Gliom: cauze, simptome, tratament

Ce este gliomul si ce tipuri de gliom exista?

Gliomul face parte din categoria de tumori cunoscute sub denumirea de tumori cerebrale primare. Aceasta tipologie de tumora se dezvolta din celulele gliale, care sunt celulele care sustin si protejeaza neuronii din sistemul nervos. Gliomul poate aparea in creier sau in maduva spinarii si este clasificat in functie de tipul celulelor din care se dezvolta, precum si de gradul de malignitate [1]. 

Exista patru tipuri principale de gliom: glioblastomul, astrocitomul, oligodendrogliomul si ependimomul. Glioblastoamele sunt cele mai agresive si cele mai comune tipuri de gliom. Acestea se dezvolta adesea in creierul adult si se caracterizeaza printr-o crestere rapida. Astrocitoamele se formeaza din celulele denumite astrocite si pot aparea oriunde in creier sau in maduva spinarii. Oligodendroglioamele provin din celulele denumite oligodendrocite si apar de obicei in creierul adult. Ependimoamele, pe de alta parte, se dezvolta din celulele ependimale si au tendinta de a aparea la copii si tineri [2].

Gliomul este, de asemenea, clasificat in functie de grad, de la gradul 1 (cel mai putin agresiv) la gradul 4 (cel mai agresiv). Gradul gliomului este determinat de caracteristicile celulare ale tumorii, inclusiv cat de rapid se divizeaza celulele tumorale si daca exista o prezenta a vaselor de sange anormale in tumoare [1].

Cauzele aparitiei gliomului

Gliomul este una dintre cele mai frecvente forme de tumori cerebrale, iar cauzele aparitiei sale pot fi diverse. In primul rand, factorii genetici joaca un rol semnificativ in dezvoltarea gliomului. Studiile au aratat ca anumite mutatii genetice sau istoricul familial de cancer pot creste riscul de aparitie a acestei boli. Riscul de a dezvolta un gliom este de aproximativ 2-3 ori mai mare la persoanele cu antecedente familiale de cancer [3].

Expunerea la radiatii, in special radiatiile ionizante, este un alt factor de risc pentru gliom. Acest lucru poate include radiatii provenite de la tratamentele anterioare pentru cancer sau radiatii din mediu [2]. 

In ceea ce priveste varsta si sexul, gliomul poate aparea la orice varsta, dar este mai frecvent la adulti si la varstnici. Unele studii sugereaza ca barbatii pot avea un risc mai mare de a dezvolta gliom decat femeile, rata de incidenta a gliomului fiind de 1,6 ori mai mare la barbati fata de femei [4].

Factorii de mediu si stilul de viata pot contribui, de asemenea, la dezvoltarea gliomului. Acestia pot include consumul de tutun, o dieta nesanatoasa sau expunerea la anumite substante chimice. Totusi, mai sunt necesare cercetari pentru a intelege pe deplin aceste legaturi. Se sugereaza o posibila asociere intre expunerea la pesticide si riscul de gliom, insa datele nu sunt concludente [1].

Simptomele gliomului

Gliomul este o forma de tumoare cerebrala care, in functie de localizarea sa in creier si de tipul de celule afectate, poate determina o serie de semne clinice. Printre cele mai des intalnite simptome ale gliomului se numara durerile de cap, tulburarile de vedere, convulsiile, problemele de coordonare, modificarile de personalitate sau comportament si dificultatile de vorbire. Aceste manifestari pot varia de la caz la caz si pot aparea in diferite combinatii [2].

Localizarea gliomului in creier influenteaza in mod direct simptomele pe care pacientul le poate experimenta. De exemplu, un gliom localizat in zonele creierului responsabile cu vorbirea poate cauza dificultati de vorbire sau de intelegere. Daca tumoarea este situata in zonele responsabile cu controlul miscarilor corpului, pacientul poate prezenta probleme de coordonare sau convulsii [3].

Simptomele pot varia si in functie de stadiul si tipul de gliom. In unele cazuri, pacientii pot sa nu prezinte simptome pana cand boala nu a avansat, in timp ce altii pot avea simptome severe de la inceput. De exemplu, un glioblastom, care este cea mai agresiva forma de gliom, poate provoca simptome severe intr-un timp relativ scurt [4].

Este important de subliniat ca aparitia oricaruia dintre aceste simptome necesita consult medical imediat. O diagnosticare timpurie poate imbunatati semnificativ sansele de supravietuire si calitatea vietii pacientului.

Diagnosticarea gliomului

Diagnosticarea gliomului este un proces complex ce implica utilizarea mai multor metode specifice. In primul rand, examenul fizic si istoricul medical sunt esentiale pentru a identifica posibilele simptome si a intelege daca exista riscuri genetice sau de mediu care ar putea fi asociate cu gliomul [2]. 

Imagistica prin rezonanta magnetica (IRM) este o metoda de diagnosticare a gliomului extrem de eficienta. Aceasta permite medicilor sa vizualizeze tumorile cerebrale si sa determine locatia si dimensiunea exacta a gliomului. IRM este, de asemenea, util in monitorizarea progresului bolii si a raspunsului la tratament. IRM este considerata standardul de aur in diagnosticul tumorilor cerebrale.

Biopsia si analiza histologica reprezinta o alta etapa cruciala in diagnosticarea gliomului. Biopsia implica prelevarea unei mici portiuni de tesut din tumoare, care este apoi examinata de un patolog. Prin analiza histologica, specialistul poate determina tipul si gradul de malignitate al gliomului [1]. 

Diagnosticarea timpurie a gliomului este de o importanta capitala. Cand este detectata devreme, boala poate fi gestionata mai eficient si prognosticul pacientului poate fi imbunatatit. Supravietuirea la cinci ani pentru gliomul de grad I este de 57%, in timp ce pentru gliomul de grad IV, numit si glioblastom, supravietuirea la cinci ani este de numai 5% [4].

Tratamentul gliomului

Gliomul este o forma de cancer al creierului, iar tratamentul acestuia poate varia in functie de mai multi factori. Exista diverse metode de tratament disponibile, inclusiv chirurgia, radioterapia, chimioterapia, terapia cu medicamente tinta si imunoterapia. Chirurgia implica inlaturarea tumorii din creier, in timp ce radioterapia si chimioterapia folosesc radiatii si medicamente pentru a distruge celulele canceroase. Terapia cu medicamente tinta si imunoterapia sunt forme de tratament mai noi, care vizeaza specific celulele canceroase sau utilizeaza sistemul imunitar al corpului pentru a lupta impotriva cancerului [2].

Alegerea tratamentului pentru gliom depinde de mai multi factori, printre care tipul si gradul de gliom, localizarea si dimensiunea tumorii, varsta si starea de sanatate a pacientului, precum si preferintele acestuia. Pacientii mai tineri, cu tumori mai mici si cu o stare buna de sanatate generala au cele mai bune perspective [1].

Tratamentul pentru gliom poate avea mai multe efecte secundare, care pot varia in functie de tratamentul specific. Acestea pot include oboseala, greata, varsaturi, dureri de cap, probleme de echilibru si coordonare, precum si probleme cu gandirea si memoria. Este important ca pacientii sa discute aceste posibile efecte secundare cu medicul lor, astfel incat sa stie la ce sa se astepte si cum sa le gestioneze [3].

Dupa tratamentul pentru gliom, pacientii vor avea nevoie de ingrijire si reabilitare. Acest lucru poate include terapie fizica si ocupationala pentru a ajuta la gestionarea problemelor de echilibru si coordonare, precum si terapie cognitiva pentru a ajuta la gestionarea problemelor de gandire si memorie. Monitorizarea pentru recidive este de asemenea importanta, deoarece gliomul poate reveni dupa tratament [4].

In concluzie, tratamentul pentru gliom este complex si implica o serie de decizii care trebuie luate in functie de specificul fiecarui pacient. Este esential ca pacientii sa fie bine informati si sa lucreze indeaproape cu echipa medicala pentru a face cele mai bune alegeri posibile pentru sanatatea lor [2]. 

Atunci cand vine vorba despre gliom, o forma de tumora cerebrala, diagnosticarea timpurie si tratamentul adecvat pot face diferenta in prognosticul bolii. Desi este vorba despre o afectiune serioasa, exista optiuni de tratament disponibile. Discuta cu medicul despre eventualele motive de ingrijorare si ai grija de sanatatea ta!

 Disclaimer: Acest articol are un rol strict informativ, iar informatiile prezentate nu inlocuiesc controlul si diagnosticul de specialitate. Daca te confrunti cu simptome neplacute, adreseaza-te cat mai curand unui medic. Numai specialistul este in masura sa iti evalueze starea de sanatate si sa recomande testele necesare sau masurile de tratament adecvate pentru ameliorarea simptomelor!

Surse: