Hernie inghinala: Cauze, simptome, tratament

Ce este hernia inghinala

Hernia inghinala este o umflatura care apare in zona inghinala - zona dintre partea inferioara a abdomenului si coapsa. Exista 3 straturi de tesuturi care sustin intestinele in interiorul cavitatii abdominale:

• Peritoneul - o membrana subtire si elastica;
• Muschii abdominali;
• Pielea [4]. 

Hernia inginala se formeaza atunci cand intestinele si peritoneul trec printre muschii abdominali si ajung sub piele. Principalul risc asociat herniei inghinale este ca intestinele pot ramane blocate in interiorul sacului hernial, caz in care irigarea cu sange poate fi intrerupta [5].

Incidenta herniei inghinale

Hernia inghinala poate aparea la orice varsta, din copilaria mica pana la batranete. Totusi, ea este mult mai frecventa la barbati - care au un risc de 27% de a dezvolta o hernie inghinala in timpul vietii - decat la femei - al caror risc este de doar 3% [1].

Cauzele herniei inghinale

Hernia inghinală poate fi cauzată de o combinație între factori congenitali și dobândiți care slăbesc structurile peretelui abdominal și cresc presiunea intra-abdominală.

Cauze congenitale

Un factor major care poate contribui la dezvoltarea herniei inghinale este o anomalie congenitală a canalului inghinal. În timpul dezvoltării fetale, canalul inghinal se formează pentru a permite trecerea structurilor importante, cum ar fi cordonul spermatic la bărbați sau ligamentul rotund la femei. În mod normal, acest canal se închide complet înainte de naștere, dar în unele cazuri, acest proces nu se realizează corect.

La băieți, canalul inghinal poate rămâne deschis, iar acest lucru creează o posibilitate pentru ca o porțiune din intestin sau alte structuri abdominale să iasă prin această deschidere, formând o hernie. Aceasta este o cauză frecventă a herniei inghinale la nou-născuți și copii mici. De asemenea, la unii copii, hernia inghinală poate apărea datorită unei slăbiri anormale a peretelui abdominal în această zonă, chiar și în absența unui canal inghinal deschis.

Cauze dobândite

Hernia inghinală poate apărea și ca rezultat al factorilor dobândiți de-a lungul vieții, care slăbesc țesuturile și peretele abdominal.

• Creșterea presiunii intra-abdominale
  Orice activitate sau stare care crește presiunea în cavitatea abdominală poate contribui la formarea unei hernii inghinale. Aceste activități includ:
  • Ridicarea de greutăți mari, care pune presiune suplimentară asupra peretelui abdominal.
  • Tusea cronică, cum ar fi cea provocată de bronșită cronică sau fumat, care poate face ca peretele abdominal să cedeze în fața presiunii repetate.
  • Constipația severă, în care persoana tinde să facă un efort mare pentru a defeca, crescând astfel presiunea asupra peretelui abdominal.
• Slăbirea țesuturilor și a peretelui abdominal
  Pe măsură ce îmbătrânim, țesuturile care formează peretele abdominal se pot slăbi și pierde din elasticitate, ceea ce face ca peretele abdominal să devină mai vulnerabil la formarea unei hernii. Acest proces este asociat cu:
  • Vârsta: Pe măsură ce înaintăm în vârstă, fibrele de colagen și mușchii abdominali devin mai slăbite, iar riscul de a dezvolta o hernie crește.
  • Obezitatea: Excesul de greutate pune o presiune suplimentară asupra peretelui abdominal, ceea ce poate duce la apariția unei hernii inghinale.
  • Malnutriția: Un aport insuficient de nutrienți esențiali pentru sănătatea țesuturilor, cum ar fi proteinele și vitamina C, poate slăbi peretele abdominal și poate contribui la apariția herniei.
• Traumatisme și intervenții chirurgicale anterioare
  Leziunile abdominale, cum ar fi loviturile directe sau traumele repetate în zona inghinală, pot slăbi peretele abdominal și pot duce la formarea unei hernii. În plus, intervențiile chirurgicale anterioare în zona abdominală, cum ar fi apendicectomiile sau alte operații, pot crea cicatrici care slăbesc peretele abdominal și cresc riscul de hernie. Cicatricile nu sunt la fel de elastice ca țesuturile normale, iar acest lucru poate permite ieșirea unor părți ale intestinului sau altor structuri prin această zonă.

Factori de risc pentru hernia inghinala

Unele persoane au un risc crescut de a dezvolta o hernie inghinala, in comparatie cu altele. Printre acesti factori de risc se numara:

• Sexul masculin: barbatii au un risc de 8 ori mai mare decat femeile de a dezvolta hernie inghinala;
• Varsta: musculatura slabeste odata cu inaintarea in varsta;
• Istoricul familial: riscul este mai mare in cazul persoanelor care au, in familie, rude apropiate care au avut hernie inghinala;
• Tusea cronica, frecventa la fumatori;
• Constipatia cronica;
• Sarcina: in timpul sarcinii musculatura abdominala este mai slaba, iar presiunea intraabdominala creste;
• Nasterea prematura si greutatea mica la nastere: herniile inghinale apar mai frecvent la bebelusii nascuti prematur sau cu o greutate mica;
• O hernie inghinala in antecedente [7]. 

Tipuri de hernie inghinala

Exista doua tipuri principale de hernie inghinala, in functie de mecanismul de aparitie al acesteia:

• Hernia inghinala directa apare doar la barbati si este determinata de slabirea peretilor abdominali, care se instaleaza odata cu inaintarea in varsta. Aceasta scadere a tonusului se datoreaza presiunii intraabdominale crescute cauzata de obezitate, ridicarea de greutati, ascita, dializa peritoneala sau de boala pulmonara obstructiva cronica. 
• Hernia inghinala indirecta este mai frecventa si poate fi congenitala. Poate aparea atat la barbati cat si la femei, dar este mai frecventa la barbati, din cauza tipului de dezvoltare intrauterina a acestora. La barbati, testiculele si cordonul spermatic se dezvolta in interiorul abdomenului, urmand sa coboare mai tarziu, prin canalul inghinal, in scrot. Uneori, canalul inghinal ramane larg, iar grasimea intraabdominala si intestinele pot fi antrenate in acesta [4].

Simptome ale herniei inghinale

Atunci cand se discuta despre simptome pentru hernia inghinala, prima intrebare pe care o adreseaza pacientii este daca hernia inghinala doare. Raspunsul variaza in functie de tipul de hernie si de vechimea acesteia, dar intr-o prima faza nu se poate vorbi despre o durere propriu-zisa.

Pentru hernia inghinala, simptome frecvente sunt:

• O umflatura in zona inghinala, mai frecvent pe o singura parte, care dispare atunci cand te intinzi;
• Disconfort in zona inghinala atunci cand ridici obiecte grele, tusesti sau faci sport;
• O senzatie de slabiciune, de greutate sau de arsura in zona inghinala;
• O umflatura in zona scrotului [5].

Hernia inghinala incarcerata

In cazul herniei inghinale incarcerate, tesutul herniat se blocheaza in sacul hernial si nu mai revine in interiorul cavitatii abdominale. Acest incident reprezinta un prim pas pe lista complicatiilor care se pot asocia unui diagnostic de hernie inghinala.

Hernia incarcerata poate produce un grad superior de disconfort, in comparatie cu hernia reductibila [7].

Hernia inghinala strangulata

Hernia inghinala strangulata este o complicatie grava a herniei inghinale incarcerate, cauzata de intreruperea fluxului sangvin la nivelul portiunii de intestin herniata. Hernia strangulata necesita interventie chirurgicala de urgenta si poate pune viata pacientului in pericol. 

In hernia inghinala strangulata durerea este foarte puternica si creste in intensitate; ea este insotita de greata, varsaturi, constipatie, febra si frisoane si modificarea culorii pielii in zona herniei, in rosu - violet [4]. 

Hernie inghinala la femei

Hernia inghinala la femei este un diagnostic relativ rar, neexistand aceeasi predispozitie anatomica prezenta in cazul barbatilor. 

Cel mai adesea, hernia inghinala la femei apare consecutiv unui eveniment care slabeste peretele muscular abdominal: sarcina, efort foarte intens, interventii chirurgicale in antecedente.

La femei, se intampla frecvent ca in interiorul sacului hernial sa fie antrenate segmente ale aparatului reproducator feminin, in special ovarul si/sau un fragment din trompa uterina [7]. 

Hernie inghinala la barbati

Diagnosticul de hernie inghinala la barbati este mult mai frecvent, aceasta fiind una dintre interventiile chirurgicale considerate usoare in cadrul sectiilor de chirurgie abdominala. 

Barbatii cu un indice de masa corporala redus si cei care au fost supusi unei prostatectomii sunt in mod deosebit predispusi la a dezvolta hernie inghinala [6]. 

Hernie inghinala la copii

La bebelusii baieti, persistenta canalului inghinal poate favoriza aparitia herniei inghinale.

Cel mai adesea, in cazul in care exista aceasta predispozitie, hernia inghinala apare in primele luni de viata. Slabiciunea muschilor abdominali este fiziologica la aceasta varsta, iar plansul, care provoaca incordarea abdomenului, face hernia mai vizibila.

Se considera ca hernia inghinala la copii apare mai des in urmatoarele situatii:

• Nastere prematura;
• Un parinte sau un frate care a avut hernie inghinala in copilarie;
• Fibroza chistica;
• Displazie de sold;
• Criptorhidie;
• Probleme cu uretra [6].

Hernia inghinala in sarcina

Hernia inghinala in sarcina este un eveniment rar, cu o frecventa raportata de 1 la 1000 - 3000 gravide [2]. Hernia inghinala nu il afecteaza pe bebelus, insa trebuie monitorizata atent pentru a nu se transforma in hernie strangulata, caz in care viata mamei este amenintata. 

In cazul gravidelor, se prefera remedierea herniei inghinale post partum, pentru a se evita efectele unei anestezii. Daca situatia devine urgenta, interventia poate fi realizata si in timpul sarcinii [3].

Complicatii ale herniei inghinale

Desi diagnosticul nu este unul de speriat, exista intotdeauna riscul de complicatii pentru hernia inghinala, iar acestea se pot dovedi grave.Cele mai frecvente complicatii asociate unei hernii inghinale netratate sunt:

• Presiunea asupra tesuturilor determina marirea inelului hernial si a sacului hernial. Astfel, tot mai mult din masa intestinala herniaza, ajungand uneori pana in scrot;
• Hernia incarcerata poate determina obstructie intestinala;
• Hernia strangulata intrerupe fluxul de sange la nivelul portiunii de intestin herniate, ceea ce determina necroza acestuia, cu septicemie si risc de deces in cateva ore [7]. 

Diagnosticarea herniei inghinale

Diagnosticul herniei inghinale implica o combinatie intre evaluarea clinica si, in unele cazuri, investigatii imagistice. Identificarea corecta a herniei inghinale este esentiala pentru alegerea unui tratament adecvat si pentru prevenirea eventualelor complicatii.

Examinarea fizica

Examinarea fizica este primul pas in diagnosticarea herniei inghinale. Medicul va evalua istoricul pacientului si va efectua o serie de manevre pentru a identifica semnele caracteristice ale herniei.

• Inspectia vizuala: medicul va analiza zona inghinala pentru a observa eventuale umflaturi. Herniile inghinale pot fi mai vizibile atunci cand pacientul efectueaza anumite miscari care cresc presiunea intra-abdominala, cum ar fi tusea, ridicarea unor greutati sau contractia abdominala.
• Palparea: aceasta este o tehnica prin care medicul apasa usor zona inghinala pentru a simti daca exista o umflatura sau o formatiune care se poate misca sub piele. De obicei, hernia inghinala poate fi simtita ca o umflatura moale, iar in anumite situatii, cand pacientul tuseste sau face presiune abdominala, aceasta poate deveni mai evidenta.
• Testul cu tuse: in multe cazuri, medicul cere pacientului sa tuseasca sau sa efectueze o miscare care implica presiune intra-abdominala pentru a observa daca hernia devine mai evidenta sau daca apare o durere. Acesta este un test standard pentru a detecta herniile inghinale.
• Testul de reducere: in unele cazuri, medicul poate incerca sa „reducă” hernia, adica sa apese usor pe umflatura pentru a verifica daca aceasta poate fi intoarsa inapoi in cavitatea abdominala. Acest test este important pentru a evalua severitatea herniei si pentru a determina daca aceasta este strangulata (un caz mai grav).

Investigatii imagistice

De obicei, diagnosticul herniei inghinale poate fi realizat doar pe baza examinarii fizice. Totusi, in unele cazuri, medicul poate recomanda investigatii imagistice pentru a confirma diagnosticul, pentru a evalua dimensiunea herniei sau pentru a exclude alte afectiuni care ar putea prezenta simptome similare.

• Ecografia inghinala: este una dintre cele mai frecvente investigatii utilizate pentru a confirma diagnosticul de hernie inghinala. Ecografia utilizeaza unde sonore pentru a obtine imagini ale zonei inghinale si poate ajuta la identificarea herniei, a dimensiunii acesteia si a eventualelor complicatii (de exemplu, strangularea intestinului). Este o metoda neinvaziva, rapida si eficienta.
• Tomografia computerizata (CT): in cazuri mai complexe, sau atunci cand ecografia nu este suficienta, tomografia computerizata poate fi utilizata pentru a obtine imagini detaliate ale zonei inghinale si pentru a evalua implicarea altor structuri. Acest test este de obicei folosit atunci cand hernia este mai greu de identificat sau cand exista complicatii, cum ar fi strangularea sau obstruarea intestinului.
• Rezonanta magnetica (RMN): in unele cazuri, un RMN poate fi folosit pentru a obtine imagini detaliate ale tesuturilor moi, inclusiv ale peretelui abdominal si ale structurilor inghinale. Aceasta metoda poate ajuta la diagnosticarea herniilor care nu sunt evidente prin ecografie sau CT.

Diagnosticul diferential

Uneori, simptomele herniei inghinale pot fi asemanatoare cu ale altor afectiuni, cum ar fi:

• Lipsa de sensibilitate in zona inghinala (ce poate aparea in cazul unor afectiuni ale nervilor, cum ar fi neuropatia).
• Afectiuni ale ganglionilor limfatici: Infectiile sau inflamatia ganglionilor limfatici inghinali pot provoca umflaturi care sunt adesea confundate cu herniile inghinale.
• Probleme ale tesuturilor moi, cum ar fi lipomul: Lipomul este o formatiune benigna de tesut adipos care poate aparea in zona inghinala si poate fi confundata cu o hernie.

In astfel de cazuri, medicul poate recomanda teste suplimentare, cum ar fi analize de sange sau biopsii, pentru a exclude aceste afectiuni.

Tratamentul herniei inghinale

Singurul tratament pentru hernia inghinala este cel chirurgical. Totusi, el este nuantat si temporizat in functie de anumiti factori. 

Pentru hernia inghinala la copiii mici, medicul va incerca mai intai repunerea manuala a herniei in cavitatea abdominala si va urmari daca aceasta reapare. In general, in cazul copiilor, cand vorbim despre hernie inghinala, tratamentul final este cel chirurgical.

Pentru hernia inghinala de dimensiuni mici, medicul poate adopta o atitudine de expectativa vigilenta cu monitorizare, mai ales daca hernia nu deranjeaza. 

Pentru herniile de dimensiuni mari, dureroase, interventia chirurgicala se programeaza la prima data disponibila. In magazinele de tehnica medicala poti gasi accesorii adecvate pentru reducerea herniei, pana la operatie.

Herniile strangulate si incarcerate se opereaza in regim de urgenta [7]. 

Operatia de hernie inghinala

Operatia de hernie inghinala se realizeaza laparoscopic (preferabil) sau deschis, decizia apartinandu-i chirurgului si bazandu-se pe elemente ca tipul de hernie, vechimea acesteia, varsta pacientului sau istoricul sau medical. 

Interventia laparoscopica

Remedierea laparoscopica este preferata datorita riscurilor chirurgicale asociate mici si a recuperarii rapide, care permite externarea si reluarea activitatilor zilnice obisnuite mai repede. 

Operatia laparoscopica se poate realiza atat in formele incipiente cat si in cele avansate, incizia chirurgicala clasica ramanand rezervata pentru formele complicate.

Interventia laparoscopica presupune efectuarea a 3 incizii cu dimensiuni intre 5 si 10 mm, prin care se creeaza o camera de lucru care permite montarea unei plase care acopera intregul orificiu herniar [7]. 

Interventia chirurgicala clasica

Interventia chirurgicala clasica se foloseste exclusiv pentru remedierea herniilor complicate, incarcerate sau strangulate, atunci cand este necesara efectuarea de manevre chirurgicale suplimentare. Evident, perioada de recuperare este mai mare, iar reluarea activitatilor obisnuite dureaza mai mult [6].

Recuperarea dupa hernia inghinala

Recuperarea dupa hernia inghinala depinde de procedeul prin care a fost aceasta redusa. In cazul interventiei chirurgicale deschise, recomandarile sunt personalizate in functie de fiecare caz in parte, de severitatea acestuia si de evoluția post-operatorie imediata.

In cazul herniei inghinale rezolvata laparoscopic, pacientul poate fi adeseori externat a doua zi dupa operatie. In primele 4 saptamani post operator el nu trebuie sa ridice greutati mai mari de 5 - 7 kg si i se recomanda sa efectueze doar activitatile zilnice obisnuite: mers, urcat si coborat scari, condus masina. Purtarea unui bandaj elastic adaptat poate fi recomandata de catre medic [5]. 

Dupa primele 4 saptamani, efortul fizic poate include si exercitii usoare, de tipul inotului sau joggingului. La 8 saptamani post operator, se poate relua ritmul normal de viata, fara restrictii in ceea ce priveste efortul fizic [7]. 

Prevenirea herniei inghinale

Hernia congenitala nu poate fi prevenita, dar in cazul herniilor dobandite, anumite adaptari ale stilului de viata permit evitarea acestei complicatii:

• Mentinerea indicelui de masa corporala in limite normale;
• Consumul unei cantitati adecvate de fibre previne constipatia;
• Ridicarea obiectelor grele se face cu atentie la postura si la tehnica;
• Renuntarea la fumat previne tusea cronica [4].

Desi nu este un diagnostic de speriat, iar metodele moderne de interventie chirurgicala fac ca riscurile asociate sa fie mici, iar vindecarea rapida, hernia inghinala poate fi, intr-o oarecare masura, prevenita. Consultul medical de specialitate si interventia prompta sunt esentiale pentru evitarea complicatiilor. 

Disclaimer: Acest articol are un rol strict informativ, iar informatiile prezentate nu inlocuiesc controlul si diagnosticul de specialitate. Daca te confrunti cu simptome neplacute, adreseaza-te cat mai curand unui medic. Numai specialistul este in masura sa iti evalueze starea de sanatate si sa recomande testele necesare sau masurile de tratament adecvate pentru ameliorarea simptomelor!

 Bibliografie:

1. https://generalsurgery.ucsf.edu/conditions--procedures/inguinal-hernia.aspx afisat la 11.03.2025
2. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3204688/#:~:text=The%20most%20common%20diagnosis%20of,is%20an%20exceedingly%20rare%20phenomenon. Afisat la 11.03.2025
3. https://www.whattoexpect.com/pregnancy/pregnancy-health/hernia-during-pregnancy-labor/ afisat la 11.03.2025
4. https://generalsurgery.ucsf.edu/conditions--procedures/inguinal-hernia.aspx afisat la 11.03.2025
5. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/inguinal-hernia/symptoms-causes/syc-20351547 afisat la 11.03.2025
6. https://www.niddk.nih.gov/health-information/digestive-diseases/inguinal-hernia afisat la 11.03.2025
7. https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/hernias/inguinal-hernia#:~:text=An%20inguinal%20hernia%20is%20a,intestines%20inside%20the%20lower%20abdomen. Afisat la 11.03.2025