Ambliopie (ochi lenes): cauze, simptome, tratament

Ce este ambliopia (ochiul lenes)?

Ambliopia, cunoscuta si sub denumirea de „ochiul lenes”, este o afectiune caracterizata, de regula, prin acuitatea vizuala scazuta a unuia dintre ochi, ceea ce determina creierul sa ignore imaginile provenite de la ochiul respectiv. In timp, creierul se bazeaza din ce in ce mai mult pe celalalt ochi, mai puternic, in timp ce vederea in ochiul mai slab se inrautateste. Desi de cele mai multe ori este unilaterala, ambliopia poate fi si bilaterala.[1]

Cauzele ambliopiei (ochiul lenes)

Cauzele ambliopiei pot fi diverse. Una dintre cele mai frecvente este reprezentata de viciile de refractie precum miopia, hipermetropia sau astigmatismul. In mod normal, aceste probleme sunt usor de rezolvat cu ochelari sau lentile de contact. Daca insa nu se intervine pentru tratarea lor, creierul poate incepe sa se bazeze mai mult pe ochiul cu vedere mai puternica. Acest tip de ambliopie poarta denumirea de ambliopie refractiva.[1][3] 

Strabismul sau alinierea incorecta a globilor oculari (in sensul ca nu vor privi intotdeauna in exact aceeasi directie) este o alta cauza obisnuita a ambliopiei. Atunci cand ochii nu sunt aliniati corect, creierul poate incepe sa ignore semnalele de la ochiul incorect aliniat, ceea ce duce la dezvoltarea ambliopiei strabice.[1][3]

Cataracta, o afectiune in care cristalinul ochiului devine opac, poate fi, de asemenea, o cauza a ambliopiei. De obicei, ea este considerata o boala specifica persoanelor in varsta, insa se poate dezvolta si la bebelusi sau copii. Ptoza palpebrala (pleoapele cazute) poate afecta si ea vederea prin acoperirea partiala sau totala a ochiului. Daca ochiul este acoperit in mod constant, nu se va putea dezvolta corect, iar copilul poate dezvolta ambliopie. Vorbim in astfel de cazuri de ambliopie de deprivare.[1][3]

Exista, de asemenea, si anumit factori care cresc riscul ambliopiei la copii. Printre acestia se numara si: 

• greutatea mica la nastere; 
• nasterea prematura; 
• istoricul familial de ambliopie;
• dizabilitatile de dezvoltare.[3]

Unii copii se nasc cu ambliopie, altii o dezvolta mai tarziu in copilarie. Mai trebuie mentionat si ca de multe ori cauza exacta a ambliopiei nu este cunoscuta.[1]

Simptomele ambliopiei (ochiul lenes)

Simptomele ambliopiei (ochiul lenes) pot varia de la o persoana la alta, dar exista cateva semne comune care pot indica prezenta acestei afectiuni:

• alinierea incorecta a ochilor sau ochii incrucisati; 
• dificultati de perceptie a adancimii; 
• tendinta de a miji sau inchide ochiul lenes; 
• inclinarea frecventa a capului.[3]

De multe ori, aceste simptome sunt subtile si dificil identificat de catre parinti. De aceea, se intampla adesea ca diagnosticul de ochi lenes la copii sa fie pus in urma unui control oftalmologic intamplator. In lipsa unui astfel de control, este posibil ca problema sa fie depistata prea tarziu.[1]

Tratamentul ambliopiei (ochiul lenes)

Tratamentul ambliopiei (ochiul lenes) implica mai multe abordari, in functie de cauza si gravitatea afectiunii. Primul pas in tratament este corectarea problemelor vizuale subiacente, cum ar fi viciile de refractie, strabismul sau cataracta. Acest lucru se poate face, dupa caz, cu ajutorul ochelarilor de vedere ori a lentilelor de contact sau prin interventii chirurgicale.

Pentru a trata ambliopia, se apeleaza adesea la ocluzia ochiului sanatos pentru a forta ochiul lenes sa „lucreze” mai mult. Acest tratament implica, de regula, purtarea unui ocluzor sau a unui plasture pentru ochi, zilnic, timp de 2 pana la 6 ore sau chiar mai mult.[3] Dezavantajul acestei metode de tratament pentru ochiul lenes este ca celor mici nu le este intotdeauna usor sa se obisnuiasca cu ocluzorul si exista riscul sa si-l dea jos. Pentru a evita acest lucru, este important sa li se explice, folosind un limbaj usor de inteles pentru ei, de ce important sa poarte plasturele ocular, care este rolul sau si cum ii va ajuta. Poate fi utila si identificarea unor solutii pentru distragerea atentiei copiilor pe perioada purtarii ocluzorului, cel putin pana se obisnuiesc cu acesta, ori a unor potentiale recompense care i-ar putea convinge sa il poarte.[2]

De asemenea, picaturile pentru ochi pot fi folosite pentru a blurarea vederii in ochiul sanatos, cu scopul de a stimula ochiul lenes sa se dezvolte. Acest tip de picaturi pot fi folosite zilnic sau doar in weekend si pot avea efecte secundare precum iritatia ochiului sau sensibilitatea la lumina.[3] 

In unele cazuri, se poate apela si la utilizarea filtrelor Bangerter, care sunt folii adezive ce pot fi aplicate pe lentila ochelarilor ochiului mai puternic. Acestea au un efect similar cu un plasture pentru ochi, restrictionand vederea si fortand ochiul lenes sa lucreze mai mult.[3] Planul de tratament mai poate include si efectuarea unor exercitii pentru ochi lenes. 

Ambliopia se opereaza doar in cazuri rare. De obicei, acest lucru este necesar sau indicat doar atunci cand ambliopia este asociata cu cataracta sau ptoza palpebrala.[1][3]

Este important sa mentionam ca tratamentul ambliopiei trebuie inceput cat mai devreme posibil. In caz contrar, exista riscul sa duca la probleme de vedere pe termen sau chiar la pierderea vederii. In plus, cele mai bune rezultate se obtin cand tratamentul se incepe inainte de varsta de 7 ani.[3] Tratamentul ambliopiei sau ochiului lenes la adulti este mai dificil si mai putin eficient.[1]

In majoritatea cazurilor, se observa o imbunatatire a vederii la cateva saptamani sau luni de la inceperea tratamentului, insa acesta poate dura de la 6 luni pana la 2 ani. De asemenea, in aproximativ 25% dintre cazuri, ambliopia sau ochiul lenes reapare, ceea ce inseamna ca este obligatorie monitorizarea continua a sanatatii oculare a unui copil diagnosticat cu aceasta afectiune.[3]

Ambliopia, cunoscuta si ca „ochiul lenes”, este o problema de vedere care apare in copilarie din diverse cauze. Simptomele pot fi subtile, dar diagnosticarea si tratarea sa timpurie sunt esentiale pentru a preveni pierderea permanenta a vederii. De aceea, este importanta efectuarea periodica a unui consult de specialitate.

Atentie! Acest articol are rol strict informativ si nu poate inlocui vizita la medic. Daca suspectezi ca micutul tau are ambliopie sau orice alta problema de vedere, consulta un specialist.

Bibliografie: