Dizartrie (Disartrie): cauze, simptome, tratament

Disartria (dizartria) este o tulburare de vorbire care afecteaza viteza, fluenta si claritatea sunetelor pe care le produce vorbitorul. Ea poate avea diverse cauze, cum ar fi un traumatism cranio-cerebral sau infecții. In acest articol poti descoperi informații despre ce este dizartria (disartria), care sunt cauzele acesteia, simptomele sale și tratamentele disponibile.

Ce este dizartria (disartria)?

Dizartria (disartria) este o tulburare neurologica ce afecteaza capacitatea unei persoane de a vorbi. Boala poate afecta viteza, ritmul si claritatea vorbirii, ceea ce poate ingreuna comunicarea. Dizartria (disartria) este adesea asociata cu alte afectiuni medicale, cum ar fi paralizia cerebrala, autismul sau sindromul Down.

Aceasta afectiune poate avea un impact puternic asupra vietii unei persoane si poate provoca anxietate sociala si stres emotional. De obicei, aceasta tulburare nu are limita de varsta si poate afecta pe oricine. Este posibil ca unele persoane sa experimenteze doar simptome usoare ale dizartriei, in timp ce altele pot avea simptome atat de severe incat sa impiedice vorbirea normala.

Cauzele dizartriei (disartriei)

Exista o serie de cauze foarte variate care pot determina dizartrie (disartrie), dintre care le enumeram pe cele mai frecvente:

• scleroza amiotrofica;
• traumatismele craniene;
• tumorile cerebrale;
• paralizia cerebrala;
• poliradiculonevrita (sindromul Guillan-Barre);
• Boala Huntington;
• Boala Lyme;
• scleroza multipla;
• distrofia musculara;
• Myasthenia Gravis;
• Boala Parkinson;
• accidentul vascular cerebral;
• Boala Wilson.

Exista unele medicamente a caror administrare se poate asocia cu aparitia dizartriei, dintre ele fiind mai frecvent folosite unele sedative si unele anticonvulsivante.

Simptomele dizartriei (disartriei)

Simptomele dizartriei (disartriei) sunt reprezentate de modificari ale vitezei, tonului si ritmului vorbirii. Acestea pot include o vorbire lenta sau accelerata, o voce neclară sau inexpresiva, precum si o intonatie mai scazuta sau mai ridicata decat normal.

O altă problema comuna in dizartrie este dificultatea de articulare corecta a cuvintelor. Acest lucru se poate manifesta prin inlocuirea unor sunete sau a altora, precum si prin distorsionarea sunetelor individuale sau a cuvintelor in intregime. Acest lucru face ca enunturile să devina neclare si poate provoca o multime de frustrari si stres pentru cei afectati.

De asemenea, persoanele cu dizartrie pot prezenta dificultati de memorare a cuvintelor, de asamblare a cuvintelor in propozitii si de formulare a comenzilor verbale. Acest lucru face dificila exprimarea corecta si clara, iar pacientii nu reusesc sa se faca intelesi in grupuri mai mari.

Toate aceste simptome pot avea un impact semnificativ asupra vietii cotidiene si sociale.

Tratamentul dizartriei (disartriei)

Dizartria (disartria) poate fi extrem de debilitanta din punct de vedere al interactiunilor sociale, prin urmare instituirea unui tratament eficient, cat mai repede, este foarte importanta. cateva optiuni sunt:

• logopedia: cu ajutorul logopedului, pacientul isi poate imbunatati modul de comunicare si, in unele cazuri, poate sa isi recastige abilitatea de a vorbi normal. Logopedul va urmari sa ajusteze debitul verbal, sa tonifieze musculatura implicata in vorbire, sa amelioreze respiratia in timpul vorbirii si sa ajusteze modul in care sunt prinuntate cuvintele si capacitatea individuala de articulare a acestora;
• terapia cognitiv comportamentala: avand in vedere dificultatile sociale cu care se confrunta persoanele care sufera de dizartrie, sustinerea pe care o poate oferi un terapeut specializat in terapie cognitiv comportamentala devine foarte importanta. Tehnicile de gandire pozitiva deprinse astfel te pot ajuta sa faci fata dificultatilor pe care le provoaca afectiunea. Mai mult decat atat, tehnicile de relaxare mentala folosite contribuie la diminuarea simptomelor, printr-un control superior al stresului si diminuarea anxietatii;
• interventia timpurie: in cazul in care dizartria se manifesta in randul copiilor, interventia timpurie este esentiala pentru stimularea comunicarii verbale. Aceasta include atat lucru 1 la 1 al copilului cu specialistul (logoped, psiholog, neurolog etc) cat si consilierea parintilor, care vor invata cum sa isi ajute mai bine copilul sa depaseasca provocarile care ii stau in cale;
• exercitiile fizice: desi avem tendinta de a subestima importanta exercitiilor fizice in vietile noastre, adevarul este ca ele sunt esentiale inclusiv in tratarea dizartriei. Exercitiile fizice adecvate imbunatatesc coordonarea musculara, tonifica musculatura implicata in vorbire si pot reduce gravitatea simptomelor. Un specialist informat te poate ghida in efectuarea exercitiilor de respiratie, de stretching si tonifiere musculara si de articulare vocala, astfel incat simptomele dizartriei sa poata fi combatute in mod eficient;
• unele medicamente pot ameliora anxietatea, stresul sau depresia cu care se confrunta pacientul cu dizartrie. Ele pot insoti terapia cognitiv comportamentala pentru a ajuta pacientul sa depaseasca o perioada dificila si pentru a-l sustine sa dobandeasca starea mentala corespunzatoare unei bune calitati a vietii. 

Dizartria (disartria) este o afectiune a vorbirii care are un impact extrem de puternic in viata pacientului, a carui comunicare cu semenii sai devine dificila. Persoanele cu dizartrie sunt privite, in mod eronat, ca si cum ar avea asociata o deficienta cognitiva sau ca si cum ar fi consumat cantitati mari de alcool, iar in cazurile grave nu reusesc sa comunice verbal aproape deloc, in special cu persoanele din afara familiei. In acest context, devine evident cat de importanta este interventia adecvata pentru tratarea, pe cat posibil, a simptomelor.

Bibliografie: