Keratoconus: cauze, simptome, tratament

Ce este keratoconusul?

Keratoconusul este o afectiune oculara progresiva care afecteaza corneea, partea frontala a ochiului. In mod normal, corneea este rotunda si bombata, dar in keratoconus aceasta incepe sa se subtieze si sa se deformeze catre un contur conic. Aceasta deformare duce la distorsionarea imaginilor percepute, scaderea acuitatii vizuale si poate provoca alte probleme de vedere, devenind astfel o problema serioasa pentru persoanele afectate [1]. 

Corneea este primul loc prin care lumina intra in ochi, iar orice modificare a formei sale poate avea un impact semnificativ asupra modului in care aceasta este refractata in interiorul ochiului. In cazul keratoconusului, subtierea corneei duce la formarea unui con care distorsioneaza vederea. Acest proces de formare a keratoconusului poate avea loc lent, pe parcursul mai multor ani, sau poate progresa rapid intr-o perioada de cateva luni [2].

Keratoconusul poate cauza o serie de probleme de vedere, inclusiv miopie si astigmatism Persoanele cu keratoconus pot avea, de asemenea, o sensibilitate crescuta la lumina stralucitoare si la orbire. In cele din urma, keratoconusul netratat poate duce la pierderea vederii [3].

Cauze si factori de risc pentru keratoconus

Keratoconusul este o afectiune oculara progresiva si complexa, ale caror cauze si factori de risc sunt inca subiect de cercetare. Genetica joaca un rol semnificativ in dezvoltarea keratoconusului. Studiile arata ca persoanele cu un istoric familial de keratoconus au o probabilitate de 10 pana la 20 de ori mai mare de a dezvolta aceasta boala, fata de cele fara un istoric familial.

Un alt factor de risc major este sindromul Down. Modificarile genetice care apar in sindromul Down pot afecta structura si functia corneei, ceea ce face ca aceste persoane sa fie mai predispuse la dezvoltarea keratoconusului [4]. 

Legatura dintre keratoconus si alergiile oculare sau frecarea cronica a ochilor este de asemenea puternica. Alergiile pot provoca inflamatii si iritatii care pot slabi tesutul corneei, in timp ce frecarea ochilor poate provoca daune mecanice corneei.

Keratoconusul apare cel mai frecvent la adolescenti si tineri adulti, cu o varsta medie la debut de aproximativ 20 de ani. Desi keratoconusul poate afecta orice sex, unele studii sugereaza ca barbatii pot fi usor mai predispusi la dezvoltarea keratoconusului decat femeile [5].

Simptomele keratoconusului

Simptomele keratoconusului sunt variate si pot fi confundate initial cu alte afectiuni oftalmologice, precum miopia sau astigmatismul. In stadiile incipiente, pacientii pot acuza dificultati in a vedea la distanta, vederea neclara sau distorsionata, o sensibilitate crescuta la lumina si strabism.

Keratoconusul este o boala progresiva, ceea ce inseamna ca simptomele se inrautatesc cu trecerea timpului. In fazele avansate ale bolii, pacientii pot experimenta o schimbare brusca si semnificativa a vederii, o scadere a acuitatii vizuale care nu poate fi compensata cu ajutorul ochelarilor si pot dezvolta o forma neobisnuita a pupilei [2]. 

In ceea ce priveste impactul asupra calitatii vietii, keratoconusul poate crea dificultati semnificative in desfasurarea activitatilor zilnice, cum ar fi condusul, cititul sau munca la computer. De asemenea, poate avea un impact emotional semnificativ, prin scaderea increderii in sine si a starii generale de bine [1]. 

Este crucial ca pacientii sa recunoasca semnele de avertizare care necesita un consult medical urgent. Acestea includ o scadere brusca a vederii, aparitia unor pete intunecate in campul vizual sau dureri oculare severe. Aceste simptome pot indica faptul ca boala a ajuns la un stadiu avansat si necesita un tratament urgent.

