ADHD: cauze, simptome, tratament

Ce este ADHD?

ADHD este o tulburare neurologica, cu influenta asupra modului in care creierul functioneaza si se dezvolta. Astfel, ea este asociata cu probleme de concentrare si o mai mare dificultate de control al reactiilor. Persoanele diagnosticate cu sindrom hiperkinetic sunt hiperactive si dau deseori dovada de comportamente impulsive.

Primele simptome isi pot face aparitia intre 3 si 6 ani, insa diagnosticul se stabileste de obicei dupa varsta de 7 ani. Acesti copii au probleme cu atentia, se concentreaza cu greu asupra unei singure sarcini si nu pot sta nemiscati pentru o perioada indelungata. Afectiunea este mult mai comuna la baieti decat la fete.

Merita mentionat faptul ca boala ADHD nu afecteaza in niciun fel capacitatile cognitive. Insa, simptomele pot afecta viata sociala, copilul cu ADHD avand deseori probleme la scoala, atat in relatiile cu colegii, cat si in timpul orelor. Desigur, nu doar copiii pot suferi de aceasta afectiune, adultii cu deficit de atentie intampina si ei probleme de adaptare. Medicul poate recomanda tratament pentru deficit de atentie la adulti.

Tipuri de ADHD

Dupa modul in care se manifesta, tulburarea ADHD poate fi de 3 tipuri: tipul cu deficit de atentie drept trasatura predominanta, tipul hiperactiv si impulsiv si tipul care combina toate aceste trasaturi.

Tipul predominant neatent

Principala caracteristica a acestui tip de ADHD este incapacitatea de concentrare si de a finaliza sarcinile. Cei cu astfel de probleme fac cu usurinta greseli din cauza neatentiei, urmaresc cu greu indicatiile si se organizeaza cu dificultate. Ei tind sa evite sarcinile ce par dificile si nu sunt pasionati de activitati care necesita multa concentrare, ca de exemplu cititul. De asemenea, atentia le poate fi distrasa cu usurinta. In cazul copiilor, aceasta forma se manifesta cu precadere in cazul fetelor si poate ramane nediagnosticata, deoarece acesti copii nu deranjeaza orele si profesorii deseori nu trag un semnal de alarma.

Tipul predominant hiperactiv-impulsiv

Aceasta categorie include acele persoane care au dificultati in a sta mult timp nemiscati pe scaun, se ridica des si, in cazul copiilor, pot deranja orele. Acestia prezinta deseori ticuri precum miscatul picioarelor, vorbesc mult, intrerup alte persoane si tind sa nu asculte tot ceea ce li se spune.

Tipul combinat

Aceasta ultima categorie de ADHD este probabil si cea mai raspandita, presupunand trasaturi din ambele tipuri precedente. Astfel, aceste persoane au foarte multa energie, sunt usor impulsive si se concentreaza cu dificultate. Este posibil si ca, de-a lungul timpului, simptomele sa se schimbe si sa aiba loc o tranzitie de la un anumit tip de ADHD la altul.

ADHD la bebelusi

ADHD este o afectiune foarte raspandita, numerosi copii din intreaga lume primesc anual diagnosticul de sindrom hiperkinetic cu deficit de atentie. In Romania, aceasta afectiune ramane subdiagnosticata, existand numerosi copii care nu primesc diagnosticul si, pe cale de consecinta, nici tratamentul adecvat. Din cauza simptomelor specifice, copiii cu ADHD intampina deseori dificultati de invatare si de adaptare la disciplina scolara. Unii dintre ei ajung sa fie marginalizati din cauza hiperactivitatii si a faptului ca intrerup orele. Baietii cu ADHD prezinta de obicei multa energie, in timp ce fetele tind fie sa vorbeasca mult, fie sa aiba o atitudine mai visatoare.

Tratamentul ADHD la copii poate include mai multe modalitati. Poate implica medicamente, terapie comportamentala, interventii educationale si suport pentru parinti. Terapia comportamentala poate ajuta copiii sa invete strategii de gestionare a impulsurilor si a atentiei, precum si dezvoltarea abilitatilor sociale. Interventiile educationale pot implica adaptarea mediului scolar pentru a se potrivi nevoilor copilului cu ADHD.

ADHD la adulti

De cele mai multe ori, simptomele specifice ADHD din copilarie persista si la varsta adulta desi, odata cu trecerea timpului, acestea devin mai moderate si pot fi trecute cu vederea mai usor. Insa, ele pot avea un impact negativ asupra vietii personale si profesionale. In general, adultilor care sufera de ADHD li se stabileste mai greu diagnosticul, iar acestia invata singuri sa faca fata simptomelor cu care se confrunta, dezvoltand diverse mecanisme de protectie.

Deoarece atat relatiile cu alte persoane, cat si performantele lor la locul de munca pot fi afectate, adultii prezinta un risc ridicat de a dezvolta si alte probleme: tulburari bipolare, de personalitate, depresie, anxietate, atacuri de panica, tulburari ale somnului, abuz de alcool si alte substante psihoactive.

Tipul de ADHD poate varia de-a lungul vietii pacientului. Unele persoane pot prezenta simptome mai accentuate in copilarie, in timp ce altele pot experimenta o schimbare in manifestarea simptomelor la maturitate. Acest aspect dinamic al ADHD poate fi dificil de inteles pentru multi oameni, dar este important sa se recunoasca ca ADHD nu este o conditie statica si ca simptomele pot evolua in timp.

Cauze ale ADHD

Cauzele ADHD sunt complexe si nu pot fi atribuite exclusiv unui singur factor. Studiile au aratat ca exista mai multi factori care pot contribui la dezvoltarea acestei tulburari. Iata cateva dintre principalele cauze ale ADHD:

• factori genetici: se crede ca ADHD se poate mosteni. Studiile arata ca peste jumatate dintre parintii care au avut ADHD in copilarie vor avea un copil cu ADHD. Factorii genetici pot influenta neurotransmitatorii din creier, cum ar fi dopamina si noradrenalina, care sunt implicate in functiile cognitive si comportamentale.
• factori de mediu: expunerea la anumite substante toxice in timpul sarcinii sau la o varsta frageda poate creste riscul de ADHD. Un exemplu comun este expunerea la plumb, care poate afecta dezvoltarea cerebrala a copilului. De asemenea, fumatul si consumul de alcool in timpul sarcinii pot fi factori de risc pentru ADHD.
• complicatii la nastere: nasterea prematura sau complicatiile in timpul nasterii care implica lipsa de oxigen la creier pot creste riscul unui copil de a dezvolta ADHD. Aceste complicatii pot afecta dezvoltarea normala a creierului si pot influenta functiile cognitive si comportamentale.
• probleme de dezvoltare a creierului: unele cercetari sugereaza ca diferentele in anumite parti ale creierului, in special in cele care sunt responsabile cu atentia si activitatea, pot fi legate de ADHD. Aceste diferente pot fi rezultatul unor factori genetici sau de mediu care afecteaza dezvoltarea normala a creierului.

Este important de mentionat ca acesti factori nu sunt determinanti si nu toate persoanele expuse la acesti factori vor dezvolta ADHD. Cauzele exacte ale ADHD nu sunt pe deplin intelese si este nevoie de mai multa cercetare pentru a dezvalui toate aspectele acestei tulburari.

Simptome ADHD

Simptomele ADHD pot fi clasificate in doua categorii principale:

• simptome de lipsa de atentie: simptomele de lipsa de atentie includ dificultati de concentrare, uitarea sarcinilor si greseli de neatentie in activitati scolare sau profesionale. Persoanele afectate pot avea dificultati in mentinerea atentiei pe o singura sarcina si pot fi usor distrase de stimuli externi. De asemenea, pot avea dificultati in organizarea activitatilor si in urmarirea instructiunilor.
• simptome de hiperactivitate-impulsivitate: simptomele de hiperactivitate-impulsivitate includ agitatie excesiva, vorbire excesiva si comportament impulsiv. Persoanele afectate pot fi mereu in miscare, nu pot sta linistite si au dificultati in a-si controla impulsurile. Pot avea dificultati in asteptarea randului si pot intrerupe adesea conversatiile sau activitatile altora.

La copii si adolescenti, simptomele ADHD pot fi usor de confundat cu comportamentul tipic al varstei. Cu toate acestea, copiii cu ADHD pot avea probleme mai serioase de concentrare, pot fi mai agitati si pot avea un comportament mai impulsiv decat colegii lor de aceeasi varsta. Simptomele pot include dificultati la scoala, probleme de comportament acasa sau in situatii sociale si probleme de autocontrol. Pot avea dificultati in respectarea regulilor si pot fi adesea implicati in conflicte sau accidente. Simptomele ADHD la bebelusi sunt mai dificil de observat.

La adulti, simptomele ADHD pot fi mai subtile si pot include dificultati de concentrare, probleme de organizare, procrastinare, uitare frecventa si dificultati in gestionarea timpului. Adultii cu ADHD pot avea dificultati in mentinerea unui loc de munca sau in finalizarea sarcinilor profesionale.

Diagnostic ADHD

Procesul de diagnoza a acestei afectiuni nu este unul tocmai usor, deoarece exista riscul de plasare a unui diagnostic incorect. In cazul copiilor, deficitul de atentie si hiperactivitatea pot fi normale pentru un copil de o varsta mai frageda si nu inseamna in fiecare dintre cazuri ca micutul are o problema.

Atunci cand vine vorba de adulti, nu exista neaparat un sistem standard de diagnoza. In prezent, este nevoie de un studiu aprofundat al simptomelor ADHD la varsta maturitatii si cum acestea evolueaza odata cu trecerea timpului, dar si felul in care influenteaza celelalte probleme cu care pot fi asociate.

Diagnosticul poate fi confirmat doar de catre un medic psihiatru sau neurolog, in urma anamnezei. Acesta va purta o discutie cu pacientul si va analiza prezenta simptomelor pe o perioada mai lunga de 6 luni. De asemenea, va fi interesat si de mediul in care acesta traieste si felul in care simptomele ii afecteaza viata personala, relatia cu cei din jur, viata profesionala, activitatea la scoala.

Optiuni de tratament pentru ADHD

ADHD nu este o afectiune care se poate vindeca, insa scopul tratamentului este acela de a face simptomele mai usor de controlat, de a imbunatati calitatea vietii pacientului, de a-l ajuta pe acesta sa aiba o stima de sine mai ridicata si sa faca progrese la scoala, serviciu, in relatiile cu familia si cu cei din jur.

In functie de gravitatea simptomelor, medicul poate recomanda doua tipuri de tratament: cel medicamentos si psihoterapia.

Tratamentul medicamentos

Medicul poate recomanda o serie de medicamente care sa ajute la reducerea starilor impulsive si de hiperactivitate si care ofera rezultate in imbunatatirea concentrarii. Nu exista un tratament standard pentru toti pacientii, ci ar trebui incercate mai multe medicamente in diferite dozaje pentru a vedea ce ofera cele mai bune rezultate. Tratamentul ADHD pentru adulti difera fata de cel pentru copii.

Psihoterapia

Psihoterapia este foarte importanta in cazul tulburarilor de acest fel, deoarece ajuta pacientul sa constientizeze mai usor simptomele cu care are de-a face si sa gaseasca metode eficiente pentru a le gestiona mai usor. Ea este recomandata atat in cazul copiilor, cat si a adultilor. In general se apeleaza la terapia comportamentala si cognitiv-comportamentala, care il va ajuta pe pacient sa isi inteleaga starile si sentimentele, dar si sa fie atent la felul in care se comporta zilnic. 

In cazul copiilor cu ADHD, se poate recomanda terapia si pentru parinti. Acestia vor invata cum sa se comporte cu copilul lor si ii vor intelege mai bine starile si reactiile. Astfel, acestia il vor putea sustine pe durata intregii terapii, il vor ajuta pe cel mic sa faca progrese si vor reusi sa aiba mai multa rabdare, in cazul in care comportamentul copilului este mai greu de gestionat.

Interventii educationale

Interventiile educationale sunt esentiale pentru elevii cu ADHD, avand rolul de a sprijini procesul de invatare si de a reduce dificultatile scolare asociate cu tulburarea. Aceste interventii ajuta elevii sa-si gestioneze simptomele si sa-si imbunatateasca performantele academice.

Planuri Educationale Individualizate (IEP) in scoli

Un Plan Educational Individualizat (IEP) este un document personalizat care detaliaza nevoile educationale ale unui elev cu ADHD si strategii specifice pentru a-i sprijini procesul de invatare. IEP-urile sunt create in colaborare intre cadre didactice, parinti, elev si specialisti (psihologi scolari, terapeuti comportamentali).

Elemente cheie ale unui IEP:

• Evaluarea nevoilor educationale: identificarea ariilor in care elevul intampina dificultati, cum ar fi atentia, organizarea, timpul de finalizare a sarcinilor sau interactiunea sociala.
• Obiective specifice: stabilirea unor obiective clare si masurabile, cum ar fi imbunatatirea concentrarii in timpul orelor sau cresterea nivelului de completare a temelor.
• Adaptari curriculare: reducerea volumului temelor sau oferirea mai multor resurse vizuale si auditive pentru sustinerea invatarii.
• Suport in clasa: alocarea unui asistent educational sau permiterea folosirii tehnologiilor asistive (ex. calculatoare, aplicatii pentru organizare).
• Timp suplimentar pentru teste: oferirea unui timp mai lung pentru evaluari pentru a reduce stresul si presiunea.
• Strategii comportamentale: implementarea unor reguli clare in clasa, oferirea de pauze regulate si utilizarea recompenselor pentru comportamente pozitive.

IEP-urile trebuie revizuite periodic pentru a evalua progresul elevului si pentru a ajusta obiectivele in functie de nevoile actuale. Acest plan ajuta elevii cu ADHD sa-si imbunatateasca abilitatile academice si sa se simta mai increzatori in mediul educational.

Suport pentru profesori si parinti in gestionarea comportamentului

Profesorii si parintii joaca un rol crucial in sprijinirea elevilor cu ADHD. Interventiile educationale trebuie sa includa si strategii care sa ajute adultii sa gestioneze comportamentul si sa sprijine invatarea.

Pentru profesori:

• Instruire si constientizare: participarea la workshop-uri si cursuri pentru intelegerea ADHD si tehnici eficiente in clasa.
• Structurarea orelor: crearea unei rutine clare, utilizarea agendei zilnice si oferirea de instructiuni clare si scurte.
• Controlul atentiei: reducerea distragerilor in clasa prin asezarea elevului intr-o zona mai linistita si limitarea zgomotului ambiental.
• Feedback pozitiv: recompensarea comportamentului dorit prin laude, stickere sau puncte care pot fi schimbate pentru premii.
• Gestionarea impulsivitatii: stabilirea unor reguli clare privind comportamentul acceptabil si utilizarea semnalelor non-verbale pentru a corecta comportamentul.

Pentru parinti:

• Comunicare frecventa cu scoala: discutii regulate cu profesorii pentru a monitoriza progresul si pentru a identifica problemele la timp.
• Rutina acasa: crearea unei rutine zilnice structurate pentru teme, mese si timp liber.
• Recompense si limite: utilizarea recompenselor pentru comportamente pozitive si stabilirea unor limite clare pentru comportamente inadecvate.
• Suport emotional: ascultarea copilului si incurajarea exprimarii sentimentelor, pentru a reduce anxietatea si a creste increderea in sine.

Aceasta colaborare intre scoala si familie este esentiala pentru a oferi elevului un mediu stabil si sprijinitor, care sa ii imbunatateasca semnificativ performantele scolare si comportamentul general. 

Schimbari in stilul de viata 

Modificarea stilului de viata poate reduce semnificativ simptomele ADHD si imbunatati calitatea vietii pacientilor.

Alimentatie echilibrata si hidratare

O alimentatie sanatoasa si o hidratare corespunzatoare pot avea un impact pozitiv asupra simptomelor ADHD.

• Alimentatie echilibrata: dieta trebuie sa includa o varietate de fructe, legume, proteine slabe (pui, peste, oua), cereale integrale si grasimi sanatoase (ex. avocado, nuci, ulei de masline).
• Evitarea zaharului si alimentelor procesate: zaharul si aditivii alimentari pot agrava simptomele ADHD, precum hiperactivitatea si dificultatea de concentrare.
• Suplimente nutritive: in unele cazuri, suplimentele cu acizi grasi Omega-3, fier, magneziu sau zinc pot ajuta in gestionarea simptomelor ADHD. Consultarea cu un specialist este esentiala inainte de administrare.
• Hidratare adecvata: consumul de minim 2 litri de apa pe zi ajuta la mentinerea atentiei si reduce oboseala.

Exercitii fizice regulate pentru reducerea simptomelor

Exercitiile fizice regulate pot imbunatati atentia, starea de spirit si comportamentul in ADHD.

• Activitati aerobice: alergatul, inotul, ciclismul sau mersul alert cresc fluxul sanguin cerebral si imbunatatesc functia executiva.
• Exercitii care imbunatatesc concentrarea: Yoga, Pilates sau exercitii cu greutati pot reduce impulsivitatea si imbunatati autocontrolul.
• Activitati recreative: sporturile de echipa ajuta la dezvoltarea abilitatilor sociale si reduc anxietatea.

Tehnici de organizare si planificare

Imbunatatirea abilitatilor organizatorice ajuta la gestionarea dificultatilor zilnice cauzate de ADHD.

• Utilizarea agendelor si aplicatiilor: programarea activitatilor si termenele intr-o agenda sau aplicatie poate ajuta la mentinerea organizarii.
• Impartirea sarcinilor: impartirea activitatilor complexe in pasi mai mici si gestionabili.
• Stabilirea prioritatii: Clasificarea sarcinilor in functie de importanta si urgenta.

Aceste schimbari in stilul de viata, alaturi de tratamentele medicale si comportamentale, ajuta la o gestionare eficienta a ADHD.

Disclaimer

Daca aveti intrebari sau nelamuriri medicale, va rugam sa discutati cu medicul dumneavoastra. Articolele noastre nu reprezinta un substitut pentru sfatul, diagnosticul sau tratamentul recomandat de medicul specialist. 

Surse suplimentare de informare:

1. Centers for Disease Control and Prevention, „What is ADHD?”: https://www.cdc.gov/ncbddd/adhd/facts.html, accesat la 14.03.2025;
2. American Psychiatric Association, „What is ADHD?”: https://www.psychiatry.org/patients-families/adhd/what-is-adhd, accesat la 14.03.2025;
3. NHS, „Attention deficit hyperactivity disorder (ADHD)”: https://www.nhs.uk/conditions/attention-deficit-hyperactivity-disorder-adhd/, accesat la 14.03.2025.