfuzabila) trebuie reconstituita si diluata conform instructiunilor si trebuie administrata sub forma de perfuzie intravenoasa timp de cel putin 60 de minute.
Nu trebuie administrat sub forma de bolus intravenos sau ca injectie intramusculara (vezi pct. 4.2 si 6.6).
Acest medicament contine sodiu 115 mg (5 mmol) pe flacon, echivalent cu aproximativ 5,7 % din doza maxima zilnica recomandata de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.
Interactiuni
Este necesara prudenta atunci cand azitromicina este administrata pacientilor tratati cu alte medicamente care pot prelungi intervalul QT (vezi pct. 4.4).
Antiacide
Intr-un studiu de farmacocinetica in care s-au evaluat efectele administrarii simultane a antiacidelor cu azitromicina, nu a fost observat niciun efect asupra biodisponibilitatii totale, desi concentratiile plasmatice maxime s-au redus cu aproximativ 25%.
Administrarea de antiacide pe cale orala nu este considerata ca avand un efect asupra azitromicinei administrata intravenos.
Cetirizina
La voluntarii sanatosi, administrarea concomitenta timp de 5 zile a azitromicinei cu cetirizina 20 mg la starea de echilibru, nu a determinat nicio interactiune farmacocinetica si nici modificari semnificative ale intervalului QT.
Didanozina (Dideoxiinozina)
La sase subiecti HIV pozitivi administrarea unei doze zilnice de 1200 mg azitromicina concomitent cu o doza zilnica de 400 mg didanozina nu a parut sa influenteze proprietatile farmacocinetice ale didanozinei la starea de echilibru, comparativ cu placebo.
Digoxina si colchicina
S-a raportat ca administrarea concomitenta de antibiotice macrolide, inclusiv azitromicina, cu substraturi ale glicoproteinei-P cum sunt digoxina si colchicina, duce la cresterea concentratiilor serice ale substraturilor glicoproteinei-P. Prin urmare, daca azitromicina si substraturile glicoproteinei-P, precum digoxina, sunt administrate concomitent, trebuie avuta in vedere posibilitatea de crestere a concentratiilor serice ale digoxinei. In timpul tratamentului cu azitromicina si dupa intreruperea acestuia este necesara monitorizarea clinica si daca e posibil, a concentratiilor serice ale digoxinei.
Zidovudina
Administrarea a 1000 mg azitromicina in doza unica si 1200 mg sau 600 mg azitromicina in doze repetate a avut un efect minor asupra farmacocineticii plasmatice sau asupra excretiei urinare a zidovudinei sau a metabolitului sau glucuronidat. Cu toate acestea, administrarea azitromicinei a crescut concentratiile zidovudinei fosforilate, metabolit activ clinic, in celulele mononucleare din sangele periferic. Semnificatia clinica a acestor date este incerta, dar poate fi in beneficiul pacientilor.
Azitromicina nu interactioneaza in mod semnificativ cu sistemul hepatic al citocromului P450. Se presupune ca nu au loc interactiunile farmacocinetice observate la eritromicina sau alte macrolide. In cazul azitromicinei nu are loc inductia sau inactivarea citocromului P450 hepatic prin intermediul complexului citocrom-metabolit.
Derivatii de ergot (Ergotamina)
Din cauza posibilitatii teoretice a aparitiei ergotismului, utilizarea concomitenta de azitromicina si derivati de ergot nu este recomandata (vezi pct. 4.4).
Au fost realizate studii farmacocinetice privind interactiunea dintre azitromicina si urmatoarele medicamente cunoscute pentru metabolizarea semnificativa mediata de citocromul P450.
Atorvastatina
Coadministrarea de atorvastatina (10 mg zilnic) si azitromicina (500 mg zilnic) nu influenteaza concentratiile plasmatice ale atorvastatinei (pe baza testului de inhibitie a HMG CoA-reductazei). Cu toate acestea, dupa punerea pe piata au fost raportate cazuri de rabdomioliza la pacienti tratati cu azitromicina si statine.
Carbamazepina
Intr-un studiu de interactiune farmacocinetica la voluntari sanatosi, nu au fost observate efecte semnificative ale concentratiilor plasmatice ale carbamazepinei sau metabolitului sau activ la pacientii care au utilizat concomitent azitromicina.
Cimetidina
Nu au fost observate modificari in farmacocinetica azitromicinei, intr-un studiu de farmacocinetica care a investigat efectele unei doze unice de cimetidina administrata cu 2 ore inainte de azitromicina asupra farmacocineticii azitromicinei.
Anticoagulante orale de tip cumarinic
Intr-un studiu de interactiune farmacocinetica, azitromicina nu a determinat modificarea efectului anticoagulant al unei doze unice de 15 mg warfarina, administrata la voluntari sanatosi. In perioada de dupa punerea pe piata au existat rapoarte de potentare a efectelor anticoagulante dupa administrarea concomitenta de azitromicina si anticoagulante orale de tip cumarinic. Cu toate ca nu s-a putut determina o relatie cauzala, trebuie luata in considerare cresterea frecventei monitorizarii timpului de protrombina atunci cand se utilizeaza azitromicina la pacientii in tratament cu anticoagulante orale de tip cumarinic.
Ciclosporina
Intr-un studiu de farmacocinetica realizat la voluntari sanatosi la care s-a administrat pe cale orala o doza de 500 mg/zi azitromicina timp de 3 zile si apoi o doza unica pe cale orala de 10 mg/kg ciclosporina, rezultatele parametrilor farmacocinetici Cmax si ASC0-5 au fost semnificativ crescute. Ca urmare, se cere precautie la administrarea concomitenta a acestor medicamente. Daca este necesara administrarea concomitenta, concentratiile de ciclosporina trebuie monitorizate si se ajusteaza in mod corespunzator doza.
Efavirenz
Administrarea zilnica a unei doze unice de 600 mg azitromicina concomitent cu 400 mg efavirenz timp de 7 zile nu a determinat nicio interactiune farmacocinetica semnificativa clinic.
Fluconazol
Coadministrarea unei doze unice de 1200 mg azitromicina nu a modificat farmacocinetica unei doze unice de 800 mg fluconazol. Expunerea totala si timpul de injumatatire plasmatica ale azitromicinei au ramas neschimbate dupa coadministrarea fluconazolului; totusi s-a observat o scadere nesemnificativa clinic a Cmax (18%) a azitromicinei.
Indinavir
Administrare concomitenta a unei doze unice de 1200 mg azitromicina nu a determinat efecte statistic semnificative asupra farmacocineticii indinavirului administrat in doza de 800 mg, de 3 ori pe zi, timp de 5 zile.
Metilprednisolon
Intr-un studiu de interactiune farmacocinetica la voluntari sanatosi, azitromicina nu a determinat efecte semnificative asupra farmacocineticii metilprednisolonului.
Midazolam
La voluntari sanatosi, administrarea concomitenta de azitromicina 500 mg/zi timp de 3 zile nu a determinat modificari semnificative clinic asupra farmacocineticii si farmacodinamiei unei doze unice de 15 mg midazolam.
Nelfinavir
Administrarea concomitenta de azitromicina (1200 mg) si nelfinavir (750 mg de trei ori pe zi) a determinat cresterea concentratiilor azitromicinei la atingerea starii de echilibru. Nu au fost observate reactii adverse clinic semnificative si nu este necesara ajustarea dozei.
Rifabutina
Administrarea concomitenta de azitromicina si rifabutina nu influenteaza concentratia plasmatica a niciunuia dintre medicamente. La pacientii tratati concomitent cu azitromicina si rifabutina a fost observata neutropenie. Desi neutropenia a fost raportata cu utilizarea rifabutinei, nu s-a stabilit o relatie de cauzalitate la asocierea cu azitromicina (vezi pct. 4.8).
Sildenafil
La voluntari sanatosi de sex masculin, nu a fost observat vreun efect al utilizarii azitromicinei (500 mg pe zi timp de 3 zile) asupra ASC si Cmax pentru sildenafil sau metabolitul sau circulant principal.
Terfenadina
In studiile farmacocinetice nu s-au raportat interactiuni intre azitromicina si terfenadina. Au existat cazuri rare in care posibilitatea unei interactiuni nu a putut fi complet exclusa; totusi nu a existat o dovada concreta ca ar fi avut loc o astfel de interactiune.
Teofilina
Nu s-a evidentiat vreo interactiune farmacocinetica semnificativa clinic la administrarea concomitenta de azitromicina si teofilina la voluntari sanatosi.
Triazolam
La 14 voluntari sanatosi, administrarea concomitenta de azitromicina 500 mg in ziua 1 si 250 mg in ziua 2, impreuna cu 0,125 mg triazolam in ziua 2, nu a determinat efecte semnificative a niciunui parametru farmacocinetic al triazolamului, comparativ cu grupul tratat cu triazolam si placebo.
Trimetoprim/sulfametoxazol
Administrarea concomitenta de trimetoprim/sulfametoxazol de doua ori pe zi (160 mg/800 mg) timp de 7 zile cu azitromicina 1200 mg administrata in ziua a 7-a, nu a avut efecte semnificative asupra concentratiilor maxime, expunerii totale sau excretiei urinare a trimetoprimului sau sulfametoxazolului. Concentratiile serice ale azitromicinei au fost similare celor observate in alte studii.
Sarcina
Sarcina
Nu sunt disponibile date adecvate privind utilizarea de azitromicina la femeile gravide. In studiile de toxicitate asupra functiei de reproducere la animale, s-a demonstrat ca azitromicina traverseaza placenta, insa nu au fost observate efecte teratogene. Siguranta azitromicinei nu a fost confirmata in ceea ce priveste utilizarea substantei active in timpul sarcinii. Prin urmare, azitromicina trebuie utilizata in timpul sarcinii numai daca beneficiul depaseste riscul.
Alaptarea
Azitromicina trece in laptele matern, dar nu exista studii adecvate si bine controlate la femeile care alapteaza, care sa caracterizeze farmacocinetica azitromicinei in urma excretiei in laptele matern.
Deoarece nu se cunoaste daca azitromicina poate avea efecte adverse asupra nou-nascutului, alaptarea trebuie intrerupta in timpul tratamentului cu azitromicina.
Fertilitatea
In cadrul studiilor de fertilitate efectuate la sobolan, dupa administrarea azitromicinei, s-a observat scaderea ratei de fertilitate. Nu se cunoaste relevanta acestei observatii la om.
Condus auto
Nu exista dovezi care sa demonstreze ca azitromicina ar putea avea influenta asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Reactii adverse
Tabelul de mai jos enumera reactiile adverse observate in timpul studiilor clinice si dupa punerea pe piata, in functie de aparate, sisteme si organe si in functie de frecventa. Frecventa este definita utilizand urmatoarea conventie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 si mai mic 1/10); mai putin frecvente (≥ 1/1000 si mai mic 1/100); rare (≥ 1/10000 si mai mic 1/1000); foarte rare (mai mic 1/10000); cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile). In cadrul fiecarei grupe de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a gravitatii.
Reactiile adverse posibile sau probabil asociate administrarii azitromicinei, conform studiilor clinice si dupa punerea pe piata:
Clasificare pe aparate, sisteme si organe | Frecventa | Reactia adversa |
Infectii si infestari | Mai putin frecvente | Candidoza Infectie vaginala Pneumonie Infectie fungica Infectie bacteriana Faringita GastroenteritaTulburare respiratorie RinitaCandidoza orala |
Cu frecventa necunoscuta | Colita pseudomembranoasa (vezi pct. 4.4) | |
Tulburari hematologice si limfatice | Mai putin frecvente | Leucopenie Neutropenie Eozinofilie |
Cu frecventa necunoscuta | Trombocitopenie Anemie hemolitica | |
Tulburari ale sistemului imunitar | Mai putin frecvente | Angioedem Hipersensibilitate |
Cu frecventa necunoscuta | Reactie anafilactica (vezi pct. 4.4) | |
Tulburari metabolice si de nutritie | Mai putin frecvente | Anorexie |
Tulburari psihice | Mai putin frecvente | Nervozitate Insomnie |
Rare | Agitatie | |
Cu frecventa necunoscuta | Agresivitate Anxietate Delir Halucinatie |
Tulburari ale sistemului nervos | Frecvente | Cefalee |
Mai putin frecvente | Ameteala Somnolenta DisgeuzieParestezie | |
Cu frecventa necunoscuta | Sincopa, convulsii HipoestezieHiperactivitate psihomotorie AnosmieAgeuzie ParosmieMiastenia gravis (vezi pct. 4.4) | |
Tulburari oculare | Mai putin frecvente | Tulburari de vedere |
Tulburari acustice si vestibulare | Mai putin frecvente | Afectiuni ale urechii Vertij |
Cu frecventa necunoscuta | Tulburari de auz, inclusiv surditate și/sau tinitus | |
Tulburari cardiace | Mai putin frecvente | Palpitatii |
Cu frecventa necunoscuta | Torsada vârfurilor (vezi pct. 4.4) Aritmie (vezi pct. 4.4) incluzând tahicardie ventriculara Prelungirea intervalului QT pe electrocardiograma (vezi pct.4.4) | |
Tulburari vasculare | Mai putin frecvente | Bufeuri |
Cu frecventa necunoscuta | Hipotensiune arteriala | |
Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale | Mai putin frecvente | Dispnee Epistaxis |
Tulburari gastrointestinale | Foarte frecvente | Diaree |
Frecvente | VarsaturiDurere abdominala Greata | |
Mai putin frecvente | Constipatie Flatulenta Dispepsie Gastrita DisfagieDistensie abdominala XerostomieEructatie Ulceratii bucaleHipersecretie salivara | |
Cu frecventa necunoscuta | PancreatitaModificari de culoare a limbii | |
Tulburari hepatobiliare | Rare | Functie hepatica anormala Icter colestatic |
Cu frecventa necunoscuta | Insuficienta hepatica (care a condus în cazuri rare la deces), (vezi pct. 4.4)Hepatita fulminanta Necroza hepatica | |
Afectiuni cutanate si ale tesutului | Mai putin frecvente | Eruptie cutanata tranzitorie |
subcutanat | Prurit Urticarie Dermatita XerodermieHiperhidroza | |
Rare | Reactie de fotosensibilitatePustuloza exantematoasa generalizata acuta (PEGA) | |
Cu frecventa necunoscuta | Sindrom Stevens-Johnson Necroliza epidermica toxica Eritem polimorfReactie adversa la medicamentcu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS) | |
Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv | Mai putin frecvente | Artroza MialgieDurere de spateDurere la nivelul gâtului |
Cu frecventa necunoscuta | Artralgie | |
Tulburari renale si ale cailor urinare | Mai putin frecvente | DisurieDurere de cauza renala |
Cu frecventa necunoscuta | Insuficienta renala acuta Nefrita interstitiala | |
Tulburari ale aparatului genital si ale sânului | Mai putin frecvente | Metroragie Tulburari testiculare |
Tulburari generale si la nivelul locului de administrare | Frecvente | Durerea la locul de injectare Inflamatie la locul de injectare |
Mai putin frecvente | Edem AstenieStare generala de rau FatigabilitateEdem al fetei Durere toracica PirexieDurereEdem periferic | |
Investigatii diagnostice | Frecvente | Scadere a numarului de limfocite Creștere a numarului de eozinofileScadere a concentratiei plasmatice de bicarbonat Creștere a numarului de bazofile Creștere a numarului de monociteCreștere a numarului de neutrofile |
Mai putin frecvente | Aspartat aminotransferaza crescutaAlanil aminotransferaza crescuta Bilirubina crescuta în sânge Uree crescuta în sânge Creatinina crescuta în sângeValori anormale ale potasiului în sânge |
Fosfataza alcalina crescuta în sângeCreșterea clorului seric Creșterea glucozei în sânge Creșterea numarului de trombociteScaderea hematocritului Bicarbonat crescutValori anormale ale sodiului | ||
Leziuni, intoxicatii si complicatii legate de procedurile utilizate | Mai putin frecvente | Complicatie dupa procedura de administrare |
Reactii adverse posibil sau probabil legate de profilaxia sau tratamentul infectiilor provocate de Complexul Mycobacterium avium (MAC) bazate pe experienta acumulata din studiile clinice și din supravegherea dupa punerea pe piata. Aceste reactii adverse difera de cele raportate la administrarea formelor farmaceutice cu eliberare imediata sau prelungita, fie din punct de vedere al tipului, fie din punct de vedere al frecventei:
Clasificare pe aparate, sisteme si organe | Frecventa | Reactii adverse |
Tulburari metabolice si de nutritie | Frecvente | Anorexie |
Tulburari ale sistemului nervos | Frecvente | Ameteli Cefalee Parestezie Disgeuzie |
Mai putin frecvente | Hipoestezie | |
Tulburari oculare | Frecvente | Tulburari de vedere |
Tulburari acustice si vestibulare | Frecvente | Surditate |
Mai putin frecvente | Afectare a auzului Tinitus | |
Tulburari cardiace | Mai putin frecvente | Palpitatii |
Tulburari gastrointestinale | Foarte frecvente | DiareeDurere abdominala GreataFlatulentaDisconfort abdominal Scaune moi |
Tulburari hepatobiliare | Mai putin frecvente | Hepatita |
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat | Frecvente | Eruptie cutanata tranzitorie Prurit |
Mai putin frecvente | Sindrom Stevens-Johnson Reactie de fotosensibilizare | |
Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv | Frecvente | Artralgie |
Tulburari generale si la nivelul locului de administrare | Frecvente | Fatigabilitate |
Mai putin frecvente | AstenieStare generala de rau |
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la:
Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
Supradozaj
Evenimentele adverse aparute la doze mai mari decat cele recomandate au fost similare cu cele observate la doze uzuale. Simptomele tipice ale supradozajului cu antibiotice macrolide includ pierderea reversibila a auzului, greata severa, varsaturi si diaree.
In caz de supradozaj, sunt indicate dupa caz, masuri generale simptomatice si de sustinere.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: Antibiotice de uz sistemic, macrolide, codul ATC: J01FA10. Mecanism de actiune
Azitromicina este un antibiotic macrolidic, din grupa azalidelor.
Molecula este constituita prin adaugarea unui atom de azot la inelul lactonic al eritromicinei A. Denumirea chimica a azitromicinei este 9-dezoxi-9a-aza-9a-metil-9a-homoeritromicina A. Greutatea moleculara este de 749,0. Prin legarea la subunitatea 50S ribozomala, azitromicina impiedica translocarea lanturilor peptidice de la un capat al ribozomului la celalalt. Drept consecinta, la organismele susceptibile sinteza proteica ARN-dependenta este impiedicata.
Mecanismul rezistentei
Rezistenta la azitromicina poate fi naturala sau dobandita. Exista trei mecanisme principale de rezistenta bacteriana: modificarea locului tinta, modificarea transportului antibioticului si modificari ale antibioticului.
Exista rezistenta completa incrucisata intre: Steptococcus pneumoniae, streptococul beta-hemolitic de grup A, Enterococcus faecalis si Staphylococcus aureus, incluzand S. aureus meticilino-rezistent (SAMR) la eritromicina, azitromicina, alte macrolide si lincosamide.
Valori critice
EUCAST (Comitetul European de Testare a Susceptibilitatii Antimicrobiene)
Valori critice ale CMI (mg/l)1 | ||
Patogeni | Sensibile (mg/l) | Rezistente (mg/l) |
Staphylococcus spp. | ≤ 1 | mai mare 2 |
Streptococcus spp. (grup A, B, C, G) | ≤ 0,25 | mai mare 0,5 |
Streptococcus pneumoniae | ≤ 0,25 | mai mare 0,5 |
Haemophilus influenzae2 | ≤ 0,12 | mai mare 4 |
Moraxella catarrhalis | ≤ 0,5 | mai mare 0,5 |
Neisseria gonorrhoeae | ≤ 0,25 | mai mare 0,5 |
1 Eritromicina poate fi utilizata pentru a determina sensibilitatea bacteriilor enumerate la alte macrolide (azitromicina, claritromicina si roxitromicina). Macrolidele administrate intravenos sunt active impotriva Legionella pneumophila (CMI pentru eritromicina ≤ 1 mg/l pentru tulpinile izolate de tip salbatic). Macrolidele au fost utilizate in tratamentul infectiilor cu Campylobacter jejuni (CMI pentru eritromicina ≤ 4 mg/l pentru tulpinile izolate de tip salbatic). Azitromicina a fost administrata in tratamentul infectiilor cu S. typhi (CMI pentru eritromicina ≤ 16 mg/l pentru tulpinile izolate de tip salbatic) si Shigella spp.
2 Este o corelatie slaba intre CMI pentru macrolide a H. influenzae si rezultatul clinic. De aceea, valorile critice pentru macrolide si antibioticele inrudite au fost date pentru a caracteriza sensibilitatea tipului salbatic al H. influenzae ca intermediar.
Sensibilitatea
Prevalenta rezistentei dobandite poate varia geografic si in timp pentru specii selectionate, astfel incat sunt de dorit informatii locale despre rezistenta, in special atunci cand trebuie tratate infectii severe. Daca este necesar, trebuie cerut sfatul unui expert atunci cand prevalenta locala a rezistentei este de asa natura, incat utilitatea medicamentului, cel putin in anumite tipuri de infectii, este pusa sub semnul intrebarii.
Tabel referitor la sensibilitate
Specii frecvent sensibile |
Microorganisme aerobe Gram-pozitive |
Staphylococcus aureus meticilino-sensibilStreptococcus pneumoniae penicilino-sensibilStreptococcus pyogenes (Grup A) |
Microorganisme aerobe Gram-negative |
Haemophilus influenzae Haemophilus parainfluenzae Legionella pneumophila Moraxella catarrhalis Pasteurella multocida |
Microorganisme anaerobe |
Clostridium perfringens Fusobacterium spp.Prevotella spp.Porphyromonas spp. |
Alte microorganisme |
Chlamydia trachomatis |
Specii în cazul carora rezistenta dobândita poate fi o problema |
Microorganisme aerobe Gram-pozitive |
Streptococcus pneumoniae – intermediar sensibil la penicilina si penicilino-rezistent |
Organisme cu rezistența naturala |
Microorganisme aerobe Gram-pozitive |
Enterococcus faecalisStaphylococcus aureus – MRSA, MRSE* |
Microorganisme anaerobeGrupul Bacteroides fragilis |
*Stafilococii meticilino-rezistenti prezinta o prevalenta foarte mare pentru rezistenta achizitionata la macrolide si au fost plasati in aceasta categorie pentru ca sunt foarte rar sensibili la azitromicina.
Tratamentul pneumoniei dobandite in comunitate
Intr-un studiu deschis, non-comparativ, pentru tratamentul pneumoniei dobandite in comunitate, pacientilor li s-a administrat azitromicina sub forma de perfuzie intravenoasa (timp de 2-5 zile) urmata de azitromicina pe cale orala (pentru a completa terapia de 7-10 zile). Rata de succes clinic (vindecare si imbunatatire) la pacientii evaluabili a fost de 88% la 10-14 zile dupa terapie si de 86% dupa 4-6 saptamani.
Intr-un studiu deschis, randomizat, comparativ, nu s-a observat o diferenta statistica a rezultatelor intre azitromicina (perfuzie intravenoasa urmata de tratament oral) si cefuroxima (perfuzie intravenoasa urmata de tratament oral si eritromicina, cand a fost necesar) pentru tratamentul pneumoniei dobandite in comunitate.
Intr-un studiu deschis, non-comparativ, pacientii cu pneumonie dobandita in comunitate diagnosticati ca pozitivi pentru Legionella pneumophila (serogrupul 1) au fost tratati cu perfuzie intravenoasa cu azitromicina, urmata de tratament oral. Dupa 10-14 zile, 16 dintre cei 17 pacienti evaluati au fost clasificati ca fiind vindecati clinic si dupa 4-6 saptamani, 20 din 20 de pacienti evaluati au fost clasificati ca fiind vindecati clinic.
Tratamentul bolii inflamatorii pelvine incluzand infectiile urogenitale ca endometrita si salpingita Rezultatele unui studiu deschis indica faptul ca trei regimuri diferite de tratament (azitromicina comparativ cu azitromicina/metronidazol versus doxiciclina, metronidazol, respectiv cefoxitin si probenicid) au fost comparabile in ceea ce priveste eficacitatea si siguranta la pacientii cu boala inflamatorie pelvina acuta.
