Icter neonatal: cauze, simptome, tratament

Icterul neonatal este o afectiune determinata de acumularea bilirubinei in sangele nou-nascutului. El poate fi considerat un proces parafiziologic, dar in unele situatii impune atentia medicului neonatolog. In acest articol poți afla mai multe despre cauzele icterului neonatal, simptomele sale si optiunile de tratament.

Ce este icterul neonatal?

Icterul neonatal este o afectiune medicala comuna, care se manifesta la copiii nou-nascuti si consta in schimbarea culorii pielii si mucoaselor intr-o nuanta galben-portocalie. Aceasta culoare este determinata de un nivel ridicat de bilirubina in sange, produs in urma degradarii globulelor rosii vechi sau imature [1]. 

Majoritatea bebelusilor prezinta forme usoare de icter, care dispare de obicei in prima saptamana dupa nastere. Uneori, icterul poate dura mai multe saptamani si necesita tratament [2].

Cauzele icterului neonatal

In functie de cauzele determinante, medicii vorbesc despre doua tipuri de icter:

• icterul fiziologic apare la multi dintre bebelusi, este usor si dispare fara tratament;
• icterul patologic poate semnala o afectiune mai grava, care necesita tratament chirurgical sau medicamentos [3]. 

Excesul de bilirubina este principala cauza a icterului. Nou-nascutii produc mai multa bilirubina decat adultii deoarece rata de distructie a hematiilor este crescuta in primele zile dupa nastere. 

In mod normal, ficatul filtreaza bilirubina si o elibereaza in tractul gastrointestinal, de unde e eliminata prin scaun. Deoarece ficatul nou nascutului este, inca, imatur, aceasta filtrare nu se produce suficient de rapid, rezultand icterul fiziologic, care apare in zilele 2 - 3 dupa nastere [4].

Exista si alte cauze posibile pentru aparitia icterului, printre care:

• o hemoragie interna;
• sepsisul;
• unele infectii virale sau bacteriene;
• o incompatibilitate intre sangele mamei si sangele bebelusului;
• o disfunctie hepatica;
• atrezia biliara, o afectiune in care canalele biliare sunt blocate;
• un deficit enzimatic;
• o anomalie a hematiilor bebelusului, care determina degradarea lor accelerata [5]. 

Factori de risc pentru icterul neonatal

Exista o serie de factori care cresc riscul de aparitie a icterului neonatal, in special a formelor sale mai severe si care includ:

• nasterea prematura: un bebelus nascut inainte de saptamana 38 de sarcina proceseaza bilirubina intr-un ritm mai lent decat un bebelus nascut la termen. De asemenea, bebelusii prematuri se hranesc mai putin si au mai putine scaune, ceea ce inseamna ca bilirubina se elimina mai lent;
• o nastere dificila: nasterile dificile pot determina aparitia de vanatai pe corpul bebelusului, care accentueaza rata de degradare a hematiilor si genereaza, deci, cantitati mai mari de bilirubina;
• factorul Rh: în cazul unei incompatibilități între Rh-ul mamei și cel al bebelusului, se poate produce degradarea accelerata a hematiilor;
• alaptarea: bebelusii alaptati care nu reusesc sa se alimenteze suficient au un risc mai mare de aparitie a icterului. Deshidratarea si un aport caloric redus pot contribui la instalarea icterului. De retinut faptul ca beneficiile alaptarii sunt semnificativ mai mari decat acest risc minor, motiv pentru care expertii recomanda alaptarea cu monitorizarea atenta a nivelului de hidratare [6].

Simptomele icterului neonatal

Principala manifestare a acestei afectiuni este prezenta unui colorit galben al pielii si al albului ochilor (icter). Coloritul galben se poate observa mai clar in zona gurii, in palme, in plica genunchilor sau a cotului. 
Icterul devine vizibil la nivelul sclerei si al conjunctivei atunci cand nivelul bilirubinei depaseste 5 mg/dl [7].

Diagnosticul icterului neonatal

Icterul neonatal poate fi identificat prin simpla observare a bebelusului, dar medicul va avea nevoie de o proba de sange pentru a determina cu precizie cantitatea de bilirubina din sange. Acest nivel al bilirubinei este cel care orienteaza tratamentul. 

Exista si posibilitatea de a masura bilirubinemia cu ajutorul unui dispozitiv cutanat care emite un tip special de lumina la nivelul pielii si care este, evident, neinvaziv. 

Daca exista motive de banuiala ca icterul ar fi fost determinat de cauze patologice, medicul poate recomanda efectuarea de investigatii suplimentare [4].

Tratamentul icterului neonatal

In cazurile usoare de icter neonatal, nu este necesar nici un fel de tratament. Acesta dispare de la sine in 2 - 3 saptamani.

In cazul unui icter moderat sau sever, este posibil ca medicul sa decida sa prelungeasca perioada de spitalizare a bebelusului pe sectia de neonatologie [2]. 

Optiunile de tratament includ:

• o alimentatie sporita: pentru a preveni scaderea in greutate medicul poate recomanda hranirea mai frecventa a sugarului si suplimentarea cu lapte praf, daca este necesar;
• fototerapia consta in amplasarea bebelusului sub o lampa care emite lumina din spectrul albastru-verde. Aceasta lumina modifica forma moleculelor de bilirubina astfel incat acestea sa poata fi excretate atat prin scaun, cat si prin urina. In timpul tratamentului bebelusul va purta doar scutec si plasturi protectori pentru ochi;
• terapia cu imunoglobuline intravenoase se recomanda in cazul incompatibilitatii de Rh; exista unele dovezi ca acest tip de tratament ar reduce nevoia de a se efectua transfuzii de sange, dar rezultatele nu sunt considerate concludente, deocamdata;
• transfuzia se efectueaza atunci cand icterul bebelusului se agraveaza in ciuda instituirii celorlalte variante terapeutice. In acest scop se va extrage, in mod repetat, cate o cantitate mica din sangele bebelusului, care va fi inlocuit cu sange de la donator, ceea ce contribuie la diluarea bilirubinei si reducerea cantitatii de anticorpi care distrug hematiile [1]. 

Cum poate fi prevenit icterul neonatal?

Icterul neonatal nu poate fi intotdeauna prevenit, cele mai multe cazuri fiind considerate fiziologice. Ingrijirea prenatala adecvata poate reduce riscurile, dar nu este intotdeauna suficienta. 

Dupa nastere, cel mai bun lucru pe care il poti face pentru a reduce riscul de aparitie a icterului fiziologic si pentru a accelera disparitia acestuia este sa te asiguri ca micutul primeste o cantitate suficienta de lapte, pentru a elimina cat mai repede excesul de bilirubina. 

Alapteaza la cerere - nou-nascutii sug de cel putin 12 ori pe zi in primele zile de viata. In cazul bebelusilor hraniti cu lapte praf, acestia primesc, de regula, 30 - 60 ml la 2 - 3 ore in prima saptamana de viata [4].

Este de dorit ca orice bebelus sa fie exclusiv alaptat in primele 6 luni de viata, dar uneori acest lucru nu este posibil. In cazul nasterii prin cezariana programata, de pilda, sau in alte situatii in care secretia lactata intarzie, medicul va recomanda administrarea de mese suplimentare reprezentate de lapte praf reconstituit. Uneori este posibil ca medicul sa recomande administrarea exclusiva a laptelui praf timp de cateva zile, si abia apoi revenirea la laptele matern [1]. 

Icterul neonatal este de cele mai multe ori fiziologic si se remite de la sine in cateva zile sau saptamani. In rare cazuri, icterul neonatal poate avea semnificatii patologice. 

Bibliografie: