Cefotax 500mg, 1 flacon + 1 fiola, Epico

Indicatii
Infectii grave determinate de microorganisme sensibile la cefotaxima:

-osteomielita;

-septicemie;

-endocardita bacteriana;

-meningita, cu exceptia celei determinate de Listeria monocytogenes;

-peritonita;

-alte infectii bacteriene grave care necesita terapie antibiotica parenterala (pneumonii, infectii ale tractului urinar, infectii cutanate si ale tesuturilor moi, infectii gonococice endocervicale si uretrale). Cefotaxima poate fi administrata preoperator pentru prevenirea infectiilor, la pacientii supusi unor proceduri chirurgicale contaminate sau cu potential de contaminare.

Dozaj
Doza totala zilnica, calea de administrare si frecventa administrarilor trebuie determinate in functie de severitatea infectiei, sensibilitatea microorganismului care a produs infectia si statusul pacientului.

Durata tratamentului depinde de raspunsul la terapie. Similar tuturor antibioticelor, administrarea cefotaximei trebuie continuata cel putin 48-72 ore dupa ce pacientul devine afebril sau exista dovezi ale eradicarii bacteriene.

Adulti si adolescenti

Doza uzuala este de 1 g la intervale de 12 ore. In cazuri mai severe, doza poate fi crescuta pana la 2 g la intervale de 12 ore. Pentru doze zilnice mai mari, intervalul dintre administrari trebuie micsorat la 6- 8 ore.

In infectiile grave care pun viata in pericol, pot fi administrate doze pana la 12 g pe zi, fractionat in 3-4 prize.

Pentru prevenirea infectiilor chirurgicale se administreaza o singura doza de 1 g intramuscular sau intravenos, administrata cu 30-90 minute inaintea interventiei chirurgicale.

La adulti doza zilnica maxima nu trebuie sa depaseasca 12 g.

Nou-nascuti

Nou-nascuti pana la o saptamana: 50 mg/kg intravenos la intervale de 12 ore. Nou-nascuti intre 1 si 4 saptamani: 50 mg/kg intravenos la intervale de 8 ore.

Copii cu varsta intre 1 luna si 12 ani (cu greutatea sub 50 kg)

Doza uzuala este de 50-100 mg/kg si zi, intramuscular sau intravenos, fractionat la intervale de 6 ore. In infectiile grave se pot administra pana la 180 mg/kg si zi.

La copii doza zilnica maxima este de 200 mg/kg si zi.

Prematuri

Doza zilnica nu trebuie sa depaseasca 50 mg/kg.

Insuficienta renala

Doza trebuie adaptata numai in caz de insuficienta renala severa. La pacientii cu clearance-ul creatininei sub 5 ml/min se administreaza jumatate din doza uzuala, fara a modifica frecventa de administrare.

Insuficienta hepatica

Nu este necesara modificarea dozelor.

Mod de administrare

Cefotaxima se administreaza intravenos in bolus sau in perfuzie si intramuscular profund, dupa reconstituire conform instructiunilor prezentate la pct. 6.6.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa, la alte cefalosporine sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.

Reactie de hipersensibilitate imediata si/sau severa, la peniciline sau alte tipuri de antibiotice betalactamice, in antecedente.

In cazul reconstituirii cu lidocaina.

Se va administra strict intramuscular si numai dupa excluderea

contraindicatiilor lidocainei (de exemplu, porfirie, bloc atrioventricular non-manifest, insuficienta cardiaca severa, soc cardiogen, epilepsie necontrolata terapeutic, antecedente de hipertermie maligna, sugari sub 30 luni, hipersensibilitate la lidocaina sau la alte anestezice locale cu structura amidica).

Administrarea intramusculara este restransa la cateva situatii clinice exceptionale (de exemplu gonoree). Nu este indicata in infectiile severe si trebuie supusa unei evaluari risc/beneficiu. Este recomandat sa nu se injecteze mai mult de 4 ml unilateral. Daca doza zilnica depaseste 2 g cefotaxim sau daca cefotaxim este administrat prin injectie mai des de 2 ori pe zi, este recomandata ruta intravenoasa. In infectiile severe injectia intramusculara nu este recomandata. Solutia trebuie administrata prin injectare intramusculara profunda. Solutiile cu lidocaina nu trebuie injectate intravenos.

Atentionari
Aparitia oricaror manifestari alergice impune intreruperea tratamentului.

Se recomanda prudenta deosebita la pacientii alergici la peniciline (5-10% prezinta reactivitate imunologica incrucisata pentru cefalosporine). La acesti pacienti tratamentul se initiaza sub

supravegherea medicala, deoarece eventuala reactie alergica poate fi grava mergand pana la soc anafilactic.

Utilizarea neadecveta a cefotaximei, similar altor antibiotice, poate duce la selectionarea unor tulpini bacteriene rezistente.

Foarte rar, in timpul tratamentului, poate sa apara diaree severa si persistenta; in acest caz se impune intreruperea administrarii antibioticului. Daca simptomatologia persista trebuie suspectata colita pseudomembranoasa; in aceasta situatie se recomanda efectuarea colonoscopiei pentru confirmarea diagnosticului si instituirea tratamentului specific. Cefotaxima trebuie administrata cu prudenta la pacientii cu antecedente de afectiuni gastro-intestinale, indeosebi colita.

Daca tratamentul este mai lung de 7 zile, se recomanda monitorizarea hemogramei deoarece pot apare anomalii hematologice. In caz de neutropenie (mai mic 1400 neutrofile/mm3) tratamentul trebuie intrerupt. Acest medicament contine sodiu(2,1 mmol/g). Acest lucru trebuie avut in vedere la pacientii ce urmeaza o dieta cu restrictie de sodiu.

Interactiuni
Asocierea cefalosporinelor cu antibiotice aminoglicozidice sau diuretice cu actiune intensa (furosemid) creste riscul nefrotoxicitatii.

Administrarea concomitenta de probenecid intarzie excretia renala a cefotaximei, astfel incat concentratia plasmatica de cefotaxima creste.

Eficacitatea contraceptivelor orale poate fi scazuta de administrarea concomitenta a cefotaximei. De aceea, in timpul terapiei cu Cefotax trebuie utilizate masuri contraceptive suplimentare.

Cefotaxima nu trebuie asociata cu antibiotice bacteriostatice (tetracicline, eritromicina si clormafenicol) deoarece este posibil un efect antagonist.

Cefotaxima poate modifica rezultatele dozarii glucozei in urina in cazul metodelor care utilizeaza substante reducatoare. Cefalosporinele, inclusiv cefotaxima, pot pozitiva testul Coombs.

S-a raportat ca cefotaxima produce false cresteri ale valorilor plasmatice ale teofilinei masurate prin HPLC.

Sarcina
Sarcina:

Cu toate ca studiile la animale nu au evidentiat efecte malformative sau fetotoxice, siguranta privind administrarea cefotaximei la om, in timpul sarcinii, nu a fost stabilita. Ca urmare, utilizarea cefotaximei in timpul sarcinii, in special in primul trimestru, este indicata numai daca beneficiul terapeutic depaseste riscul potential pentru fat.

Alaptarea:

Cefotaxima se excreta in cantitati mici in laptele matern, prin urmare se recomanda prudenta in cazul administrarii sale la femeile care alapteaza. Alaptarea este, de obicei, posibila in cazul administrarii acestui antibiotic, dar numai sub o atenta monitorizare a sugarului. In cazul aparitiei diareei, candidozei sau a eruptiilor cutanate la sugari, se recomanda intreruperea alaptarii.

Condus auto
Administrarea de cefotaxima a fost asociata cu ameteli,ceea ce poate afecta capacitatea dea conduce vehicule si de a folosi utilaje.

Reactii adverse
Reactiile adverse au fost raportate in functie de aparate, sisteme si organe si frecventa. Frecventa este definita utilizand urmatoarea conventie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 si mai mic 1/10), mai putin frecvente (≥ 1/1000 si mai mic 1/100), rare (≥ 1/10000 si mai mic 1/1000), foarte rare (mai mic 1 /10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).

Tulburari cardiace

Rare: o injectare intravenoasa prea rapida (10-30 secunde) poate determina aritmii care dureaza 10-30 secunde si apoi se remit. Acest efect poate fi evitat prin injectare lenta (in 3-5 minute).

Tulburari hematologice si limfatice

Mai putin frecvente: eozinofilie, trombocitopenie, neutropenie, leucopenie.

Rare: agranulocitoza care se poate manifesta, in special in timpul tratamentului de lunga durata, anemie hemolitica.

Tulburari ale sistemului nervos

Cefotaxima poate determina cefalee, ameteli.

Administrarea de doze mari de cefalosporine, in special la pacienti cu insuficienta renala, poate duce la encefalopatie (tulburari ale starii de constienta, miscari anormale, convulsii).

Tulburari gastro-intestinale

Frecvente: diaree, greata, varsaturi, dureri abdominale, anorexie. Diareea severa si persistenta poate fi simptomatologia unei colite pseudomembranoase (vezi pct. 4.4).

Tulburari renale si ale cailor urinare

Mai putin frecvente: alterarea functiei renale (nefrita interstitiala, cresterea tranzitorie a creatininemiei si uremiei) a fost observata in cazul tratamentelor cu cefalosporine, inclusiv cefotaxim, in special in cazul tratamentului concomitent cu aminoglicozide si/sau cu diuretice.

Infectii si infestari

Mai putin frecvente: candidoza.

Tulburari generale si la nivelul locului de administrare

Frecvente: administrarea intravenoasa poate determina inflamatie, flebita, iar injectarea intramusculara poate determina durere, induratie si inrosire la locul injectarii. Flebita poate sa apara atat dupa administrarea in bolus, cat si dupa perfuzia intravenoasa; mai frecvent apare dupa perfuzia intravenoasa.

Tulburari ale sistemului imunitar

Pacientii alergici la cefotaxima pot prezenta hipersensibilitate incrucisata cu alte cefalosporine si peniciline.

Frecvente: s-au raportat reactii de hipersensibilitate la aproximativ 2% dintre pacientii tratati cu cefotaxima. Aceste reactii includ eruptii cutanate tranzitorii (maculopapulare sau eritematoase), prurit. Mai putin frecvente: febra.

Foarte rare: eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson, sindrom Lyell. Poate aparea si reactia Jarish- Herxheimer in cazul tratamentului infectiilor cu spirochete (de exemplu borelioza). De asemenea, mai pot aparea reactii anafilactice, de exemplu edem angioneurotic, bronhospasm si soc anafilactic.

Tulburari hepatobiliare

Mai putin frecvente: cresteri tranzitorii ale valorilor serice ale transaminazelor (TGP, TGO), fosfatazei alcaline, lactatdehidrogenazei (LDH) si bilirubinei.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Supradozaj
In caz de supradozaj, in special in insuficienta renala exista riscul aparitiei encefalopatiei metabolice.

Tratament

In caz de supradozaj se recomanda supraveghere medicala, sustinerea functiilor vitale si daca este necesar se administreaza antiepileptice.

Valorile plasmatice ale cefotaximei pot fi reduse prin dializa peritoneala sau hemodializa.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: alte antibiotice beta-lactamice, cefalosporine de generatia a III-a, codul ATC: J01DD01.

Mecanism de actiune

Cefotaxima este o cefalosporina de semisinteza cu spectru larg, apartinand generatiei a III-a. Are actiune bactericida. Similar penicilinelor, se leaga de unele proteine specifice, impiedicand formarea peretelui bacterian.

Mecanismul rezistentei

Rezistenta la cefotaxima se poate datora producerii de beta-lactamaze cu spectru extins care pot hidroliza eficient medicamentul, inductiei si/sau expresiei constitutive a enzimelor tip AmpC, impermeabilitatii bacteriene sau pompelor de eflux bacterian. Mai mult de unul dintre aceste posibile mecanisme pot coexista intr-un singur microorganism.

Valori critice

Valori critice actuale ale CMI utilizate pentru interpretarea sensibilitatii cefotaximei sunt prezentate in tabelul de mai jos.

Valorile critice clinice ale CMI recomandate de EUCAST(V1.1, 31.03.2006)

Valorile critice care nu depind de specie au fost determinate, in principal pe baza datelor de farmacocinetica/farmacodinamie si sunt independente de distributia CMI pentru specii specifice. Ele sunt utilizate numai pentru speciile pentru care nu au fost date valori critice cu specificitate de specie si nu sunt destinate utilizarii in cazul speciilor pentru care nu se recomanda testarea sensibilitatii(marcate cu -- sau DI in tabel).

Valorile critice ale cefalosporinei pentru Enterobacteriaceae vor detecta rezistenta mediata de majoritatea beta-lactamazelor cu spectru extins (ESBL) si de alte beta-lactamaze importante din punct de vedere clinic secretate de Enterobacteriaceae. Cu toate acestea, unele tulpini secretoare de ESBL-uri pot apare sensibile sau intermediar sensibile la aceste valori critice. Laboratoarele pot dori utilizarea unui test screening specific pentru detectarea ESBL-urilor.

Sensibilitatea stafilococilor la cefalosporine se suprapune cu sensibilitatea la meticilina (cu exceptia ceftazidimei care nu trebuie utilizata in infectiile stafilococice).

Tulpinile cu valori ale CMI peste punctul critic S/I sunt foarte rare sau nu au fost inca raportate.

Testele pentru identificare si testarea sensibilitatii antimicrobiene pe orice izolate de acest fel trebuie repetate si, daca rezultatul se confirma, izolatul trebuie trimis la un laborator de referinta. Pana cand vor exista dovezi privind raspunsul clinic pentru izolatele confirmate cu CMI peste valoarea critica a rezistentei actuale, ele vor trebui raportate ca rezistente.

-- = Nu se recomanda testarea sensibilititatii la specia care este o tinta slaba pentru terapia medicamentoasa.

DI = Exista dovezi insuficiente (DI) precum ca specia in cauza este o tinta buna pentru terapia medicamentoasa.

DR = Document rezonabil cu date inregistrate utilizat de EUCAST pentru determinarea valorilor critice Sensibilitate

Prevalenta rezistentei poate varia geografic si in timp pentru anumite specii, astfel incat sunt de dorit informatii locale despre aceasta, in special atunci cand trebuie tratate infectii severe. Aceste informatii ofera numai o indrumare aproximativa privind probabilitatea ca microorganismele sa fie sensibile sau nu la cefotaxima.

* Eficacitatea clinica a fost demonstrata pentru izolate sensibile in indicatii clinice aprobate.

Stafilococii meticilin-(oxacilin) rezistenti sunt rezistenti la toate antibioticele beta-lactamice disponibile, inclusiv cefotaxima.

Streptococcus pneumoniae penicilin-rezistent prezinta un grad variabil de rezistenta incrucisata la cefalosporine, precum cefotaxima.

Proprietati farmacocinetice
Absorbtie

Dupa administrarea intravenoasa (in bolus), la un adult sanatos, a unei doze unice de 1 g cefotaxima, concentratia plasmatica maxima (Cmax) este de aproximativ 100 mg/l la 5 minute (Tmax).

La sugarii de 8 zile, dupa administrarea intravenoasa a unei doze medii de 31,5 mg/kg cefotaxima,

concentratia plasmatica maxima (Cmax.) dupa 35 de minute (Tmax) a fost de aproximativ 106,2 μg/ml. Dupa administrari de doze repetate, in perfuzie intravenoasa, a 1 g cefotaxima la 6 ore, timp de 14 zile, parametrii farmacocinetici nu s-au modificat, demonstrandu-se astfel absenta acumularii substantei active. Administrarea concomitenta de probenecid determina cresterea concentratiei plasmatice de cefotaxima.

Distributie

Volumul de distributie al cefotaximei este in medie de 0,3 l/kg la subiecti sanatosi. Legarea de

proteinele plasmatice se realizeaza in proportie de 25 - 40%, in special de albumine.

Cefotaxima patrunde in LCR-ul pacientilor cu meningita (1,7 – 7,1 μg/ml la 2 – 4 ore de la administrarea a 2 g i.v.), sputa (1,3 μg/ml la 2 – 4 ore de la administrarea a 1 g i.m.), parenchimul pulmonar, secretii bronsice (2,96 μg/ml dupa administrarea a 2 g i.v.), lichidul pleural (7,2 μg/ml la 3 ore dupa administrarea a 1 g i.v.), ovare, uter, trompa lui Fallope (1,3 - 6,4 μg/ml la 0,3 – 1,15 ore

dupa administrarea a 2 g i.v. ), testicule si ureter (5,4, respectiv 9,2 μg/ml la 1,5 ore dupa administrarea a 2 g i.v. in bolus), prostata (2,6 μg/ml in tesutul profund si 3,9 μg/ml in tesutul superficial dupa 1 g i.m.), rinichi (1,9 – 7 μg/ml la nivelul cortexului dupa administrarea a 1 g i.m.), bila si canalul coledoc (36 μg/ml la 1,3 ore dupa administrari de doze repetate a 1 g), lichidul peritoneal (28,6 μg/ml dupa 2 g i.v.), in lichidul de ascita neinfectat (3,8 – 17,6 μg/ml la 2 ore dupa administrarea 1 g), tesutul cardiac (32 μg/ml in pericard si 22 μg/ml in miocard, la 15 minute dupa administrarea i.v. a 50 mg/kg), os

(3 – 15 μg/g la 0,5 – 3 ore dupa administrarea a 2 g i.v. ), lichidul interstitial (7 μg/ml dupa 1 g i.v.). Concentratiile masurate sunt superioare CMI a microorganismelor obisnuit sensibile. Cefotaxima traverseaza bariera placentara si se concentreaza in tesuturile fetale (in concentratii peste 6 mg/kg). Cefotaxima se excreta in laptele matern la om intr-o concentratie de 0,3 mg/kg.

Metabolizare

Dupa absorbtie, cefotaxima este metabolizata la nivel hepatic. Metabolitul principal este dezacetil- cefotaxima, microbiologic activ, fiind detectat in plasma (4,3 – 13,6 mg/l dupa administrari de doze repetate a 1 – 2 g cefotaxima, la 12, respectiv 8 ore). Alti doi metaboliti inactivi au fost regasiti in urina.

Eliminare

80% din cantitatea de cefotaxima este eliminata prin urina: 50 – 60 % sub forma nemodificata si

20 – 30% sub forma de metaboliti. Diferenta de 20% se regaseste in mare parte in fecale, indicand un oarecare grad de excretie biliara. Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare al cefotaximei este de aproximativ 1,2 ore, iar al dezacetil-cefotaximei de 1,6 ore. La nou-nascutii la termen si la prematuri, timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare al cefotaximei este de aproximativ 2,8, respectiv 3,5 ore.

Farmacocinetica pentru grupe speciale de pacienti

Parametrii farmacocinetici ai cefotaximei sunt usor modificati la varstnicii cu functie renala normala: cresterea concentratiilor plasmatice maxime si scaderea clearance-ului. Astfel, nu se justifica modificarea dozelor la aceasta categorie de pacienti.

In cazul insuficientei renale, cu un clearance al creatininei sub 5 ml/min, datorita cresterii timpului de injumatatire plasmatica prin eliminare al cefotaximei si al dezacetil-cefotaximei, este indicata reducerea dozei zilnice administrate la jumatate (vezi pct. 4.2).

In cazul insuficientei hepatice, usoarele modificari farmacocinetice observate nu justifica modificarea dozelor.

La nou-nascutii hipotrofici si prematuri, datorita imaturitatii renale, este necesara cresterea intervalului dintre doze, pentru a preveni riscul de acumulare.

Date preclinice de siguranta

Cefotaxima nu a demonstrat efecte mutagene in testele cu micronuclei de soarece sau a testului Ames. Studii privind toxicitatea asupra functiei de reproducere la soareci sau sobolani cu doze de

1200 mg/kg si zi cefotaxima administrata intravenos, nu au evidentiat niciun risc special privind embriotoxicitatea sau teratogenitatea.

Toxicitatea acuta a cefotaximei sodice dupa administrare orala si intravenoasa a fost studiata la soareci si sobolani. Deoarece DL50 depaseste 10 g/kg dupa administrare orala si 2 g/kg dupa administrare intravenoasa, se poate considera ca toxicitatea cefotaximei este mica.