Intr-un studiu deschis, comparativ, care a inclus pacienti cu inflamatie pelviana acuta (salpingita, endometrita, etc.), pacientii au primit tratament fie cu azitromicina administrat oral/perfuzie intravenoasa, fie cu azitromicina administrat in perfuzie intravenoasa plus metronidazol administrat intravenos/oral, fie cu doxiciclina orala plus co-amoxiclav administrat intravenos/oral.
Aceste regimuri de tratament au fost, de asemenea, comparabile in ceea ce priveste eficacitatea si siguranta. Datele din aceste studii au aratat o rata generala de succes clinic, vindecare si imbunatatire de ≥ 97% in toate grupurile de tratament la sfarsitul tratamentului, cu ≥ 96% din agentii patogeni eradicati. La examinarea de urmarire ≥ 90% din agentii patogeni au fost eradicati.
Pacientii din studiile privind boala inflamatorie pelvina au primit 500 mg azitromicina pe zi sub forma de perfuzie intravenoasa (timp de maximum 3 zile) urmata de 250 mg azitromicina pe cale orala pe zi pentru o perioada totala de tratament de pana la 7 zile.
Proprietati farmacocinetice
Absorbtie
La pacientii spitalizati cu pneumonie dobandita in comunitate, carora li s-au administrat zilnic 500 mg azitromicina, in perfuzie intravenoasa timp de o ora, in concentratie de 2 mg/ml, media Cmax ± DS realizata a fost de 3,63 ± 1,60 μg/ml, in timp ce cea mai mica concentratie (24 ore) a fost de 0,2 ± 0,15 μg/ml, iar ASC24 a fost de 9,6 ± 4,80 μg×h/ml. La voluntarii sanatosi, carora li s-au administrat 500 mg azitromicina, in perfuzie intravenoasa timp de 3 ore, in concentratie de 1 mg/ml, media Cmax ± DS, cea mai mica concentratie (24 ore) si ASC24 au fost de 1,14 ± 0,14 μg/ml, 0,18 ± 0,02 μg/ml, respectiv 8,03 μg×h/ml.
Distributie
Dupa administrarea orala, nivele considerabil mai mari de azitromicina au fost demonstrate in diferite tesuturi, de exemplu, plaman, amigdale sau prostata, unde concentratia de azitromicina este de pana la 50 de ori mai mare decat in plasma. Concentratiile mari de azitromicina au fost inregistrate in tesutul ginecologic la 96 de ore dupa administrarea a 500 mg azitromicina pe cale orala ca doza unica.
Metabolizare si eliminare
Volumul mediu de distributie este de aproximativ 30 l/kg. Timpul de injumatatire prin eliminare este de 2-4 zile atat in plasma cat si in tesut.
Metabolizarea se efectueaza prin demetilare, hidroxilare si hidroliza.
Clearance-ul plasmatic este de aproximativ 10 ml/s. Azitromicina este excretata la nivel renal. Au fost gasite concentratii mari de substanta nemodificata in bila impreuna cu numerosi metaboliti inactivi din punct de vedere microbiologic. Aproximativ 12% din doza administrata intravenos se excreta neschimbata in urina in decurs de 3 zile de la administrare, partea principala in primele 24 de ore.
Nu exista nicio diferenta in ceea ce priveste farmacocinetica azitromicinei la pacientii cu insuficienta renala usoara (clearance al creatininei mai mare 40 ml/minut) comparativ cu pacientii cu functie renala normala. Nu exista date farmacocinetice cunoscute privind utilizarea azitromicinei la pacientii cu insuficienta renala severa.
Nu exista nicio dovada de modificare a farmacocineticii azitromicinei la pacientii cu insuficienta hepatica usoara sau moderata.
Date preclinice de siguranta
In testele efectuate la animale, fosfolipidoza a fost observata dupa administrarea intravenoasa a unor doze echivalente cu nivelurile ASC de pana la de 4 ori mai mari decat nivelul clinic asteptat.
Fosfolipidoza reversibila a fost de asemenea observata in studiile cu administrare orala in doze echivalente cu concentratiile de pana la 40 de ori mai mari decat nivelul clinic asteptat. Nu exista dovezi ca aceste constatari au o relevanta pentru oameni in conditii normale de utilizare.
Testele privind potentialul genotoxicologic al azitromicinei au fost negative.