Diagnosticarea keratoconusului

Diagnosticarea keratoconusului este un proces esential pentru implementarea unui tratament eficient. Procesul de diagnosticare poate include o serie de teste oftalmologice pentru a masura forma si curbura corneei. Aceste teste pot include topografia corneei, care ofera o imagine detaliata a suprafetei corneei; keratometria, care masoara curburile corneei; tomografia cu coerenta optica (OCT), ce ii permite medicului oftalmolog sa vizualizeze straturile corneei si sa masoare grosimea acestora [4].

Semnele si simptomele care pot sugera necesitatea unui diagnostic pot fi variate. Deteriorarea vederii, vederea dubla, halourile in campul vizual si dificultatile de vedere pe timp de noapte sunt doar cateva dintre semnele care ar trebui sa incurajeze o vizita la medicul oftalmolog. Aceste simptome pot fi semne ale keratoconusului, dar pot fi, de asemenea, simptome ale altor afectiuni oculare, fapt care subliniaza importanta unei evaluari oftalmologice complexe si complete [5].

Diagnosticarea timpurie a keratoconusului este de o importanta vitala. Keratoconusul este o afectiune progresiva, ceea ce inseamna ca se inrautateste in timp. Diagnosticarea timpurie poate ajuta la stabilizarea afectiunii si prevenirea deteriorarii vederii. In primele etape ale keratoconusuluiacesta poate fi tratat cu ochelari de vedere sau lentile de contact, dar daca boala progreseaza, poate fi necesar un tratament mai invaziv, cum ar fi transplantul de cornee [2].

Istoricul medical al pacientului joaca, de asemenea, un rol important in diagnosticarea keratoconusului. Medicul oftalmolog poate lua in considerare istoricul medical al pacientului, inclusiv orice istoric familial de keratoconus sau alte boli oculare.

Tratamentele disponibile pentru keratoconus

In pofida faptului ca keratoconusul nu poate fi prevenit sau vindecat complet, exista mai multe metode de tratament care pot gestiona eficient aceasta afectiune. Scopul principal al tratamentului keratoconusului este de a incetini progresia bolii si de a imbunatati calitatea vederii pacientului.

O optiune de tratament non-chirurgical pentru keratoconus poate include purtarea de lentile de contact speciale, utilizarea de picaturi pentru ochi sau terapie cu raze ultraviolete. Lentilele de contact pot ajuta la mascarea deformarii corneei si la imbunatatirea vederii, in timp ce picaturile pentru ochi pot ajuta la reducerea iritatiei si disconfortului. Terapia cu raze ultraviolete, cunoscuta si sub numele de cross-linking cornean, poate ajuta la incetinirea progresiei keratoconusului prin intarirea tesutului corneei [3].

In cazurile severe de keratoconus poate fi necesar un tratament chirurgical. Acesta poate include diverse proceduri, precum implantarea de inele corneene, transplantul de cornee sau chiar inlocuirea completa a corneei cu una artificiala. Aceste proceduri pot ajuta la restaurarea formei normale a corneei si la imbunatatirea semnificativa a vederii [4].

Procesul de decizie pentru alegerea tratamentului pentru keratoconus depinde de mai multi factori. Acestia pot include gradul de severitate a keratoconusului, varsta pacientului, starea generala de sanatate si preferintele personale. Este important ca pacientul sa aiba o discutie deschisa cu medicul sau inainte de a lua o decizie finala cu privire la tratament. 

Keratoconusul, o afectiune oftalmologica progresiva, poate avea simptome variabile, asadar un diagnostic corect este esential pentru o abordare terapeutica adecvata. Tratamentul keratoconusului este divers si depinde de stadiul bolii. Colaboreaza cu medicul oftalmolog pentru a avea grija de sanatatea ochilor tai!

Disclaimer: Acest articol are un rol strict informativ, iar informatiile prezentate nu inlocuiesc controlul si diagnosticul de specialitate. Daca te confrunti cu simptome neplacute, adreseaza-te cat mai curand unui medic. Numai specialistul este in masura sa iti evalueze starea de sanatate si sa recomande testele necesare sau masurile de tratament adecvate pentru ameliorarea simptomelor! 

Surse: